Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021 s-a dispus, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) cu referire la dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate de contestatorul inculpat A. privind sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală a reţinut următoarele:
Contestatorul inculpat a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 204 C. proc. pen., care nu reglementează un termen pentru motivarea hotărârii pronunţate cu ocazia soluţionării căii de atac a contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi, prin care s-a dispus asupra măsurii preventive.
S-a apreciat că sunt întrunite dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv solicitarea este formulată de către un inculpat, în cadrul unui dosar aflat pe rolul instanţelor de judecată, Curtea nu s-a mai pronunţat cu privire la acest aspect până la acest moment, iar excepţia are legătură cu prezenta cauză, pentru că încheierea nr. 273/DL//06.08.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a luat măsura arestului preventiv, nu este motivată nici astăzi, după o perioadă de 3 luni. Aşadar, lipsa unei prevederi de natură a obliga judecătorul de drepturi şi libertăţi, care a luat în calea contestaţiei măsura arestului preventiv, să motiveze încheierea, anterior soluţionării propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, ca în situaţia de faţă, este o evidentă legătură cu soluţionarea cauzei.
S-a considerat că în lipsa obligaţiei judecătorului de drepturi şi libertăţi de a motiva în termenul de până la soluţionarea contestaţiei încalcă dispoziţiile constituţionale de la art. 20, art. 21, art. 23, art. 24 şi art. 53.
Curtea a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Analizând excepţia invocată, Curtea a constatat că aceasta nu are legătură, în concret, cu soluţionarea cauzei. Se are în vedere că dispoziţiile art. 204 C. proc. pen. reglementează calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale.
În prezenta cauză contestaţia inculpatului vizează încheierea de şedinţă din 16.10.2021 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti, dată în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării preventive a acestuia.
Or, contestatorul inculpat a arătat că excepţia are legătură cu prezenta cauză, pentru că Încheierea nr. 273/DL//06.08.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a luat măsura arestului preventiv, nu este motivată.
S-a avut în vedere că în prezenta procedură, judecătorii de la Curte verifică legalitatea şi temeinicia unei încheieri motivate, cea din 16.10.2021 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti, dată în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării preventive, iar nu cea prin care s-a luat măsura arestului preventiv, astfel încât, raportat la motivarea excepţiei invocate, Curtea a apreciat că aceasta nu are legătură cu prezenta cauză, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021 a formulat recurs, în termen legal, recurentul A.
În susţinerea motivelor de recurs, apărarea a arătat că recurentul este cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. x/2019 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat (în varianta normativă a aderării), prev. de art. 367 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, în formă continuată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. spălare de bani, prev. de art. 49 lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019 modificată, cu aplic. art. 5 C. pen., în formă continuată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. toate în concurs real şi formal, prev. de art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
Prin referatul din data de 14.07.2021 s-a propus luarea măsurii arestării preventive faţă de acesta, fiind invocate prevederile art. 223 alin. (2) C. proc. pen., iar prin încheierea Tribunalului Bucureşti, secţia penală, pronunţată la data de 15.07.2021, în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă şi luarea măsurii controlului judiciar.
Împotriva încheierii a declarat contestaţie procurorul, iar prin încheierea din data de 06.08.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penala a fost admisă contestaţia şi luată faţa de acesta măsura arestării preventive, încheierea care nu încheierea nu a fost motivată până la momentul invocării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 204 C. proc. pen.
Ulterior, măsura a fost prelungită prin încheieri succesive.
La data de 15.10.2021, procurorul a formulat o nouă cerere de prelungire a măsurii arestării preventive, admisă prin încheierea din 16.10.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia penală, împotriva căreia a declarat contestaţie, iar, cu ocazia judecării acesteia, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 204 C. proc. pen., constând în aceea că nu reglementează un termen pentru motivarea hotărârii pronunţate cu ocazia soluţionării căii de atac a contestaţiei împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, aspect ce naşte posibilitatea ca judecata unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive să aibă loc în condiţiile în care încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii să nu fie redactată, necunoscându-se, astfel, temeiurile pentru dispunerea măsurii arestării preventive.
De asemenea, a apreciat că susţinerile instanţei în ceea ce priveşte noţiunea de legătură cu cauza sunt criticabile, întrucât propunerea de prelungire a măsurii preventive este motivată exclusiv de menţinerea temeiurilor care au dus la luarea acesteia, astfel încât tocmai cu privire la acest aspect este chemat a se pronunţa judecătorul. Or, o reală analiză din partea acestuia, este, considerată imposibilă, în condiţiile în care nu se cunosc motivele care au dus la luarea măsurii preventive.
Ca urmare, împrejurarea că art. 204 C. proc. pen. nu reglementează un termen pentru motivarea hotărârii pronunţate cu ocazia soluţionării căii de atac a contestaţiei împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, aspect ce naşte posibilitatea ca judecata unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive să aibă loc în condiţiile în care încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii să nu fie redactată, necunoscându-se, astfel, temeiurile pentru dispunerea măsurii arestării preventive are legătură cu cauza în care excepţia a fost invocată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 11 noiembrie 2021 şi repartizată aleatoriu Completului nr. 6, cu termen de judecată la data de 18 noiembrie 2021.
Examinând recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:
Din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerinţe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:
a) - calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;
b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;
c) - existenţa unei legături între norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;
d) - verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.
Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare.
O atare evaluare nu contravine însă dispoziţiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Curtea Constituţională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituţionalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.
Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale are, însă, valenţele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorităţii de jurisdicţie constituţională. Instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi obligaţia corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorităţii de jurisdicţie constituţională în strictă conformitate cu dispoziţiile legii pertinente, dar şi cu specificul cauzei.
În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul A. prin prisma exigenţelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a tuturor motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte constată următoarele:
Excepţia a fost ridicată de către o parte din proces (inculpatul A.), în faţa unei instanţe judecătoreşti învestite cu soluţionarea contestaţiei împotriva încheierii din data de 16.10.2021 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti, dată în Dosarul nr. x/2021.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte reţine că, deşi dispoziţiile art. 204 C. proc. pen. sunt în vigoare, textul criticat nefiind declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale apare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia referitoare la "legătura" normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că argumentele prezentate nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate.
Se remarcă faptul că, prin demersul efectuat, autorul excepţiei nu urmăreşte să supună cenzurii instanţei de contencios constituţional, în mod efectiv, aspecte de neconstituţionalitate derivate din modalitatea de redactare a dispoziţiei legale criticate.
Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, contestaţia inculpatului vizează încheierea de şedinţă din 16.10.2021 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti, dată în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării preventive a acestuia. Or, acesta a arătat că excepţia are legătură cu prezenta cauză, pentru că încheierea nr. 273/DL/06.08.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a luat măsura arestului preventiv, nu este motivată.
Practic, inculpatul B. urmăreşte ca, în urma unei eventuale pronunţări de către Curtea Constituţională a unei decizii de admitere a excepţiei astfel invocate, Parlamentul să modifice şi să completeze art. 204 din C. proc. pen. în vigoare, care reglementează calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, prin introducerea unui termen de redactare a încheierii pronunţate în contestaţie, aspect care ar transforma Curtea Constituţională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituţie şi nici de legea organică de organizare şi funcţionare, în raport cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia: "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională.
Premisa sesizării instanţei constituţionale o constituie, aşadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepţia urmăreşte, în mod real şi efectiv, să obţină concursul Curţii, în considerarea şi în limitele stricte ale competenţei sale constituţionale.
În plus, Înalta Curte apreciază că este nefondată susţinerea apărării în sensul că nu ar fi reglementat un termen de redactare a încheierilor pronunţate în baza art. 204 C. proc. pen. Într-adevăr, atât dispoziţiile art. 204 C. proc. pen., cât şi art. 4251 C. proc. pen. nu prevăd un termen de redactare al hotărârilor, însă prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevăd că:
"Hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării. În cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".
În concluzie, în cauza de faţă, aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.
GGC - ED