Şedinţa publică din data de 04 mai 2022
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din data de 4 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021 în baza art. 547 alin. (4) C. proc. pen. s-a constatat imposibilitatea obiectivă de reconstituire a dosarului nr. x. II 269-1946, în care a fost pronunţată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj şi, s-a comunicat Tribunalului Cluj, secţia civilă toate demersurile făcute în cauză şi răspunsurile primite.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta A. a formulat acţiune în constatare împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând a se constata că antecesorul reclamantei, B. - decedat în data de 28.08.1990 - a fost persecutat politic de regimul comunist şi a fost supus unei condamnări politice, fiind privat de libertate timp de 5 ani, pentru delictul crimă de război, conform deciziei nr. 281/1946 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
În dezvoltarea motivelor s-a arătat că la data de 4 octombrie tatăl reclamantei, B. prin decizia nr. 281/1946 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost condamnat la 5 ani de temniţă grea, degradare civică pe termen de 5 ani şi confiscarea averii pentru delictul crimă de război, prevăzut şi calificat de art. 2 lit. e) din Decretul-Lege nr. 312/1945 şi în baza art. 3 alin. (2) din aceeaşi lege coroborat cu art. 157 pct. 1 lit. b) din C. pen. din 1936.
Caracterul politic al condamnării a menţionat că reiese din următoarele:
- Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 281/1946 a aplicat pedeapsa dată pentru pretinsa săvârşire de crimă de război prevăzut de art. 2 lit. e) din Decret-Lege nr. 312/1945, deşi hotărârea nu constată elementele constitutive al acestei infracţiuni, respectiv Curtea încadrează greşit faptele puse în sarcina condamnatului B. fără să fi luate în considerare probele administrate în apărarea lui. Chiar textul deciziei nr. 281/1946 a Curţii de Apel Cluj, pagina 2 alin. (10) prevede că "nu sunt dovezi că B. a bătut şi el" doar a fost la faţa represalii descrise de martori.
Numai doi martori, C. şi D. au depus mărturii în defavoarea lui B., în timp ce din depoziţiile mai multor martori au reieşit stări de fapt favorabile condamnatului B., din care se poate conchide că a ajutat atât pe românii cât şi pe evreii în timpul războiului cu informaţii şi cu alimente, a eliberat un grup de peste 100 muncitori români pe care trebuia să le escorteze etc.
Coroborând depoziţiile martorilor ascultaţi în cauză, atât din partea apărării, cât şi din partea acuzării, respectiv cu declaraţia condamnatului B., este evident că (presupusele) fapte săvârşite nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de crimă de război, iar dovezile favorabile inculpatului au fost desconsiderate din motive politice.
- Art. 5 şi 8 din Constituţia României din 1923 asigura fără deosebire de limbă şi religie tuturor cetăţenilor români, toate libertăţile şi drepturile egal în faţa legii. Decretul-Lege nr. 312/1945 prin înfiinţarea unor infracţiuni noi, pedepse şi instanţe extraordinare şi norme de procedură speciale, a restrâns aceste drepturi şi libertăţi constituţionale.
Acest Decret a creat infracţiuni noi, care nu existau în momentul pretinsei fapte comise de condamnatul B.. Prin urmare, aplicarea decretului pentru pretinse fapte comise în anul 1944 a încălcat principiul neretroactivităţii legilor penale, consacrat de art. 14 şi 38 din Constituţia României din 1923, prin pedepsirea unor fapte din trecut, neincriminate la momentul presupusei lor săvârşiri. Aplicarea în cauză a Decretului-Lege nr. 312/1945 încalcă însă şi principiul neretroactivităţii legii penale, şi a adagiului de drept penal fundamental al repercusiunii penale, respectiv: nulla poena sine lege, nullum crimen sine lege, asigurat în mod categoric şi de C. pen. în vigoare la data respectivă.
- Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 281/1946 nu a motivat cu nimic soluţia dată, pentru că motivele aduse pentru susţinerea deciziei penale contrazic în mod neechivoc dispozitivul hotărârii. Prima parte a deciziei repetă din nou cele arătate şi invocate de actul de acuzare. Instanţa, în mod greşit a luat în considerare declaraţiile martorilor din faza de urmărire penală, şi nu probatoriul administrate în faţa ei. Conform declaraţiilor martorilor administrate în faţa instanţei, nici un martor nu are o depoziţie care ar fi apt pentru stabilirea elementelor constitutive al crimei de război. Nici un martor nu vorbeşte de represiune colectivă, săvârşită în scop de persecuţie politică şi din motive rasiale, nu vorbeşte despre ură şi nu vorbeşte despre fapte săvârşite din categoria celor necesare pentru ca B. să fi fost declarat criminal de război, ci din contră, fiecare martor ascultat în faţa instanţei a declarat că era un om de omenie, că a ajutat pe unul şi pe altul, că a atras atenţia unuia sau altuia în diferite moduri. S-a stabilit în fapt că a fost înrolat ca militar şi ca atare a asistat la strângerea civililor - nu de bunăvoie - ci fiind ordonat să procedeze în acest fel. Toate aceste elemente nu au fost luate în considerare şi nu au fost invocate în motivarea deciziei.
- Se poate observa că după eliberare (12 mai 1951), condamnatul B. a făcut toate demersurile în vederea integrării în societate şi în vederea ducerii unei vieţi normale: a cerut reabilitarea, care a fost respinsă; în anul 1961 a cerut Tribunalului Tg. Lăpuş repunerea în drepturile cetăţeneşti.
- Prin Decretul nr. 432/1955 emis de Marea Adunare Naţională se graţiază în întregime cei condamnaţi la pedepse privative de libertate până la 10 ani, inclusiv pentru săvârşirea de crime de război.
- Prin Hotărârea nr. 525/1991 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr. 118/1990 din judeţul Maramureş, a fost admisă cererea depusă de către numitul E., soţia fostului deţinut politic, prin care a solicitat recunoaşterea ca vechime în muncă a perioadei 04.10.1946-12.05.1951 când soţul, B. a executat o perioadă privativă de libertate în baza unui hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă pentru infracţiuni politice.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 108 din 1993 emisă de către Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege 118/1990 din judeţul Cluj a fost admisă cererea petiţionarului E., soţia fostului deţinut politic B. şi a fost constatată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Decretul-Lege nr. 118/1990, modificat prin Legea 53/1993.
Prin urmare, de două ori, a fost constatată calitatea de deţinut politic a decedatului B., totodată a fost recunoscută şi soţiei E. calitate de beneficiară al Decretului-Lege nr. 118/1990.
- Condamnarea politică al lui B. a pecetluit atât viaţa lui, cât şi a familiei, fiindcă soţia lui cu doi copii minori a rămas fără niciun venit, a fost nevoit să trăiască din mila vecinilor şi cunoştinţelor după care a primit avizul de părăsire a ţării în RS Cehoslovacia în anul 1947, unde trăiau părinţii ei. De asemenea, trebuie menţionate şi persecuţiile după eliberare, respectiv ani de zile au existat probleme cu locul de muncă, schimbarea continuă a serviciului fără venituri. Soţia lui B. s-a reîntors în ţară în anul 1955, după care s-au născut încă doi copii, iar familia întregită la 6 persoane a trăit ani de zile în umbra sărăciei crunte, într-o nesiguranţă şi umilinţă continuă.
- Se arată faptul că natura politică a condamnării reiese din chiar nerespectarea dreptului material şi procesual în vigoare în perioada represiunii faptei, în mod caracteristic dictaturii de tip sovietic. Ignorarea mijloacelor de probă în favoarea lui B., condamnarea acestuia pentru o faptă penală a cărei latură obiectivă este incompatibilă cu faptele reţinute în defavoarea sa, aplicarea unor măsuri coercitive de natură politică după ispăşirea pedepsei, în general încălcarea crasă a principiilor consacrate prin normele constituţionale ale vremii rezultă într-un caracter politic vădit al hotărârii de condamnare, privită nu numai prin prisma aplicării dreptului material penal ci şi din prisma celui procesual, administrativ şi constituţional.
Tribunalul Cluj, secţia civilă a dispus reconstituirea dosarului în care a fost pronunţată condamnarea persoanei decedate B. şi a sesizat Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 544 alin. (1) şi art. 545 alin. (1) din C. proc. pen.
Verificând cauza prin prisma motivelor invocate, Curtea a dispus comunicarea dosarului nr. x. II 269-1946 în care a fost pronunţată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj sau a oricăror înscrisuri din dosar sau în legătură cu dosarul către Compartimentul Arhivă din cadrul Curţii de Apel Cluj (având în vedere că sediul Curţii de Apel a fost la Cluj ulterior, Cluj-Napoca, în afara perioadei 1940-1944, când, în urma Dictatului de le Viena, Curtea de Apel Cluj a fost mutată la Sibiu), Compartimentul Arhivă din cadrul Tribunalului Cluj (având în vedere că prin Legea nr. 5/1952 au fost desfiinţate curţile de apel), la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la Arhivele Naţionale - Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale şi la Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean Cluj, iar răspunsurile vor fi comunicate instanţei solicitante.
Având în vedere că au fost epuizate toate demersurile rezonabile şi nu s-au putut reconstitui înscrisurile, vom constata imposibilitatea obiectivă de reconstituire a dosarului nr. x. II 269-1946 în care a fost pronunţată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel apelanta A., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate cu consecinţa reconstituirii dosarului penal nr. P. 369/1946, în care a fost pronunţată decizia penală nr. 281/1946 de către Curtea de Apel Cluj şi, totodată, îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta penală nr. 36/2022 şi în sentinţa penală nr. 36/2022.
Examinând apelul formulat de apelanta A., în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Se observă că apelanta A. a solicitat reconstituirea dosarului penal nr. P. 369/1946, în care a fost pronunţată decizia penală nr. 281/1946 de către Curtea de Apel Cluj.
În acest sens, Tribunalul Cluj, secţia civilă a dispus reconstituirea dosarului în care a fost pronunţată condamnarea persoanei decedate B. şi a sesizat Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 544 alin. (1) şi art. 545 alin. (1) din C. proc. pen.
Totodată, s-a dispus comunicarea dosarului nr. x. II 269-1946 în care a fost pronunţată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj sau a oricăror înscrisuri din dosar sau în legătură cu dosarul către Compartimentul Arhivă din cadrul Curţii de Apel Cluj (având în vedere că sediul Curţii de Apel a fost la Cluj ulterior, Cluj-Napoca, în afara perioadei 1940-1944, când, în urma Dictatului de le Viena, Curtea de Apel Cluj a fost mutată la Sibiu), Compartimentul Arhivă din cadrul Tribunalului Cluj (având în vedere că prin Legea nr. 5/1952 au fost desfiinţate curţile de apel), la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la Arhivele Naţionale - Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale şi la Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean Cluj, iar răspunsurile vor fi comunicate instanţei solicitante.
Deşi au fost făcute toate demersurile în vederea reconstituirii dosarului solicitat de apelantă, Curtea de Apel Cluj nu a putut să reconstituie înscrisurile aferente dosarului.
Drept urmare, având în vedere imposibilitatea obiectivă de reconstituire a dosarului nr. x. II 269-1946, în care a fost pronunţată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj Înalta Curte, constată hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică şi, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinţei penale nr. 36 din data de 4 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei penale nr. 36 din data de 4 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021.
Obligă apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 mai 2022.