Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1528 din 2 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații B.V. și C.M.A. la câte 2 ani închisoare, primul inculpat în baza art. 211 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. și al doilea inculpat în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. și la câte 2 ani și 6 luni închisoare, ambii inculpați, în baza art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., stabilindu-se ca inculpații să execute, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele cele mai grele, de câte 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepse reținerea și arestarea acestora de la 11 aprilie 2004 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate M.A. și D.C.Ș. nu s-au constituit părți civile.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, la 10 aprilie 2004, în jurul orelor 20,30, inculpații B.V. și C.M.A., aflați în parcul Plumbuita, au acostat părțile vătămate D.C.Ș. și M.A., și le-au cerut împrumut 200.000 lei. La refuzul acestora inculpații le-au controlat buzunarele, iar inculpatul C.M.A. i-a luat părții vătămate M.A. telefonul mobil și i-a aplicat o lovitură cu piciorul. Inculpatul B.V. a amenințat ambele părți vătămate și a obligat-o pe partea vătămată D.C.Ș. să-i dea perechea sa de pantofi sport. Tot sub amenințările inculpaților partea vătămată D.C.Ș. a mai fost deposedată de două lanțuri și o brățară din argint. Profitând de un moment favorabil părțile vătămate au fugit, sesizând organele poliției.
Bunurile sustrase au fost restituite în timpul urmăririi penale persoanelor vătămate.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza declarațiilor părților vătămate, a declarațiilor martorului C.O., a proceselor verbale de depistare și recunoaștere din grup a inculpaților, a proceselor verbale de percheziție corporală, a anchetelor sociale efectuate, probe coroborate cu recunoașterile depline și amănunțite ale inculpaților.
Având în vedere conduita sinceră pe parcursul procesului penal și regretul pentru faptele comise, instanța a recunoscut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., coborând pedepsele sub minimul legal.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 1 din 7 ianuarie 2005 a respins apelul declarat de inculpatul C.M.A., considerând nefondate criticile pronunțate în sensul greșitei încadrări juridice dată faptelor comise fără violență și al greșitei individualizări a pedepsei considerată prea severă.
Astfel s-a constatat că faptele au fost săvârșite prin amenințarea și lovirea celor două victime care au fost deposedate de bunuri importante, telefon mobil, încălțăminte și bijuterii, ceea ce caracterizează infracțiunile de tâlhărie reținute în cauză.
Referitor la pedepse, s-a apreciat că acestea au fost stabilite sub minimul legal prin recunoașterea circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și că nu se justifică reducerea acestora.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul C.M.A., care, invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut că furtul bunurilor părților vătămate s-a săvârșit fără violență și că în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. și totodată că pedepsele aplicate și pedeapsa rezultantă sunt prea severe impunându-se aplicarea unei măsuri educative ori reducerea pedepselor.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului C.M.A. în săvârșirea la 10 aprilie 2004, în jurul orelor 20,30, într-un parc public împreună cu o altă persoană a infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen.
Probele administrate, invocate mai sus, au confirmat că la data arătată inculpații minori C.M.A. și B.V. au acostat părțile vătămate și prin folosirea amenințărilor și lovirii le-au sustras un telefon mobil, de la M.A. și încălțămintea, două lanțuri și o brățară din argint de la D.C.Ș.
Ca atare, folosind violența și amenințările pentru realizarea deposedării celor două părți vătămate de aceste bunuri, faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie calificată, menționate, încadrarea juridică fiind cea corectă.
Referitor la pedepsele aplicate de 2 ani și 2 ani și 6 luni închisoare se constată că acestea au fost individualizate sub minimul prevăzut de lege avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor, împrejurărilor săvârșirii și persoana inculpatului care a avut o comportare anterioară general bună și a dovedit o conduită sinceră în timpul procesului penal, ceea ce a justificat reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) din același cod.
Se mai constată că pedeapsa rezultantă, de 2 ani și 6 luni închisoare este de natură a asigura, potrivit art. 52 și art. 100 alin. (2) C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, reintegrarea în comunitate și îndreptarea inculpatului minor.
În consecință, nerezultând motive de reconsiderare a cuantumului pedepselor, ori de aplicare a unei măsuri educative, critica formulată în sensul greșitei individualizări a sancțiunilor nu poate fi primită.
Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 11 aprilie 2004 la 14 februarie 2005 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 7 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și Familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 aprilie 2004 la 14 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.