Hearings: December | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 959/2021

Decizia nr. 959

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 187 din data de 19 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 72 rap. la art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. de strămutare a judecării cauzei care face obiectul dosarului penal nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, prin cererea formulată, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei care face obiectul dosarului penal nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, cu argumentarea că a fost condamnat penal în primă instanţă de către doamna judecător B., la acest moment fiind delegată la Tribunalul Cluj, precum şi faţă de împrejurarea că mai multe cereri şi plângeri au fost soluţionate defavorabil de către judecători din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca.

Notând dispoziţiile prevăzute de art. 71 din C. proc. pen. rap. la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, curtea de apel a constatat că aserţiunile petentului sunt nefondate, întrucât, pe de o parte, acesta nu şi-a întemeiat în drept cererea, astfel încât prima instanţă nu a putut identifica motivul de strămutare pe care îl consideră incident în cauză, iar pe de altă parte, s-a constatat că petentul nu a indicat niciun motiv concret care ar ştirbi imparţialitatea magistraţilor de la Judecătoria Cluj-Napoca, nemulţumirile acestuia vizând în principal modul de instrumentare al anumitor cauze penale.

Or, având în vedere şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a reţinut că acest motiv nu reprezintă în sine un indiciu în sensul imparţialităţii magistraţilor. În plus, soluţia de condamnare pronunţată împotriva inculpatului a fost menţinută de instanţa ierarhic superioară prin decizia nr. 605/A/23.06.2020, iar soluţia de respingere a cererii de revizuire pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul penal nr. x/2020 a fost menţinută în calea de atac.

S-a mai arătat că nu se pune problema eludării garanţiilor de imparţialitate de către Judecătoria Cluj-Napoca atât timp cât nici măcar petentul nu a invocat vreun aspect de această natură, iar cauza este instrumentată de către domnul judecător C. cu privire la care nu s-a indicat niciun aspect concret care ar fi pus la îndoială imparţialitatea acestuia.

Împotriva sentinţei penale nr. 187 din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a formulat contestaţie condamnatul A., fără a motiva calea de atac promovată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 08.11.2021, sub nr. x/2021, fixându-se, totodată, prim termen de judecată la data de 23.11.2021.

Prin concluziile scrise formulate la data de 15.11.2021, contestatorul a arătat, în esenţă, că îşi menţine cererea privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca şi a solicitat strămutarea cauzei.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de condamnatul A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de condamnatul A. împotriva unei sentinţe pronunţate în cadrul procedurii de soluţionare a unei cereri de strămutare, reglementată de art. 71 şi urm. din C. proc. pen., calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

În concret, instanţa supremă constată că legiuitorul a prevăzut în dispoziţiile art. 74 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă", sentinţă care "nu este supusă niciunei căi de atac".

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, sentinţele penale pronunţate în cauzele care au ca obiect cereri de strămutare sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

În referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 187 din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 187 din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă pe contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.