Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 31/F din 22 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive.
În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatului, pe un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, ce se va calcula de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
• să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta;
• să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
• să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
• să comunice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare derulat de serviciul de probaţiune ori organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru o perioadă de 60 de zile, în cadrul B. sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie Socială Sector 1 Bucureşti.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere ori de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de instanţă.
În baza art. 274 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut următoarele:
Inculpatul A. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul nr. x/2021 emis la data de 05.11.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 08.11.2021, sub nr. x/2021, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că, în data de 07.01.2021, ora 02:35, a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe drumurile publice din Municipiul Bucureşti, Calea x din Mun. Bucureşti, din direcţia str. x către Piaţa Obor, sub influenţa unor substanţe psihoactive, respectiv metadonă şi opiacee.
În procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri sau excepţii, astfel că prin încheierea din data de 17.12.2021 s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpatul A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii cauzei.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost ascultat inculpatul care a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi care a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor în circumstanţiere personală pe care le-a depus la dosar.
În aceste condiţii şi în virtutea faptului că inculpatul nu a adus probe noi care să răstoarne sau să schimbe situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriul parchetului, Curtea a constatat că aceasta este corectă, are fundament probator şi a reţinut-o ca atare.
Astfel, din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În fapt, la data de 07.01.2021, în jurul orelor 02:35, inculpatul A. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti a fost oprit în trafic de către organele de poliţie, în timp ce conducea autoturismul marca "x" cu nr. de înmatriculare x, pe Calea x din Mun. Bucureşti, din direcţia str. x către Piaţa Obor. Acesta a fost de acord să fie testat cu aparatul Drager pentru droguri, ocazie cu care, în urma procedurii, s-a constatat că aparatul a indicat pozitiv pentru opiacee (OPI) şi metadonă (MTD). A fost condus la I.N.M.L. unde i s-au recoltat probe biologice de sânge şi urmă.
La examenul clinic, document cu nr. x, a evidenţiat modificări vizibile de comportament dar şi modificări fizice, care sugerau consum de substanţe psihotrope: era temporal dezorientat, imprecis în mişcări, prezenta midriază (o dilatare a pupilei care se realizează în urma consumului de droguri), prezenta nistagmus (mişcare necontrolată a ochilor, care se mişcă în sus şi în jos, în lateral dreapta şi stânga sau în cerc). Examinarea medicală a evidenţiat "elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau substanţe psihoactive"
La data de 18.03.2021 a fost ataşat la dosarul cauzei Buletinul de Analiză Toxicologică nr. A 12/195/2021 a I.N.M.L. care a confirmat, prin analiza ambelor probe biologice recoltate faptul că, inculpatul a consumat metadonă şi morfină, fiind pozitiv pentru metadonă şi opioizi.
Cele reţinute de instanţă reies din procesul-verbal de depistare întocmit de organele de cercetare penală din cadrul Brigăzii Rutiere la data de 07.01.2021, care atestă faptul că, la data de 07.01.2021, în jurul orelor 02:35, inculpatul A. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti a fost oprit în trafic de către organele de poliţie, în timp ce conducea autoturismul marca "x" cu nr. de înmatriculare x, pe Calea x din Mun. Bucureşti, din direcţia str. x către Piaţa Obor. Acesta a fost de acord să fie testat cu aparatul Drager pentru droguri, ocazie cu care, în urma procedurii, s-a constatat că aparatul a indicat pozitiv pentru opiacee (OPI) şi metadonă (MTD). Urmare a acestui fapt, acesta a fost condus la sediul INML, ocazie cu care i-au fost prelevate probe biologice.
Din Buletinul de Analiză Toxicologică nr. A 12/195/2021 a I.N.M.L. a rezultat, prin analiza ambelor probe biologice recoltate, că inculpatul a consumat metadonă şi morfină, fiind pozitiv pentru metadonă şi opioizi.
Probele menţionate mai sus se coroborează cu declaraţia de recunoaştere a faptei comise dată de inculpat în faţa instanţei de judecată, instanţa reţinând că, în mod indubitabil, din ansamblul probator, reiese că inculpatul A. a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa, prin actul de sesizare a instanţei în prezentul dosar.
În drept, fapta inculpatului A., care la data de 07.01.2021, orele 02:35, a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe drumurile publice din Municipiul Bucureşti - Calea x din Mun. Bucureşti, din direcţia str. x către Piaţa Obor - sub influenţa unor substanţe psihoactive respectiv metadonă şi opiacee, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe", prev. de art. 336 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen., prima instanţă a reţinut că elementul material este reprezentat de acţiunea inculpatului de a conduce autoturismul sub influenţa substanţelor psihoactive respectiv metadonă şi opiacee.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol la adresa siguranţei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat de către Curte că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., acesta ştiind că se află sub influenţa substanţelor psihoactive respectiv metadonă şi opiacee, a condus un autoturism pe drumurile publice, acceptând crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privind circulaţia în siguranţă pe drumurile publice, precum şi pentru valorile sociale apărate prin dispoziţiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, prima instanţă a constatat că fapta sesizată există, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiune în sensul art. 15 din C. pen., astfel că, în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., a stabilit în sarcina acestuia o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.
În vederea stabilirii pedepsei aplicabile inculpatului, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în timpul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Astfel, a reţinut că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, noaptea, pe un bulevard x, aflându-se sub influenţa substanţelor psihoactive respectiv metadonă şi opiacee, acesta putea oricând să fie implicat într-un accident de trafic rutier.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale, Curtea a notat că inculpatul nu are antecedente penale (aşa cum rezultă din fişa de cazier), are vârsta de 44 de ani şi are un loc de muncă, fiind avocat în cadrul Baroului Bucureşti.
În privinţa limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, infracţiunea de conducerea a unui vehicul sub influenţa alcoolului se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amenda.
Astfel, constatând că la termenul din data de 27.01.2021 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei, fără a solicita administrarea de alte probe în afara înscrisurilor în circumstanţiere, Curtea a dat eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin urmare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., prima instanţă s-a raportat la stabilirea cuantumului sancţiunii la limitele de pedeapsă diminuate, respectiv de la 8 luni închisoare la 3 ani şi 4 luni închisoare.
Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare, orientată spre minimul special pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive este proporţională cu gravitatea faptei reţinute în sarcina acestuia şi cu datele ce caracterizează persoana acestuia.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 91 din C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite criteriile legale prevăzute la art. 91 din C. pen., respectiv există acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, astfel încât prima instanţă are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
În final, a reţinut că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ca modalitate de executare a pedepsei este de natură să corecteze conduita inculpatului pe viitor şi să înţeleagă consecinţele la care se expune în situaţia în care nu va respecta regulile de convieţuire socială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel la data de 28 februarie 2022, în termen legal, inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 9 martie 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizată Completului nr. 2.
Motivele de apel formulate de inculpat, în scris, se referă la temeinicia pedepsei aplicate.
Astfel, în esenţă, s-a susţinut că pedeapsa nu a fost corect individualizată, deoarece instanţa de fond nu a dat relevanţă şi semnificaţie juridică unor împrejurări favorabile inculpatului referitoare la modul de săvârşire a infracţiunii şi mijloacele folosite; gravitatea rezultatului produs şi starea concreta de pericol pentru valoarea ocrotita prin incriminarea realizata în cuprinsul art. 336 alin. (2) C. pen. conduita după săvârşirea infracţiunii, contribuţia la aflarea adevărului şi atitudinea procesuala.
În primul rând, s-a susţinut că instanţa de fond nu a amintit în cuprinsul hotărârii aspecte relevante, de natura să circumstanţieze săvârşirea faptei şi gradul de vinovăţie a inculpatului, cum sunt valorile rezultate la analiza probelor biologice şi modalitatea, împrejurările în care inculpatul a ajuns să consume substanţele interzise.
Din Buletinul de analiză toxicologică nr. x a rezultat existenţa unor cantităţi infime de substanţe interzise, respectiv 0,132 ug/ml methadonă, iar opiacee (heroină) 0, 014 ug/ml. În acest sens, a arătat că existenţa acestor cantităţi sunt expresia faptului că inculpatul a consumat cantităţi foarte mici din substanţele interzise şi cu mult timp înainte de efectuarea analizelor (probele fiind predate la laborator la orele 08:00 din data de 07.01.2021).
Apărarea a mai menţionat că în ziua precedentă consumase 30 mg methadonă - medicaţie prescrisă în cazul procedurii de dezintoxicare pe care o urma şi heroina în amestec cu tutun, fără precizarea cantităţii, prin inhalarea fumului.
În Scrisoarea medicală nr. 9/14.01.2021 depusă ca înscris în circumstanţiere, medicul prescriptor a arătat că 30 mg methadonă consumată nu poate să afecteze capacitatea de conducere a autovehiculului, iar, în concret, conform Ordinului nr. 1162/2019, capacitatea de a conduce un autovehicul în timpul unui tratament cu substanţe psihoactive trebuie stabilită de o comisie care se constituie la nivel de sector al municipiului Bucureşti sau la nivel judeţean, însă aceste comisii nu s-au constituit până la data emiterii scrisorii medicale, rămânând medicului curant să evalueze existenţa unui potenţial risc al consumului de medicamente care conţin substanţe psihoactive.
În privinţa cantităţii de opiacee identificată în organismul inculpatului, valoarea indică un caracter rezidual corespunzător unui metabolit inactiv, cunoscut fiind faptul că un drog ingerat pe orice cale, suferă, la fel ca şi alcoolul, un proces de metabolizare, mai lent sau mai accelerat în funcţie de particularităţile fiecărui organism.
Pe de altă parte, chiar dacă, teoretic, a existat un potenţial pericol de provocare a unui accident rutier de către conducătorul auto care consumase astfel de substanţe, în concret această stare de pericol nu a fost creată, deoarece inculpatul se deplasa la o oră târzie din noapte, în condiţiile în care nu există trafic pe Calea x unde a fost oprit, şi, probabil, motivul pentru care s-a luat această măsura de către echipajul de poliţie, a fost faptul că era singurul participant la trafic în acel moment, nicidecum o conducere contrară regulilor de circulaţie sau producerea vreunui eveniment rutier.
La aprecierea modalităţii de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, a solicitat să se aibă în vedere şi consecinţele condamnării la pedeapsa cu închisoarea asupra exercitării profesiei, consecinţa fiind aceea de excludere din profesia de avocat fără posibilitatea de a mai exercita această profesie chiar şi după reabilitare (art. 14 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat)
Pentru toate argumentele invocate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă corect individualizată considerând că, în raport cu împrejurările comiterii faptei şi datele personale ale inculpatului, sunt îndeplinite condiţiile pentru condamnarea acestuia, în principal, la pedeapsa cu amenda penală şi, în subsidiar, la pedeapsa închisorii în cuantumul minim rezultat în urma reducerii pedepsei ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 83 şi următoarele C. pen., referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
În cursul cercetării judecătoreşti, în faza procesuală a apelului, la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2022, apelantul inculpat A. a arătat că nu doreşte să dea declaraţie şi a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în adresa din 24 februarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Traficului de Droguri, la care a fost ataşată copia ordonanţei din 6 decembrie 2021 prin care, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 lit. a) şi b) C. proc. pen., s-a dispus clasarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală constată următoarele:
În ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, Înalta Curte, în urma propriei analize efectuate asupra cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (8) C. proc. pen., constată că aceasta este confirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpat în procedura prevăzută de art. 374 alin. (4), art. 375 şi 377 C. proc. pen., astfel cum rezultă din declaraţia dată în faţa instanţei de fond.
Aceste probe, al căror conţinut a fost prezentat de prima instanţă şi nu au fost contestate de inculpat, dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că, la data de 07.01.2021, în jurul orelor 02:35, inculpatul A. (avocat în cadrul Baroului Bucureşti) a fost oprit în trafic de către organele de poliţie, în timp ce conducea autoturismul marca "x" cu nr. de înmatriculare x, pe Calea x din Mun. Bucureşti, din direcţia str. x către Piaţa Obor, iar în urma testării cu aparatul Drager pentru droguri, s-a constatat că aparatul a indicat pozitiv pentru opiacee (OPI) şi metadonă (MTD), situaţie în care a fost condus la I.N.M.L. unde a fost examinat clinic şi i s-au recoltat probe biologice de sânge şi urmă.
Examenul clinic a evidenţiat modificări vizibile de comportament, dar şi modificări fizice, care sugerau consum de substanţe psihotrope: temporal dezorientat, imprecis în mişcări, prezenta midriază (o dilatare a pupilei care se realizează în urma consumului de droguri), prezenta nistagmus (mişcare necontrolată a ochilor, care se mişcă în sus şi în jos, în lateral dreapta şi stânga sau în cerc). Examinarea medicală a evidenţiat "elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau substanţe psihoactive"
La data de 18.03.2021 a fost ataşat la dosarul cauzei Buletinul de Analiză Toxicologică nr. A 12/195/2021 a I.N.M.L. care a confirmat, prin analiza ambelor probe biologice recoltate faptul că, inculpatul a consumat metadonă şi morfină, fiind pozitiv pentru metadonă şi opioizi.
În drept, în mod corect prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la data de 07.01.2021, orele 02:35, a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe drumurile publice din Municipiul Bucureşti (Calea x din Mun. Bucureşti, din direcţia str. x către Piaţa Obor) sub influenţa unor substanţe psihoactive, respectiv metadonă şi opiacee, realizează tipicitatea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., al cărei conţinut constitutiv (latură obiectivă şi latură subiectivă) a fost prezentat pe larg de prima instanţă şi nu a fost contestat.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei sub aspectul felului şi al cuantumului, contestată de apelantul inculpat în singurul apel declarat în cauză, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost în mod corect realizată de prima instanţă prin raportare la limitele de pedeapsă reduse în urma aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (închisoarea de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni), la gravitatea infracţiunii săvârşite, dar şi la periculozitatea inculpatului, astfel cum este prevăzut în dispoziţiile art. 74 C. pen.
Individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, însă ea nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 74 C. pen.) înseamnă consacrarea explicită a principiului legalităţii stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Doar o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârşirii de infracţiuni.
Raportând aceste consideraţii la situaţia concretă din speţă, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social destul de ridicat.
Astfel, pe de o parte, gradul ridicat de pericol social este dat de natura infracţiunii comise, infracţiune de pericol, pentru care sancţiunea intervine fără a fi necesar a se produce şi un rezultat. Totodată, infracţiunea comisă de inculpat este şi infracţiune obstacol, incriminarea având rolul de a preîntâmpina alte urmări socialmente periculoase.
Pe de altă parte, gradul ridicat de pericol social este dat şi de împrejurările şi modul de comitere a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv a condus un autovehicul pe un drum public, în interiorul localităţii Bucureşti, pe o arteră intens circulată (Calea x), aflându-se sub influenţa unor substanţe psihoactive. Sub acest ultim aspect este de reţinut că, pe lângă metadona prescrisă de medic, aşa cum a invocat apelantul inculpat în apărare, şi care, în conformitate cu opinia medicală, nu afectează capacitatea de conducere a autovehiculului, acesta a mai consumat şi heroină, pusă în evidenţă de analizele probelor biologice recoltate. Mai mult decât atât, examenul clinic a evidenţiat modificări vizibile de comportament, dar şi modificări fizice, care sugerau consum de substanţe psihotrope: temporal dezorientat, imprecis în mişcări, prezenta midriază (o dilatare a pupilei care se realizează în urma consumului de droguri), prezenta nistagmus (mişcare necontrolată a ochilor, care se mişcă în sus şi în jos, în lateral dreapta şi stânga sau în cerc).
Însă, trebuie avută în vedere şi împrejurarea că apelantul inculpat a condus pe timp de noapte (în jurul orei 02:35), când circulaţia rutieră este mai puţin intensă şi a fost oprit de organele de poliţie la un control de rutină şi nu ca urmare a implicării într-un accident de circulaţie sau a nerespectării regulilor de circulaţie.
La stabilirea pedepsei, aşa cum prevede art. 74 C. pen., trebuie avută în vedere şi periculozitatea inculpatului. Or, sub acest aspect, Înalta Curte reţine că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, nefiind implicat în niciun conflict cu legea penală, are o profesie (avocat în cadrul Baroului Bucureşti), vârstă (44 de ani) şi o educaţie (studii superioare-juridice) care-i permit să conştientizeze gravitatea faptei săvârşite şi consecinţele juridice ce derivă din aceasta, dar mai ales consecinţele juridice ce ar deriva din săvârşirea unei noi fapte penale.
Într-adevăr, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, faptul că inculpatul este de profesie avocat ar fi trebuit să atragă o responsabilizare în plus faţă de consecinţele acţiunilor sale, însă, în acelaşi timp, nivelul de instrucţie îi permite înţelegerea deplină a consecinţelor faptei, reformarea şi asumarea unei conduite conforme cu normele de convieţuire socială (penale şi extrapenale).
Cu privire la conduita în cursul procesului penal, este de reţinut că apelantul inculpat, încă din cursul urmăririi penale, a recunoscut fapta săvârşită, poziţie pe care şi-a menţinut-o şi în faţa instanţei de judecată prin recunoaşterea învinuirii, beneficiind de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Având în vedere toate aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de fond s-a orientat la o pedeapsă cu închisoarea (în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea alternativ cu amenda) spre limita minimă prevăzută de lege, astfel cum a fost redusă prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv la pedeapsa de 1 an închisoare (limita minimă fiind de 8 luni închisoare), valorificând şi elementele favorabile inculpatului, în contrapondere cu gravitatea faptei. În atare situaţie, solicitarea apelantului inculpat de aplicare a unei pedepse cu amenda penală este nefondată.
Însă, cât priveşte individualizarea modalităţii de executare, Înalta Curte, în dezacord cu instanţa de fond, apreciază că amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare corespunde principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului şi este de natură a conduce la atingerea dublului scop al pedepsei, preventiv şi educativ, constatând, în acelaşi timp, îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv art. 83 C. pen., pentru a se dispune această modalitate de individualizare.
Astfel, în speţă, pedeapsa stabilită pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului (pedepsită de lege cu închisoarea de maxim 5 ani) este închisoarea de 1 an, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, fiind necunoscut cu antecedente penale, şi-a manifestat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, nu s-a sustras de la urmărire penală şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, recunoscând săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, iar Înalta Curte, faţă de persoana inculpatului, care este integrat în societate, are o ocupaţie şi un nivel de educaţie (studii superioare juridice) care îi permit să conştientizeze gravitatea faptei săvârşite şi mai ales consecinţele juridice ce decurg din săvârşirea unei fapte penale, a avut o conduită conformă normelor juridice şi sociale înainte de săvârşirea faptei, apreciază că inculpatul are posibilităţi reale şi ridicate de îndreptare, astfel că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În atare situaţie, Înalta Curte constată îndeplinite atât condiţiile pozitive, cât şi cele negative stabilite în prevederile art. 83 C. pen. pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare stabilită pentru infracţiunea comisă de inculpat, iar aceasta, corespunde principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, fiind totodată de natură a conduce la atingerea dublului scop al pedepsei, preventiv şi educativ, astfel că apelul declarat de inculpat sub acest aspect este fondat.
Dacă lipsa de antecedente penale, nivelul de educaţie, profesia pe care o exercită şi atitudinea inculpatului avută pe tot parcursul procesului penal justifică aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără aplicarea acesteia, natura substanţelor psihoactive sub influenţa cărora s-a aflat inculpatul şi posibilele consecinţe ale săvârşirii infracţiunii, sub aspectul stării de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, justifică supravegherea pe viitor a conduitei acestuia în condiţiile amânării aplicării pedepsei şi a impunerii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 31/F din 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.
Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
În baza art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen. va stabili pedeapsa de 1 (un) an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. va amâna aplicarea pedepsei de 1 (un) an închisoare stabilită în sarcina inculpatului A. prin prezenta decizie, pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani, prevăzut de art. 84 C. pen., care se calculează de la data prezentei decizii.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. se comunică Serviciul de probaţiune Bucureşti.
În baza art. 85 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. va trebui să respecte următoarele obligaţii:
b) să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la una din următoarele două entităţi: B. sau Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie Socială Sector 1 Bucureşti, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă; instituţia va fi decisă de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Bucureşti în urma evaluării iniţiale a inculpatului, conform art. 404 alin. (3) teza finală C. proc. pen.
c) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti în colaborare cu instituţii de comunitate;
În baza art. 86 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 88 alin. (1), (3) şi 4 C. pen., va atrage atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligaţiilor impuse prin prezenta ori în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancţiunea revocării amânării şi dispunerea aplicării şi executării pedepsei.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelului formulat de inculpatul A. vor fi lăsate în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 31/F din 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.
Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
În baza art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen. stabileşte pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. amână aplicarea pedepsei de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatului A. prin prezenta decizie, pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani, prevăzut de art. 84 C. pen., care se calculează de la data prezentei decizii.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti.
În baza art. 85 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele obligaţii:
b) să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la una din următoarele două entităţi: B. sau Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie Socială Sector 1 Bucureşti, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă;
c) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti în colaborare cu instituţii de comunitate;
În baza art. 86 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 88 alin. (1), (3) şi 4 C. pen., atrage atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligaţiilor impuse prin prezenta ori în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancţiunea revocării amânării şi dispunerea aplicării şi executării pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpatul A. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea hotărârii la dispoziţia inculpatului şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 24 mai 2022.
GGC - NN