Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală din data de 06 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Danemarca, s-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi a fost recunoscută Hotărârea nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în dosarul penal nr. x, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru încălcarea dispoziţiilor art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca, faptă care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.
Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei închisorii de 1 an şi 3 luni închisoare (457 zile) într-un penitenciar din România, deducând din pedeapsă perioada executată de la 05.07.2021 la zi.
A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că prin adresa din 01.04.2022 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanţei cererea formulată de autorităţile judiciare daneze privind transferarea cetăţeanului român A., încarcerat în Danemarca, în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, care i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în dosarul penal nr. x, împreună cu documentaţia aferentă şi referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.
A mai reţinut că la data de 13.03.2022, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova lucrarea cu nr. x/2022, având ca obiect cererea formulată de autorităţile judiciare daneze, privind transferarea persoanei condamnate A. - deţinută în Danemarca, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an şi 3 luni închisoare (457 zile).
Totodată, din documentele înaintate a rezultat că, prin Sentinţa penală nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în dosarul penal nr. x, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare (457 zile), pentru încălcarea dispoziţiilor art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca, constând în aceea că, înainte de data de 05.07.2021, ora 15:30, a intrat în Danemarca în conflict cu măsura de interdicţie pe teritoriul danez, care i-a fost aplicată prin hotărârea judecătorească pronunţată la data de 11.06.2020, când a primit o pedeapsă privativă de libertate de 1 an, iar măsura de interdicţie, valabilă până la data de 01.10.2026, i-a fost comunicată la data de 07.12.2020.
S-a mai arătat că infracţiunea pentru care a fost condamnat A. are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen., iar persoana condamnată A. a început executarea pedepsei la data de 06.07.2021, a executat până la data de 06.08.2021 un număr de 32 zile din pedeapsa totală de 1 an şi 3 luni închisoare într-un penitenciar în Danemarca şi conform legislaţiei statului emitent (Danemarca), pedeapsa ar trebui să fie în întregime ispăşită la data de 5.10.2022.
De asemenea, în cuprinsul adresei înaintate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a arătat că A. a fost informat cu privire la condiţiile existente în închisorile din România, iar acesta a solicitat transferul în vederea executării restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, ţara în care îşi are domiciliul şi familia.
Având în vedere starea de fapt prezentată şi actele înaintate de autorităţile judiciare daneze (Adresa de înaintare a Ministerului de Justiţie nr. x/2022, certificatul emis de autorităţile daneze în baza Deciziei Cadru nr. 909/2008/JHA, Sentinţa penală nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în Dosarul penal nr. x, s-a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Prin aceeaşi hotărâre din data de 06.07.2022 pronunţată de Tribunalul Copenhaga s-a decis expulzarea sa din Danemarca, fiindu-i interzisă revenirea în această ţară pe o perioadă de 12 ani, care se calculează de la data predării sau trimiterii sale din Danemarca.
Faţă de cele menţionate mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a solicitat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova admiterea cererii formulate de către autorităţile judiciare daneze, privind transferarea cetăţeanului român A., jud. Gorj, încarcerat în Danemarca, în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, care i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în Dosarul penal nr. x, urmând ca, în prealabil, să fie recunoscută această hotărâre.
Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel Craiova a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 153-170 din Legea nr. 302/2004 republicată, prin care au fost transpuse în legislaţia internă dispoziţiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.
S-a reţinut astfel, că cetăţeanul român A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în Dosarul penal nr. x la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare (457 zile) pentru încălcarea dispoziţiilor art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca.
Instanţa străină a reţinut că fapta săvârşită are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.
Din cuprinsul certificatului a rezultat că persoana condamnată a fost prezentă personal la procesul în urma căruia s-a pronunţat hotărârea sus-menţionată şi şi-a exprimat consimţământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului.
De asemenea, din înscrisurile transmise de autorităţile daneze, ataşate certificatului a rezultat că persoana condamnată a fost arestată preventiv la data de 05.07.2021, iar executarea pedepsei a început la data de 06.07.2021.
Faţă de aceste împrejurări, curtea a constatat că a fost legal învestită cu sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Danemarca cu atribuţii în executarea pedepselor privative de libertate privind recunoaşterea Sentinţei penale nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în Dosarul penal nr. x, în vederea transferării persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.
În continuare, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.
Curtea de Apel Craiova a constatat astfel că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep, întrucât hotărârea este definitivă şi executorie, fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.
Totodată, a reţinut că, din verificările efectuate a rezultat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Potrivit considerentelor de mai sus, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa a admis cererea formulată de autorităţile judiciare daneze.
De asemenea, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi a recunoscut Hotărârea nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în dosarul penal nr. x, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare (457 zile) pentru încălcarea dispoziţiilor art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca, faptă care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 79 din data de 06 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel persoana condamnată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 29 aprilie 2022, sub nr. x/2022.
Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de apel invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelantul A., cetăţean român, deţinut în Danemarca, a fost condamnat de statul danez, la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare prin Sentinţa nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, care a rămas definitivă la aceeaşi dată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca, constând în aceea că, înainte de data de 05.07.2021, a intrat în Danemarca în conflict cu măsura de interdicţie pe teritoriul danez, care i-a fost aplicată prin hotărârea judecătorească pronunţată la data de 11.06.2020, când a primit o pedeapsă privativă de libertate de 1 an, iar măsura de interdicţie, valabilă până la data de 01.10.2026, i-a fost comunicată la data de 07.12.2020.
La data de 01.04.2022, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 302/2004 republicată, a solicitat Curţii de Apel Craiova recunoaşterea hotărârii anterior menţionate şi transferul condamnatului A. (cetăţean român, cu domiciliul în România) - aflată în executarea pedepsei în Danemarca - în vederea executării în continuare a pedepsei de 457 zile închisoare, într-un penitenciar din România. Sesizarea parchetului a avut la bază adresa Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară nr. x/2022 din data de 15.03.2022, în cuprinsul căreia se arată că autoritatea competentă din Danemarca a transmis un certificat privind transferarea condamnatei în vederea continuării executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, cererea formulată de autorităţile judiciare străine fiind însoţită de documentaţia aferentă.
Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.
Potrivit dispoziţiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitivă şi executorie;
Astfel cum rezultă din certificatul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de liberate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, hotărârea judecătorească de condamnare nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga a rămas definitivă la data de 06.07.2021.
Din Referatul nr. x/2022 din 01.04.2022 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezultă că apelantul persoană condamnată A. a fost reţinut la data de 05.07.2021, aflându-se în curs de executare a pedepsei, din care a executat până la data de 06.08.2021, 32 de zile (dosarul instanţei de fond).
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte);
Fapta pentru care a fost condamnată persoana condamnată, respectiv infracţiunea de încălcare a interdicţiei de intrare pe teritoriul Danemarcei are corespondent în legislaţia română, respectiv în infracţiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.
De asemenea, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancţionată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României. Mai mult, cerinţa dublei incriminări este îndeplinită, independent de elementele constitutive şi de încadrarea juridică.
c) persoana condamnată are cetăţenie română;
Din verificările efectuate privind identitatea persoanei condamnate rezultă că A. este cetăţean român cu domiciliul activ în România.
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România);
Având în vedere că, aşa cum s-a arătat anterior, persoana condamnată A. este cetăţean român, are domiciliul activ în România, iar din cuprinsul certificatului rezultă că persoana condamnată a fost prezentă personal şi, deşi a susţinut că nu doreşte să fie transferată, a refuzat să comunice motivul refuzului. .
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte apreciază că susţinerea persoanei condamnate nu poate fi apreciată că reprezintă motiv de refuz al executării hotărârii şi transfer în statul român.
Astfel, se constată că, deşi persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul privind transferarea sa într-un penitenciar din România, un astfel de acord nu era necesar, pe de o parte, fiind vorba despre un cetăţean român.
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Înalta Curte constată că nu a rezultat niciun indiciu cu privire la posibilitatea derulării unor cercetări faţă de condamnată într-un dosar aflat în prezent pe rolul organelor judiciare din România sau cu privire la cercetarea, judecarea, condamnarea sa pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnată în Austria; executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nefiind contrară principiului non bis in idem şi nici regulii specialităţii.
Înalta Curte mai constată că, în cauză, sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana condamnată A. răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea ori dezincriminarea faptei.
Din cuprinsul certificatului privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti, conform art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, rezultă că persoana condamnată a fost prezentă la procesul penal finalizat cu hotărârea de condamnare.
Prin urmare, neconturându-se existenţa niciunui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a Hotărârii nr. SS 92-16373/2021 pronunţată de Tribunalul Copenhaga, Danemarca definitivă la data de 06.07.2022, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova este legală şi temeinică, sub toate aspectele analizate, neexistând, aşadar, motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinţei apelate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 79 din data de 06 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 79 din data de 06 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 mai 2022.
GGC - NN