Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197/F din data de 11 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.11.2021 de către procurorul de la Parchetul Procurorului Republicii Rennes, Franţa, pe numele persoanei solicitate A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile franceze, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 11.11.2021 la 10.12.2021, inclusiv şi s-a constatat că aceasta a fost reţinută în perioada 10.11.2021 - 11.11.2021.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
La data de 11.11.2021 a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2021, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.11.2021 de către autorităţile judiciare din Republica Franceză, cu privire la persoana solicitată A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1) şi art. 311-1 cu aplicarea art. 132-71 din C. pen. francez; tentativă de furt în grup organizat, prev. de art. 311-1, art. 311-9, art. 311-13, art. 311-14 şi art. 311-15 cu aplicarea art. 121-5 şi art. 132-71 din C. pen. francez; tăinuire în grup organizat, prev. de art. 321-1 alin. (1) şi alin. (2) raportat la art. 311-9 alin. (1) şi art. 311-1 cu aplicarea art. 132-71 din C. pen. francez; spălarea banilor în formă agravată, prev. de art. 324-2 alin. (1), art. 324-1 alin. (2) şi art. 324-1-1 cu aplicarea 132-71 din C. pen. francez şi participarea la un grup infracţional organizat, prev. de art. 450-1, art. 450-3 şi art. 450-5 din C. pen. francez.
Împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reţinerii pe o perioadă de 24 ore, din data de 10.11.2021, ora 17:50, până la data de 11.11.2021, ora 17:50, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 105/10.11.2021.
Din cuprinsul sesizării a rezultat că, pe numele persoanei solicitate A., a fost introdusă de autorităţile judiciare franceze o semnalare în Sistemul Informatic Schengen, vizând emiterea faţă de aceasta a unui mandat european de arestare la data de 10.11.2021 pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la furt, furt calificat, pe teritoriului Republicii Franceze.
A fost ataşată lucrarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care conţine: procesul-verbal din 10.11.2021; ordonanţa de reţinere nr. x din 10.11.2021; mandatul european de arestare emis de Parchetul Procurorul Republicii de la Rennes - Republica Franceză; informarea cu privire la drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare; adresă emisă de D.G.P.M.B. în vederea audierii prin videoconferinţă a numitului A.; procesul-verbal întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul de Investigaţii criminale - Biroul Urmăriri; procesul-verbal de încunoştiinţare a numitului A. privind audierea prin videoconferinţă; procesul-verbal de identificare a numitului A.; proces-verbal de verificare în aplicaţia B.; copie cazier judiciar.
Persoana solicitată a declarat că nu vrea să fie predată autorităţilor franceze, doreşte să îşi clarifice situaţia juridică, dar în stare de libertate, are afaceri în Franţa, participă la licitaţii de cumpărare de maşini, aşa că trebuie să se prezinte acolo din maxim trei în trei luni. A precizat că nu are obiecţiuni privind identitatea şi nu renunţă la regula specialităţii. A mai arătat că nu are dosare penale în România şi, dacă s-ar dispune o pedeapsă de autorităţile franceze, doreşte să o execute în România.
Examinând actele şi lucrările dosarului, raportat la dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond a constatat următoarele:
Mandatul european de arestare a fost emis de Parchetul Procurorului Republicii Rennes - Republica Franceză, la data de 10.11.2021 pe numele A., cetăţean român, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1) şi art. 311-1 cu aplicarea art. 132-71 din C. pen. francez; tentativă de furt în grup organizat, prev. de art. 311-1, art. 311-9, art. 311-13, art. 311-14 şi art. 311-15 cu aplicarea art. 121-5 şi art. 132-71 din C. pen. francez; tăinuire în grup organizat, prev. de art. 321-1 alin. (1) şi alin. (2) raportat la art. 311-9 alin. (1) şi art. 311-1 cu aplicarea art. 132-71 din C. pen. francez; spălarea banilor în formă agravată, prev. de art. 324-2 alin. (1), art. 324-1 alin. (2) şi art. 324-1-1 cu aplicarea 132-71 din C. pen. francez şi participarea la un grup infracţional organizat, prev. de art. 450-1, art. 450-3 şi art. 450-5 din C. pen. francez. Pedeapsa maximă care se poate aplica pentru infracţiunile de mai sus este de 15 ani închisoare.
În fapt, instanţa de fond a reţinut că mandatul emis pe numele persoanei solicitate A. se referă la un total de cinci infracţiuni, astfel:
O anchetă era deschisă la Jurisdicţia din Rennes în urma realizării unor spargeri la nişte firme de recondiţionare/reambalare de telefoane mobile în C., ulterior pe întreg teritoriul, în perioada septembrie 2020 - septembrie 2021. Investigaţiile au permis identificarea, la locul faptelor, a trei linii telefonice franceze şi a trei linii româneşti. Analiza facturilor detaliate a condus la identificarea a trei răufăcători şi anume D., A. şi E.. La data de 24.09.2020, A. era controlat împreună cu doi complici de către poliţia germană, atunci când se aflau în posesia a 13 telefoane furate de la firma franceză şi a 28.500 EURO. Ancheta a permis identificarea existenţei unui grup infracţional de hoţi de cetăţenie română, condus de A. şi D.. În urma investigaţiilor s-a constatat că A. a participat la 15 fapte de furturi în cadrul acestui grup infracţional, în calitate de coautor, între septembrie 2020 şi septembrie 2021, vizând aproape 7000 telefoane, cu un prejudiciu total de aproape 2.000.000 EURO.
Examinând condiţiile prevăzute de lege, instanţa de fond a apreciat că solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată.
Astfel, s-a constatat că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz, în sensul art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, iar infracţiunile care motivează mandatul european de arestare sunt prevăzute şi în dreptul intern, respectiv de dispoziţiile art. 367 din C. pen., art. 228-229 din C. pen., art. 270 din C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 129/2019; de altfel, faptele indicate permit predarea persoanei solicitate şi fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, în sensul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat naţional de arestare preventivă de autorităţile franceze.
Instanţa de fond a constatat că nu sunt fondate criticile formulate de persoana solicitată, referitoare la emitentul mandatului european de arestare. Astfel, mandatul european de arestare vizând persoana solicitată A. a fost emis de procurorul de la Parchetul Procurorului Republicii din Rennes, Franţa. După cum rezultă din compilaţia întocmită de F. şi de Reţeaua Judiciară Europeană, procurorii francezi îndeplinesc cerinţele configurate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în hotărârile din 12.12.2019 date în cauzele C-556/19 şi C-626/19, întrucât prezintă garanţii de independenţă în raport de puterea executivă. Ca atare, mandatul european de arestare privind persoana solicitată A. este emis de organul judiciar abilitat potrivit legislaţiei franceze, în corespondenţă şi cu legislaţia Uniunii Europene.
Persoana solicitată A. nu şi-a manifestat acordul de a fi predat către autorităţile franceze.
În acest context, având în vedere că - potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată - mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.11.2021 de către procurorul de la Parchetul Procurorului Republicii Rennes, Franţa, pe numele persoanei solicitate A., astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a prezentelor considerente.
Împotriva sentinţei penale nr. 197/F din data de 11 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
În susţinerea contestaţiei, în esenţă, persoana solicitată A. a formulat critici cu privire la măsura arestării preventive, solicitând să se dispună măsura arestului la domiciliu sau cea a controlul judiciar, întrucât suferă de o boală gravă, care necesită o intervenţie chirurgicală, iar în situaţia în care va fi supus unei măsuri preventive mai uşoare va apela la serviciile medicale din România pentru rezolvarea problemei de sănătate.
Analizând hotărârea contestată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de: furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1) şi art. 311-1 cu aplicarea art. 132-71 din C. pen. francez; tentativă de furt în grup organizat, prev. de art. 311-1, art. 311-9, art. 311-13, art. 311-14 şi art. 311-15 cu aplicarea art. 121-5 şi art. 132-71 din C. pen. francez; tăinuire în grup organizat, prev. de art. 321-1 alin. (1) şi alin. (2) raportat la art. 311-9 alin. (1) şi art. 311-1 cu aplicarea art. 132-71 din C. pen. francez; spălarea banilor în formă agravată, prev. de art. 324-2 alin. (1), art. 324-1 alin. (2) şi art. 324-1-1 cu aplicarea 132-71 din C. pen. francez şi participarea la un grup infracţional organizat, prev. de art. 450-1, art. 450-3 şi art. 450-5 din C. pen. francez.
Infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind infracţiuni care, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu mai sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
Mandatul emis pe numele persoanei solicitate A. se referă la un total de cinci infracţiuni, astfel:
O anchetă a fost deschisă la Jurisdicţia din Rennes în urma realizării unor spargeri la nişte firme de recondiţionare/reambalare de telefoane mobile în C., ulterior pe întreg teritoriul, în perioada septembrie 2020 - septembrie 2021. Investigaţiile au permis identificarea, la locul faptelor, a trei linii telefonice franceze şi a trei linii româneşti. Analiza facturilor detaliate a permis identificarea a trei infractori şi anume D., A. şi E.. La data de 24.09.2020, A. a fost controlat împreună cu doi complici de către poliţia germană, atunci când se aflau în posesia a 13 telefoane furate de la firma franceză şi a 28.500 EURO. Ancheta a permis identificarea existenţei unui grup infracţional de hoţi de cetăţenie română, condus de A. şi D.. Conform investigaţiilor, A. a participat la 15 fapte de furturi în cadrul acestui grup infracţional, în calitate de coautor, între septembrie 2020 şi septembrie 2021, vizând aproape 7000 telefoane, cu un prejudiciu total de aproape 2.000.000 EURO.
În conformitate cu dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Aşa cum rezultă din prevederile cuprinse în Legea nr. 302/2004 - art. 86 şi următoarele - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea incidenţei motivelor de refuz privind predarea.
Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 10.11.2021 de către procurorul de la Parchetul Procurorului Republicii Rennes, Franţa, pe numele persoanei solicitate A., are forma şi conţinutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, aşa încât nu era necesar să se solicite informaţii suplimentare.
Deopotrivă, instanţa constată că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Contestatorul a formulat o singură critică, în sensul de a se dispune măsura arestului la domiciliu sau cea a controlul judiciar, întrucât suferă de o boală gravă, care necesită o intervenţie chirurgicală şi dacă va fi supus unei măsuri preventive mai uşoare poate apela la serviciile medicale din România pentru rezolvarea problemei de sănătate.
Cu privire la acest motiv de contestaţie, Înalta Curte reţine că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În plus, Înalta Curte reţine că reglementările cuprinse în Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prevăd că dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor care execută măsuri privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal este garantat, iar acest drept include intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 254/2013 (care se regăsesc în Titlul III - Executarea pedepselor privative de libertate, Capitolul V - Drepturile persoanelor condamnate), "(1) Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor juridică. Dreptul la asistenţă medicală include intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate. Dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile de sănătate, cât şi îngrijirile terminale.
(2) Asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar.
(3) Persoanele condamnate beneficiază în mod gratuit, potrivit legii, de îngrijiri, tratament medical şi medicamente.
(4) Serviciile de asistenţă medicală, tratament, îngrijiri şi medicamentele sunt asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, din fondurile unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate cu această destinaţie, şi din alte surse, potrivit legii.
(5) Acordarea asistenţei medicale, a tratamentului şi a îngrijirilor persoanelor condamnate se face în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(6) Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate."
Conform art. 110 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 (care se regăseşte în Titlul IV - Executarea măsurilor preventive privative de libertate, Capitolul I - Executarea măsurilor preventive privative de libertate în centrele de reţinere şi arestare preventivă), prevederile titlului I, titlului II, precum şi ale cap. II, IV-VI şi IX din titlul III, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor din prezentul titlu, se aplică în mod corespunzător.
Drept urmare, pentru perioada în care persoana solicitată s-a aflat în stare de arest preventiv, aceasta putea beneficia de asistenţă medicală care includea intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate.
Relativ la cele ce precedă, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile judiciare din Franţa a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. x/F din data de 11 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. x/F din data de 11 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.
GGC - MM