Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2016 la data de 07.02.2017 (prin declinare de la Curtea de Apel Bucureşti), reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulate Ordinul nr. 786/1999 şi Ordinul nr. 571B/2000 emise de ministrul muncii.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 159/2017 din 21 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active.
A admis excepţia lipsei de interes pentru capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 571 B/2000.
A respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, ca fiind lipsită de interes.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 159/2017 din 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi împotriva încheierilor de şedinţă din datelede21.03.2017,09.05.2017,11.05.2017,13.06.2017, 12.09.2017, 19.09.2017, 10.10.2017, încheieri de şedinţă pronunţate în cauza din dosarul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a de contencios administrativ 1557/110/2016.
A mai solicitat recurentul anularea Hotărârii nr. 3835/2016 a Curţii de Apel Bucureşti, hotărâre prin care instanţa, pe data de 29.11.2016, a trimis dosarul nr. x/2016 către Curtea de Apel Bacău; împotriva încheierii de şedinţă din data de 15.07.2016, încheiere de şedinţă pronunţată în cauza care a făcut obiectul dosarului Tribunalului Bacău, secţia I civilă nr. 1557/110/2016;
Recurentul a mai arătat că formulează recurs împotriva încheierilor de şedinţă din datele de 18.04.2016 şi 30.05.2016, încheieri de şedinţă pronunţate în cauza care a făcut obiectul dosarului Tribunalului Bacău, secţia I civilă nr. 1971/110/2015, precum şi a încheierilor de şedinţă din datele de 22.02.2016, 21.03.2016, 15.07.2016, 17.10.2016, 14.11.2016, 12.12.2016, 16.01.2017, 25.01.2017, 31.01.2017 şi a Hotărârii nr. 92/D/2017 din acelaşi dosar.
De asemenea, a solicitat anularea încheierilor de şedinţă din datele de 18.09.2017, 20.11.2017, 24.11.2017 şi a Hotărârii nr. 932/2017 a Curţii de Apel Bacău din dosarul nr. x/2015; precum şi împotriva încheierilor de şedinţă şi a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2016 (1556/110/2016*) de către Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău, respectiv, încheierile de şedinţă din datele de 30.05.2016, 15.07.2016, 24.11.2016, 19.01.2017, 08.06.2017, 07.09.2017, Hotărârii nr. 77/2017, Hotărârii nr. 1025/2017, precum şi a Hotărârii nr. 1506/2017 din dosarul nr. x/2017 (Curtea de Apel Bacău - contestaţia în anulare împotriva hotărârilor din dosarul nr. x/2016).
A susţinut recurentul că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată din dosarul nr. x/2015, cerere formulată pe data de 02.06.2015, a solicitat Tribunalului Bacău, secţia I civilă, anularea contractului individual de muncă nr. x/03.01.2000, repunerea în situaţia anterioară acestui contract de muncă, finalizarea transferului în interesul serviciului a reclamantului de la Camera de Munca Bacău la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, reîncadrarea sa la aceasta instituţie şi despăgubiri ca urmare a constatării nulităţii respectivului contract de munca, a încadrării greşite a reclamantului şi a nefinalizăriî transferului menţionat anterior.
Până la această dată nu i-a fost comunicată nicio decizie de încetare a contractului de munca nr. x/03.01.2000 (decizie care trebuia să fie emisă în condiţiile art. 134 din Legea nr. 10/1972, vechiul Cod al muncii), la fel cum nu i-a fost comunicată nici o decizie de finalizare a transferului în interesul serviciului a reclamantuilui de la Camera de Muncă Bacău la Inspectoratul Teritorial de Munca Bacău.
Din carnetul de muncă al reclamantului nu rezultă că ar fi fost emise aceste decizii, iar din pretinsa decizie de numire asa într-o funcţie publică, decizia Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău nr. 72/15.01.2001, nu rezultă că i-ar fi fost stabilit vreun salariu pentru activitatea depusă, în conformitate cu art. 29-30 din Legea nr. 188/1999 (forma iniţială).
A arătat recurentul că în acest context subsidiar a cerut anularea tuturor actelor subsecvente contractului individual de muncă nr. x/2000, precum şi anularea ordinelor de ministru care au dus la situaţia creată.
La capătul 1 din cererea de chemare în judecată din data de 02.06.2015 a cerut reactivarea contractului individual de muncă nr. x/2000 şi reluarea judecăţii cauzei începând cu capătul 1 de cerere .
A cerut anularea ordinelor de ministru atacate în scopul repunerii în situaţia anterioară acestora şi a reluării judecării cauzei începând cu anularea contractului de muncă nr. x/2000 (lit. f) a capătului de cerere x din cererea introductivă).
Recurentul a mai criticat hotărârea instanţei care a dispus judecarea separată a dosarelor disjunse din dosarul nr. x/2015, susţinând că au fost încălcate disp. art. 131 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 14 C. proc. civ.
Conform paragrafului 42 al Cauzei Miu împotriva României a solicitat repunerea sa în situaţia primei zile de judecată şi examinarea cauzei în condiţii de deplină legalitate de către o instanţă imparţială şi independentă.
De asemenea, a criticat legalitatea încheierilor de şedinţă anterior menţionate.
În concluzie a solicitat, conform art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare unei instanţe competente să judece conflictele de muncă, instanţă de pe raza altei curţi de apel deât Curtea de Apel Bacău.
A mai solicitat admiterea probei privind ataşarea dosarelor nr. x/2015, nr. y/2016* ale Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă şi ale Curţii de Apel Bacău, secţia a II -a civilă.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar pe fond să se respingă acţiunea ca lipsită de interes.
Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
La termenul de judecată din data de 20 februarie 2020, stabilit pentru soluţionarea prezentului recurs, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului, invocată din oficiu, pe care o va soluţiona cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 499 C. proc. civ., şi asupra căreia reţine următoarele:
Din referatul grefei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, emis la data de 19.02.2020, pentru prezenta cauză, din verificările în baza de date DEPABD, rezultă că A. figurează decedat din data de 22 februarie 2019.
A fost ataşat extrasul din baza de date DEPABD, din care rezultă decesul recurentului-recurent la data de 22 februarie 2019, fiind emis actul de deces nr. 465/2019.
Se reţine că, potrivit dispoziţiilor 34 C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condiţiile legii, iar potrivit art. 56 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.
Faţă de aceste dispoziţii, având în vedere decesul recurentului-reclamant, conform actului de deces nr. 465 din data de 22 februarie 2019, Înalta Curte constată lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului-reclamant.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 56 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 159/2017 din 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului-reclamantul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.