Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 132/CP din data de 23 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins cererile petentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate vizând:
- art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2010 şi art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010;
- art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004,;
- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,;
- art. 80, 81, 91 şi art. 93 C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.,;
- art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) C. proc. pen.,;
- art. 367 alin. (9) C. proc. pen.,.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul să plătească statului 300 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a reţinut următoarele:
A constatat că prin Decizia nr. 395/16.04.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, a fost admis recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva încheierii penale nr. 31/CP din data de 24 martie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, care a fost casată în ceea ce priveşte nepronunţarea asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petent şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în aceste limite.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă că prin Încheierea penală nr. 31/CP din data de 24 martie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 57/CP/17.06.2020 pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2020, încheiere prin care s-a dispus respingerea plângerilor formulate de petentul A. împotriva actelor şi măsurilor procurorilor şi/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov (astfel cum au fost intitulate şi motivate de către petent) şi au fost respinse cererile formulate de către petent şi depuse în scris la dosarul cauzei. Curtea de apel a reţinut că petentul nu avea deschisă o cale de atac împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, soluţia fiind definitivă, conform prevederilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. şi că în condiţiile în care petentul nu avea dreptul de a se adresa instanţei cu o astfel de cerere care face obiectul prezentei judecăţi, nu pot fi analizate în acest cadru procesual alte cereri formulate de acesta în cauză, întrucât soluţionarea tuturor celorlalte cereri nu are nici o relevanţă, neputând influenţa soluţia pronunţată cu privire la acţiunea principală, motiv pentru care Curtea nu s-a pronunţat asupra lor.
Înalta Curte a constatat că potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, fie se dispune sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, fie dacă se apreciază că excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. În condiţiile în care în speţă, la dosarul cauzei au fost depuse excepţii de neconstituţionalitate invocate de către petent, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra acestora, Înalta Curte a apreciat întemeiat recursul declarat în cauză de recurentul petent A. şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în aceste limite.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov la 11.06.2021.
Analizând cererea petentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate conform dispoziţiei din decizia de casare cu trimitere spre rejudecare şi prin prisma dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (4), (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Braşov, în rejudecare, a reţinut următoarele:
În raport cu prevederile art. 29 alin. (1), (5) din Legea nr. 47/1992 una dintre condiţiile de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este aceea ca dispoziţia criticată pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Cu privire la condiţia existenţei unei legături între textul cu privire la care se invocă excepţia de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei Curtea Constituţională a reţinut în mod repetat (decizia 203/06.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324/14.05.2012, respectiv Decizia nr. 244/06.04.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 529/06.07.2017) că "o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia".
A. a invocat excepţii de neconstituţionalitate cu privire la art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 -173 din Legea nr. 134/2010 - C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010 - C. proc. pen.
Având în vedere natura cauzei în care s-au invocat excepţiile, respectiv un dosar penal vizând o plângere împotriva actelor procurorului dintr-un dosar de urmărire penală, în mod vădit art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din C. proc. civ. nu au legătură cu pricina în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. Art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010 reglementează procedura de citare, însă Curtea a constatat că modul de reglementare a procedurii de citare nu are legătură cu soluţionarea prezentei cauze, în condiţiile în care partea care invocă neconstituţionalitatea acestor texte a fost prezentă în şedinţa de judecată la termenul din 24.03.2021 în faţa Curţii de Apel Braşov în Dosarul nr. x/2020, în care s-a invocat excepţia, dar şi la şedinţa de judecată din 03.06.2020 când au avut loc dezbaterile în faţa Tribunalului Braşov care a soluţionat în fond plângerea, şi potrivit art. 353 alin. (1) C. proc. pen. înfăţişarea părţii în instanţă acoperă orice nelegalitate în procedura de citare. Apelantul are interes să invoce vicii ale procedurii de citare numai cu privire la modul în care a fost citat el însuşi, nu şi cu privire la alte părţi. Cu toate acestea curtea a apreciat că în cauză nu au existat alte părţi întrucât nici o persoană nu a dobândit calitatea de suspect în faza de urmărire penală.
Au mai fost invocate excepţii de neconstituţionalitate cu privire la art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004, şi cu privire la art. 80, 81, 91 şi art. 93 C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.
Cu privire la acestea Curtea a constatat că:
- Legea nr. 211/2004 priveşte "unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor", şi textele criticate ca neconstituţionale vizează categoriile de persoane (victime ale unor infracţiuni) cărora li se cuvin compensaţii financiare, condiţiile de acordare a compensaţiilor financiare, categoriile de prejudicii şi procedura de soluţionare a cererilor de acordare a compensaţiilor,
- art. 80, 81, 91 şi art. 93 C. proc. pen. vizează situaţia în care în cauză există un număr mare de persoane vătămate care nu au interese contrarii şi posibilitatea desemnării unui reprezentant comun sau a unui avocat din oficiu care să reprezinte toate persoanele vătămate, (art. 80 C. proc. pen.), drepturile persoanei vătămate (art. 81 C. proc. pen.), desemnarea, înlocuirea şi obligaţiile avocatului din oficiu (art. 91 C. proc. pen.) şi asistenţa juridică a persoanei vătămate, părţii civile şi părţii responsabile civilmente.
Curtea a reţinut că textele nu au legătură cu soluţionarea cauzei întrucât A. nu are calitatea de persoană vătămată în procedura în care au fost invocate excepţiile, fiind vorba despre o contestaţie în legătură cu care s-a reţinut în mod definitiv (prin Încheierea nr. 31/CP/24.03.2021 a Curţii de Apel Braşov) că este inadmisibilă şi care reprezintă o cale de atac împotriva unei încheieri de cameră preliminară (Încheierea nr. 57 C. pen./17.06.2020 a Tribunalului Braşov) prin care s-a respins tot ca inadmisibilă plângerea petentului împotriva actelor şi măsurilor procurorului şi/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov. Calitatea de persoană vătămată poate fi atribuită exclusiv în cadrul unui dosar penal care vizează fondul unei infracţiuni care prin natura sa permite constatarea existenţei unui subiect pasiv care să fie titularul valorii sociale ocrotite penal prin incriminarea faptei, or, astfel cum s-a arătat, procedura în care a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate nu vizează cercetarea fondului unei cauze ce are ca obiect trimiterea în judecată a unor persoane pentru săvârşirea de infracţiuni.
Chiar dacă s-ar analiza calitatea petentului A. în raport cu natura infracţiunilor care au format obiectul dosarului de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov se constată că A. nu poate avea calitate de persoană vătămată, nefiind subiect pasiv al respectivelor infracţiuni: constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (6) C. pen. şi a infracţiunilor informatice prev. de art. 360, 362 şi 364 C. pen., despre care petentul a pretins că ar consta în emiterea de către organele fiscale a unor decizii de impunere şi acte de executare silită în fals.
Reiterând faptul că prezenta cauză este un dosar penal vizând o plângere împotriva actelor procurorului dintr-un dosar de urmărire penală, Curtea a constatat că în mod vădit textele prevăzute de art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ. nu au legătură cu pricina în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte cererea privind art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia vizând termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea de Apel a constatat că nu are legătură cu soluţionarea contestaţiei promovate de petent împotriva Încheierii nr. 57 C. pen./17.06.2020 a Tribunalului Braşov, ci cu soluţionarea unui eventual recurs împotriva încheierii prin care se respinge cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional.
Cu privire la art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că:
- art. 341 C. proc. pen. vizează procedura de soluţionare a plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, or procedura în care s-a invocat excepţia viza o contestaţie inadmisibilă împotriva unei încheieri pronunţate într-o plângere care nu viza soluţia de clasare fiind îndreptată împotriva "actelor şi măsurilor procurorului şi/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală"
- art. 347 C. proc. pen. vizează contestaţia exercitată împotriva unei încheieri prevăzute de art. 346 alin. (1) - (4) C. proc. pen., respectiv a încheierilor prin care se analizează competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală din dosarul finalizat cu sesizarea instanţei de către procuror, legalitatea administrării probelor şi prin care se soluţionează cererile şi excepţiile invocate de părţi cu privire la obiectul procedurii de cameră preliminară. Cu alte cuvinte art. 347 vizează o procedură desfăşurată ca urmare a sesizării instanţei de către procuror prin rechizitoriu, ceea ce nu este cazul în speţă, astfel cum am arătat mai sus, astfel încât nici acest text nu are legătură cu cauza pendinte;
- art. 351 C. proc. pen. stabileşte că "instanţa este obligată să pună în discuţie cererile procurorului, ale părţilor sau ale celorlalţi subiecţi procesuali şi excepţiile ridicate de aceştia sau din oficiu şi să se pronunţe asupra lor prin încheiere motivată".
Deşi acest text a fost introdus de petent pe lista celor criticate pentru neconstituţionalitate, Curtea a remarcat faptul că nu au fost invocate critici de neconstituţionalitate, nu s-a arătat că textul ar contraveni unuia sau mai multor articole din Constituţie, petentul fiind în realitate nemulţumit de modul în care au fost soluţionate cererile şi excepţiile pe care le-a invocat, de felul în care a fost aplicat textul de către instanţele de judecată, astfel încât nu se poate afirma că textul ar avea legătură cu soluţionarea cauzei;
- art. 425 C. proc. pen. stabileşte limitele rejudecării în situaţia în care o hotărâre a fost desfiinţată şi s-a dispus de către instanţa de apel trimiterea cauzei spre rejudecare; în Dosarul nr. x/2020 la momentul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu a existat vreo sentinţă desfiinţată în apel, astfel încât textul nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Este posibil ca petentul să fi avut în vedere prevederile art. 4251 C. proc. pen. astfel încât în continuare cererea va fi analizată şi din această perspectivă,
- art. 408 C. proc. pen. prevede care sunt hotărârile supuse apelului; art. 4251 C. proc. pen. reglementează declararea şi soluţionarea contestaţiei (cale de atac). Curtea a constatat că petentul a invocat neconstituţionalitatea acestor texte de lege întrucât îngrădesc exercitarea dreptului la dublul grad de jurisdicţie şi aduc atingere egalităţii în faţa legii; art. 367 alin. (9) C. proc. pen. stabileşte că ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei. S-a invocat încălcarea art. 24 alin. (1), (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), (2), art. 20 alin. (1), (2), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), (2), (3), art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1), (2), art. 131 din Constituţia României şi art. 15 şi 16 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2, 7, 8 şi 10, 13, 14, 17 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului. "Legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. În privinţa dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, acesta obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicţie doar în situaţia examinării vinovăţiei în materie penală. Garantarea existenţei unui dublu grad de jurisdicţie în materie penală are ca premisă faptul că examinarea unei "acuzaţii penale" formulate împotriva unei persoane a fost examinată la nivelul unui prim grad de jurisdicţie (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 531 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 23 noiembrie 2017). În procedura pendinte nu se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia vreunui inculpat. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 554 din 19 septembrie 2017, par. 23) Ca urmare, dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală nu este incident în cauză, astfel încât motivarea excepţiei nu are nicio legătură cu textele criticate, deci nu pot fi respectate exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale. În contextul în care s-a stabilit în mod definitiv atât inadmisibilitatea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară promovate de petentul A. împotriva actelor şi măsurilor procurorului şi/sau lipsei acestora dar şi inadmisibilitatea contestaţiei în cadrul căreia au fost invocate excepţiile, cauza fiind deja soluţionată, invocarea neconstituţionalităţii art. 367 alin. (9) C. proc. pen. nu are legătură cu soluţionarea cauzei, modificarea acestui text în sensul solicitat neputând influenţa în nici un mod soluţia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04 octombrie 2021.
Examinând recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în încheierea penală nr. 132/CP din data de 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:
Din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerinţe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:
a) - calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;
b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;
c) - existenţa unei legături între norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;
d) - verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.
Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare.
O atare evaluare nu contravine însă dispoziţiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Curtea Constituţională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituţionalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.
Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale are, însă, valenţele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorităţii de jurisdicţie constituţională. Instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi obligaţia corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorităţii de jurisdicţie constituţională în strictă conformitate cu dispoziţiile legii pertinente, dar şi cu specificul cauzei.
În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatorul A. prin prisma exigenţelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a tuturor motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte constată următoarele:
Excepţia a fost ridicată de către o parte din proces (contestatorul A.), în faţa unei instanţe judecătoreşti, respectiv Curtea de Apel Braşov, secţia penală, învestite cu soluţionarea contestaţiei declarate împotriva împotriva Încheierii nr. 57/CP/17.06.2020, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2020, prin care s-a dispus respingerea plângerilor formulate de petentul A. împotriva actelor şi măsurilor procurorilor şi/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov (astfel cum au fost intitulate şi motivate de către petent.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte reţine că, deşi dispoziţiile prevăzute de art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2010 şi art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 80, 81, 91 şi art. 93 C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) C. proc. pen., art. 367 alin. (9) C. proc. pen., sunt în vigoare, textele criticate nefiind declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale apare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia referitoare la "legătura" normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că argumentele prezentate de recurent nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate.
Raportat la datele speţei, se constată că obiectul dosarului pendinte a fost contestaţia declarată împotriva încheierii nr. 57/CP/17.06.2020, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2020, prin care s-a dispus respingerea plângerilor formulate de petentul A. împotriva actelor şi măsurilor procurorilor şi/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov, astfel că instanţa de fond a reţinut în mod corect că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind invocate în cursul judecării unei căi de atac inadmisibile, în raport cu dispoziţiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen.
Aşadar, examenul legăturii cu cauza a excepţiei de neconstituţionalitate invocate de recurent se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât şi prin prisma interesului specific al autorului acesteia şi influenţa pe care dispoziţiile legale o au în concret. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală o are în speţă.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în încheierea penală nr. 132/CP din data de 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în încheierea penală nr. 132/CP din data de 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.
GGC - ED