Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 852 din 22 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații:
- Z.M. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen.;
- S.F. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, la data de 1 martie 2004, inculpata S.F. a vândut, prin intermediul inculpatului Z.M., 7 doze conținând 0,258 gr heroină, martorului D.C.
Prin decizia penală nr. 643 din 2 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe.
Împotriva acestei decizii inculpații Z.M. și S.F. au declarat recurs, susținând că instanțele au aplicat greșit prevederile legale privind individualizarea pedepsei și au solicitat, în consecință, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și redozarea pedepselor, printr-o mai largă aplicare a efectelor circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor.
Recursurile nu sunt fondate.
În conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză se constată că, reținând în favoarea inculpaților și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., instanțele au ținut seama de criteriile legale de individualizare a pedepsei, luând în considerare circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurările în care au comis fapta, precum și pericolul ridicat al faptei săvârșite. Se constată, în consecință, că nu este cazul să se reducă pedepsele aplicate inculpaților, urmând ca recursurile declarate de aceștia să fie respinse ca nefondate, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.M. și S.F. împotriva deciziei penale nr. 643 din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate celor doi inculpați, durata arestării preventive de la 1 martie 2004 la 7 ianuarie 2005.
Obligă recurenta inculpată S.F. să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat Z.M. să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2005.