Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021
Deliberând asupra contestaţiei formulată de condamnatul A., constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 918/A din data de 05 august 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 598 şi urm. din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 422 din data de 08.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014, şi a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 09.06.2021, sub nr. x/2021, condamnatul A. (încarcerat în Penitenciarul Rahova) a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 422/A din data de 08.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. x/2014
În motivarea contestaţiei, condamnatul A. a arătat, în esenţă, că în raport de deciziile Curţii Constituţionale nr. 368 din 30 mai 2017 şi nr. 651 din 25 octombrie 2018 coroborate cu deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nr. 13/2016 şi nr. 29/2015, se impune reducerea maximului de pedeapsă ce trebuie executat la 12 ani închisoare, urmare a constatării că faptele pentru care a fost condamnat au fost săvârşite sub imperiul legii vechi, având corespondent în reglementările din noua lege penală, iar maximul prevăzut de această încadrare se determină prin aplicarea art. 79 alin. (3) din actualul C. pen.
Prin urmare, contestatorul a solicitat reducerea pedepselor la maximul nou determinat potrivit actualului C. pen., respectiv aplicarea art. 39 din C. pen. şi contopirea pedepselor, fără a aplica un spor, cum în mod greşit au aplicat instanţele de judecată care au dispus condamnarea sa în fond şi în apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că este inadmisibilă contestaţia la executare formulată de condamnatul A., pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 724/05.05.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, printre altele, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din Codul penul anterior, pe o durată de 7 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor (corespondent art. 367 alin. (1), (3) din Noul C. pen.), art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) şi alin. (3) din C. pen. anterior (corespondent art. 233 din Noul C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) din Noul C. pen. - persoană vătămată B.), art. 194 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) din C. pen. anterior (corespondent al unei infracţiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) şi (3) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Noul C. pen. - persoană vătămată C., al unei infracţiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) şi (3) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Noul C. pen. - persoană vătămată B., şi al unei infracţiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) şi (3) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Noul C. pen. - persoană vătămată D.), toate cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen. anterior.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a menţinut faţă de inculpatul A. măsura arestării preventive.
În baza art. 88 din C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la data de 09.10.2013 la zi.
Prin decizia penală nr. 422 din data de 08.06.2016, printre altele, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 724/05.05.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi a dedus prevenţia acestuia de la data de 09.10.2013 la zi.
Notând dispoziţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că acestea au fost invocate formal de către contestator, care nu a invocat, în fapt, nicio nelămurire a dispozitivului, niciun fapt insuficient lămurit or vreo chestiune neclară, în accepţiunea dispoziţiilor anterior redate.
În concret, s-a constatat că aspectele criticate de contestator vizează soluţionarea pe fond a cauzei şi nu pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare.
Mai mult, s-a remarcat că o contestaţie la executare similară formulată de contestatorul condamnat A. a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 1094/24.09.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 358/CO/17.1.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Astfel, deşi în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost invocat un alt temei de drept, curtea de apel a constatat că motivarea contestaţiei la executare şi solicitările formulate de contestatorul condamnat sunt identice, aceasta urmărind, în fapt, reducerea duratei pedepsei închisorii pe care o execută.
Împotriva deciziei penale nr. 918/A din data de 05 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat apel condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac promovată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21 octombrie 2021, cu prim termen de judecată fixat la data de de 23 noiembrie 2021, când instanţa supremă a recalificat calea de atac exercitată ca fiind contestaţie, urmare a solicitării condamnatului A., prin apărător ales, în acest sens.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită, în procedura prev. de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., cu soluţionarea contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 918/A din data de 05 august 2021, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnat în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. împotriva executării deciziei penale nr. 422 din data de 08.06.2016, pronunţată în apel de aceeaşi instanţă.
Prin urmare, hotărârea împotriva căreia condamnatul A. a formulat contestaţia la executare ce face obiectul cauzei este decizia penală nr. 422 din data de 08.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014, ca instanţă de apel.
Astfel, titlul reprezentat de o decizie pronunţată în ultimul grad de jurisdicţie ordinară nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de acelaşi tip, cu aceeaşi forţă juridică, pronunţată de însăşi instanţa care a pronunţat şi hotărârea a cărei lămurire se solicită.
În acest sens, dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza finală din C. proc. pen. prevăd explicit că în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Notând, prin urmare, că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită în cauză este definitivă, Înalta Curte constată că şi hotărârea pronunţată în contestaţia împotriva executării acesteia, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., este definitivă, astfel că aceasta nu poate fi atacată în condiţiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.
În raport cu soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, criticile care vizează fondul contestaţiei nu se mai impun a fi analizate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 918/A din data de 05 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă ebraică se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit art. 275 alin. (6) rap. la art. 273 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 918/A din data de 05 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă ebraică se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.