Reabilitare judecătorească. Competență după calitatea persoanei
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Procedura reabilitării judecătorești
Indice alfabetic: - drept procesual penal
- reabilitare
- competență după calitatea persoanei
Decizia RIL nr. 83/2007
C. proc. pen., art. 529
În cazul modificării normelor legale de competenţă, astfel încât instanţei care a judecat o cauză în primă instanţă nu îi mai revine această competenţă la momentul introducerii unei cereri de reabilitare, aceasta va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, conform deciziei nr. 83/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii.
I.C.C.J. Secția penală, sentinţa nr. 88 din 14 februarie 2023
Prin sentinţa penală nr. 177 din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală în dosarul nr. x/1/2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 20 din 04 februarie 2013 pronunţată de Completul de 5 Judecători al instanţei supreme în dosarul nr. x/1/2012, urmare a respingerii recursurilor formulate, printre altele, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 254 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, a fost condamnat inculpatul A la două pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din Codul penal pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 254 alin. (1) Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 254 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din Codul penal pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii, într-un scop contrar intereselor societăţii.
În baza art. 290 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere de informaţii cu caracter secret ori confidenţial în afara cadrului legal.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi executarea de către inculpatul A a pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din Codul penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) Cod penal.
În baza art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
La data de 12 ianuarie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cererea de reabilitare formulată de petentul A, cauza fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 14 februarie 2023, pentru când au fost ataşate dosarul în care a fost pronunţată hotărârea de condamnare şi cazierul judiciar al petentului.
La acest termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei instanței supreme, solicitând trimiterea cererii de reabilitare, spre competentă soluţionare la Curtea Militară de Apel Bucureşti,.
Procedând la verificarea propriei competențe materiale şi după calitatea persoanei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază excepţia invocată de Parchet ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reglementând competenţa de soluţionare a reabilitării judecătoreşti, art. 529 Cod procedură penală, stabileşte că aceasta aparţine fie instanţei care a judecat, în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.
Aşadar, în materia cererii de reabilitare judecătorească, legiuitorul stabileşte o competenţă materială şi teritorială alternativă, însă, în ambele situaţii, aceasta se stabileşte în funcţie de instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea. Se observă, astfel că textul de lege menţionat face trimitere la „instanţa care a judecat în primă instanţă cauza”, referindu-se, aşadar, la cauza penală în întregul său, respectiv la toate infracţiunile şi persoanele care au format obiectul judecăţii, fără a se face vreo distincție în funcţie de titularul cererii promovată în condiţiile art. 527 şi următoarele Cod procedură penală.
În acest context, se constată că instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care a fost condamnat petentul A, este Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât în reglementarea anterioară - art. 29 pct. 1 lit. f) Cod procedură penală (1968) forma în vigoare la data trimiterii în judecată – 10 mai 2007, aceasta era competentă să judece dosarele în care erau cercetate şi persoane care aveau calitatea de generali, cum era şi în speţa de faţă, în care competenţa instanţei supreme a fost determinată de faptul că inculpatul A deţinea respectiva calitate.
Totodată, trebuie precizat că, la data introducerii cererii de reabilitare (12 ianuarie 2023), ca urmare a schimbării normelor legale de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală, Curtea Militară de Apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite, între altele, de generali, care, potrivit ar. 29 pct. 1 lit. f) Cod procedură penală (1968), erau judecate în primă instanţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În plus, se observă că, în actuala reglementare, legiuitorul a păstrat regula, deja consacrată în legislația anterioară, potrivit căreia, atunci când într-o cauză penală sunt judecați și militari și civili, competența revine instanței civile, regulă în acord cu jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului [Cauza Maszni contra României (2006)] și a Curții Constituționale (Decizia nr. 617/2007).
Într-o atare situaţie, având în vedere că, prin schimbarea normelor legale de competenţă, instanţa care a judecat cauza în primă instanţă nu îi mai revine această competenţă la momentul introducerii cererii de reabilitare, Înalta Curte apreciază că, în cauză, au aplicabilitate, în continuare, cele statuate prin recursul în interesul legii, respectiv Decizia nr. 83/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în sensul că, în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.
Raportând aceste considerații teoretice la cele anterior menţionate, precum şi în raport de domiciliul petentului, în conformitate cu dispoziţiile art. 529 teza a II-a Cod procedură penală, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite spre judecare cererea de reabilitare formulată de petentul A privind condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. 177 din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală în dosarul nr. x/1/2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 20 din 04 februarie 2013 pronunţată de Completul de 5 Judecători al instanţei supreme în dosarul nr. x/1/2012.