Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 161/2021 din data de 17 august 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă contestaţia formulată de petentul A., deţinut în penitenciarul Târgu Jiu, împotriva Sentinţei penale nr. 107/17.04.2019 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată.
De asemenea, a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 859 din 29 iunie 2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Târgu Jiu, în favoarea Curţii de Apel Craiova, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Târgu Jiu a reţinut că petentul condamnat A. a formulat contestaţie la executare, invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004.
În fapt, petentul a arătat că prin Sentinţa penală nr. 107/17.04.2019 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autorităţile italiene şi în baza art. 155 alin. (1) din Legea 302/2004 s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 516/22.03.2017 a Curţii de Apel din Lecce, definitivă la data de 05.07.2018, prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani şi 2 luni închisoare, Sentinţa penală nr. 107/17.04.2019 rămânând definitivă prin neapelare. La data de 15 mai 2019, s-a emis Mandatul de arestare nr. x/2019 pentru pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare pe numele condamnatului A., iar pe data de 12.09.2019 a fost transferat în România şi încarcerat la Penitenciarul Rahova.
De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 516/54/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut Ordonanţa Biroului de Supraveghere Lecce, prin care i s-au acordat beneficiul de 270 zile - liberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 şi 24.02.2017 - 24.08.2017, executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei.
Totodată, prin Încheierea nr. 21 din data de 04.05.2020 a Curţii de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 i s-au acordat încă 45 zile beneficiul de liberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019, perioadă executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei, suplimentar faţă de cele 270 zile recunoscute prin Sentinţa penală nr. 516/54/2019, totalizând astfel 315 zile beneficiu de liberare condiţionată anticipată pentru perioada executării pedepsei pe teritoriul statului italian.
Astfel, deşi Curtea de Apel Craiova îi recunoaşte cele 315 zile ca şi beneficiu de eliberare condiţionată pentru pedeapsa executată pe teritoriul statului italian în executarea mandatului acestea nu îi sunt deduse din pedeapsă, decât parţial.
A mai arătat petentul că, deşi, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 reglementează clar că "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de Apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6)", Penitenciarul Târgu Jiu nu îi deduce din pedeapsă cele 315 zile, ci numai diferenţa de la 93 zile câştig din munca prestată în Penitenciar, conform Legii nr. 254/2013, adică 222 zile.
A menţionat că pentru munca prestată în cadrul penitenciarelor din România, a beneficiat de 93 zile, conform Legii nr. 254/2013, iar conform Legii nr. 302/2004, art. 166 alin. (16), pentru pedeapsa executată pe teritoriul statului italian are un beneficiu de 315 zile, respectiv la această dată având un beneficiu de 408 zile, ce trebuie deduse din pedeapsa sa, adică din cele 3,711 zile, la care se mai scad şi cele 18 zile câştig, conform Legii nr. 169/2017.
În acest sens, a solicit instanţei să facă uz de Sentinţa penală nr. 48/F din data de 18 mai 2021 a Curţii de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2021, dosar în care sunt implicaţi complicii săi de faptă, cărora instanţa, respectiv Curtea de Apel Piteşti, a dispus ca zilele de beneficiu acordate de către statul italian să fie considerate ca zile executate şi scăzute din pedeapsa condamnatului.
A mai solicitat instanţei ca prin decizia ce o va lua să dispună: obligarea Penitenciarului Târgu Jiu de a-i scade din pedeapsă zilele considerate ca executate acordate de către statul italian, respectiv 315 zile, zilele câştigate, conform Legii nr. 254/2013, respectiv 93 zile, precum şi de a-i recalcula pedeapsa, astfel încât să poată beneficia de prevederile art. 100 alin. (1) lit. a) şi b).
Din oficiu, s-a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul Târgu Jiu pentru a se comunica informaţii privind executarea pedepsei, respectiv mandatul de executare a pedepsei închisorii şi sentinţa penală de condamnare, relaţiile solicitate fiind înaintate de către Penitenciarul Târgu Jiu, prin Adresa nr. x/23.06.2021.
Având în vedere că petentul condamnat a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., acesta aflându-se în executarea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 110/2019 din 15.05.2019 emis de Curtea de Apel Craiova, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de persoana condamnată A. în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Analizând contestaţia la executare pe baza actelor aflate la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 107 din data de 17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare italiene.
În baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 516, pronunţată la data de 22.03.2017 de Curtea de Apel din Lecce, definitivă la data de 05.07.2018, privind pe condamnatul A. prin care a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- tâlhărie prev de art. 110, 81 alin. (2), (62)8 alin. (1) şi alin. (3) nr. 3 şi 1 C. pen. italian, violenţă sexuală în grup prev de art. 110, 81 alin. (2), (60)9 octies alin. (3), (60)9 ter nr. 2, 61 nr. 2 şi 610 C. pen. italian, leziuni personale prev de art. 110, 81 alin. (2), (58)2, 576, 61 nr. 2 C. pen. italian şi sechestru de persoane prev de art. 605, 61 nr. 2 C. pen. italian (fapte săvârşite la data de 06.02.2015 în Lecce, persoană vătămată B.), care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de tâlhărie prev de art. 233 C. pen., viol, prev de art. 218 alin. (1) alin. (3) lit. f C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 205 alin. (1) C. pen.
- tâlhărie prev de art. 110, 81 alin. (2), (62)8 alin. (1) şi alin. (3) nr. 1 C. pen. italian, violenţă sexuală în grup prev de art. 110, 81 alin. (2), (60)9 octies alin. (3), (60)9 ter nr. 2, 610 C. pen. italian şi sechestru de persoane prev de art. 110, 605, 61 nr. 2 C. pen. italian (fapte săvârşite în luna ianuarie 2015 în Lecce, persoană vătămată C.), care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de tâlhărie prev de art. 233 C. pen., viol, prev de art. 218 alin. (1) alin. (3) lit. f) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 205 alin. (1) C. pen.
- violenţă sexuală în grup prev de art. 110, 81 alin. (2), (60)9 octies alin. (3), (60)9 ter nr. 2, 610, 61 nr. 2 C. pen. italian, sechestru de persoane prev de art. 110, 605, 61 nr. 2 C. pen. italian (fapte săvârşite la data de 28.01.2015 în Lecce şi Gallipoli, persoană vătămată D.), care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de viol, prev de art. 218 alin. (1) alin. (3) lit. f) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 205 alin. (1) C. pen.
- rezistenţă împotriva unui oficial public prev de art. 337 C. pen. italian (fapte săvârşite la data de 11.02.2015 în Lecce), care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de ultraj prev de art. 257 alin. (1) şi (3) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24.02.2016 la zi.
S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani şi 2 luni (3711 zile) închisoare într-un penitenciar din România.
Sentinţa penală nr. 107 din data de 17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a rămas definitivă prin neapelare la data de 15 mai 2019, dată la care a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 110/2019 pentru pedeapsa de 10 ani şi 2 luni (3711 zile) închisoare pe numele condamnatului A..
Condamnatul A. a fost transferat în România la data de 12.09.2020, fiind încarcerat la Penitenciarul Bucureşti-Rahova.
La data de 06.06.2019 autorităţile italiene au transmis certificatul privind stadiul executării pedepsei nr. SIEP 341/2018 emis la data de 04.06.2019, din care rezultă acordarea unor zile beneficiu eliberare anticipată anterior transferării sale în România, conform unor ordonanţe emise de Biroul de Supraveghere din Lecce, astfel că s-a înregistrat Dosarul nr. x/2019.
Prin Sentinţa penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 s-a admis contestaţia la executare privind Sentinţa penală nr. 107/17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019.
În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Lecce emisă la data de 05.02.2019, aşa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării Sentinţei nr. SIEP 341/2018 emis la data de 04.06.2019 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Lecce - Biroul Executări Penale.
S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 270 zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 şi 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Sentinţa penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 a rămas definitivă prin necontestare la data de 2 octombrie 2019.
La data de 07.04.2020 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2020 contestaţia la executare formulată de condamnatul A., prin care a solicitat recunoaşterea ordonanţei emise de Biroul de Supraveghere din Lecce prin care i s-a acordat beneficiul de 45 zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei.
Prin Sentinţa penală nr. 64/04.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2020 a fost admisă contestaţia la executare privind Sentinţa penală nr. 107/17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019.
În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Lecce emisă la data de 18.02.2020 şi a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În speţă, contestatorul a solicitat lămurirea dispozitivului aceleiaşi Sentinţe nr. 107/17.04.2019 pronunţată în Dosar nr. x/2019, solicitând recunoaşterea dreptului de eliberare anticipată câştigat ca urmare a executării parţiale a pedepsei în statul italian, anterior transferării sale într-un penitenciar din România.
Curtea a reţinut că într-adevăr instanţele române nu pot refuza recunoaşterea acestui drept câtă vreme transferarea a fost definitiv dispusă, în mod explicit, în vederea continuării executării pedepsei respective, ceea ce presupune în mod obligatoriu luarea în considerare a perioadei de detenţie din străinătate şi, implicit, a tuturor efectelor pe care aceasta deja le-a produs asupra persoanei condamnate.
Cu toate acestea, cererea dedusă judecăţii nu poate fi primită câtă vreme cele două beneficii cuprinzând 270 de zile de eliberare anticipată şi respectiv 45 de zile de eliberare anticipată acordate de autorităţile judiciare italiene anterior transferării sale în România au fost deja recunoscute persoanei condamnate prin două sentinţe penale anterioare nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 şi nr. y/04.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2020, iar în cauză se solicită deducerea aceloraşi perioade şi nu a altor beneficii acordate suplimentar de statul italian.
De altfel, la interpelarea instanţei, contestatorul condamnat a arătat că ulterior transferării sale în România nu a beneficiat de alte reduceri de pedeapsă acordate de statul italian în afara celor deja recunoscute de Curtea de Apel Craiova, nemulţumirea sa vizând faptul că respectivele beneficii, însumând 315 zile nu au fost luate în considerare de Penitenciarul Târgu Jiu alături de cele 93 de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate.
Această împrejurare nu echivalează cu o nelămurire în conţinutul hotărârii ce se execută, al cărei dispozitiv, astfel cum a fost lămurit prin cele două sentinţe nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 şi nr. y/04.05.2020 pronunţată în Dosar nr. x/2020, este clar şi neechivoc cu privire reducerile de pedeapsă acordate de statul italian anterior transferului, o dublă recunoaştere a aceloraşi perioade nefiind posibilă.
Împotriva Sentinţei penale nr. 161/2021 din data de 17 august 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie.
Contestatorul a criticat hotărârea contestată sub aspectul deducerii efective a zilelor de eliberare anticipată acordate de autorităţile judiciare italiene.
Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată ca aceasta este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluţionării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau menţiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracţiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.
De asemenea, Înalta Curte notează că, pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
În speţa de faţă, prin Sentinţa penală nr. 107 din data de 17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare italiene fiind recunoscută Sentinţa penală nr. 516, pronunţată la data de 22.03.2017 de Curtea de Apel din Lecce, definitivă la data de 05.07.2018, privind pe condamnatul A. prin care a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare. Totodată, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24.02.2016 la zi şi s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani şi 2 luni (3711 zile) închisoare într-un penitenciar din România.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 s-a admis contestaţia la executare privind Sentinţa penală nr. 107/17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019 şi, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Lecce emisă la data de 05.02.2019, aşa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării Sentinţei nr. SIEP 341/2018 emis la data de 04.06.2019 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Lecce - Biroul Executări Penale, constatându-se că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 270 zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 şi 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei. Totodată, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 64/04.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2020 a fost admisă contestaţia la executare privind Sentinţa penală nr. 107/17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019 şi, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Lecce emisă la data de 18.02.2020 şi a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Înalta Curte constată că perioada de 315 zile eliberare anticipată a fost recunoscută de instanţele române (prin Sentinţa penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 au fost recunoscute 270 de zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 şi 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei şi prin Sentinţa penală nr. 64/04.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 au fost recunoscute 45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei), aspect reţinut şi de judecătorul fondului, însă, instanţele care au recunoscut perioadele anterior menţionate s-au limitat la recunoaşterea beneficiului zilelor de eliberare anticipată, constatând faptul că statul italian a acordat aceste beneficii, însă nu au dispus şi deducerea acestora din pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare aplicată contestatorului prin Sentinţa penală nr. 516, pronunţată la data de 22.03.2017 de Curtea de Apel din Lecce, definitivă la data de 05.07.2018 şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 107 din data de 17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019.
În acest sens, Înalta Curte constată că, pe lângă recunoaşterea perioadelor privind beneficiul zilelor de eliberare anticipate acordate contestatorului, se impunea şi deducerea acestora din pedeapsa principală de 10 ani şi 2 luni închisoare aplicată contestatorului.
Astfel, având în vedere că din actele dosarului reiese că prin Sentinţele penale nr. 168 din 21 iunie 2019 şi nr. 64/04.05.2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în Dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2020 a fost recunoscută perioada de 315 zile eliberare anticipată, însă aceasta nu a fost dedusă din pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare aplicată contestatorului prin hotărârea de condamnare (aşa cum a fost recunoscută de instanţa română), Înalta Curte constată că se impune ca din pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare aplicată contestatorului să se deducă perioada de 315 zile recunoscută prin Sentinţa penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 (270 de zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 şi 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei) şi prin Sentinţa penală nr. 64/04.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 (45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 161/2021 din data de 17 august 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 161/2021 din data de 17 august 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează în parte sentinţa penală contestată şi rejudecând:
Deduce din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 107/17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova (rămasă definitivă prin neapelare la data de 15 mai 2019), perioada de 315 zile recunoscută prin Sentinţa penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 (270 de zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 şi 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei) şi prin Sentinţa penală nr. 64/04.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 (45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei).
Dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 107/17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2021.
GGC - NN