Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 14/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților C.C. și I.T., pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și împotriva numitului D.E.G., pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
S-a reținut că persoana vătămată D.M.G. a sesizat că notarul public C.C. cu ocazia emiterii certificatului de moștenitor nr. 43/2001 a trecut la masa succesorală ca bunuri imobile o casă cu terenul aferent ce nu aparținea defunctei D.E., iar primarul comunei Turburea, I.T. a menționat aceste bunuri în sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, act de care s-a folosit D.E.G.
Analizând actele și lucrările dosarului a rezultat că la 1 martie 2001 s-a dezbătut succesiunea defunctei D.E., decedată la 30 decembrie 1995 având ca singur moștenitor în calitate de descendent pe D.E.G., ocazie cu care a fost emis de notarul public C.C. certificatul de moștenitor nr. 43/2001.
La întocmirea acestui certificat s-au avut în vedere actul de sesizare nr. 572 din 27 februarie 2001 al Consiliului local al comunei Turburea și titlul de proprietate eliberat la 6 septembrie 2000 numitului D.E.G., în care figurează ca proprietar și D.E.
Primarul localității a declarat că în actul de sesizare au fost trecute clădirea și terenul aferent întrucât prin sentința civilă nr. 1648 din 23 martie 1994 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, rămasă definitivă s-a hotărât că bunurile respective aparțin defunctei.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 1095/II 2/2004 din 5 martie 2004 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de D.M.G. împotriva rezoluției din 11 februarie 2004.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, solicitând infirmarea acesteia și pe fond reluarea cercetărilor, cu consecința trimiterii în judecată a celor 3 persoane reclamate pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals.
S-a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 629 din 11 noiembrie 1981 al Notariatului de stat local Târgu Cărbunești, declarații extrajudiciare date de D.M.I., Ș.I., D.I.I., parte din ele date la notar, adeverință nr. 241 din 31 ianuarie 2001 a Consiliului local Turburea, chitanță sub semnătură privată, certificat eliberat de F.A.S. Gorj.
Plângerea formulată urmează a fi respinsă în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., menținându-se rezoluția parchetului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând actele și lucrările dosarului, rezultă că prin sentința civilă nr. 1648 din 23 martie 1994 a Judecătoriei Târgu Cărbunești pronunțată în dosarul nr. 542/1994, s-a respins acțiunea civilă în constatare formulată de reclamantul D.M.G. împotriva pârâtei D.E., prin care acesta solicita să se constate că este proprietarul casei de locuit compusă din 2 camere, sală, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, situată pe un teren din vatra satului Turburea de Sus, vecin la răsărit cu Ș.I., la apus cu B.G., la MZ, cu drumul județean și la MN, cu G.O.
Prin decizia civilă nr. 1186 din 8 septembrie 1994 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D.M.G. și ulterior prin decizia civilă nr. 3948 din 1 decembrie 1994 a fost respins, ca tardiv, recursul aceluiași reclamant de către Curtea de Apel Craiova.
În baza acestor hotărâri definitive și irevocabile, bunurile în litigiu și anume casa de locuit și terenul nefiind ale petiționarului, au fost incluse de notar (având în vedere și sesizarea Consiliului local al comunei Turburea) în masa succesorală și în certificatul de moștenitor.
În raport de aceste probe cu acte autentice, se reține în finalul notificării sentinței penale nr. 35 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, că rezoluția nr. 1095/II/2 din 5 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este temeinică și legală, iar plângerea petiționarului formulată împotriva acestui act este nefondată și ca atare a fost respinsă.
Petiționarul nemulțumit, în termenul legal, a formulat recursul de față, solicitând casarea sentinței penale și a rezoluției parchetului ca nelegale și despăgubirea sa cu 3.500.000 Euro pentru a putea să-și refacă sănătatea și să-și recupereze imobilul.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele și probele administrate în fața instanței, dar și de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 14/P/2004, se reține că, certificatul de moștenitor nr. 43 din 1 martie 2001 a fost eliberat de notarul C.C. pe baza unor acte autentice și hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în beneficiul intimatului D.E.G. Acesta se constată că este și unicul moștenitor, ca fiu al defunctei sale mame D.E. decedată la 30 decembrie 1995. În condiții deci, de legalitate, imobilul în litigiu și reclamat de petiționarul recurent, nu i-a putut fi atribuit.
Se impune a se sublinia și faptul că, toate aceste acte autentice sunt în vigoare și nu au fost anulate, acțiuni civile în anulare ce se puteau folosi de petiționar.
Așa fiind, hotărârea atacată va fi menținută, ca legală, iar recursul respins, ca nefondat.
Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.M.G. împotriva sentinței penale nr. 35 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Craiova.
Obligă recurentul petiționar să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2005.