Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din data de 20 mai 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 154/2020 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Craiova a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 30.03.2021, sub nr. x/2021, având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul condamnat A., s-a solicitat să-i fie scăzute din pedeapsă cele 225 zile considerate ca executate, obţinute în Italia.
Prin sentinţa penală nr. 541 din 6 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2021, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare privind persoana condamnată A., deţinut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, în favoarea Curţii de Apel Craiova, reţinându-se că potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. şi având în vedere că sentinţa penală nr. 154/2020 a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, precum şi raportat la criticile petentului care vizează această hotărâre, în sensul de a se lămuri dacă cele 225 se deduc din durata pedepsei aplicate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Craiova.
Ca urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 28.04.2021 sub nr. x/2021.
Analizând contestaţia la executare dedusă judecăţii, în esenţă Curtea de Apel Craiova a reţinut că prin sentinţa penală nr. 154 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 25.09.2020 în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. şi s-a dispus recunoaşterea următoarelor sentinţe penale:
- sentinţa nr. 1505/2010 din 26.03.2010 a Tribunalului Palermo, definitivă la 02.05.2010, prin care cetăţeanul român A., deţinut într-un penitenciar din Italia, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 56, 110, 624, 625 nr. 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în tentativă la infracţiunea de furt prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen.
- sentinţa nr. 389/2012 din 21.08.2012 a Tribunalului Lagonegro, definitivă la 01.10.2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 110, 624, 625 nr. 7, 61 nr. II C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.
- sentinţa nr. 6321/2014 din 18.12.2014 a Tribunalului Palermo, definitivă la 04.05.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 110, 648 alin. (1) C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. art. 270 alin. (1) C. pen.
- sentinţa nr. 1151/2015 din 23.06.2015 a Tribunalului Termini Imerese, definitivă la 14.11.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de dobândire de lucruri furate şi declaraţii false despre propria identitate, prev. de art. 110, 648 şi 495 C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.
- sentinţa nr. 1273/2012 din 07.12.2012 a Tribunalului Trapani, definitivă la 31.05.2019, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.
S-a recunoscut ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare.
S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani şi 9 luni închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.04.2017 la zi.
S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipată.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Sentinţa penală nr. 154 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 25.09.2020 în dosarul nr. x/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, fiind emis la aceeaşi dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020 pentru pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A..
Persoana condamnată a fost transferată din Italia în România la data de 14.01.2021, iar în prezent este încarcerată în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, unde execută pedeapsa închisorii.
În speţă, s-a reţinut faptul că persoana condamnată a formulat contestaţie împotriva executării sentinţei penale nr. 154/2020 a Curţii de Apel Craiova, prin care a solicitat deducerea din pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare, pe care o execută, a celor 225 zile eliberare anticipată, considerate ca executate potrivit legislaţiei italiene.
Instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentinţa executată este neclară şi se limitează doar la motivele strict prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
Prima instanţă a reţinut că în situaţia transferării persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, situaţie în care se află contestatorul, recunoaşterea hotărârilor de condamnare se realizează în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 rep.
S-a menţionat că potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanţa română este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.
Astfel, regula generală în cazul recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti şi transferării persoanelor condamnate este că executarea pedepsei va fi efectuată în conformitate cu prevederile statului de executare, autorităţile competente ale statului de executare fiind singurele abilitate să decidă cu privire la procedurile de executare şi să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru liberarea condiţionată.
Raportând aceste dispoziţii la situaţia din cauză, Curtea de Apel Craiova a constatat, pe de o parte, că prin sentinţa penală nr. 154/2020 a Curţii de Apel Craiova au fost mai multe sentinţe de condamnare şi ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani şi 9 luni închisoare într-un penitenciar din România, fiind dedusă din pedeapsă perioada executată pe teritoriul Italiei.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipată, aşa cum rezultă din cuprinsul ordonanţei de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani.
S-a precizat că este adevărat că prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, ca urmare a acordării beneficiului de 225 zile cu titlu de eliberare anticipată, s-a stabilit că data finalizării pedepsei, deja stabilită pentru 12.04.2024, a fost devansată pentru 01.06.2023 şi că la această dată condamnatul va fi pus în libertate, dacă nu va fi deţinut într-o altă cauză. Cu toate acestea, s-a apreciat că dispoziţia din ordonanţă ce priveşte liberarea condamnatului la data de 01.06.2023 nu poate fi recunoscută şi nu poate produce efecte în România, aşa cum solicită petentul, întrucât după data transferului condamnatului în România devin aplicabile legile naţionale, nemaifiind valabile cele din statul străin de condamnare, aşa cum dispun dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep.
Or, în atare situaţie, având în vedere dispoziţiile art. 100 alin. (3) din C. pen., s-a constatat că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută şi, prin urmare, aceasta nu poate conduce la constatarea ca executată în integralitate a pedepsei şi implicit la punerea în libertate a condamnatului ca urmare a finalizării pedepsei, aceasta putând fi valorificată doar pe calea instituţiei liberării condiţionate, avându-se în vedere în cadrul calculului fracţiei de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executată din pedeapsă pentru a se putea dispune liberarea condiţionată.
S-a mai menţionat că în acest sens este şi Decizia nr. 15/2015 a ÎCCJ, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionate.
În consecinţă, pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 154/2020 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, ca nefondată.
*****
Împotriva sentinţei penale nr. 108 din data de 20 mai 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul condamnat A. a formulat prezenta contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 04.06.2021, fiind stabilit termen pentru soluţionare la 19.01.2021, când pricina a fost amânată pentru termenul din 02.11.2021, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului şi ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prevederile cuprinse în Titlul VI al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează dispoziţiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Potrivit dispoziţiilor generale cuprinse la Capitolul I al acestui Titlu, la art. 153, se reglementează domeniul de aplicare, menţionându-se că "Prezentul titlu se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană", cum este şi cazul de faţă, în speţă, reţinându-se că, prin sentinţa penală definitivă pronunţată de Curtea de Apel Craiova, nr. 154/25.09.2020, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, s-a dispus recunoaşterea sentinţelor penale de condamnare privind pe persoana condamnată A., s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei şi, totodată, s-a recunoscut ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 375/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.04.2017, la zi şi s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipate.
În baza sentinţei penale nr. 154 din 25.09.2021 a Curţii de Apel Craiova a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020, în prezent, persoana condamnată A. aflându-se în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, în executarea pedepsei de 6 ani şi 9 luni închisoare stabilită prin actele a căror recunoaştere s-a dispus, anterior menţionate.
În speţă, persoana condamnată a formulat contestaţie împotriva executării sentinţei penale nr. x/2020 a Curţii de Apel Craiova, prin care a solicitat deducerea din pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare, pe care o execută, a celor 225 zile eliberare anticipată, considerate ca executate potrivit legislaţiei italiene.
Înalta Curte constată că temeiul de drept aplicabil în această situaţie este art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 având denumirea marginală - Legea care guvernează executarea, prin care se stabilesc următoarele:
"(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."
Totodată, se au în vedere dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."
Prin sentinţa penală contestată în prezenta cauză s-a dispus respingerea contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., prima instanţă reţinând, în esenţă, că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate şi a bunei conduite acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută, menţionându-se că, în speţă, cererea contestatorului prin care solicită deducerea din pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare, pe care o execută, a celor 225 zile de eliberare anticipată, considerate ca executate potrivit legislaţiei italiene, poate fi valorificată doar pe calea instituţiei liberării condiţionate.
În acest sens, prima instanţă a avut în vedere cele statuate prin Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionată.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, legea în vigoare, incidentă în materie, nr. 302/2004, modificată şi republicată, în varianta consolidată aşa cum a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 411 din data de 27 mai 2019 prevede obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, astfel cum rezultă din conţinutul dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum şi art. 166 alin. (16) din aceeaşi reglementare, iar din această perspectivă contestaţia de faţă este întemeiată.
Înalta Curte mai constată că şi anterior formei consolidate a Legii nr. 302/2004, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 411 din 27 mai 2019, formă aplicabilă de la 07 august 2019, în vigoare în prezent, prin Legea nr. 236/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 993 din 14 decembrie 2017, începând cu data de 14 decembrie 2017, prevederile art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (în prezent art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004) au fost modificate. Astfel, în legea de modificare şi completare anterior menţionată, se preciza, la pct. 20, faptul că:
La articolul 144, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."
Astfel, începând cu data de 17 decembrie 2017, urmare a modificării prevederilor amintite prin Legea nr. 236/2017, nu îşi mai găseşte aplicabilitate Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. nr. 455 din 24 iunie 2015 prin care s-a stabilit că, "după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România."
Or, aşa fiind, în mod greşit prima instanţă s-a raportat la cele statuate prin Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care nu îşi mai găseşte aplicabilitate, cu atât mai mult, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, legea în vigoare în prezent reglementează obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, temeiul de drept aplicabil în această situaţie fiind art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată.
Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată că, prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, recunoscută prin sentinţa penală nr. 154/2020 a Curţii de Apel Craiova, s-a stabilit că pedeapsa totală rămasă de executat este de 6 ani şi 9 luni închisoare din care trebuie deduse pentru liberare anticipată - 225 de zile.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că prezenta contestaţie formulată în cauză de persoana condamnată A. este întemeiată în ceea ce priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 vizând lipsa dispoziţiei privind deducerea perioadei de 225 de zile, considerată ca executată conform legislaţiei statului emitent.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 108 din data de 20 mai 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va desfiinţa sentinţa penală apelată şi reţinând cauza spre rejudecare, va dispune deducerea din pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., astfel cum a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 154/25.09.2020 pronunţată de Curte de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, perioada executată de la 13.04.2017 la zi, precum şi perioada de 225 zile considerată ca executată conform legislaţiei statului emitent.
Prin urmare, se va dispune anularea formelor de executare dispuse în baza sentinţei penale nr. 154/25.09.2020 pronunţată de Curte de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020 şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 108 din data de 20 mai 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Desfiinţează sentinţa penală apelată şi reţinând cauza spre rejudecare:
Deduce din pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., astfel cum a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 154/25.09.2020 pronunţată de Curte de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, perioada executată de la 13.04.2017 la zi, precum şi perioada de 225 zile considerată ca executată conform legislaţiei statului emitent.
Dispune anularea formelor de executare dispuse în baza sentinţei penale nr. 154/25.09.2020 pronunţată de Curte de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020 şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 noiembrie 2021.
GGC - MM