Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 199 din data de 22 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au hotărât următoarele:
S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, ca urmare, în baza art. 104 alin. (5) şi 10 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia, la data de 30.09.2021, pe numele persoanei solicitate A.
S-a luat act de lipsa consimţământului persoanei solicitate cu privire la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 22.11.2021 şi până la data de 21.12.2021, inclusiv.
S-a constată că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, din data de 03.11.2021, ora 00:37, până la data de 04.11.2021, ora 00:37 şi arestată provizoriu începând cu data de 03.11.2021 şi până la data de 22.11.2021.
S-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sesizarea nr. 3558/II-5/2021 din 03.11.2021, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la aceeaşi dată, sub nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia, la data de 30.09.2021, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale faţă de aceasta pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt deosebit de grav şi utilizare ilegală de carduri de credit şi debit, prevăzute de art. 56, art. 493, art, 624 şi art. 625 din C. pen. italian.
Persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, din data de 03.11.2021, ora 00:37, până la data de 04.11.2021, ora 00:37 şi arestată provizoriu începând din data de 03.11.2021 şi până la data de 22.11.2021.
La data de 19.11.2021, la dosarul cauzei a fost depus mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia împotriva persoanei solicitate A.
Examinând, la termenul din 22 noiembrie 2021, cererea cu care a fost învestită, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că faţă de persoana solicitată A. a fost emis, la data de 30.09.2021, de către autorităţile judiciare din Italia, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt deosebit de grav şi utilizare ilegală de carduri de credit şi debit, prevăzute de art. 56, art. 493, art. 624 şi art. 625 din C. pen. italian.
În acest context, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, precum şi a incidenţei vreunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, Curtea a notat, punctual, următoarele: mandatul european de arestare îndeplineşte cerinţele de conţinut şi formă prev. de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nicio obiecţiune), actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, încadrarea juridică a infracţiunilor; circumstanţele săvârşirii faptelor şi limita maximă a pedepsei prevăzute de legislaţia din Italia pentru acestea; infracţiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată; în cauză nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată; persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Italia şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Ca urmare, apreciind îndeplinite toate condiţiile legii pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanţa de fond a admis cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.
****
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 3 decembrie 2021, sub nr. x/2021.
La termenul fixat în contestaţie, 7 decembrie 2021, apărătorul ales al contestatorului a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea, în parte, a hotărârii atacate, iar în rejudecare, dispunerea, în temeiul art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a amânării predării părţii cel puţin până la data de 31 decembrie 2021, susţinând, în esenţă, că, în condiţiile în care în Italia este instituită starea de urgenţă până la data anterior menţionată, predarea părţii în acest stat poate afecta sănătatea acesteia.
Examinând contestaţia formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.
Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Astfel, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În speţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 30.09.2021, de Curtea Pordenone - Investigaţii Preliminare, faţă de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt deosebit de grav şi două infracţiuni de utilizare ilegală de carduri de credit şi debit, prevăzute de art. 56, art. 493, art. 624 şi art. 625 din C. pen. italian (constând în aceea că, la datele de 16.11.2017 şi 11.01.2018, în scopul obţinerii unui profit ilegal, a furat o geantă din trolerul de cumpărături al persoanei vătămate B., geantă care conţinea suma de 90 euro, 2 carduri de debit şi 2 carduri de credit, iar ulterior a folosit în mod fraudulos cardurile furate; totodată, a furat o geantă din trolerul de cumpărături al persoanei vătămate C., geantă care conţinea numerar şi carduri, iar ulterior a încercat să utilizeze ilegal cardurile de debit furate), constatând în mod just că mandatul îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracţiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în condiţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, acestea având corespondent în legislaţia românească în infracţiunile de furt calificat şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 228 - 229 C. pen. şi art. 250 C. pen.
Pe de altă parte, în respectarea dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanţa a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părţii în limitele prevăzute de textul de lege precitat.
În contextul prezentat, notând şi că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului, expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republică, Curtea, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de punere în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 30.09.2021, de Curtea Pordenone - Investigaţii Preliminare, faţă de persoana solicitată A., şi constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost investită şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.
În cadrul prezentului demers judiciar, fără a contesta, în concret, soluţia primei instanţe, persoana solicitată A. critică omisiunea acesteia de a se pronunţa asupra cererii sale de amânare a predării, fundamentată, în drept, pe dispoziţiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi art. 23 alin. (4) din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI, iar în fapt, pe argumentul că, în condiţiile în care în Italia este instituită starea de urgenţă până la 31 decembrie 2021, predarea către acest stat îi poate afecta sănătatea, solicitând reformarea adecvată a hotărârii atacate sub acest aspect.
Critica formulată de persoana solicitată este neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că, în materia mandatului european de arestare sunt aplicabile, printre altele, şi dispoziţiile art. 58 alin. (2) lit. c) din acelaşi act normativ, potrivit cărora predarea poate fi amânată atunci când "din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia".
Acest caz de amânare a predării vizează însă o situaţie personală deosebită a persoanei solicitate, care ar putea avea consecinţe asupra executării hotărârii de predare, iar nu o împrejurare extrinsecă vieţii acesteia.
Or, în lipsa unor elemente obiective, concrete, vizând riscul real la care ar fi supusă persoana solicitată în cazul predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia, simplul fapt al reinstituirii stării de urgenţă în această ţară, în conjunctura epidemiologică internaţională actuală determinată de răspândirea infecţiilor cauzate de virusul SARS-CoV2, deşi constituie o împrejurare specială, nu se circumscrie textului de lege precitat, întrucât, în mod evident, nu se raportează unei situaţii particulare excepţionale referitoare la persoana solicitată.
Ca urmare, starea pandemică şi implicaţiile ei nu pot constitui un argument pentru amânarea predării persoanei solicitate A. în condiţiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, dar nici în condiţiile art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI.
Art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, purtând denumirea marginală "Termenul pentru predarea persoanei", prevede, în alin. (4), că:
"În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată astfel convenită".
Or, prin conţinutul ei, această normă de drept nu reglementează un caz de amânare a predării, incident în etapa de judecată a cererii de punere în executare a mandatului european de arestare (cazul speţei), ci un caz de suspendare temporară a predării, care poate fi incident exclusiv în faza executării hotărârii de predare.
Prin urmare, vizând exclusiv faza punerii în executare a hotărârii de predare, dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI nu pot constitui temei pentru o soluţie de amânare a predării persoanei solicitate.
Pentru argumentele prezentate, constatând neîntemeiată solicitarea contestatorului persoană solicitată de dispunere în cauză a unei soluţii de amânare a predării, Înalta Curte apreciază ca legală soluţia instanţei de fond.
Cu toate acestea, notând că, în speţă, mandatul european de arestare a fost emis de autorităţile judiciare din Italia în vederea urmăririi penale a cetăţeanului român A., Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea în baza unui astfel de mandat se poate face numai sub condiţia expresă ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Altfel spus, ca efect al dispoziţiilor legale precitate, predarea în vederea supunerii persoanei solicitate - cetăţean român (cazul speţei) sau persoană care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul acesteia pentru o perioadă de cel puţin 5 ani - urmăririi penale (cazul speţei) sau judecăţii este condiţionată de împrejurarea ca, în cazul în care faţă de aceasta se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate în statul emitent, persoana predată să fie transferată în România.
Or, pentru a produce consecinţe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiţia corelativă predării prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menţionată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, aşa cum impun dispoziţiile imperative ale normei în discuţie.
În contextul acestor consideraţii teoretice, reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene în vederea efectuării de cercetări penale faţă de persoana solicitată A., Înalta Curte, menţinând soluţia instanţei de fond în acest sens, va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în calea de atac exercitată de parte, constatând că reformarea hotărârii instanţei de fond în aceste limite nu contravine principiului non reformatio in peius.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) şi art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 199 din data de 22 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, va autoriza predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca în situaţia în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.
Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 199 din data de 22 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, autorizează predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca în situaţia în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2021.
GGC - ED