Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 februarie 1998, petentul D.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva făptuitorilor V.R., C.Șt. și D.B.N., medici la Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., susținând că prin conduita medicală necorespunzătoare adoptată față de M.D.M., mama sa, i-au provocat moartea acesteia.
Prin rezoluția nr. 810/P/1999 din 7 martie 2000, pronunțată în dosarul nr. 810/P/1999 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, procurorul J.A. a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) – art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de cei trei doctori, pentru infracțiunea de ucidere din culpă [(art. 178 alin. (2) C. pen.)].
În raportul de constatare medico – legală întocmit în cauză, de către Laboratorul de medicină legală Galați nr. 123/ E din 27 ianuarie 2000, adresa cu nr. 216 din 20 februarie 1998 a Consiliului Județean Galați al Colegiului medicilor din România, avizul nr. 755 din 21 februarie 2000 a Laboratorului extern de medicină legală Iași și celelalte acte premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că M.D.M. a fost internată în Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați, în luna iunie 1996, diagnosticată cu tumoră malignă ovariană.
În cauză, s-a intervenit chirurgical și în perioada iunie – noiembrie 1996 s-au aplicat tratamente chimioterapeutice specifice bolii.
Cu tot tratamentul acordat, boala a evoluat, iar bolnava a fost internată în mai multe rânduri în cursul anului 1997 și la începutul anului 1998, de fiecare dată administrându-i-se tratamentul medical indicat, care s-a aplicat corect.
S-a mai constatat că, la internarea în perioada 22 ianuarie 1998, M.D.M. a prezentat stază osoasă și pulmonară cu fenomene secundare și anume: insuficiență cardiorespiratorie, bronhopneumonie, inevitabile boli maligne de care suferea.
Toate acestea, cât și gravitatea bolii a dus la decesul lui M.D.M., la data de 28 ianuarie 1998.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat mai multe plângeri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și la Judecătoria Galați.
Prin sentința penală nr. 1653 din 15 iunie 2001, Judecătoria Galați a respins plângerea petentului, ca nefondată, soluția rămânând definitivă prin neapelare.
La data de 17 iulie 2001, petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care a cerut cercetarea procurorului J.A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a procurorului H.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și a judecătoarei M.M. de la Judecătoria Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că:
- procurorul J.A. se face vinovat de faptul că a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei medici, cu toate că din acte rezultă că M.D.M. a murit datorită tratamentelor inadecvate ce i le-au administrat;
- judecătorul M.M., prin sentința pronunțată, a respins plângerea pe care a formulat-o împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, deși aceasta este greșită, iar;
- procurorul H.V. a pus concluzii la judecarea plângerii, de respingere, ca nefondat.
Prin rezoluția nr. 76/P/2001 din 13 septembrie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) – art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei magistrați, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 246 C. pen., cu motivarea că din actele de la dosar, a rezultat că în cauză în ce privesc pe cei trei medici pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de ucidere din culpă, nu s-a putut reține nici o culpă medicală, întrucât aceștia i-au administrat defunctei toate tratamentele indicate pentru boala de care suferea, decesul datorându-se gravității bolii maligne care în prezent depășesc posibilitățile de vindecare.
În ce privește soluția pronunțată de judecătoarea M.M. s-a arătat că aceasta s-a bazat pe probele științifice de la dosar, iar referitor la procurorul H.V., acesta în mod justificat a pus concluzii de respingere a plângerii în sensul menținerii rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva acestei din urmă rezoluții, petentul D.N. a formulat plângere la data de 11 august 2004 care a fost respinsă, ca tardivă, prin rezoluția nr. 1137/II/2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În ceea ce privește aspectele menționate în cuprinsul plângerii, prin care petentul a solicitat cercetarea judecătorilor, procurorilor și a unor lucrători de poliție care au făcut cercetări în dosarele nr. 9657/1998 al Judecătoriei Galați și nr. 3107/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus ca o copie a plângerii să se trimită la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați pentru a efectua cercetări, având în vedere că plângerea conține suficiente date și precizări pentru a se putea stabili obiectul acesteia.
Ulterior, petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 97/ F din 17 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.N. pe care l-a obligat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a arătat că în mod corect a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 76/P/2001 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați privind pe magistrații J.A., M.M. și H.V. ca fiind tardiv introdusă, deoarece petentul a formulat plângerea la 11 august 2004, fiind încălcate dispozițiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, care prevăd că plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se poate face în termen de 20 zile de la data înștiințării persoanei interesată de soluția adoptată, dispoziție ce a intrat în vigoare, potrivit art. 11 pct. 2 din aceeași lege, la data de 1 ianuarie 2004.
S-a mai arătat că, în speță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu adresa nr. 76/P/2001 din 13 septembrie 2001 a încunoștiințat pe petent că dosarul nr. 76/P/2001, privind pe cei trei magistrați a fost soluționat cu rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, și că acesta (petentul), putea formula plângere împotriva acestei rezoluții până la data de 20 ianuarie 2004, respectiv în termen de 20 de zile, acest termen fiind cu mult depășit, din moment ce plângerea a fost formulată la data de 11 august 2004.
Se reține că prima instanță a analizat plângerea de față și sub aspectul problemelor de fond pentru care s-a făcut plângerea, constatând că este nefondată, deși nu mai avea această obligație din moment ce a soluționat plângerea pe baza excepției de tardivitate.
Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de apel a declarat recurs petentul D.N. prin care a susținut că în mod greșit s-a respins plângerea, întrucât în cauză sunt dovezi de vinovăție a celor trei magistrați, solicitând, casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea pronunțării unei hotărâri de condamnare a acestora.
Recursul declarat de petentul D.N. este nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată, că în mod corect prima instanță a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 76/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, din moment ce s-a stabilit că aceasta i s-a comunicat la data de 1 ianuarie 2004 că i-a fost respinsă plângerea adresată parchetului, iar el a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la data de 11 august 2004, deci peste termenul de 20 de zile stabilit de lege.
În ce privesc însă aspectele bazate pe fondul cauzei, instanța nu le poate analiza, întrucât nu mai are competență în acest sens, soluția dată de parchet fiind definitivă la data expirării termenului în care se putea face plângerea.
Față de cele mai sus arătate urmează a se constata că recursul declarat de petentul D.N. împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță este nefondat, și în consecință a fi respins ca atare, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac, culpa procesuală aparținându-i în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.N. împotriva sentinței penale nr. 97/ F din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2005.