Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023
Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154/F din data de 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:
În baza art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a alege, a dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi a dreptului de a comunica cu părţile civile B., C., D. şi E. şi de a se apropia de acestea, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 193 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a alege, a dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi a dreptului de a comunica cu partea civilă F. şi de a se apropia de aceasta, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 371 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a alege, a dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi a dreptului de a comunica cu părţile civile F., B., C., D. şi E. şi de a se apropia de acestea, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea teslei depuse la camera de corpuri delicte potrivit dovezii seria x nr. x/04.10.2019 .
În baza art. 397 alin. (1) cu ref. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi cu aplic. art. 1357 şi urm. C. civ., s-au admis, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile F., B., C., D. şi E., fiind obligat inculpatul la plata următoarelor sume:
- 5.000 euro daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă F.;
- 8.000 euro daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă B.;
- 10.000 euro daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă C.;
- 12.000 euro daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă D.;
- 25.000 euro daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă E..
În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de inculpatul A..
În baza art. 7 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 rap. la punctul nr. 1 al Anexei Legii nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea determinării profilului genetic şi înscrierii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2019 din 20.09.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., de profesie avocat, pentru săvârşirea în concurs real a următoarelor infracţiuni:
- tentativă la omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.
- lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen. (parte civilă F.),
- tulburarea liniştii şi ordinii publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 371 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) rap. la art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei cu privire la:
- infracţiunea de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată A.).
- de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen. sesizată ca fiind comisă de numiţii G. şi H. (persoană vătămată A.).
În temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) rap. la art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei cu privire la:
- infracţiunea de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin. (1) C. pen.
- infracţiunea de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin. (1) C. pen. pretins a fi săvârşită de numitele C., B., E. şi D..
În temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) rap. la art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată I.).
În temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) rap. la art. 315 alin. (1) lit. a) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen. (întrucât nu rezultă cu certitudine că numita I. a comis infracţiunea menţionată).
În temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) rap. la art. 315 alin. (1) lit. a) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de ameninţare, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 206 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată A.).
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 27.08.2019, în jurul orei 14:30, inculpatul A., pe fondul unui conflict generat de locul de parcare, atât pe trotuarul din faţa imobilului situat pe strada x, cât şi în curtea interioară a acestui imobil, l-a lovit cu pumnii pe numitul F. şi cu o teslă a aplicat lovituri ce au vizat zona capului părţilor civile C., B., E., D., provocându-le astfel leziuni traumatice care au necesitat zile de îngrijiri medico-legale. Prin actele de agresiune exercitate asupra părţilor civile inculpatul A. a tulburat liniştea şi ordinea publică.
La data de 27.08.2019, în jurul orei 14:30, partea civilă, F., împreună cu mama sa, J. şi fiicele sale, D., E. şi C. s-au deplasat la locuinţa de week-end situată pe strada x nr. 16 din municipiul Bucureşti, unde se afla şi soţia sa, B., pentru a sărbători aniversarea fiicei sale, D..
Pentru că accesul în curtea locuinţei era restricţionat de alte autovehicule, partea civilă F. a parcat autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x în faţa imobilului situat pe strada x nr. 13, unde locuieşte inculpatul A.. După ce a transportat bagajele în curtea locuinţei, sesizând că inculpatul A. a ajuns acasă, F. s-a deplasat la autovehicul cu intenţia de a-l muta.
Ajuns lângă autoturismului său, partea civilă F. a observat că porţile de acces în curtea locuinţei inculpatului A. erau larg deschise, iar acesta din urmă se afla pe trotuarul din faţa imobilului. Văzând-o pe partea civilă, inculpatul a început să îi reproşeze că i-a blocat accesul în curte, iar între cei doi a izbucnit o altercaţie verbală. Imediat, inculpatul s-a apropiat de partea civilă pe care a imobilizat-o, prinzând-o cu mâinile la spate, şi a tras-o în curtea locuinţei sale, unde i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei.
Fiind alarmate de strigătele celor doi, la faţa locului s-au deplasat partea civilă, C., şi, imediat după aceasta, partea civilă D. care, observând că tatăl lor este lovit de inculpatul A., au pătruns în curtea locuinţei pentru a interveni între aceştia.
În continuare, F. a fost împins de inculpat cu spatele într-un gard de plasă de sârmă unde a fost imobilizat de acesta, prinzându-l cu mâna de gât şi împingându-i cu degetele ochii în orbite. Fiind astfel ţinut, F. a fost muşcat de câinele inculpatului de gamba piciorului drept, câine care se afla în spatele gardului de sârmă. În acest timp părţile civile C. şi D. trăgeau de inculpat pentru a-l îndepărta de lângă tatăl lor şi, pentru că nu au reuşit, numita C. l-a muşcat de mână pe A.. În învălmăşeala creată atât părţile civile, cât şi inculpatul au căzut.
Între timp, în curtea locuinţei au ajuns şi numita I., mama inculpatului şi partea civilă, E.. Aceasta din urmă, observând că numita I. avea asupra sa un băţ (parte a unei cozi de mătură) cu care încerca să o lovească pe numita D., a prins-o de mâini pentru a o împiedica să facă acest lucru. Ultima parte civilă ajunsă la faţa locului a fost numita B..
Concomitent, inculpatul A. a împins-o pe partea civilă D. şi, de lângă gardul din plasă de sârmă ce împrejmuia locul în care se afla câinele, a apucat o teslă cu care a început să lovească succesiv în direcţia persoanelor aflate în curtea locuinţei sale, prin loviturile aplicate acesta ţintind zona capului părţilor civile.
Prima a fost lovită numita B. care, văzând agresiunea fizică produsă, a ridicat mâinile către inculpatul A. şi i-a solicitat să se oprească întrucât îi va omorî, însă acesta a replicat "Vă omor! Vă omor!" şi, imediat, a fost lovită de către inculpat cu partea ascuţită a teslei în zona frunţii.
Ulterior, inculpatul s-a apropiat de numita E. şi i-a aplicat acesteia o lovitură cu marginea tăioasă a teslei în zona capului. Inculpatul a continuat să lovească în mod necontrolat cu tesla în direcţia părţilor civile, moment în care, cu partea tăioasă a obiectului contondent, i-a aplicat o lovitură în zona capului şi părţii civile D. care, împreună cu C., ţinând mâinile ridicate, încercau să se interpună între inculpat şi ceilalţi membrii ai familiei pentru a-i proteja pe aceştia din urmă.
În continuare, inculpatul A. a pătruns în spaţiul împrejmuit ce delimitează curtea interioară de locuinţă, unde era ţinut şi câinele său, moment în care, de teamă să nu elibereze animalul, numitele C. şi D. au blocat poarta din exterior. Fiind prins în spaţiul menţionat de către cele două părţi civile, care ţineau de poartă pentru a împiedica ieşirea acestuia, inculpatul a început să le aplice lovituri cu tesla peste mâini.
În timp ce inculpatul A. se afla în zona împrejmuită numiţii F., B., E. şi D. au reuşit să părăsească curtea locuinţei acestuia.
În momentul în care şi numita C. încerca să iasă din curtea locuinţei inculpatului A. acesta a fugit după ea şi, în timp ce partea civilă se afla pe trotuarul din faţa porţilor de acces, i-a aplicat acesteia o lovitură cu tesla în zona capului. În urma loviturii primite numita C. s-a prăbuşit, fiind ridicată de martorul G., care a intervenit pentru a-l opri pe inculpat.
Alertate de ţipetele persoanelor vătămate, la locul agresiunii s-au strâns mai multe persoane care au sesizat organele de poliţie şi au ridicat victimele agresiunii, în timp ce numitul A. s-a refugiat în curtea locuinţei până la sosirea echipajelor de poliţie.
Liniştea şi ordinea publică au fost tulburate în zonă, la faţa locului strângându-se un număr ridicat de persoane, aproximativ 15, care au resimţit o stare de temere şi de indignare din cauza agresiunilor fizice comise.
S-a reţinut că pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţilor civile F., C., B., E. şi D., declaraţiile inculpatului A., declaraţiile martorilor G., K., L., M., N., O., P. şi I., certificatele medico-legale nr. x, A2/4707/28.08.2019, A2/4708/28.08.2019,A2/4705/28.08.2019, 2/4824/03.09.2019, A2/4706/28.08.2019, rapoartele de expertiză medico-legale nr. x şi A1/2505/2021 emise de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, proces-verbal de cercetare la faţa locului, înregistrările apelurilor realizate la SNUAU 112 şi procesul-verbal de redare a acestora, probe materiale ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului şi depuse la camera de corpuri delicte, conform dovezii seria x nr. x
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală la data de 24.09.2021 sub nr. x/2021.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 10.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II - a Penală, au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de către inculpatul A., iar în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a fost constatată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din data de 20.09.2021 emis în dosarul nr. x/2019 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii. Încheierea menţionată a rămas definitivă prin încheierea nr. 12 din data de 11.01.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală.
La termenul din data de 22.02.2022, anterior citirii actului de sesizare, persoanele vătămate F., B., C., D. şi E., prin apărător ales, s-au constituit părţi civile împotriva inculpatului A., solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor sume:
- 50.000 euro, cu titlu de daune morale şi 1.278 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă F.;
- 50.000 euro, cu titlu de daune morale şi 1.278 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă B.;
- 70.000 euro, cu titlu de daune morale şi 16.011 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă D.;
- 70.000 euro, cu titlu de daune morale şi 14.895 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă E.;
- 60.000 euro, cu titlul de daune morale şi 2.278 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă C..
Inculpatul A. s-a constituit la rândul său parte civilă în cauză, solicitând obligarea persoanelor vătămate la plata sumei de câte 50.000 euro fiecare, ca urmare a faptului că acestea au pătruns fără drept în domiciliul său.
La acelaşi termen de judecată, potrivit art. 374 C. proc. pen., Curtea de apel a dat citire pe scurt actului de sesizare a instanţei, aducând la cunoştinţa inculpatului A. învinuirea ce i se aduce, drepturile prev. de art. 374 alin. (2) C. proc. pen., dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. De asemenea, Curtea a constatat că în prezenta cauză procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei este inadmisibilă, raportat la prevederile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 187 C. pen., având în vedere că inculpatul este trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, iar pentru forma consumată a acestei infracţiuni legea prevede ca pedeapsă alternativă detenţiunea pe viaţă.
În continuare, Curtea de apel a procedat la audierea inculpatului A., declaraţia acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei .
La termenul din data de 22.02.2022, reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea părţilor civile F., B., C., D. şi E., precum şi a martorilor menţionaţi în citativul rechizitoriului, respectiv: I., G., K., L., M., N., O. şi Q..
Inculpatul A. a depus la dosarul cauzei o cerere de administrare a următoarelor probe: audierea părţilor civile; audierea celor 8 martori menţionaţi în citativul rechizitoriului; efectuarea unei expertize de specialitate psihologică care să lămurească dacă contextul în care s-au săvârşit faptele era în măsură să-i provoace inculpatului o stare de tulburare sau de temere, care să fi cauzat o ripostă din partea sa care să fi depăşit proporţionalitatea gravităţii atacului (dacă putea să-i producă situaţia psihologică prevăzută de art. 26 alin. (1) C. pen.); efectuarea unei expertize de specialitate care să lămurească cui aparţine sângele de pe mânerul corpului contondent folosit la săvârşirea faptelor; expertizarea amprentelor recoltate cu ocazia cercetării la faţa locului pentru a determina căror persoane le aparţin.
Părţile civile au solicitat administrarea probei cu înscrisuri pe latură civilă, constând în depunerea unui raport de expertiză psihologică extrajudiciară.
Prin încheierea din data de 09.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 100 alin. (3) C. proc. pen., a admis cererile de audiere a părţilor civile F., B., C., D. şi E., respectiv a martorilor I., G., K., L., M., N., O. şi Q., formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de inculpatul A..
În baza art. 100 alin. (3) C. proc. pen., a admis cererea părţilor civile de administrare a probei cu raportul de expertiză psihologică extrajudiciară depus la dosarul cauzei. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a respins cererea inculpatului de administrare a probei cu efectuarea unui raport de expertiză psihologică care să lămurească dacă acesta se putea afla în situaţia prevăzută de art. 26 alin. (1) C. pen. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a respins cererea inculpatului de administrare a probei cu efectuarea unui raport de expertiză care să lămurească cui aparţine sângele de pe mânerul corpului contondent folosit la săvârşirea faptelor. În baza art. 100 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., instanţa a respins cererea inculpatului de a fi depuse la dosarul cauzei urmele papilare pretins a fi prelevate cu ocazia cercetării la faţa locului.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din data de 22.03.2022, s-a procedat la audierea părţilor civile F., B. C., iar la termenul din data de 19.04.2022 au fost audiate părţile civile D. şi E., precum şi martora I., mama inculpatului, după ce în prealabil i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 117 alin. (1) C. proc. pen. privind dreptul de a refuza să depună mărturie.
La termenul din data de 17.05.2022, Curtea a procedat la audierea martorilor L. şi G., iar la termenul din data de 14.06.2022 au fost audiaţi martorii K., Q., M. .
La termenul din data de 14.07.2022 a fost audiat martorul N., iar cu privire la martorul O., Curtea a făcut aplicarea disp. art. 381 alin. (7) C. proc. pen., având în vedere imposibilitatea obiectivă de audiere a acestuia. La acelaşi termen de judecată au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, după ce, în prealabil, Curtea a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în actul de sesizare, din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., în 4 infracţiuni de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin 2 C. pen. (aferente părţilor civile B., C., D. şi E.).
Inculpatului i-a fost acordat ultimul cuvânt, în conformitate cu prev. art. 389 C. proc. pen. Inculpatul a fost asistat de apărător din oficiu pe parcursul procedurii de cameră preliminară şi a judecăţii în primă instanţă. Pe parcursul procesului penal nu au fost dispuse măsuri preventive asupra inculpatului.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 27.08.2019, în jurul orei 1439, organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B – secţia 5 Poliţie au fost sesizate prin Serviciul de Urgenţă 112 cu privire la faptul că, pe strada x, din municipiul Bucureşti, în faţa imobilului cu numărul 13, are loc un scandal între vecini, iar mai multe femei au fost lovite cu un ciocan în zona capului.
În temeiul sesizării organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului, ocazie cu care au constatat că în conflict au fost implicaţi inculpatul A., pe de o parte şi părţile civile F., C., B., E. şi D., pe de altă parte. Totodată, organele de poliţie au constatat că patru dintre persoanele vătămate prezentau răni şi urme de sânge la nivelul feţei, iar persoana indicată ca fiind autorul agresiunii avea o plagă deschisă la nivelul feţei.
Din declaraţiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că acest conflict a fost generat de faptul că partea civilă F. a parcat autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x în faţa porţilor, blocând astfel parţial accesul în curtea locuinţei inculpatului A..
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, partea civilă F. a relatat că la data de 27.08.2019 era ziua de naştere a fiicei sale, D., motiv pentru care, împreună cu aceasta, cu E., C. şi J., mama sa, s-au deplasat cu autovehiculul marca x la locuinţa de week-end situată pe str. x, sector 1 Bucureşti, unde afla soţia sa, B.. Când au ajuns, numitul F. a observat că atât trotuarul din faţa locuinţei, cât şi porţile de acces în curtea locuinţei erau blocate de alte maşini, motiv pentru care a fost nevoit să parcheze autoturismul în faţa locuinţei vecinului său, A., pentru a descărca bagajele. Partea civilă a susţinut că nu i-a blocat lui A. porţile de acces în locuinţă.
F. a precizat că după ce a cărat bagajele în curtea locuinţei sale, a legat câinele şi s-a spălat pe mâini, s-a deplasat la maşină cu intenţia de a o muta. În ceea ce priveşte momentele preliminare conflictului, martorul G. a confirmat versiunea părţii civile F. în sensul că acesta s-a deplasat singur către locuinţa inculpatului A., unde între cei doi a avut loc o altercaţie verbală generată de nemulţumirea inculpatului cu privire la modul în care partea civilă şi-a parcat autovehiculul.
Astfel, în declaraţia dată sub acest aspect, martorul G. a arătat că, aflându-se în curtea locuinţei părinţilor săi, a observat maşina familiei Gociu, marca x, cum a fost parcată pe strada x, în faţa imobilului cu nr. 13, precum şi că membrii familiei s-au deplasat imediat în curtea locuinţei. După aproximativ 10 minute a auzit venind maşina vecinului său, A., pe care a parcat-o în curtea locuinţei, iar pe acesta din urmă l-a auzit vociferând că cineva a parcat în faţa imobilului său. Martorul a relatat că a auzit cum partea civilă s-a deplasat către locuinţa numitului A., iar între cei doi a izbucnit o altercaţie verbală.
În acest sens au fost şi declaraţiile coroborate ale celorlalte părţi civile care au arătat că, după ce au transportat bagajele în curtea locuinţei, F. s-a deplasat singur la autovehicul pentru a-l muta. Imediat după, numita C., care se afla în curte, a auzit cum inculpatul A. a început să îi reproşeze tatălui său că i-a blocat accesul în curtea locuinţei şi i-a adresat acestuia injurii.
Partea civilă F. a relatat că în momentul în care s-a apropiat de maşină l-a observat pe vecinul său, A., care se afla în faţa porţilor de acces în curtea locuinţei sale şi care, imediat ce l-a văzut, a început să îi adreseze injurii. După ce a deschis portiera autovehiculului, inculpatul A. s-a apropiat de el şi l-a imobilizat, strângându-i braţele la spate, şi l-a tras în interiorul curţii sale aproximativ 1 metru. În momentul în care s-a întors cu faţa către inculpat, numitul F. a fost lovit de acesta cu pumnul în zona tâmplei. Partea civilă a arătat în continuare că a fost împinsă într-un gard de plasă de sârmă şi a fost imobilizată de inculpatul A. care i-a împins ochii cu degetele. În timp ce era astfel ţinută, cu spatele la gard, partea civilă a fost muşcată de câinele inculpatului care se afla în spatele gardului de plasă. Auzind gălăgie, la locul incidentului s-au deplasat şi partea civilă C. şi, imediat după, numita D. care au încercat să îi despartă pe cei doi. În timp ce încerca să o ridice pe fiica sa, D., care căzuse, numitul F. a observat că inculpatul A. a luat o teslă din spatele unui gard de plasă de sârmă.
Pe parcursul conflictului, partea civilă a observat că în curtea locuinţei inculpatului erau prezente şi mama acestuia, I., fiica sa, E., şi soţia sa, B.. Cele trei se aflau în faţa unui gard ce separă locuinţa de restul curţii interioare şi a observat cum mama inculpatului i-a aplicat o lovitură cu un băţ fiicei sale, E.. În acel moment, inculpatul s-a deplasat către acestea şi i-a aplicat o lovitură cu tesla în zona frunţii numitei B., care era cu mâinile ridicate şi îl ruga pe acesta să nu mai lovească întrucât îi va omorî. Inculpatul a lovit-o şi pe fiica sa, E., cu tesla în creştetul capului. În timp ce fiica sa, C., ţinea de un gard pentru a-l împiedica pe numitul A. să iasă, împreună cu ceilalţi membri ai familiei sale, a reuşit să iasă din curtea locuinţei. Partea civilă a susţinut că atunci când C. încerca la rândul său să fugă din curte, inculpatul A. a fugit după ea şi i-a aplicat o lovitură cu tesla în zona capului.
S-a apreciat că declaraţiile părţii civile F. se coroborează atât cu cele ale celorlalte părţi civile, cât şi cu declaraţiile martorilor oculari audiaţi în cauză. Astfel, din declaraţiile părţilor civile C. şi D. rezultă că, fiind alertate de strigătele ce se auzeau din curtea numitului A., s-au deplasat într-acolo. Prima a ajuns partea civilă C., aceasta fiind urmată de partea civilă D.. Cele două au observat că, la aproximativ 1 metru de intrarea în curte, tatăl lor a fost lovit cu pumnii de inculpatul A.. În continuare, inculpatul l-a împins pe F. într-un gard din plasă de sârmă, în spatele căruia se afla un câine lup care l-a muşcat pe tatăl lor, timp în care A. îi băga mâna în gât şi în ochi. Pentru că nu a reuşit să îl oprescă pe A. numita C. l-a muşcat pe acesta de mână. La faţa locului a ajuns şi partea civilă D., care, la rândul său, a intervenit pentru a-l îndepărta pe inculpat de tată său.
Susnumitele au arătat că în altercaţia creată atât D., cât şi F. au căzut, iar în timp ce îl ridicau pe acesta din urmă inculpatul A. a luat o teslă de lângă un gard de plasă de sârmă. În conflict a intervenit şi mama numitului A., care avea asupra sa o bâtă cu care a încercat să le lovească, însă a fost împiedicată de numita E.. Observând că numitul A. a intrat în locul împrejmuit în care se afla câinele, pentru a-l împiedica să îi dea drumul acestuia, cele două au ţinut de plasa de gard, timp în care numitul A. le-a aplicat mai multe lovituri cu tesla peste degete. În acest timp F., B., E. şi, în cele din urmă, D. au reuşit să iasă din curte. În momentul în care numita C. a încercat să părăsească curtea numitul A. a fugit după ea şi i-a aplicat o lovitură cu tesla în zona capului, iar în urma loviturii primite a căzut. Întrucât la faţa locului sosiseră mai mulţi vecini numitul A. s-a refugiat în curtea locuinţei sale.
La rândul său, partea civilă E. a susţinut că în momentul în care a ajuns în curtea imobilului inculpatului A. a observat că tatăl său, care era căzut la pământ, era lovit de inculpat, iar surorile sale trăgeau de acesta din urmă pentru a-l îndepărta de F.. Totodată, observând că sora sa, D., a fost lovită cu o bâtă de mama inculpatului, numita I., a intervenit şi a ţinut-o pe aceasta din urmă de mâini pentru a o împiedica să mai lovească. Potrivit declaraţiei părţii civile, în timp ce încerca să o ridice pe sora sa, D., mama inculpatului, I., a lovit-o cu băţul pe care îl avea asupra sa în zona frunţii. În acelaşi timp, inculpatul A. a luat din spatele unui gard din plasă de sârma un ciocan cu care a lovit-o pe mama sa, B. în zona frunţii. Numita E. a susţinut că, în timp ce o ţinea pe mama inculpatului de mâini pentru a o împiedica pe aceasta să mai lovească cu băţul pe care îl avea asupra sa, a fost lovită cu ciocanul de A. în zona parietală.
Totodată, în declaraţia dată, partea civilă a confirmat faptul că inculpatul A. s-a dus în spatele porţiunii împrejmuite cu gard de plasă de sârmă cu intenţia de a da drumul câinelui, moment în care surorile sale, C. şi D., au ţinut de poartă, timp în care, împreună cu mama şi cu tatăl său au ieşit din curte.
De asemenea, E. a confirmat versiunea celorlalte părţi civile în sensul că sora sa, C., în timp ce încerca să fugă din curtea locuinţei numitului A., a fost alergată şi lovită de acesta din urmă cu tesla în zona capului în timp ce se afla pe trotuarul din faţa porţilor de acces unde, în urma loviturii primite, a căzut.
S-a reţinut că din declaraţiile părţii civile B. rezultă că aceasta a fost alarmată de strigătele de ajutor ale fiicelor ei, motiv pentru care s-a deplasat la imobilul cu numărul 13 de pe strada x. Ajunsă acolo, susnumita a observat că fiicele sale încercau să îl scoată din curte pe soţul său, F., acesta din urmă şi fiica sa, D., fiind plini de sânge. Observându-l pe vecinul său, A. a ridicat mâinile şi l-a rugat pe acesta să se oprească, însă, inculpatul A. a replicat "Va Omor! Vă omor!". Partea civilă a pătruns aproximativ 1 metru în curtea locuinţei acestuia, moment în care a fost lovită de A. în cap, în zona frunţii, cu o teslă.
A menţionat instanţa de fond că susţinerile părţilor civile sunt confirmate de martorii prezenţi la locul desfăşurării conflictului. Astfel, martorul G. a arătat că în timp se afla în curtea părinţilor săi, care este vis-a-vis de locuinţa inculpatului A., a auzit strigăte de ajutor. Ieşind din curte martorul a observat pe trotuarul din faţa porţilor de acces în curtea locuinţei ce aparţine inculpatului, membrii familiei Gociu, respectiv pe F., B., D., R. şi C.. Tododată, martorul l-a observat şi pe inculpatul A., care avea în mână un obiect contondent ce părea a fi un ciocan. Când martorul a ajuns lângă aceştia a văzut cum, în timp ce partea civilă, B., era căzută pe trotuar a fost lovită cu ciocanul de către inculpat. Partea civilă C. a intervenit pentru a-l împiedica pe acesta să mai lovească, moment în care a fost lovită cu ciocanul în cap de inculpatul A., iar în urma loviturii primite aceasta a căzut pe bordură, lângă partea carosabilă. Martorul a intervenit pentru a-l îndepărta pe inculpat şi, totodată, a sesizat evenimentul prin serviciul de urgenţă 112. Inculpatul a intrat în curtea locuinţei sale unde a rămas până la sosirea organelor de poliţie. Martorul a susţinut că în momentul în care a ajuns la faţa locului toate persoanele implicate în conflict, inclusiv inculpatul, prezentau urme de sânge la nivelul capului, iar numitul F. avea cămaşa ruptă şi desfăcută şi avea o rană la nivelul piciorului.
Curtea a apreciat că declaraţia martorului cu privire la împrejurările în care partea civilă B. a fost lovită nu poate fi reţinută, necoroborându-se sub acest aspect cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză. Sub acest aspect, probele administrate au relevat că numita B. a fost lovită o singură dată cu tesla în zona capului, în timp ce se afla în curtea locuinţei inculpatului având mâinile ridicate şi îi solicita acestuia să se oprească.
S-a constatat că relevante sunt şi declaraţiile martorei K., care a perceput agresiunea fizică din momentul în care membrii familiei Gociu încercau să iasă din curtea locuinţei inculpatului. Astfel, martora a relatat că, auzind zgomot pe stradă, a ieşit din curte, ocazie cu care, pe trotuarul din faţa imobilului situat pe strada x nr. 13, se aflau două persoane de sex feminin care încercau să tragă din curte un bărbat, pe care martora l-a recunoscut ca fiind vecinul său, F.. În continuare, martora a observat că din curtea locuinţei a ieşit şi inculpatul A., care avea în mână un ciocan cu care lovea în mod repetat spre membrii familiei Gociu. Din cauza îmbulzelii create, martora nu a putut preciza persoanele şi zona în care acestea au fost lovite.
Numita K. a confirmat la rândul sau faptul că partea civilă C. a fost lovită de inculpatul A. în timp ce se afla în faţa porţilor de acces în locuinţă. Astfel, martora a relatat că una dintre femeile implicate în conflict i-a solicitat să sune la 112, lucru pe care l-a şi făcut, iar în timpul convorbirii telefonice cu operatorul a observat cum inculpatul A. i-a aplicat acesteia lovitură cu ciocanul în zona capului. În urma loviturii primite aceasta s-a prăbuşit şi a rămas inconştientă.
Momentul în care inculpatul A. a lovit-o pe partea civilă C. a fost perceput în mod direct şi de martora L.. Fiind audiată, martora a relatat că în momentul în care a ieşit pe stradă a observat că vecinii săi, S., T., Monica şi U. se aflau în faţa imobilului situat pe strada x nr. 13. Toate persoanele menţionate aveau leziuni şi urme de sânge la nivelul capului, cu excepţia numitului F. care avea pantalonii rupţi.
Martora a susţinut că partea civilă C. se afla pe linia porţilor de acces în curtea imobilului inculpatului, acestea fiind larg deschise, moment în care a fost lovită cu un ciocan în zona capului de vecinul său, inculpatul A.. Ulterior, inculpatul a intrat în curtea locuinţei, unde a rămas până la sosirea organelor de poliţie.
Şi martorul O. a confirmat faptul că părţile civile au fost agresate de inculpatul A.. În timp ce conflictul era în desfăşurare, susnumitul a trecut cu maşina prin faţa imobilului ce aparţine inculpatului, ale cărui porţi de acces erau deschise, ocazie cu care a constatat că între patru sau cinci femei şi doi bărbaţi avea loc o ceartă. Unul dintre cei doi bărbaţi s-a apropiat de el şi i-a solicitat să alerteze organele de poliţie întrucât "ne omoară". Coborând din autovehicul martorul a observat că cel de-al doilea bărbat le aplica femeilor lovituri cu un obiect dur, probabil ciocan, în zona capului, iar acestea ţipau după ajutor. Potrivit martorului, bărbatul ce i-a solicitat ajutorul avea urme de sânge în zona capului, hainele rupte şi era panicat. Martorul a observat că şi femeile implicate în conflict prezentau leziuni şi urme de sânge în zona capului. Pentru că avea telefonul descărcat martorul s-a îndreptat către locuinţa unei cunoştinţe şi, în scurt timp, a revenit cu aceasta la locul agresiunii, care între timp încetase.
Deşi martorul a arătat că o persoană de sex masculin i-a solicitat ajutorul, declaraţia sa este susţinută de partea civilă E., care a indicat prezenţa unui autovehicul pe de culoare roşie pe strada. Totodată, partea civilă a afirmat că a ţipat la conducătorul autovehiculului, care se afla lângă maşină, solicitându-i să sune la poliţie, însă acesta nu a intervenit în conflict.
A apreciat Curtea de apel că, faptul că părţile civile au fost victimele unei agresiuni la data de 27.08.2019 este confirmat şi de declaraţiile martorilor N. şi M. . Martorii menţionaţi, deşi nu au observat în mod direct consumarea agresiunii, au observat imediat după părţile civile constatând astfel că acestea aveau răni şi urme de sânge la nivelul capului. Martorii menţionaţi l-au văzut şi pe inculpatul A. în faţa porţilor de acces în locuinţă, având asupra sa o teslă, însă, potrivit martorilor, acesta nu prezenta urme de leziuni.
Fiind audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, atât părţile civile, cât şi martorii, şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, relatând, în esenţă, aspecte similare. Deşi declaraţiile părţilor civile şi ale martorilor audiaţi conţin anumite neconcordanţe, Curtea a constatat că acestea nu vizează aspecte esenţiale ale cauzei, şi sunt fireşti în contextul dinamicii rapide a evenimentelor, ţinând cont de numărul mare al persoanelor implicate, de condiţiile diferite de percepţie, dar şi de intervalul de timp scurs de la momentul săvârşirii faptelor.
S-au considerat relevante pentru stabilirea situaţiei de fapt şi înregistrările apelurilor realizate la numărul de urgenţă 112 de către martorii K. şi G.. Astfel, din procesul-verbal de redare a acestor înregistrări rezultă că aceştia se aflau la faţa locului în timp ce conflictul era încă în desfăşurare, precum şi că imediat după incident au observat leziunile suferite de părţile civile şi gravitatea acestora. Din convorbirile purtate de aceştia cu operatorul 112 au reieşit aspecte privind violenţele exercitate de inculpat asupra părţilor civile, atitudinea avută de acesta imediat după consumarea agresiunii, numărul victimelor, precum şi gravitatea leziunilor suferite de acestea, aşa cum acestea au fost percepute de martorii apelanţi:
K.: "Vă rog să veniţi că dă cu ciocanul, deci a omorât femeile, nu se poate, numărul 13, e un om…"
K.: "Sunt doi bărbaţi şi nu ştiu câte femei, toate sunt pline de sânge, unul care dă cu ciocanul în stânga şi-n dreapta, deci i-a tăvălit, i-a omorât, nu se poate aşa ceva, n-am văzut în viaţa mea"
K.: "… sunt persoane pline de sânge, una nu mai poate să meargă, i-a dat cu ciocanul în cap, a căzut, e unul de la numărul 13 care a lovit cu ciocanul în stânga şi-n dreapta…"
K.: " una care de abia se mişcă, a căzut pe jos, au ridicat-o, da, văd că-şi revine, dar e plină de sânge"
K.: "Doamne, Iisuse, dacă am văzut în viaţa mea aşa canibali, animali, animal de om, nu se poate aşa ceva"
K.: "Toate sângerează doamnă, toate 5 persoanele sângerează, sunt pline de sânge, nu înţelegeţi, nu înţelegeţi ce zic, mai repet de 100 de mii de ori, toţi sunt plini de sânge, în cap, în dracu, nu stiu, peste tot, nu ştiu ce le-a făcut"
G.: "Lasă bă toporul jos, bă…Simion Bărnuţiu, bă"
G.:"Da doamnă, e cineva cu un topor"
G.:"A ieşit cu un ciocan şi a lovit în zona capului pe amândouă, sunt una, două, trei persoane rănite, urgent, urgent, vă rog frumos…"
Certificatele medico-legale şi raportul de expertiză medico-legală întocmite în cauză relevă leziunile suferite de părţile civile şi modul în care acestea s-au putut produce, confirmând declaraţiile părţilor civile referitoare la modalitatea de desfăşurare a agresiunii la care au fost supuse în data de 27.08.2019.
Astfel, faptul că numitul F. a fost lovit cu pumnul în zona tâmplei, a fost muşcat de un câine, precum şi că a căzut în învălmăşeala creată este susţinut de certificatul medico-legal nr. x/28.08.2019 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, care a evidenţiat că la momentul examinării fizice numitul F. prezenta o echimoză roşu albăstruie poziţionată fronto-temporal, cu dimensiunea de 4/2,5 cm, ce prezintă antero inferior o plagă superficială dispusă oblic, cu margini neregulate de 2/0,1 cm şi postero-lateral o excoriaţie dispusă vertical de 3/0,1 cm cu crustă hematică. Partea civilă a prezentat leziuni şi la nivelul mucoasei vestibulare, buza inferioară lateral stânga, precum şi o plagă cu margini neregulate pe faţa postero-laterală gamba dreaptă.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal menţionat, partea civilă F. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 27.08.2019 prin lovire cu şi de corp/plan dur şi muşcare (câine), iar în ceea ce priveşte gravitatea leziunilor menţionate, aceasta a fost evaluată prin 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Certificatele medico-legale nr. x şi nr. x/28.08.2019 emise de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici au confirmat faptul că părţile civile C. şi D., în timp ce ţineau de portiţa din curtea interioară a inculpatului, au fost lovite la nivelul mâinilor acestea, cu ocazia examinării fizice, prezentând multiple echimoze şi excoriaţii la nivelul membrelor superioare.
În plus, în ceea ce le priveşte pe cele două părţi civile, s-a reţinut că înscrisurile medico-legale amintite atestă că acestea au suferit leziuni la nivelul capului, şi anume, partea civilă C. o plagă suturată la nivel parietal anterior paramedian stânga, iar numita D., parietal posterior paramedian stânga, tumefacţie fluctuentă de 4,5/4 cm centrată de o plagă superficială cu margini netede dispusă uşor oblic dinspre medial spre lateral de 1,5/0,1 cm acoperită cu crustă hematică.
Potrivit concluziilor certificatelor medico-legale, leziunile suferite de părţile civile C. şi D. au putut fi produse la data de 27.08.2019, prin lovire cu şi de corp/plan dur şi lovire cu corp cu margine tăioasă (posibil teslă), iar gravitatea acestora a fost evaluată prin 10-11 zile de îngrijiri medicale, respectiv 6-7 zile de îngrijiri medicale.
A reţinut prima instanţă că în ceea ce o priveşte pe partea civilă E., raportul de expertiză medico-legală nr. x relevă faptul că aceasta a suferit leziuni grave la nivelul capului, prezentând o plagă liniară, cu o lungime de 3 centimetri, în zona frontal stângă, inferior de linia de inserţie a părului, precum şi o plagă liniară oblic-verticală, la nivel parietal drept, cu lungimea de 7 centimetri. În plus, au fost constatate şi următoarele leziuni: excoriaţie liniară, cu lungimea de 5,5 centimetri, pe antebraţul drept, pe genunchiul drept trei echimoze, iar pe genunchiul stâng o echimoză.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală menţionat, numita E. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de corp/plan dur, ce pot data din 27.08.2019. Leziunile traumatice constatate au necesitat 55-60 de zile de îngrijiri medicale, necesitând intervenţie neurochirurgicala pentru cura fracturii parietale drepte, fără însă ca acestea să pună în primejdie viaţa victimei.
Totodată, certificatul medico-legal nr. A2/4706, eliberat la data de 30.09.2019 de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" confirmă faptul că partea civilă B., pe parcursul incidentului, a fost lovită cu tesla în zona frunţii. Cu ocazia examinării fizice s-a constatat că susnumita a suferit leziuni constând în plagă cu margini netede afrontate cu 5 capse metalice de 2/0,1 centimetri, poziţionată medio-frontalorientate uşor oblic de la stânga spre dreapta. Totodată, s-a constatat existenţa unei excoriaţii dispuse vertical de 2/0,1-0,3 centimetri, precum şi lipsă de substanţă tegumentară pe o suprafaţă de 1/0,06 cm paraunghial medial haluce stâng.
Concluziile certificatului medico-legal au evidenţiat că leziunile traumatice suferite de numita B. au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi corp cu muchie tăioasă (posibil teslă), iar gravitatea acestora a fost evaluată prin 8-9 zile de îngrijiri medico-legale.
S-a constatat că dinamica evenimentelor a fost relevată şi de procesul-verbal de cercetare la faţa locului . Faptul că, după ce inculpatul şi partea civilă F. au ajuns în curtea locuinţei, agresiunea fizică a continuat în apropiere de intrare, lângă gardul de plasă de sârmă ce împrejmuieşte aleea ce face accesul către imobil, este relevat de împrejurarea că în zona menţionată au fost identificate mai multe probe materiale după cum urmează: sub roata faţă a autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x parcat în curtea locuinţei un papuc, iar lângă acesta, în dreapta autoturismului menţionat mai multe bancnote, o brăţară metalică, aparţinând părţilor civile C. şi F., o bucată de material textil, o pereche de ochelari şi un bon fiscal. Pe aripa dreaptă a autoturismului au fost identificate pete de culoare brun roşcat.
În plus, pe pubela de gunoi, amplasată la intrarea în curte, a fost identificat un telefon mobil de culoare neagră, aparţinând numitului F., ce prezenta geamul spart şi mai multe pete de culoare brun roşcat, iar lângă aceasta a fost găsit obiectul folosit în agresiune, respectiv o teslă cu mâner din lemn şi cap metalic.
S-a menţionat că planşa fotografică realizată cu ocazia cercetării la faţa locului atestă şi momentul în care inculpatul A. a fost blocat de părţile civile C. şi D. să iasă din spaţiul împrejmuit, poarta de acces în acest spaţiu prezentând urme de distrugere, fiind dislocată, iar la o distanţă de aproximativ 10-15 cm, a fost identificat un papuc de damă de culoare mov şi două pete de culoare brun roşcat.
Cu ocazia cercetării locului faptei, în curtea locuinţei a fost găsită şi o bâtă (coadă de mătură metalică) de aproximativ 35 cm, iar în spatele autovehiculului au fost identificaţi trei papuci de culoare neagră. În continuare, în faţa imobilului situat pe strada x, nr. 13, pe partea carosabilă, în faţa porţilor de acces, a fost identificat un autovehicul marca x cu numărul de înmatriculare x, precum şi o şosetă din material textil.
S-a precizat că inculpatul A. a recunoscut actele de violenţă comise asupra părţilor civile prin care le-a provocat acestora leziunile constatate prin actele medico-legale depuse la dosar, susţinând însă că a acţionat în stare de legitimă apărare, pentru a respinge atacul declanşat de părţile civile împotriva sa, care potrivit susţinerilor sale a constat, pe de o parte, în pătrunderea fără drept în curtea locuinţei sale, iar pe de altă parte de exercitarea unor acte de violenţă asupra sa şi a mamei sale, I..
Astfel, s-a reţinut că în declaraţia dată în data de 27.08.2019, inculpatul A. a susţinut că în cursul acelei zile, în jurul orei 14:30-15:00, s-a întors la locuinţa sa, ocazie cu care a constatat că accesul în curtea acesteia era blocat de maşina vecinului său, F.. Inculpatul şi-a parcat maşina în faţa maşinii părţii civile şi imediat a observat-o pe aceasta îndreptându-se în direcţia sa. În acel moment inculpatul a început să îi reproşeze că i-a blocat accesul în curtea locuinţei, iar la rândul său partea civilă i-a proferat cuvinte jignitoare, între cei doi izbucnind un conflict verbal.
În momentul altercaţiei verbale inculpatul se afla pe linia porţilor de acces, care erau deschise, partea civilă aflându-se în faţa sa, lângă portiera maşinii. F. s-a apropiat de el, l-a prins cu mâna de piept, rupându-i astfel nasturii cămăşii, motiv pentru care s-a retras în curtea locuinţei sale, făcând câţiva paşi înapoi, moment în care a căzut pe spate. Partea civilă a intrat în curtea locuinţei după inculpat şi, după câteva secunde, au venit şi ceilalţi membri ai familiei sale, aproximativ 4 persoane de sex feminin.
S-a reţinut de către instanţă că inculpatul a susţinut că a fost imobilizat de femeile care au pătruns în curtea locuinţei sale, fiecare ţinându-l de câte o mână, iar una de gulerul cămăşii, timp în care F. i-a aplicat lovituri în mod repetat cu pumnul în zona capului şi pe tot restul corpului. În continuare, inculpatul a fost înconjurat de părţile civile care au început să tragă de el, ajungând astfel la o distanţă de aproximativ 6 metri în interiorul curţii unde a continuat să fie îmbrâncit şi lovit. În curtea locuinţei a ieşit şi mama sa, în vârstă de 70 de ani, iar în momentul în care aceasta a încercat să îl apere a fost trântită de una dintre persoanele implicate în conflict. Potrivit inculpatului, în curtea sa au pătruns şi alte persoane care au închis porţile de acces în curtea locuinţei, pe care le-au blocat din exterior, iar ulterior o persoană, fără a putea preciza cine, a închis portiţa din interiorul curţii care făcea accesul spre imobil.
Văzând că mama sa este trântită la pământ inculpatul a intrat într-o stare de disperare şi, într-un moment în care a reuşit să scape din mâinile agresorilor, a luat o teslă care se afla lângă gard şi a început să lovească cu aceasta spre persoanele care se aflau în curtea imobilului, solicitându-le totodată să îl lase în pace şi să iasă din curtea locuinţei. Inculpatul, din cauza stării în care se afla, nu a putut preciza în ce zone a lovit părţile civile, acesta precizând că a aplicat loviturile cu tesla la întâmplare. Deşi în curtea locuinţei sale se aflau aproximativ 10 persoane, inculpatul a arătat că, în momentul în care a început să lovească cu tesla, acestea au părăsit imediat curtea imobilului.
Imediat după incident la faţa locului a sosit un echipaj de poliţie, inculpatul fiind încătuşat şi condus la secţia de poliţie. Potrivit inculpatului, vecinul său, G., i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona coastelor, iar una în zona spatelui, iar tatăl acestuia i-a adus ameninţări, afirmând că nu va mai sta în cartier, că îi va da foc la casă şi îl va omorî.
S-a reţinut că potrivit susţinerilor inculpatului, întreaga agresiune fizică s-a petrecut în curtea imobilului său, iar loviturile le-a aplicat pentru a opri conflictul generat, conflict pe care altfel nu l-ar fi putut împiedica. Totodată, acesta a precizat că a aplicat loviturile în stare de legitimă apărare, pentru a-şi apăra viaţa şi domiciliul, precum şi în stare de necesitate pentru a-şi apăra mama. Pentru că nu a avut alt mijloc la îndemână, fiind izolat într-un perimetru foarte restrâns, iar agresorii erau într-un număr copleşitor de mare, respectiv 4-5 persoane, nu a avut alt mijloc de a înlătura pericolul.
Fiind audiat în calitate de suspect şi de inculpat, numitul A. şi-a nuanţat declaraţia dată în ceea ce priveşte modul în care părţile civile au pătruns în curtea locuinţei sale. Acesta a susţinut că după altercaţia verbală pe care a avut-o cu numitul F. la faţa locului au venit aproximativ 10 persoane care, împreună cu acesta, au pătruns în curtea sa. Dintre acestea două persoane de sex feminin l-au imobilizat, ţinându-l de mâini, timp în care F. i-a aplicat lovituri cu pumnii în zona capului şi pe tot corpul.
Pe parcursul agresiunii fizice persoanele care l-au imobilizat s-au schimbat, inculpatul fiind în cele din urmă lovit de toate persoanele care au pătruns în curtea locuinţei sale. În plus, inculpatul a susţinut că, pe lângă partea civilă F., în curtea locuinţei sale se afla şi un alt bărbat care l-a lovit în zona spatelui. În ceea ce priveşte acţiunile comise de pretinşii agresori asupra mamei sale, inculpatul a susţinut că, pe parcursul conflictului aceasta a fost imobilizată de două persoane şi băgată cu capul în gardul de tablă ce împrejmuieşte curtea locuinţei.
S-a reţinut că în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul A. a reiterat aspectele menţionate în cursul urmăririi penale, susţinând în continuare că a acţionat în stare de legitimă apărare, lovind persoanele vătămate cu o teslă pe fondul stării de disperare în care se afla, în contextul în care a fost agresat de un număr de aproximativ 10 persoane în curtea casei sale.
În cauză a fost audiată şi martora I., mama inculpatului, care a susţinut că, deşi nu a observat debutul agresiunii fizice, întrucât se afla în interiorul locuinţei, la data evenimentului, ajuns la domiciliu, fiul său A., nu a putut să parcheze maşina în curtea imobilului, accesul fiind restricţionat de autovehiculul ce aparţine vecinilor ce locuiesc pe strada x nr. 16. Fiul său le-a solicitat explicaţii acestora, care se aflau în faţa locuinţei lor, moment în care un bărbat mai gras şi mai în vârstă, împreună cu un bărbat mai tânăr şi cu patru femei, au intrat în curtea locuinţei, l-au înconjurat pe inculpat şi astfel l-au agresat fizic.
I. a susţinut că, la rândul său, a fost imobilizată de două dintre femeile care au pătruns în curtea locuinţei, una mai grasă şi cealaltă mai în vârstă. Potrivit susnumitei, fiul său a reuşit să scape pentru moment de persoanele care îl agresau, refugiindu-se într-un spaţiu împrejmuit din curtea interioară, unde se afla şi un câine rasa ciobănesc german, însă, agresorii au forţat poarta de acces în spaţiul menţionat şi l-au tras afară. În aceste împrejurări a ieşit şi câinele, moment în care persoana vătămată a fost eliberată de persoanele ce o imobilizau.
În ceea ce priveşte loviturile aplicate de inculpatul A. persoanelor ce au pătruns în curtea locuinţei sale, I. a precizat că nu a observat dacă acesta a agresat vreo persoană sau dacă a folosit vreun ciocan în acest scop.
Pe parcursul audierii ce a avut loc la data de 14.01.2021, I. a arătat că, în momentul în care a ieşit în curtea locuinţei, a sesizat prezenţa a 7-8 persoane. Dintre acestea un bărbat îl imobiliza pe fiul său, în timp ce un altul, împreună cu nişte persoane de sex feminin, îi aplicau lovituri pe tot corpul şi în zona capului. După ce a intervenit, solicitându-le persoanelor menţionate să se oprească şi să părăsească curtea locuinţei, a fost imobilizată de mai multe persoane de sex feminin care au prins-o de mâini şi au ţinut-o cu capul în jos. Totodată, persoanele menţionate au tras-o de păr şi au împins-o cu capul în gard.
Persoana vătămată a susţinut că nu a observat continuarea conflictului dată fiind poziţia în care a fost imobilizată, nu a observat modul în care fiul său a respins atacul comis împotriva sa, însă cunoaşte de la acesta că a încercat să se refugieze în zona împrejmuită din curtea interioară în acest scop, fiind scos de acolo de familia Gociu. Numita I. a susţinut că în timpul agresiunii nu a avut asupra sa vreun băţ/bâtă pe ca să îl/o folosească împotriva agresorilor.
Curtea de apel a apreciat că declaraţiile martorei I. sunt nesincere, caracterul pro causa al acestora fiind relevat atât de caracterul oscilant al declaraţiilor sale, cât şi de neconcordanţele existente între declaraţiile acesteia şi cele date de inculpat cu privire la împrejurări esenţiale, precum numărul şi genul persoanelor implicate. Totodată, instanţa a constatat că susţinerile martorei sunt complet contrazise de celelalte mijloace de probă administrate, motiv pentru care nu vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.
Referitor la solicitarea inculpatului de a se reţine că a acţionat în stare de legitimă apărare, instanţa a apreciat că aceasta este vădit neîntemeiată, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea acestei cauze justificative.
În acest sens, Curtea de apel a constatat constată că potrivit art. 19 alin. (2) C. pen., "Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.", iar conform art. 19 alin. (3) C. pen., "Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii."
Astfel, una dintre condiţiile esenţiale pentru reţinerea acestei cauze justificative este aceea ca acţiunea de apărare realizată de către persoana în cauză să fie precedată de un atac material, direct, imediat şi injust. Or, s-a menţionat că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără niciun dubiu, astfel cum s-a arătat anterior, că cel care a realizat primul act de agresiune a fost inculpatul A., prin imobilizarea părţii civile F. şi lovirea acesteia cu pumnul în zona tâmplei.
Cu toate că inculpatul a susţinut că numitul F. a pătruns în curtea locuinţei sale şi, împreună cu alte persoane care au sosit imediat la faţa locului, l-au lovit în mod repetat, aceste afirmaţii sunt contrazise de declaraţiile coroborate ale părţilor civile şi ale martorului G., care au susţinut că partea civilă F. s-a deplasat singură către locul în care parcase autovehiculul, numitele C., D., E. şi B. intervenind în eveniment succesiv, pe măsură ce fiecare dintre acestea a fost alertată de strigătele de ajutor ale numitului F..
De asemenea, niciun martor audiat în cauză, contrar susţinerilor inculpatului în sensul că ar fi fost prins de cămaşă şi împins de către numitul F., nu a observat că acesta ar fi avut cămaşa ruptă. Dimpotrivă, din declaraţiile martorilor G., K., M. reiese că după consumarea agresiunii partea civilă F. avea cămaşa ruptă şi descheiată. Mai mult, cu ocazia cercetării locului faptei nu au fost identificate la intrarea în curtea locuinţei, unde inculpatul susţine că a fost prins de cămaşă şi împins de către numitul F., probe materiale care să confirme susţinerea acestuia.
S-a menţionat că neverosimilitatea declaraţiilor date de inculpat este relevată şi de susţinerile acestuia referitoare la numărul persoanelor ce au pătruns şi comis acte de violenţă împotriva sa şi cele privind implicarea unui al doilea bărbat în conflict, având în vedere că probele administrate au evidenţiat fără echivoc că singurele persoane implicate în agresiune au fost numiţii F., C., B., E. şi D., pe de o parte şi inculpatul, şi numita I. pe de altă parte.
Mai mult decât atât, a apreciat instanţa că alegaţiile inculpatului sunt infirmate şi de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. x emis de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, care, deşi au confirmat că inculpatul a suferit leziuni la nivelul feţei şi al membrelor superioare, acestea nu sunt de natura şi de intensitatea celor prezentate de inculpat.
S-a constatat că raportul de expertiză medico-legală evidenţiază că inculpatul A. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 27.08.2019, prin lovire cu şi de corp/plan dur, iar gravitatea acestora a fost evaluată prin 8-9 zile de îngrijiri medicale. Leziunile suferite de acesta au constat în excoriaţie superficială de 1/0,3 cm la nivelul pielii păroase a capului; temporal stâng, o plagă liniară de 1/0,2 cm, sprâncenar stânga, situată la polul supero lateral al unei echimoze orbito-palpebrale albăstrui violacei, echimoză roşietic violacee infrascapular dreapta, imprecis delimitată, de formă arcuată, cu dimensiunea de 3,5/0,4 cm. La nivelul membrelor superioare, la nivelul braţelor, dorso medial, inculpatul a prezentat echimoze de formă rotund ovală, cu excoriaţii rotund ovale la polul superior al acestora, iar nivelul antebraţului drept două excoriaţii liniare cu crustă fină. În plus, la nivelul genunchiului drept a fost constatat un placard excoriat discontinuu de 10/7 cm.
S-a reţinut că un alt argument care conduce la concluzia că inculpatul A. nu a acţionat în stare de legitimă apărare este faptul că din probele administrate în cauză (declaraţiile părţilor civile şi actele medico-legale) rezultă că acesta le-a aplicat lovituri în mod repetat părţilor civile C. şi E. peste mâini în timp ce acestea încercau să îl împiedice să părăsească spatiul împrejmuit în care se afla, ceea ce relevă atitudinea ofensivă a inculpatului şi, corelativ, intenţia acestuia de a vătăma, iar nu o acţiune întreprinsă în scopul de a înlătura un atac care, de altfel, nici nu era în desfăşurare.
Mai mult decât atât, Curtea de apel a avut în vedere şi împrejurarea că inculpatul a continuat să exercite violenţe fizice împotriva părţii civile C. în timp ce aceasta încerca să părăsească curtea locuinţei, lovind-o din spate cu tesla în cap, astfel cum au relatat atât părţile civile, cât şi martorii audiaţi în cauză, fapt ce exclude posibilitatea reţinerii prevederilor art. 19 C. pen.
Aşadar, s-a apreciat că, în aceste condiţii, nu se poate vorbi nici despre incidenţa cauzei justificative a legitimei apărări prev. de art. 19 C. pen., şi nici despre cea a cauzei de neimputabilitate prev. de art. 26 C. pen. (excesul neimputabil, care la rândul său presupune îndeplinirea tuturor condiţiilor referitoare la legitima apărare, mai puţin cea privind proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului), câtă vreme probatoriul administrat relevă faptul că inculpatul este cel care a declanşat un atac îndreptat împotriva părţilor civile, fără a exista o acţiune anterioară violentă a acestora.
Pe lângă faptul că acţiunile violente ale inculpatului nu au fost precedate de un atac din partea părţilor civile, nici asupra sa şi nici asupra mamei acestuia, Curtea de apel a remarcat şi caracterul vădit disproporţionat între loviturile aplicate de către acesta cu un obiect apt să producă decesul, lovind părţile civile în zona capului cu partea tăioasă a unei tesle, şi presupusele agresiuni la care ar fi fost supus de către nişte persoane de sex feminin neînarmate.
S-a reţinut că inculpatul a invocat şi incidenţa prezumţiei prevăzute de art. 19 alin. (3) C. pen., susţinând că părţile civile au pătruns fără drept în curtea locuinţei sale şi că a exercitat actele de violenţă pentru a le îndepărta din acest spaţiu. Cu toate acestea, Curtea de apel a reţinut că partea civilă F. nu a pătruns de bună voie în curtea locuinţei inculpatului, ci a fost tras de acesta în curte, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile textului de lege invocat. De asemenea, părţile civile C., D., E. şi B. au pătruns în curtea locuinţei inculpatului într-un scop legitim, respectiv pentru a-l salva pe numitul F., care era agresat de către inculpat, astfel cum s-a arătat anterior. Prin urmare, s-a constatat că sub nicio formă nu se poate reţine că inculpatul A. ar fi acţionat în cadrul reglementat de art. 19 alin. (3) C. pen., în favoarea sa neputând fi reţinută prezumţia instituită de acest text de lege.
În concluzie, raportat la considerentele exprimate anterior, Curtea de apel a apreciat că materialul probator administrat în cauză demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul A. a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, fiind întrunite în mod cumulativ condiţiile pentru tragerea sa la răspundere penală.
În altă ordine de idei, instanţa de fond a constatat că la termenul din data de 14.07.2022 a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în actul de sesizare, din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 189 alin 1 lit. f) C. pen., în 4 infracţiuni de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. (aferente părţilor civile B., C., D. şi E.).
În completarea argumentelor reţinute în cuprinsul încheierii de şedinţă din acea dată, instanţa a reţinut că specific infracţiunii de tentativă la omor este intenţia de a ucide. Astfel, autorul faptei trebuie să urmărească suprimarea vieţii persoanei vătămate sau măcar să accepte această posibilitate prin săvârşirea faptei.
S-a arătat că nu există o metodă ştiinţifică de a determina intenţia autorului într-o astfel de situaţie, pentru că este imposibil, la nivelul ştiinţei actuale, de a se dovedi un proces psihologic în mod nemijlocit.
Cu toate acestea, practica judiciară şi literatura de specialitate au stabilit în numeroase cazuri că elementul subiectiv, intenţional, poate fi dedus din modalitatea de săvârşire a elementului material a infracţiunii, ce poate fi stabilită prin mijloace obiective. În acest sens practica judiciară şi doctrina au evidenţiat câteva criterii concrete prin care se poate evalua existenţa elementului subiectiv specific omorului.
Astfel, s-a menţionat că intenţia de a ucide a făptuitorului se poate deduce din următoarele împrejurări de fapt:
- folosirea unui instrument apt de a produce moartea (ţinând cont de felul instrumentului, dimensiunile, soliditatea, greutatea acestuia etc.);
- locul sau regiunea corporală unde s-au aplicat loviturile, asupra căreia s-a acţionat sau au fost vizate de făptuitor;
- numărul şi intensitatea loviturilor;
- alte împrejurări preexistente, concomitente sau subsecvente.
Elementul subiectiv se deduce din întreaga conduită a autorului, făcându-se o apreciere globală a tuturor circumstanţelor de comitere a faptei.
Aplicând aceste criterii la speţa concretă dedusă judecăţii, Curtea de apel a apreciat că elementul subiectiv cu care a acţionat inculpatul este specific omorului, aspect care rezultă din elementele obiective reţinute prin prisma probatoriului administrat în cauză.
În acest sens, s-a observat că obiectul utilizat de inculpat în atacul declanşat asupra persoanei vătămate, respectiv o teslă, prin dimensiunile sale, duritatea materialului din care este confecţionat şi greutatea sa, este unul care are aptitudinea în anumite circumstanţe de a produce moartea.
Referitor la regiunea corporală unde s-au aplicat loviturile, numărul şi intensitatea acestora, Curtea de apel a reţinut, în raport de probele administrate în cauză, că inculpatul le-a aplicat părţilor civile B., C., D. şi E. lovituri într-o zonă vitală a corpului, respectiv în zona capului (astfel cum însuşi inculpatul a recunoscut), cu intensitate sporită, provocându-le acestora leziuni traumatice care au necesitat îngrijiri medicale de specialitate pentru vindecare (10-11 zile în cazul părţii civile C., 6-7 zile în cazul părţii civile D., 8-9 zile în cazul părţii civile B., respectiv 55-60 zile în cazul părţii civile E.), iar în cazul acesteia din urmă fiind necesară inclusiv o intervenţie neurochirurgicală pentru redresarea fracturii parietale drepte.
Raportat la aceste aspecte, prima instanţă a apreciat că inculpatul, deşi nu a urmărit suprimarea vieţii părţilor civile, a acceptat producerea acestui rezultat, atitudine subiectivă specifică infracţiunii de tentativă la omor săvârşită cu intenţie indirectă. A precizat instanţa că din cele de mai sus rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, în sensul art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., rezultat care nu s-a produs datorită hazardului. Faptul că, aşa cum rezultă din actele medico-legale, leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimelor nu poate duce la o altă concluzie, întrucât existenţa tentativei la infracţiunea de omor nu este condiţionată de punerea în primejdie a vieţii. Noţiunea de punere în primejdie a vieţii utilizată în actele medico-legale priveşte aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracţiunea de omor aspectele juridice.
Totodată, având în vedere că în urma acţiunilor violente ale inculpatului, în aceeaşi împrejurare, au fost vătămate patru persoane, s-a apreciat că în cauză se impune reţinerea elementului circumstanţial agravant care califică infracţiunea de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., respectiv omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane.
Aşadar, instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea la data de 27.08.2019, în jurul orei 14:30, în timp ce se afla în curtea locuinţei sale şi ulterior pe trotuarul din faţa locuinţei, a apucat o teslă, iar cu marginea tăioasă a acesteia, în mod succesiv, le-a aplicat părţilor civile C., D., B. şi E. lovituri în zona capului, provocându-le astfel leziuni traumatice de o mare intensitate, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.
De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului A., constând în aceea că la data de 27.08.2019, în jurul orei 14:30, a imobilizat-o pe partea civilă F. şi a tras-o în curtea locuinţei sale unde a agresat-o, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul în zona feţei, provocându-i astfel leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medico-legale, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen.
Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului A., care la data de 27.08.2019, în jurul orei 14:30, atât în curtea locuinţei sale în timp ce porţile de acces erau deschise, cât şi pe trotuarul din faţa acesteia, a exercitat acte grave de violenţă împotriva părţilor civile F., B., C., E. şi D., tulburând astfel liniştea şi ordinea publică, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de tulburarea liniştii şi ordinii publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 371 C. pen.
Sub acest aspect, Curtea de apel a reţinut că, pe lângă faptul că agresiunile au fost comise de inculpat pe trotuarul din faţa porţilor de acces, loc care prin natura lui este totdeauna accesibil publicului, împrejurările comiterii faptei relevă faptul că acţiunile violente au fost săvârşite şi în curtea locuinţei acestuia, loc neaccesibil publicului, însă cu intenţia indirectă ca fapta să fie văzută şi de alte persoane, rezultatul aspra valorilor protejate producându-se asupra mai multor persoane.
S-a menţionat că impactul asupra colectivităţii în urma violenţelor exercitate în public asupra persoanelor vătămate este relevat atât de declaraţiile coroborate ale părţilor civile, cât şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au evidenţiat că prin acestea s-a produs tulburarea liniştii şi ordinii publice. S-a arătat că din declaraţiile menţionate a rezultat că la locul evenimentului s-au strâns multe persoane, aproximativ 15, cărora violenţele exercitate de inculpat asupra părţilor civile precum şi gravitatea acestora, le-a produs o stare de temere şi de indignare.
Sub acest aspect, s-a apreciat că extrem de relevante sunt apelurile efectuate prin apelul de urgenţă 112, atât prin prisma numărului ridicat al persoanelor care au sesizat agresiunea fizică, cât şi prin prisma conţinutului acestora, aşa cum acestea au fost redate, care atestă starea de spaimă şi indignare a persoanelor care au perceput în mod direct acţiunile violente ale inculpatului.
La individualizarea pedepselor şi a modalităţii de executare, Curtea de apel a ţinut seama de gravitatea infracţiunilor săvârşite şi de periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În privinţa infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului A., Curtea de apel a considerat că acestea prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, având în vedere în primul rând importanţa valorilor sociale lezate şi urmările produse, fiind vorba despre infracţiuni săvârşite cu violenţă, care au pus în pericol grav integritatea corporală a persoanelor vătămate. În special, s-a precizat că infracţiunea de tentativă la omor calificat reţinută în sarcina inculpatului este o faptă deosebit de gravă, fiind e îndreptată împotriva celui mai important drept al omului, dreptul la viaţă, care este un drept esenţial, fundamental, ce constituie condiţia exercitării celorlalte drepturi garantate, fapta fiind prin ea însăşi un pericol concret pentru societate şi nu doar un pericol abstract la adresa relaţiilor sociale protejate de legea penală.
De asemenea, s-a apreciat că gravitatea infracţiunii de tentativă la omor calificat rezultă din modalitatea concretă de săvârşire şi împrejurările în care inculpatul a acţionat, pe fondul unui conflict spontan, prin lovirea persoanelor vătămate cu un obiect apt să producă moartea în zone vitale ale corpului, ţinând cont de gravitatea leziunilor produse, concretizată în numărul destul de mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, astfel cum rezultă din actele medico-legale depuse la dosarul cauzei, dar şi de faptul că acţiunea socialmente periculoasă a fost îndreptată împotriva unui număr mare de persoane. S-a arătat că este adevărat că leziunile cauzate persoanelor vătămate nu au pus în pericol viaţa acestora şi nu le-au afectat pe termen lung sănătatea, însă acest aspect s-a datorat exclusiv hazardului, inculpatul acceptând posibilitatea suprimării vieţii persoanelor vătămate, fără însă a urmări acest rezultat, atitudine psihică specifică formei de vinovăţie a intenţiei indirecte.
Totodată, Curtea de apel a avut în vedere faptul că inculpatul a exercitat acte de violenţă extremă unor persoane de sex feminin, profitând de avantajul forţei fizice în raport cu acestea. De asemenea, s-a reţinut că acesta a continuat să exercite violenţe fizice împotriva părţii civile C. inclusiv în timp ce aceasta încerca să părăsească curtea locuinţei, lovind-o din spate cu tesla în cap, atitudine care relevă faptul că modalitatea în care a acţionat nu a fost în niciun caz determinată de nevoia de a se apăra de părţile civile sau de a le împiedica să pătrundă în curte, ci acţiunile sale au avut un caracter vindicativ, fiind declanşate de un eveniment banal, respectiv de o neînţelegere legată de locul de parcare.
În privinţa infracţiunii de lovire sau alte violenţe săvârşită împotriva părţii civile F., instanţa de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă care să reflecte atât gravitatea leziunilor traumatice produse ca urmare a acţiunilor inculpatului, concretizate în numărul de zile de îngrijiri medicale (7-8 zile), cât şi faptul că această infracţiune a fost îndreptată împotriva unei persoane vulnerabile, atât din perspectiva vârstei, cât şi a stării de sănătate, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar .
Referitor la infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice reţinută în sarcina inculpatului A., Curtea de apel a constatat că gravitatea acesteia este generată de impactul deosebit produs asupra persoanelor prezente la faţa locului în momentul conflictului, astfel cum rezultă inclusiv din înregistrările apelurilor la Serviciul 112 efectuate de martorii oculari, faptele fiind de natură să provoace o tulburare însemnată în rândul colectivităţii, având în vedere numărul mare de persoane care au perceput în mod direct violenţele exercitate de inculpat asupra părţilor civile, dar şi gravitatea leziunilor suferite de acestea din urmă.
Referitor la circumstanţele personale ale inculpatului A., s-a reţinut că acesta se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar, aspect care va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei. Inculpatul, în vârstă de 50 ani, are studii superioare, fiind de profesie avocat în cadrul Baroului Bucureşti. Acesta a avut o atitudine procesuală nesinceră pe parcursul procesului penal, invocând faptul că iniţiatorii conflictului au fost părţile civile şi că a acţionat în legitimă apărare, susţineri care nu au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză. Totodată, inculpatul nu a părut să regrete niciun moment săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, afişând o atitudine lipsită de empatie în raport cu suferinţa părţilor civile inclusiv pe parcursul audierii acestora de către instanţa de judecată.
S-a apreciat că atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatului s-a manifestat, totodată, printr-o atitudine şicanatorie la adresa părţilor adverse, formulând diverse cereri vădit neîntemeiate sau inadmisibile în cadrul procesului penal (de exemplu o cerere reconvenţională), exercitându-şi cu rea-credinţă drepturile procesuale, inclusiv prin formularea unei cereri de recuzare împotriva procurorului de şedinţă, care a fost sancţionată cu amendă judiciară, în baza art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen.
Faţă de aspectele reţinute, având în vedere gravitatea concretă a infracţiunilor, împrejurările comiterii acestora, astfel cum au fost prezentate anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoarea de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni în cazul infracţiunii de tentativă la omor calificat, închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda în cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe, respectiv închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda în cazul infracţiunii de tulburare a liniştii şi ordinii publice), atitudinea procesuală, necesitatea responsabilizării inculpatului şi îndreptării acestuia, în vederea atingerii scopului educativ şi preventiv al pedepselor, Curtea de Apel Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a liniştii şi ordinii publice, aceste sancţiuni fiind proporţionale cu gravitatea faptelor şi periculozitatea inculpatului şi, deopotrivă, apte să asigure atât caracterul de exemplaritate necesar, dar şi posibilitatea reinserţiei sociale a inculpatului.
Instanţa a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei alternative a amenzii în cazul infracţiunilor prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., respectiv art. 371 C. pen., modalitatea concretă de săvârşire a faptelor relevând o atingere semnificativă a valorilor sociale apărate prin normele de incriminare încălcate, respectiv integritatea fizică a persoanei vătămate şi relaţiile privind convieţuirea socială în cadrul comunităţii, care necesită o sancţiune privativă de libertate.
În privinţa pedepselor complementare şi accesorii, Curtea de apel a reţinut că potrivit art. 67 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită. Având în vedere că art. 189 C. pen. prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi, în baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen., Curtea a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a alege, a dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi a dreptului de a comunica cu părţile civile B., C., D. şi E. şi de a se apropia de acestea, pe durata maximă prevăzută de lege, respectiv 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Astfel, instanţa a apreciat că săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat dedusă judecăţii, prin exercitarea unor acte de violenţă extremă împotriva unui număr de 4 persoane vătămate, îl face nedemn pe inculpat nu numai să ocupe o funcţie electivă publică sau o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dar şi să-şi exercite dreptul de a alege, întrucât inculpatul a dovedit prin prisma acţiunilor sale că nu deţine nivelul de responsabilitate necesar pentru a beneficia de acest drept.
Totodată, pentru protejarea ordinii publice şi a intereselor părţilor civile, Curtea de apel a apreciat că este necesar să i se interzică inculpatului atât dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu părţile civile B., C., D. şi E. şi de a se apropia de acestea, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Raportat la prevederile art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, pe durata executării pedepsei principale.
De asemenea, instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedepsele complementare şi accesorii menţionate anterior şi pe lângă infracţiunea de lovire sau alte violenţe, apreciind că gravitatea acesteia justifică aceste sancţiuni, urmând a-i interzice inculpatului, în mod corespunzător, dreptul de a comunica cu partea civilă F. şi de a se apropia de aceasta.
Sub aspectul laturii civile, anterior începerii cercetării judecătoreşti, persoanele vătămate s-au constituit părţi civile împotriva inculpatului A., solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor sume:
- 50.000 euro, cu titlu de daune morale şi 1.278 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă F.;
- 50.000 euro, cu titlu de daune morale şi 1.278 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă B.;
- 70.000 euro, cu titlu de daune morale şi 16.011 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă D.;
- 70.000 euro, cu titlu de daune morale şi 14.895 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă E.;
- 60.000 euro, cu titlul de daune morale şi 2.278 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă C..
Inculpatul A. s-a constituit la rândul său parte civilă în cauză Marius, solicitând obligarea persoanelor vătămate la plata sumei de 50.000 euro fiecare, ca urmare a faptului că acestea ar fi pătruns fără drept în domiciliul său.
Potrivit art. 1357 C. civ., "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare". Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat, precum şi existenţa capacităţii delictuale a celui care a săvârşit fapta ilicită.
Având în vedere considerentele exprimate anterior sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea de apel a apreciat că în speţă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, faptele ilicite ale inculpatului cauzând părţilor civile un prejudiciu. În ceea ce priveşte prejudiciul, ca un element esenţial al răspunderii delictuale, instanţa a reţinut că acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite comisă de o altă persoană. Cu privire la prejudiciu, practica judiciară şi doctrina de specialitate au stabilit că acesta trebuie să aibă un caracter cert şi, în mod evident, să nu fi fost reparat încă. Totodată, în materia răspunderii civile delictuale operează principiul reparării integrale a prejudiciului.
În privinta daunelor materiale solicitate de către părtile civile, instanţa de fond a constatat că F. şi B. au solicitat suma de 1.278 RON fiecare, cu titlu de daune materiale, acest prejudiciu fiind compus din suma de 240 RON aferentă achiziţionării de medicamente, respectiv 1.000 RON aferentă cheltuielilor efectuate pentru îngrijiri medicale, taxe INML şi onorariul psihologului.
D. a solicitat suma de 16.011 RON, cu titlu de daune materiale, acest prejudiciu fiind compus din suma de 240 RON aferentă achiziţionării de medicamente, suma de 3.740 RON aferentă cheltuielilor efectuate pentru îngrijiri medicale, 4.730 reprezentând cheltuieli de spitalizare, 6.503 RON reprezentând costul analizelor medicale, respectiv suma de 1.000 RON aferentă taxelor INML şi onorariului psihologului.
E. a solicitat suma de 14.895 RON, cu titlu de daune materiale, prejudiciul fiind compus din suma de 240 RON aferentă achiziţionării de medicamente, 12.617 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare şi taxe INML, 1.000 RON reprezentând costul testului poligraf, iar 1000 RON reprezentând onorariul psihologului.
C. a solicitat suma de 2.278 RON, cu titlu de daune materiale, din care 1.000 RON reprezentând costul testului poligraf, 1000 RON reprezentând onorariul psihologului, iar restul reprezentând cheltuieli pentru achiziţionarea de medicamente şi cheltuieli efectuate pentru îngrijiri medicale.
Cu toate acestea, Curtea de apel a constatat că părţile civile nu au depus la dosarul cauzei niciun înscris doveditor, cu toate că în cererea de constituire ca părţi civile au învederat că pe parcursul cercetării judecătoreşti vor depune acte în susţinerea pretenţiilor formulate .
În privinţa sumelor pretins a fi fost cheltuite cu ocazia efectuării testului poligraf de către părţile civile în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că acestea au natura unor cheltuieli judiciare, astfel încât ar fi trebuit să fie solicitate cu acest titlu, iar nu cu titlu de daune materiale. Mai mult decât atât, pe lângă faptul că părţile civile nu au depus acte care să probeze că au efectuat vreo plată aferentă testării poligraf, Curtea a apreciat că aceste sume nu ar putea fi puse sub nicio formă în sarcina inculpatului A., câtă vreme este vorba despre cheltuieli aferente administrării unui procedeu probatoriu extrajudiciar, care nu a fost încuviinţat de către procuror şi care nici nu era util a fi efectuat în prezenta cauză.
De asemenea, s-a reţinut că părţile civile nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri care să probeze faptul că au efectuat cheltuieli pentru achiziţionarea de medicamente, pentru acordarea de îngrijiri medicale (părţile civile fiind tratate în unităţi medicale de stat, în cadrul cărora asistenţa medicală este, de regulă, gratuită), pentru asistenţa psihologică sau pentru a achita diverse taxe către INML.
În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că sumele solicitate de către părţile civile cu titlu de daune materiale nu pot fi acordate.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral reclamat de părţile civile, Curtea de apel, pornind de la leziunile traumatice suferite de părţile civile, astfel cum sunt dovedite prin actele medico-legale depuse la dosar, a apreciat că acesta este unul evident. Astfel, s-a apreciat că suferinţele fizice cauzate părţilor civile prin faptele ilicite ale inculpatului, care s-au repercutat inclusiv în plan psihic, sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferinţa provocată de faptele de natura celor deduse judecăţii.
S-a avut în vedere că, referitor la prejudiciul moral reclamat, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanţa de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru ca să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum şi toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din probele administrate (Decizia nr. 2617/2009).
Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanţa de judecată are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.
Curtea a mai reţinut că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Aplicând aceste criterii la speţa dedusă judecăţii, Curtea de apel a apreciat că, raportat la leziunile traumatice grave suferite de partea civilă E., relevate de numărul mare de zile de îngrijiri medicale (55-60 zile), de perioada îndelungată de recuperare, de faptul că acestea nu i-au pus viaţa în pericol şi nu i-au anihilat capacitatea de muncă şi faptul că din actele dosarului nu rezultă că leziunile suferite i-au afectat pe termen lung starea de sănătate, suma de 70.000 euro solicitată de către partea civilă E. este exagerată, acordarea acesteia fiind de natură să conducă la o îmbogăţire fără justă cauză. Astfel, instanţa apreciază că suma de 25.000 de euro este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de această parte civilă.
Instanţa de fond a acordat sume mai mici celorlalte părţi civile cu titlu de daune morale, având în vedere că gravitatea leziunilor produse în cazul acestora a fost mai redusă, aspect relevat de numărul mult mai mic de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Astfel, instanţa a acordat suma de 5.000 euro părţii civile F. (7-8 zile îngrijiri medicale, fără a avea leziuni în zone vitale ale corpului), 8.000 euro părţii civile B. (8-9 zile îngrijiri medicale, cu leziuni într-o zonă vitală), respectiv 10.000 euro părţii civile C. (10-11 zile îngrijiri medicale, cu leziuni într-o zonă vitală).
În schimb, Curtea de apel a apreciat că se impune acordarea unei sume mai mari părţii civile D., cu titlu de daune morale, cu toate că leziunile suferite au necesitat doar 6-7 zile de îngrijiri medicale, în condiţiile în care, atât din declaraţiile acesteia, cât şi din actele medico-legale ataşate la dosar, rezultă că la momentul desfăşurării faptelor deduse judecăţii era însărcinată (sarcină în evoluţie 5 săptămâni, conform certificatului medico-legal ataşat la filele x DUP), aspect care în mod evident a fost de natură să-i provoace o traumă suplimentară. Prin urmare, instanţa a considerat că suma de 12.000 euro, care îi va fi acordată părţii civile D., este aptă să acopere prejudiciul de natură morală produs acesteia.
Referitor la acţiunea civilă formulată de către inculpatul A., Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 19 C. proc. pen., întrucât acesta nu a suferit vreo vătămare fizică, materială sau morală care să decurgă din faptele pentru care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu. Astfel, inculpatul a solicitat obligarea persoanelor vătămate la plata sumei de 50.000 euro fiecare, ca urmare a faptului că acestea ar fi pătruns fără drept în domiciliul său, în condiţiile în care prin rechizitoriu s-a dispus o soluţie de clasare sub aspectul infracţiunii de violare de domiciliu reclamate de acesta. În consecinţă, instanţa de fond a respins acţiunea civilă a inculpatului, ca inadmisibilă.
Astfel, pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Bucureşti a dispus conform dispozitivului hotărârii pronunţate în cauză.
*****
Împotriva sentinţei instanţei de fond, nr. 154/F din data de 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia II penală, în termen legal, au declarat apeluri inculpatul A. şi părţile civile D., B., F., E. şi C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 01.11.2022, fiind stabilit prim termen de judecată în cauză la data de 29.11.2022.
I. Prin motivele de apel formulate de apelantul inculpat A., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate în primă instanţă şi rejudecarea cauzei în sensul pronunţării unei soluţii de achitare privind pe inculpat.
Prealabil expunerii motivelor de apel, apelantul inculpat a arătat că a recunoscut şi recunoaşte că a săvârşit faptele prevăzute de legea penală împotriva celor care l-au agresat în propriul domiciliu. A precizat că apelul său vizează doar modul în care s-a cercetat contextul în care a săvârşit aceste fapte; prin prezentul apel nu contestă în niciun fel săvârşirea faptelor de care este acuzat.
A arătat apelantul că înţelege să conteste şi caracterul neechitabil al procesului penal la judecata pe fond a cauzei, cu nerespectarea garanţiilor procesuale şi a dreptului la apărare.
Astfel, s-a făcut referire la cercetarea abuzivă făcută de procuror prin dispunerea de masuri care au dus la cercetarea separată a faptelor interdependente, pentru a nu se mai putea face legătura între faptele la care a fost supus şi cele săvârşite în legitimă apărare.
În esenţă, prin motivele de apel formulate în cauză de apelantul inculpat A. s-au susţinut următoarele:
1. hotărârea a fost dată cu încălcarea legii (art. 5, art. 8, art. 19, art. 396 alin. (2) C. proc. pen.), respectiv judecarea în fond a cauzei a fost afectată de modul inechitabil în care s-a desfăşurat procesul penal. În esenţă, inculpatul a criticat faptul că deşi împreună cu persoanele care au pătruns în domiciliul său s-au agresat reciproc, doar el a fost cel cercetat ca fiind agresor iar ceilalţi au avut calitatea de victime/părţi civile. În opinia apelantului, din cauza măsurilor abuzive ale procurorului s-a ajuns în situaţia în care nu îşi mai poate proba apărarea în sensul că a săvârşit faptele pentru a se apăra, făcând referire astfel la soluţia definitivă din 10.06.2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. x/2021; a arătat că procedural (potrivit art. 371 C. proc. pen.) agresorii nu puteau fi cercetaţi fără a avea calitatea procesuală de inculpaţi; faptele celor ce l-au agresat în domiciliu nu au fost supuse niciodată controlului justiţiei; faptele la care a fost supus s-au "clarificat" într-o procedură diferită, într-o altă cauză cu obiect şi cadru procesual diferit, iar în cauza de faţă legea nu a permis să se cerceteze procedural infracţiunile la care a fost supus şi cărora le-a răspuns în legitimă apărare.
2. hotărârea s-a dat cu încălcarea art. 4 C. proc. pen., condamnarea inculpatului fiind dispusă în temeiul unor probe ce nu pot reprezenta fără urmă de îndoială adevărul. În esenţă, s-a făcut referire la declaraţiile părţilor civile, arătând că părţile civile au prezentat un context din care să rezulte că ei au acţionat în legitimă apărare şi nu inculpatul, or, aceleaşi declaraţii fac în acelaşi timp dovada propriilor fapte împotriva inculpatului, respectiv că toţi agresorii (părţile civile) au pătruns fără drept în curte şi astfel aceştia au săvârşit infracţiunile de care ar fi trebuit sa fie acuzaţi (lovire şi alte violenţe, tulburarea liniştii şi ordinii publice, violarea de domiciliu şi chiar tentativă de omor).
3. hotărârea a fost data cu încălcarea legii (art. 19 alin. (2) şi (3) coroborat cu art. 224 C. pen.) şi a teoriei de drept în ceea ce priveşte aplicarea prezumţiilor legale ce operau în favoarea sa.
În opinia apelantului, prezumţia prevăzută de art. 19 alin. (3) corob. cu art. 224 C. pen., operează în favoarea sa şi a mamei sale şi operează pe tot timpul cât "părţile civile" s-au aflat în curtea sa, legea considerând justificate faptele sale săvârşite împotriva acestora, de la momentul pătrunderii şi până la momentul îndepărtării "părţilor civile" din curte. În apărare, s-a arătat că părţile civile nu au reuşit să prezinte nicio probă din care să rezulte că aveau dreptul să pătrundă în curtea lui, însă instanţa de judecată era obligata sa facă o astfel de cercetare. De asemenea, s-a susţinut că nu există probe din care să rezulte cum a început lupta dintre el şi grupul de agresori; situaţia ce constituie circumstanţa agravantă (acţionarea în grup a agresorilor) a fost interpretată în favoarea lor; judecătorul fondului a procedat mai întâi la îndepărtarea ca nesinceră a declaraţiei inculpatului şi a mamei sale, I., ca mai apoi să reţină întreaga situaţie de fapt chiar din declaraţiile acestor persoane.
Totodată, s-a menţionat că şi prezumţia prevăzută de art. 19 alin. (2) C. pen. operează în favoarea sa, arătând că legitima apărare este limitată la anumite condiţii mai restrictive, care trebuie dovedite, nu de către acuzat, ci de acuzare sau de cercetarea judecătorească potrivit art. 99 art. 396 alin. (2) si alin. (5) C. proc. pen.
A arătat apelantul, că atâta timp cât niciun martor nu a asistat la momentul de început al luptei dintre el şi părţile civile şi nici la contextul în care s-a dat această luptă timp de 5 minute, toate elementele esenţiale arătate, au fost stabilite din declaraţiile părţilor civile. A susţinut apelantul că prin declaraţiile pro causa ale părţilor civile s-au prezentat faptele săvârşite de inculpat împotriva lor, scoase din context sau prezentate într-un context fals, astfel încât să nu rezulte că l-au agresat pe el sau pe mama sa în propriul domiciliu şi că ei au acţionat în legitimă apărare, şi nu inculpatul.
4. hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea art. 4 alin. (2) C. proc. pen. (prezumtia de nevinovăţie). A susţinut apelantul că răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie trebuie să rezulte dintr-o cercetare efectivă a cazurilor justificative sau de neimputabilitate şi nu dintr-o lipsă de cercetare. În plus, a arătat că elementele esenţiale ale contextului în care inculpatul a săvârşit faptele au fost întotdeauna prezumate/interpretate în defavoarea sa. A mai susţinut apelantul inculpat că nu au fost probate elemente esenţiale de care depindea stabilirea săvârşirii faptelor de către inculpat în legitimă apărare, elemente de care era nevoie pentru a califica faptele săvârşite de el ca fiind infracţiuni, respectiv nu există probe şi nu s-a făcut o cercetare judecătorească efectivă prin care să se clarifice dacă împotriva sa s-au săvârşit faptele reţinute în cauză, succesiunea lor, în ce au constat agresiunile pe care fiecare parte civilă le-a săvârşit împotriva sa, locul unde s-a desfăşurat lupta cu părţile civile (primul martor apărând după 5 minute), etc.
A mai menţionat inculpatul că în hotărârea atacată faptele sale sunt scoase din context, judecătorul fondului reţinând elementele importante exclusiv din declaraţiile părţilor civile care aveau interesul să ascundă anumite elemente care nu le erau favorabile.
5. hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 15, art. 18 corob. cu art. 19 C. pen., art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv faptele de care este acuzat inculpatul nu constituie infracţiuni, întrucât au fost săvârşite în legitimă apărare (au fost justificate).
Astfel, prin motivele de apel, inculpatul a susţinut că, atât el cât şi mama sa au fost victimele unui atac material, direct şi injust, ce le-a pus în pericol persoana şi drepturile, atac provenit din partea celor cărora le-a ripostat în legitimă apărare, arătând că agresorii au pătruns fără drept în curtea ce reprezintă domiciliul lor - prin săvârşirea unor infracţiuni - violarea de domiciliu - ce au cauzat o stare de pericol cu privire la siguranţa domiciliului garantată de Constituţia României. Faptul că părţile civile s-au aflat în curtea sa rezultă din toate declaraţiile de martori, procesul-verbal şi planşe foto, arătându-se că există probe în sensul că, cei care au pătruns în curtea sa sunt persoanele care au participat la luptă, părţile civile din cauză, împotriva cărora a ripostat în legitimă apărare proporţional cu un atac care nu a fost lămurit complet prin cercetarea judecătorească.
A menţionat apelantul că un aspect esenţial în aflarea adevărului în prezenta cauză (şi de care depinde probarea existenţei condiţiilor cazurilor justificative) îl reprezintă probarea contextului în care atât el cât şi cei cărora le-a răspuns în legitimă apărare au săvârşit faptele (inclusiv succesiunea, dinamica, locul în care s-au săvârşit faptele). În concret, s-a susţinut că nu există nicio probă din care să rezulte cum a început conflictul; declaraţiile celor ce l-au agresat nu pot reprezenta fără urmă de îndoială adevărul; nu există probe din care să rezulte dacă riposta agresorilor a fost sau nu proporţională cu atacul la care au fost supuşi; nu rezultă modul în care agresorii au acţionat, aspecte importante ale contextului săvârşirii faptelor rămânând neprobate; nu există probe din care să rezulte succesiunea faptelor, dinamica luptei, nici cu privire la detaliile/mărimea locului şi nici timpul petrecut de agresori fără drept în curtea reprezentând domiciliul său.
Astfel, inculpatul apelant a arătat că, el şi mama sa au fost victimele infracţiunilor săvârşite de părţile civile împotriva lor - violarea de domiciliu, lovirea şi alte violente, tentativă de omor, iar riposta sa a fost justificată, chiar dacă aceasta a însemnat săvârşirea unor fapte grave prevăzute de legea penală.
Concluzionând, apelantul inculpat a susţinut că, prin sentinţa atacată, "condamnarea sa a fost rezultatul aprecierii faptelor sale scoase din contextul în care acestea s-au săvârşit (succesiune, proporţionalitate, dinamica, loc, infracţiuni la care a fost supus) şi/sau prin raportare la un context fals/prezentat parţial şi pro-causa de părţile civile; s-au exclus singurele probe ce îi susţineau apărarea (cum ar fi declaraţia martorei I.) sau nu s-au observat anumite aspecte probate şi care erau favorabile inculpatului. Prezumţiile legale ce operau în favoarea sa au fost răsturnate chiar de declaraţiile celor împotriva cărora operau aceste prezumţii; iar orice situaţie de fapt sau de drept ce nu s-a putut cerceta/proba, a fost în mod constant interpretată împotriva sa. Nu i s-a dat posibilitatea, procedural, să dovedească că faptele sale au reprezentat o ripostă dată unor infracţiuni la care a fost supus (legitimă apărare). La judecata în fond nu s-a cercetat apărarea inculpatului, dacă părţile civile au săvârşit împotriva lui infracţiunile menţionate (violare de domiciliu, lovirea sau alte violente, tentativă de omor), respectiv procesul penal a reprezentat doar o procedură de condamnare a sa şi nu un proces echitabil, prin care să i se respecte garanţiile procesuale şi dreptul la apărare".
Astfel, apelantul inculpat a susţinut că în prezenta cauză nu au fost răsturnate nici prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 4 C. proc. pen., nici prezumţia prevăzută de art. 19 alin. (2) C. pen. şi nici cea prevăzută de art. 19 alin. (3) C. pen. (faptul că a săvârşit toate faptele de care este acuzat în legitimă apărare). A mai susţinut că în cauză nu s-a dovedit faptul că a săvârşit, cu vinovăţia prevăzută de lege/în mod nejustificat, infracţiunile de care este acuzat.
În consecinţă, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul motivelor de apel, inculpatul A. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunţate în prima instanţă, respectiv în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare cu privire la toate infracţiunile de care este acuzat.
II. Prin motivele de apel formulate de apelantele părţi civile B., F., C., D. şi E., prin avocat, s-a criticat hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte latura penală, apreciindu-se că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai aspră, orientată spre maximul special prevăzut de lege, precum şi în ceea ce priveşte latura civilă, solicitându-se admiterea acţiunii civile şi obligarea inculpatului A. la plata sumelor astfel cum au fost solicitate în cauză.
În ceea ce priveşte motivul de apel vizând modul de soluţionare a laturii penale a cauzei, apărarea apelantelor părţi civile a criticat cuantumul pedepsei stabilite de instanţă.
Astfel, în esenţă, s-a susţinut că, raportat la situaţia de fapt ce rezultă din mijloacele de probă administrate şi care, de altfel, a fost reţinută de instanţa de judecată, precum şi raportat la persoana făptuitorului, la conduita sa procesuală şi la atitudinea faţă de victimele faptelor sale, pedepsele stabilite de instanţa de fond pentru fapta de tentativă la omor calificat şi pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe, orientate spre minimul special, sunt prea blânde şi se impune redozarea limitelor de pedeapsă, fiind necesară o orientare spre maximul special al pedepsei.
Prin motivul de apel referitor la modul de soluţionare a laturii civile, cu privire la prejudiciul moral, s-a susţinut că sumele acordate de instanţă cu titlu de despăgubiri sunt insuficiente pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de victime.
S-a arătat că victimele au fost supuse nu doar unor suferinţe fizice, dar şi psihice, lezarea la nivel psihic resimţindu-se chiar şi în prezent.
A susţinut apărarea părţilor civile că, ceea ce lipseşte analizei efectuate de instanţă cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate este raportarea la contextul în care s-a produs evenimentul şi la trăirile victimelor din momentul respectiv, şi în momentele ulterioare. În acest sens, s-a arătat că victimele şi-au văzut persoanele apropiate lovite cu bestialitate de o persoană care striga în mod repetat că îi omoară pe toţi. Aceleaşi victime au fost puse în situaţia delicată de a alege să îşi salveze propria viaţă şi/sau integritate corporală sau să îşi găsească curajul pentru a încerca să îi salveze pe ceilalţi membri ai familiei. S-a menţionat că aceste aspecte sunt retrăite în permanenţă de victimele infracţiunilor săvârşite de inculpat, în mod special în proximitatea zilei de naştere a persoanei vătămate D., fiica şi respectiv sora celorlalte părţi civile. De menţionat este şi faptul că sărbătorita, fiind şi însărcinată la acel moment, trăieşte cu atât mai intens evenimentele teribile prin care a trecut când a fost agresată împreună cu familia sa.
S-a făcut referire la declaraţiile persoanelor vătămate din care rezultă că acestea se tem să se mai deplaseze în vecinătatea locului faptei, element ce denotă o traumă psihologică.
Prin motivele de apel apărătorul apelantelor părţi civile a analizat pe rând situaţia fiecărei părţi civile în parte şi raportat la circumstanţele concrete ale speţei, la modul în care acestea au fost lovite şi la traumele suferite, s-a susţinut că sumele acordate de prima instanţă nu pot fi suficiente pentru a acoperi prejudiciul suferit de către acestea, iar, sumele solicitate de părţile civile nu reprezintă o îmbogăţire fără just temei.
Totodată, prin motivele de apel formulate, apelantele părţi civile au criticat hotărârea de fond şi în cea ce priveşte prejudiciul patrimonial solicitat de părţile civile şi care nu a fost reparat de instanţă. În concret, s-a susţinut că suma finală ce rezultă din totalizarea înscrisurilor este de 35.740 RON, potrivit tabelului depus la dosar, respectiv pentru F.: 1278 RON, pentru B.: 1278 RON, pentru C.: 2278 RON, pentru D.: 16.011 RON şi pentru E.: 14.895 RON, solicitându-se în consecinţă admiterea acţiunii civile şi cu privire la daunele materiale solicitate, acestea fiind dovedite cu înscrisuri justificative.
Referitor la cheltuielile judiciare, având în vedere dispoziţiile art. 276 C. proc. pen., s-a arătat că se solicită obligarea inculpatului la plata acestora, constând în cheltuielile judiciare efectuate de părţile civile pe parcursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, reprezentate de onorariile avocaţiale (în cuantum total de 28.144 RON), precum şi de alte cheltuieli efectuate în legătură cu procesul penal.
În concluzie, prin motivele de apel formulate, apărătorul apelantelor părţi civile a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi, rejudecând, să se dispună:
- în ceea ce priveşte latura penală, condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai aspră, orientată spre maximul special prevăzut de lege;
- în ceea ce priveşte latura civilă, admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată şi obligarea inculpatului A. la plata următoarelor sume:
• 50.000 euro, cu titlu de daune morale şi 1.278 RON, cu titlu de daune materiale către persoana vătămată F.;
• 50.000 euro, cu titlu de daune morale şi 1.278 RON, cu titlu de daune materiale către persoana vătămată B.;
• 70.000 euro, cu titlu de daune morale şi 16.011 RON, cu titlu de daune materiale către persoana vătămată D.;
• 70.000 euro, cu titlu de daune morale şl 14,895 RON, cu titlu de daune materiale către persoana vătămată E.;
• 60.000 euro, cu titlu de daune morale şi 2.278 RON, cu titlu de daune materiale către persoana vătămată C..
- obligarea inculpatului la acoperirea cheltuielilor de judecată.
În apel, la primul termen de judecată din 29.11.2022, la interpelarea instanţei, apelantul inculpat A. a arătat că îşi menţine declaraţiile date anterior în prezenta cauză, instanţa de apel luând astfel act de poziţia procesuală a inculpatului în sensul că nu solicită audierea sa de către instanţa de apel.
În continuare, Înalta Curte a acordat cuvântul asupra cererilor în probaţiune. În concret, faţă de cele reţinute în încheierea de la termenul menţionat, Înalta Curte a luat act de poziţia procesuală a inculpatului cu privire la probatoriu, în sensul că nu au fost solicitate probe noi, ci o altă interpretare a probelor administrate în cauză, singura solicitare fiind cea de ataşare a dosarului de cameră preliminară. Cu privire la apelantele părţi civile, s-a reţinut că s-a solicitat încuviinţarea probei cu audierea părţilor civile, precum şi administrarea probei cu înscrisuri ce constau în documente noi, în vederea dovedirii faptului că ulterior pronunţării hotărârii de la fond, s-au efectuat noi cheltuieli, pe latură civilă, precum şi cheltuieli de judecată, precizându-se de către apărarea părţilor civile că nu este vorba de un prejudiciu suplimentar şi nu înţeleg să îşi majoreze pretenţiile decât în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare.
Prin încheierea din data de 29.11.2022, Înalta Curte, după deliberare, a respins solicitarea formulată de apelantul inculpat privind ataşarea dosarului de cameră preliminară nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de asemenea a respins solicitarea formulată de apelantele părţi civile privind reaudierea acestora, în raport de dispoziţiile art. 100 alin. (4) C. proc. pen.. Totodată, Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri la care a făcut referire apărătorul ales al părţilor civile şi a considerat această proba administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Pentru a se lua cunoştinţă de motivele de apel depuse la dosarul cauzei de către părţile civile, precum şi în vedere pregătirii concluziilor asupra apelurilor formulate, în cauză s-a acordat termen la data de 31.01.2023, ocazie cu care s-au luat concluziile părţilor asupra apelurilor formulate în cauză, acestea fiind pe larg redate în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată prin care s-a dispus amânarea pronunţării la data de 14.03.2023 şi care face parte integrantă din prezenta decizie.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată şi reţine următoarele:
I. În ceea ce priveşte apelul inculpatului A.:
Prealabil examinării motivelor de apel formulate de inculpat, pe fondul acestora, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prezenta cauză a fost judecată în procedura obişnuită, după parcurgerea cercetării judecătoreşti, procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei fiind prohibită de lege, dat fiind faptul că una dintre infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este aceea de omor calificat, în formă tentată, dispoziţiile art. 349 alin. (2) C. proc. pen. interzicând procedura simplificată în cazul infracţiunilor pedepsite de lege cu detenţiunea pe viaţă.
Tot astfel, reţine că deşi inculpatul nu a negat faptele în materialitatea lor, apărându-se în mod constant în sensul că a săvârşit aceste fapte în stare de legitimă apărare, Înalta Curte apreciază că în virtutea efectului devolutiv al apelului, prevăzut de art. 417 C. proc. pen. se impune un examen propriu al situaţiei de fapt, pe baza probelor administrate în cauză.
Ca urmare a analizării coroborate a probelor administrate la urmărirea penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, apreciază că prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt corectă şi a realizat o justă încadrare în drept a infracţiunilor săvârşite de către inculpat.
Reţine, astfel, că inculpatul A., de profesie avocat, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea în concurs real a următoarelor infracţiuni:
- tentativă la omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu referire la părţile civile B., C., E. şi D.;
- lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) din C. pen., cu referire la partea civilă F.;
- tulburarea liniştii şi ordinii publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 371 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Acuzaţiile aduse inculpatului au fost acelea că în data de 27.08.2019, în jurul orei 14:30, pe fondul unui conflict generat de locul de parcare, atât pe trotuarul din faţa imobilului situat pe strada x, cât şi în curtea interioară a acestui imobil, inculpatul l-a lovit cu pumnii pe numitul F. şi cu o teslă a aplicat lovituri ce au vizat zona capului părţilor civile C., B., E., D., provocându-le astfel leziuni traumatice care au necesitat zile de îngrijiri medico-legale. Prin actele de agresiune exercitate asupra părţilor civile inculpatul A. a tulburat liniştea şi ordinea publică.
Ca urmare a examinării probelor administrate pe parcursul urmăririi penale (declaraţiile părţilor civile F., C., B., E. şi D., declaraţiile inculpatului A., declaraţiile martorilor G., K., L., M., N., O., P. şi I., certificatele medico-legale şi rapoartele de expertiză medico-legală întocmite de INML Mina Minovici, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, înregistrările apelurilor realizate la SNUAU 112 şi procesul-verbal de redare a acestora, probele materiale ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului şi depuse la camera de corpuri delicte) şi pe parcursul cercetării judecătoreşti (declaraţia inculpatului, declaraţiile părţilor civile F., B., C., D. şi E., declaraţiile martorilor I., L., G., K., Q., M., N.), Înalta Curte reţine că modul în care s-au derulat faptele, succesiunea acestora şi agresiunile exercitate de către inculpat asupra părţilor civile au fost corect stabilite de instanţa de fond.
Motivul izbucnirii conflictului din data de 27.08.2019, soldat cu agresarea fizică a părţilor civile a rezultat din declaraţiile tuturor celor audiaţi, acesta fiind generat de faptul că partea civilă F. şi-a parcat autovehiculul marca x în faţa porţilor locuinţei inculpatului A., blocând accesul acestuia cu propriul autoturism în curte. Această împrejurare a fost relatată de însăşi partea civilă F., care, a arătat că în data respectivă, era ziua de naştere a fiicei sale, D., context în care, împreună cu celelalte membre ale familiei sale, fiice, soţie şi mama sa, s-au deplasat la locuinţa pe care o deţin pe str. x, sector 1 Bucureşti, unde, a găsit, la rândul său, porţile de acces în curtea locuinţei, blocate de alte maşini, astfel încât a parcat autoturismul în faţa locuinţei vecinului său, A., pentru a descărca bagajele. Ulterior, după descărcarea bagajelor, F. a mers să-şi mute maşina, moment în care a izbucnit un conflict verbal între acesta şi inculpat, care i-a reproşat modalitatea în care a parcat maşina, conflictul verbal iniţial fiind auzit şi de către martorul G., vecin cu inculpatul, precum şi de partea civilă C., care, a auzit când inculpatul A. îi reproşa tatălui său că i-a blocat accesul în curtea locuinţei şi i-a adresat acestuia injurii.
Ulterior acestui moment, astfel cum a rezultat din relatările celor prezenţi, inculpatul A. l-a tras pe F. în interiorul curţii sale şi l-a agresat, l-a lovit cu pumnul în zona tâmplei, apoi l-a împins într-un gard de plasă de sârmă şi l-a imobilizat, împingându-i ochii cu degetele. În timp ce era imobilizat cu spatele la gard, F. a fost muşcat de câinele inculpatului care se afla în spatele gardului de plasă.
Pe fondul conflictului verbal şi fizic declanşat, auzit şi de către persoanele din familia părţii civile, înspre curtea inculpatului, mai întâi, au mers părţile civile C. şi D., care au încercat să îi despartă. Acestea au relatat că au văzut când tatăl lor a fost lovit cu pumnii de inculpatul A., împins în gardul de plasă şi de asemenea, când inculpatul i-a băgat mâna în gât şi în ochi tatălui lor. Pentru că nu a reuşit să îl oprescă pe A., C. l-a muşcat pe acesta de mână. În încercarea de a-i despărţi pe inculpat şi pe F., D. a căzut de jos, moment în care, inculpatul A. s-a înarmat cu o teslă din spatele gardului de plasă de sârmă.
În momentele imediat următoare în curtea locuinţei inculpatului au venit şi mama acestuia din urmă, I., precum şi părţile civile E. şi B..
Cu tesla cu care se înarmase, inculpatul le-a lovind pe rând, în cap, pe părţile civile B., E. şi D.. Fiindu-le teamă că inculpatul care intrase în locul împrejmuit unde se afla câinele lup, ar putea să dea drumul câinelui, părţile civile C. şi D. au ţinut de plasa de sârmă, moment în care inculpatul le-a lovit cu tesla peste degete. În conflict a intervenit şi martora I., mama inculpatului, care a încercat să le lovească pe părţile civile cu o bâtă.
F., B., E. şi D. au reuşit să iasă din curte, ultima rămasă în curtea inculpatului fiind partea civilă C., căreia, atunci când a părăsit în fugă curtea locuinţei inculpatului, acesta i-a aplicat lovituri cu tesla în cap, în urma loviturilor partea civilă căzând pe sol.
La faţa locului s-au adunat mai mulţi vecini iar inculpatul A. s-a refugiat în curtea locuinţei sale până la sosirea organelor de poliţie.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă de judecată, declaraţiile părţilor civile s-au coroborat atât între ele cât şi cu declaraţiile martorilor prezenţi, martori care au asistat însă, la momentul final al agresiunii, desfăşurat în faţa porţii locuinţei inculpatului.
Martorul G., ai cărui părinţi sunt vecini cu inculpatul, a văzut momentul în care inculpatul a lovit-o pe partea civilă C., în cap, cu un obiect ce părea a fi ciocan şi de asemenea, a văzut că toţi cei implicaţi aveau urme de sânge la nivelul capului, inclusiv inculpatul, martorul intervenind pentru a-l îndepărta pe inculpat şi anunţând incidentul la serviciul de urgenţă 112.
Martora K. a văzut momentul în care membrii familiei Gociu încercau să iasă din curtea locuinţei inculpatului şi de asemenea, l-a văzut pe inculpat având în mână un ciocan cu care lovea înspre membrii familiei Gociu. Martora a observat personal agresiunea exercitată asupra părţii civile C., cu ciocanul în zona capului, în urma loviturii aceasta prăbuşindu-se.
Şi martora L. a observat momentul în care a fost lovită partea civilă C. şi a observat că vecinii săi, S., T., Monica şi U. se aflau în faţa imobilului inculpatului, aveau leziuni şi urme de sânge la nivelul capului, cu excepţia numitului F. care avea pantalonii rupţi. Martora a relatat că partea civilă C. se afla în faţa porţilor de acces în curtea imobilului inculpatului, moment în care a fost lovită cu un ciocan în zona capului de inculpatul A..
Martorul O. a relatat despre faptul că a trecut cu maşina prin faţa imobilului ce aparţine inculpatului, ale cărui porţi de acces erau deschise şi a constatat că între patru sau cinci femei şi doi bărbaţi avea loc un conflict. Unul dintre cei doi bărbaţi i-a solicitat să anunţe organele de poliţie întrucât "ne omoară". A coborât din autovehicul şi a observat că cel de-al doilea bărbat le aplica femeilor lovituri cu un obiect ce părea a fi ciocan, în zona capului, iar acestea ţipau după ajutor. A relatat că bărbatul ce i-a solicitat ajutorul avea urme de sânge în zona capului, hainele rupte şi era panicat, iar femeile implicate în conflict prezentau leziuni şi urme de sânge în zona capului.
În fine, sunt de reţinut şi declaraţiile martorilor N. şi M., care, deşi nu au observat în mod direct actele de agresiune, le-au văzut pe părţile civile având răni şi urme de sânge la nivelul capului. În acelaşi timp, l-au văzut şi pe inculpatul A. în faţa porţilor, având asupra sa o teslă.
Aşa cum a reţinut prima instanţă de judecată, declaraţiile părţilor civile şi ale martorilor se coroborează şi cu conţinutul apelurilor realizate la serviciul de urgenţă 112 de către martorii K. şi G., observându-se detaliile pe care aceştia le-au furnizat operatorilor cu privire la agresiunile inculpatului, care erau în desfăşurare precum şi cu certificatele medico-legale şi raportul de expertiză medico-legală întocmite în cauză, care au pus în evidenţă leziunile suferite de părţile civile şi modul în care acestea s-au putut produce.
Potrivit certificatelor medico-legale, partea civilă F. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 27.08.2019 prin lovire cu şi de corp/plan dur şi muşcare (câine), iar în ceea ce priveşte gravitatea leziunilor menţionate, aceasta a fost evaluată prin 7-8 zile de îngrijiri medicale; părţile civile C. şi D. au prezentat multiple echimoze şi excoriaţii la nivelul membrelor superioare, şi au suferit leziuni la nivelul capului, potrivit concluziilor certificatelor medico-legale, leziunile suferite de părţile civile C. şi D. fiind produse prin lovire cu şi de corp/plan dur şi lovire cu corp cu margine tăioasă (posibil teslă), iar gravitatea acestora a fost evaluată prin 10-11 zile de îngrijiri medicale, respectiv 6-7 zile de îngrijiri medicale; partea civilă E. a suferit leziuni grave la nivelul capului, prezentând o plagă liniară, cu o lungime de 3 centimetri, în zona frontal stângă şi o plagă liniară oblic-verticală, la nivel parietal drept, cu lungimea de 7 centimetri şi mai multe leziuni la nivelul membrelor. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală menţionat, numita E. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de corp/plan dur, ce au necesitat 55-60 de zile de îngrijiri medicale, necesitând intervenţie neurochirurgicala pentru cura fracturii parietale drepte, fără însă ca acestea să pună în primejdie viaţa victimei; partea civilă B. a prezentat o plagă poziţionată medio-frontalorientate, leziunile traumatice suferite de numita B. putând fi produse prin lovire cu corp dur şi corp cu muchie tăioasă (posibil teslă), iar gravitatea acestora a fost evaluată prin 8-9 zile de îngrijiri medico-legale.
Inculpatul nu a contestat faptul că ar fi lovit părţile civile în modalitatea descrisă de acestea, însă, s-a apărat, inclusiv, pe calea prezentului apel, prin aceea că a săvârşit actele de agresiune în stare de legitimă apărare, solicitând să fie achitat.
În esenţă, inculpatul a susţinut că în favoarea sa operează prezumţia prevăzută de art. 19 alin. (3) coroborat cu art. 224 C. pen., întrucât părţile civile au pătruns în curtea sa, apreciind că legea consideră justificate faptele sale săvârşite împotriva acestora, atâta vreme cât au fost comise cu scopul de a le îndepărta dar şi pentru a se apăra împotriva agresiunilor acestora exercitate împotriva sa şi a mamei sale I..
Sub acest aspect, instanţa de apel apreciază că în mod corect prima instanţă a analizat şi a îndepărtat susţinerile inculpatului, care, a prezentat o altă situaţie de fapt decât aceea care rezultă din probe, şi anume că partea civilă F. ar fi fost cel care ar fi început agresiunea, ar fi intrat în curtea sa, după care, ar fi fost urmat şi de celelalte părţi civile, care, de asemenea, au intrat în curtea sa şi l-au imobilizat, în timpul imobilizării fiind lovit de către F. cu pumnii în cap şi pe corp. A mai susţinut că, la rândul său, şi mama acestuia, care a încercat să îi ia apărarea, a fost trântită de una dintre persoanele implicate în conflict, şi imobilizată de femeile care l-au însoţit pe F.. În acest context, şi-a justificat actele de agresiune, arătând că într-un moment în care a scăpat din mâinile agresorilor, a luat o teslă care se afla lângă gard şi a început să lovească cu aceasta spre persoanele care se aflau în curtea imobilului, la întâmplare, solicitându-le totodată să îl lase în pace şi să iasă din curtea locuinţei.
Înalta Curte reţine că probele administrate în cauză nu au confirmat apărările inculpatului, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile legitimei apărări prevăzute de art. 19 alin. (2) C. pen. şi nici ale legitimei apărări prezumate, prevăzute de art. 19 alin. (3) C. pen.
Potrivit art. 19 alin. (2) C. pen., legitima apărare este cauza justificativă care înlătură caracterul penal al faptei, constând în apărarea realizată prin săvarşirea unei fapte prevăzute de legea penală, pentru a împiedica un atac material, direct, imediat şi injust care pune în pericol persoana celui care se apără, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
În acelaşi timp, legea instituie o prezumţie relativă de legitimă apărare în cazul în care atacul constă în fapta unei persoane de a pătrunde sau de a încerca să pătrundă fără drept prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace ori in timpul nopţii, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, iar apărarea prezumată legitimă este comisă printr-o faptă prevăzută de legea penală pentru a respinge pătrunderea fară drept, necesară pentru înlăturarea atacului şi proporţională cu gravitatea acestuia (art. 19 alin. (3) C. pen.).
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că cel care a iniţiat agresiunea a fost inculpatul A., prin exercitarea de acte de violenţă asupra părţii civile F., pe care l-a tras în curtea sa şi l-a lovit cu pumnul. Declaraţiile părţilor civile, care s-au dovedit a fi verosimile (împrejurările pe care le-au relatat au fost confirmate şi de declaraţiile martorilor precum şi de actele medico-legale), au evidenţiat că F. a fost tras în curtea inculpatului de către acesta, la momentul respectiv nefiind însoţit şi de celelalte părţi civile, care, au ajuns în curtea inculpatului numai atunci când au fost alertate de strigătele de ajutor ale numitului F.. De asemenea, probele administrate au confirmat că toate părţile civile au fost atacate de inculpat, atacurile din partea acestuia fiind unele de amploare, de gravitate extremă, fiind lovite cu tesla în cap, cu care inculpatul s-a înarmat tocmai în acest scop.
Se mai reţine că deşi inculpatul a susţinut că în urma agresiunii exercitate asupra sa de către F., acesta ar fi avut cămaşa ruptă, niciunul dintre martorii audiaţi, care l-au văzut pe inculpat în momentele ulterioare conflictului, nu au confirmat acest aspect, dimpotrivă, martorii G., K. şi M. au relatat că după consumarea agresiunii partea civilă F. avea cămaşa ruptă şi descheiată.
Deşi din actele medico-legale a rezultat că inculpatul a suferit la rândul său, anumite leziuni la nivelul feţei şi al membrelor superioare, acestea sunt explicabile pe deplin în contextul acţiunilor de apărare exercitate de părţile civile, faţă de agresiunile inculpatului, iar părţile civile, de altfel, nu au negat că au încercat să se apere faţă de acţiunile violente ale acestuia. În plus, analizând leziunile suferite de părţile civile şi leziunile suferite de inculpat, disproporţia dintre acestea este mai mult decât evidentă.
Aşa cum în mod corect a observat prima instanţă, atitudinea ofensivă, iar nu defensivă a inculpatului a rezultat inclusiv din aceea că, şi în momentul în care părţile civile se aflau în stradă, reuşind să fugă din curtea locuinţei inculpatului, acesta din urmă a continuat să exercite violenţe fizice împotriva părţii civile C. în timp ce aceasta încerca să părăsească curtea locuinţei, lovind-o din spate cu tesla în cap, astfel cum au relatat atât părţile civile, cât şi martorii audiaţi în cauză, fapt incompatibil cu legitima apărare.
În acelaşi timp, reţine că declaraţiile martorei I., mama inculpatului, nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, fiind nesincere, făcute cu scopul de îmbunătăţi situaţia procesuală a fiului său, parte din aceste declaraţii necoroborându-se nici măcar cu declaraţiile inculpatului.
În cauză, în opinia Înaltei Curţi nu sunt îndeplinite nici condiţiile legitimei apărări şi nici condiţiile legitimei apărări prezumate.
Din probele administrate nu a rezultat că inculpatul ar fi fost supus unui atac din partea părţilor civile, dimpotrivă, acestea din urmă au fost atacate de către inculpat şi nici nu a rezultat că părţile civile ar fi pătruns fără drept în curtea locuinţei inculpatului.
Aşa cum s-a reţinut şi mai sus, partea civilă F. nu a pătruns din propria sa iniţiativă în curtea inculpatului, ci a fost tras de către inculpat acolo, pentru a fi agresat, având deschise porţile de acces în curtea locuinţei, iar celelalte părţi civile au pătruns în curtea locuinţei inculpatului, pentru a-l apăra pe F. de agresiunea inculpatului şi a-l scoate de acolo.
În raport cu situaţia de fapt mai sus arătată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că prima instanţă a realiza o corectă încadrare în drept a faptelor inculpatului, în infracţiunile de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., în raport cu părţile civile B., C., D. şi E., lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., în raport cu partea civilă F. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea comisă asupra părţilor civile B., C., D. şi E., prima instanţă a apreciat în mod corect că aceasta constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., iar nu mai multe infracţiuni de lovire şi alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen., în raport cu numărul persoanelor agresate, având în vedere că inculpatul le-a agresat pe acestea cu un obiect vulnerant apt să producă decesul, respectiv cu partea metalică a unei tesle, având în vedere zona anatomică vizată, cea a capului, o zonă vitală, precum şi numărul şi intensitatea loviturilor aplicate. Împrejurările în care inculpatul a exercitat agresiunile, modalitatea în care a acţionat şi intensitatea cu care a aplicat părţilor civile loviturile, demonostrează faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, întrucât, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv decesul părţilor civile, a acceptat în contextul faptic descris, că acest rezultat s-ar putea produce.
Având în vedere că a exercitat agresiuni apte să producă decesul, împotriva mai multor persoane, în aceeaşi împrejurare, în sarcina sa a fost reţinută în mod corect tentativa la infracţiunea de omor calificat în varianta prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.
Fapta săvârşită împotriva părţii civile F. a fost încadrată în mod corect ca fiind infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., având în vedere că inculpatul i-a aplicat mai multe lovitori cu pumnul în zona feţei, iar leziunile traumatice suferite de această parte civilă au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă de judecată săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., având în vedere că prin actele de agresiune pe care le-a exercitat asupra părţilor civile, atât în curtea locuinţei sale, cu porţile deschise, precum şi pe trotuarul din faţa casei sale, în prezenţa vecinilor şi a trecătorilor, inculpatul a tulburat ordinea şi liniştea publică. Martorii audiaţi în cauză au confirmat faptul că prin violenţele exercitate asupra părţilor civile, a fost tulburată ordinea şi liniştea publică, la locul incidentului venind multe persoane, care au fost indignate de actele de agresiune la care au asistat. În acest sens, aşa cum a reţinut prima instanţă, sunt relevante apelurile efectuate la numărul de urgenţă 112, prin care trecătorii şi vecinii au anunţat organele în drept şi şi-au exprimat îngrijorarea şi indignarea faţă de actele de agresiune.
Faţă de cele mai sus expuse, criticile inculpatului vizând greşita sa condamnare pentru infracţiunile săvârşite împotriva părţilor civile, precum şi solicitarea de achitare a sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, nu pot fi primite, fiind neîntemeiate.
Nefondată este şi critica potrivit căreia hotărârea ar fi fost pronunţată cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, prevăzută de art. 4 C. proc. pen., fiind adoptată în baza unor probe îndoielnice, respectiv, declaraţiile părţilor civile, date pro causa, nefiind efectuată o cercetare judecătorească adecvată a cauzelor justificative şi de neimputabilitate în care inculpatul a săvârşit faptele.
Aşa cum s-a arătat mai sus, situaţia de fapt reţinută de instanţă a rezultat nu numai din declaraţiile părţilor civile, ci şi din declaraţiile martorilor menţionaţi, care s-au coroborat cu aceste declaraţii, precum şi din actele medico-legale şi din conţinutul apelurilor telefonice la serviciul de urgenţă 112, acestea din urmă relevând panica creată în rândul martorilor, care au sesizat dispecerilor de la serviciul de urgenţă faptele în momentele derulării lor.
Alte critici formulate de inculpat vizează faptul că au fost încălcate dispoziţiile referitoare la aflarea adevărului şi la caracterul echitabil al procedurii, pentru argumentele deja expuse, şi care, în esenţă, vizează faptul că părţile civile nu au fost cercetate pentru faptele lor, nu au fost inculpate în această cauză iar în aceste condiţii, inculpatul nu şi-a putut dovedi apărările. În acest sens a făcut referire la soluţia de clasare dispusă faţă de părţile civile.
Şi aceste critici sunt apreciate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind nefondate.
Constată că prin acelaşi rechizitoriu prin care inculpatul a fost trimis în judecată, s-au dispus soluţii de clasare a cauzei faţă de părţile civile F., B., C., D. şi E., pentru infracţiunile de loviri sau alte violenţe şi violare de domiciliu, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. şi art. 224 alin. (1) C. pen.
Totodată, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., pretins a fi fost săvârşită împotriva inculpatului A. de numiţii G. şi H..
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., sesizată de numita I. ca fiind comisă asupra acesteia de către membrii familiei Gociu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că împotriva soluţiilor de clasare inculpatul A. a formulat plângere în conformitate cu art. 340 C. proc. pen., la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, plângere care a fost respinsă prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 10 iunie 2022, definitivă.
Reţine că potrivit art. 371 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, instanţa de fond şi instanţa de apel, deopotrivă, fiind învestite în prezenta cauză numai cu infracţiunile de care este acuzat inculpatul A..
Faptele sesizate de inculpatul A. ca fiind comise împotriva sa de către membrii familiei Gociu au fost verificate în procedura plângerii împotriva soluţiei procurorului, de către judecătorul de cameră preliminară, fiind singurul cu competenţă funcţională în acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 54 lit. c) C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţionează că nu poate cenzura în procedura apelului de faţă, soluţiile de clasare emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin rechizitoriul nr. x/2019 din 20 septembrie 2021, funcţia de judecată limitând competenţele instanţei numai la inculpatul trimis în judecată şi la faptele care fac obiectul trimiterii în judecată.
Având în vedere considerentele expuse, apelul inculpatului este apreciat ca neîntemeiat şi va fi respins ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
II. În ceea ce priveşte apelurile declarate de părţile civile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin motivele de apel formulate de apelantele părţi civile B., F., C., D. şi E., prin avocat, aşa cum deja s-a arătat, s-a criticat hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte latura penală, apreciindu-se că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai aspră, orientată spre maximul special prevăzut de lege, precum şi în ceea ce priveşte latura civilă, solicitându-se admiterea acţiunii civile şi obligarea inculpatului A. la plata sumelor astfel cum au fost solicitate în cauză.
.
În ceea ce priveşte critica formulată cu referire la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul de către instanţa de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind fondată.
Reţine că pedepsele sunt măsuri de constrângere cu caracter aflictiv ce se aplică infractorilor şi sunt cele mai grele sancţiuni, vizând atributele esenţiale ale persoanei cum ar fi libertatea, bunurile, drepturile cetăţeneşti. Scopul lor este apărarea societăţii împotriva infracţiunilor şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, atât de cei cărora li se aplică, cât şi de către alte persoane. Sunt singurele sancţiuni represive sau sancţiuni penale destinate să curme activitatea infracţională şi să determine schimbarea mentalităţii antisociale a infractorului, printr-o acţiune modelatoare, în acelaşi timp, coercitivă şi educativă, pe care o exercită asupra acestuia.
Pedeapsa îndeplineşte atât o funcţie de constrângere, cât şi o funcţie de reeducare, iar la momentul aplicării pedepsei, instanţa de judecată trebuie să urmărească îndreptarea şi reeducarea infractorului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat şi prevenirea săvârşirii infracţiunilor de către alte persoane. În acelaşi timp, ea îndeplineşte şi o funcţie de exemplaritate, prin descurajarea celor care ar fi tentaţi să săvârşească fapte similare.
Pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul iar funcţiile sale să fie realizate este necesar ca ea să fie adaptată atât gravităţii faptei cât şi periculozităţii infractorului iar în acest demers operaţiunea de individualizare a pedepsei este fundamentală. Astfel, dacă modalitatea de sancţionare este prea blândă atunci condamnatul se va simţi încurajat să comită ulterior noi infracţiuni. De asemenea şi ceilalţi membri ai societăţii, văzând lipsa de reacţie a organelor statului vor fi şi ei încurajaţi să comită astfel de fapte ilicite. Pe de altă parte, şi aplicarea unei pedepse prea aspre poate conduce la un scop contrar celui urmărit. Odată executată pedeapsa există şansa ca acesta să se simtă stigmatizat şi să comită noi infracţiuni. Pedepsele nu pot influenţa asupra conştiinţei infractorului decât dacă sunt perfect adaptate cazului individual, particularităţilor persoanei făptuitorului, nevoilor acestuia de îndreptare şi reeducare sau cerinţelor de înlăturare a stării de pericol.
În prezenta cauză Înalta Curte apreciază că pedeapsa pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat nu este just individualizată, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de mijloacele folosite la săvârşirea faptei, de împrejurările în care au fost comise faptele-pe fondul unui conflict izbucnit spontan, care a escaladat, de numărul mare al persoanelor vătămate, precum şi de persoana inculpatului, un om cu pregătire superioară, care înţelege gradul de pericol social al faptelor comise.
Apreciază că aplicarea unei pedepse de 9 ani închisoare, situată deasupra minimului special, este de natură să asigure realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei şi să îl determine pe inculpat să reflecteze asupra faptelor sale, asupra necesităţii îndreptării în viitor a comportamentului său şi a respectării valorilor sociale încălcate.
În consecinţă, pe latură penală, sentinţa va fi desfiinţată şi va fi majorată pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., de la 8 ani, la 9 ani închisoare, urmând a fi menţinute condamnările pentru infracţiunile de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.
În ceea ce priveşte apelurile declarate pe latura civilă a cauzei, se reţine că părţile civile au criticat sentinţa atât în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, cât şi în ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale.
Părţile civile au solicitat daune morale, după cum urmează: 50.000 euro, partea civilă F.; 50.000 euro, partea civilă B.; 70.000 euro, partea civilă D.; 70.000 de euro, partea civilă E.; 60.000 euro, partea civilă C..
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prejudiciul moral este supus reparaţiei în aceleaşi condiţii ca şi prejudiciul material, fiind neîndoielnic că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, având în vedere infracţiunile săvârşite de inculpat asupra părţilor civile.
C. civ. reglementează apărarea drepturilor nepatrimoniale, astfel incluzând şi daunele morale. Personalitatea umană este ocrotită în mod egal de lege şi orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de fiinţa umană, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vieţii private, precum şi a oricăror altor drepturi nepatrimoniale.
Conform art. 1381 C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, de unde rezultă că nu interesează natura daunei, ci doar existenţa acesteia, dauna fiind consecinţa oricărei atingeri ilegitime a "drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane" (art. 1349 alin. (1) C. civ.).
Prejudiciile care rezultă din vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii rezultă din durerile fizice cauzate prin lovituri sau răniri precum şi din durerile psihice provocate de asemenea fapte, determinate de rănirea, mutilarea, desfigurarea victimei, lezarea demnităţii, a imaginii şi a altor atribute legate de fiinţa umană.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază, ca şi prima instanţă, că faptele inculpatului au cauzat părţilor civile suferinţe fizice şi psihice incontestabile, nu doar prin leziunile traumatice pe care le-au suportat şi care au fost dovedite cu actele medico-legale, ci şi prin starea de temere cauzată acestora, prin lezarea sentimentelor de siguranţă, de demnitate, prin disconfortul cauzat acestora, fiind astfel vătămate valori personale, ataşate fiinţei umane.
Spre deosebire de daunele materiale care se cuantifică în baza unor criterii obiective, daunele morale sunt supuse unor criterii subiective de apreciere, avându-se în vedere consecinţele negative suferite, importanţa valorilor personale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.
Un criteriu de apreciere a prejudiciului moral este durata menţinerii consecinţelor vătămării pe plan fizic şi psihic, adică întinderea în timp a prejudiciului, existând situaţii în care urmările vătămării sunt temporare, trecătoare precum şi situaţii în care urmările sunt permanente. Chiar dacă urmările vătămării sunt trecătoare, în funcţie de durata în timp a leziunilor suferite, de intensitatea şi de importanţa acestora pentru persoana vătămată, aceasta poate pretinde daune morale.
Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil, în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situaţia anterioară (restitutio in integrum). Cu toate acestea, având în vedere că nicio sumă de bani nu poate înlocui ceea ce este inestimabil, despăgubirile acordate trebuie să se afle într-un raport rezonabil de proporţionalitate cu vătămarea adusă valorilor personale.
Repararea daunelor morale are, într-adevăr, ca scop să ofere victimei o anumită satisfacţie sau uşurare pentru suferinţele îndurate, dar nu poate schimba fundamental situaţia materială şi socială a acesteia. Aceasta legitimează posibilitatea acordării unei reparaţii băneşti, dar suma trebuie stabilită nu atât pentru a repune victima într-o situaţie similară cu cea avută anterior, cât de a-i procura satisfacţii de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.
Raportând datele speţei la aceste consideraţii de ordin teoretic, Înalta Curte reţine că daunele morale acordate părţilor civile E. şi D. sunt nesatisfăcătoare, având în vedere intensitatea vătămării acestora, în plan fizic şi psihic.
Având în vedere leziunile traumatice grave suferite de partea civilă E., relevate de numărul mare de zile de îngrijiri medicale (55-60 zile), de perioada îndelungată de recuperare, şi că, deşi nu i-a fost pusă viaţa în pericol, totuşi leziunile suferite au afectat-o pe termen lung, Înalta Curte apreciază că suma de 35.000 de euro este satisfăcătoare pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de această parte civilă.
În acelaşi timp, în ceea ce o priveşte pe partea civilă D., Înalta Curte reţine că, deşi leziunile suferite de aceasta au necesitat doar 6-7 zile de îngrijiri medicale, din actele medico-legale ataşate la dosar, rezultă că la momentul desfăşurării faptelor deduse judecăţii era însărcinată, în 5 săptămâni, împrejurare în care trauma a fost în mod evident mai intens resimţită. În plus, aşa cum a rezultat din probe, în ziua comiterii faptei, era aniversarea părţii civile, iar în aceste condiţii lezarea sa în plan psihic a fost o dată în plus, intensificată. Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază că se justifică despăgubirea acestei părţi civile cu o sumă mai mare decât aceea stabilită de instanţa de fond, considerând că suma de 20.000 de euro este satisfăcătoare pentru acoperirea prejudiciului moral.
În ceea ce le priveşte pe celelalte părţi civile, apreciază că sumele pe care inculpatul a fost obligat să le plătească sunt satisfăcătoare şi nu se justifică majorarea acestora, având în vedere leziunile concrete suportate.
În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate, se reţine că părţile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata următoarelor sume de bani: F. şi B. au solicitat câte 1.278 RON fiecare, arătând că prejudiciul este compus din suma de 240 RON plătită pentru medicamente, suma de 1.000 RON aferentă cheltuielilor efectuate pentru îngrijiri medicale, taxe INML şi onorariul psihologului.
D. a solicitat suma de 16.011 RON, din care, suma de 240 RON reprezintă preţul medicamentelor, suma de 3.740 RON reprezintă cheltuieli efectuate pentru îngrijiri medicale, suma de 4.730 reprezintă cheltuieli de spitalizare, suma de 6.503 RON reprezintă costul analizelor medicale, iar suma de 1.000 RON reprezintă taxe INML şi onorariul psihologului.
E. a solicitat suma de 14.895 RON, cu titlu de daune materiale, prejudiciul fiind compus din suma de 240 RON aferentă achiziţionării de medicamente, 12.617 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare şi taxe INML, 1.000 RON reprezentând costul testului poligraf, iar 1000 RON reprezentând onorariul psihologului.
C. a solicitat suma de 2.278 RON, cu titlu de daune materiale, din care 1.000 RON - costul testului poligraf, 1000 RON - onorariul psihologului, iar restul reprezentând cheltuieli pentru achiziţionarea de medicamente şi cheltuieli efectuate pentru îngrijiri medicale.
Prima instanţă a respins cererile părţilor civile de acordare a daunelor materiale, reţinând, în esenţă, că părţile civile nu au depus la dosarul cauzei niciun înscris doveditor, cu toate că în cererea de constituire ca părţi civile au învederat că pe parcursul cercetării judecătoreşti vor depune acte în susţinerea pretenţiilor formulate.
În apel, părţile civile au depus o serie de înscrisuri pentru a face dovada cheltuielilor efectuate cu tratamentul şi îngrijirile medicale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că multe dintre înscrisurile depuse nu au putut fi puse în relaţie cu necesităţile de tratament şi îngrijiri medicale, ca urmare a traumatismelor suferite în urma agresiunilor exercitate de inculpat, nefiind făcute dovezi concrete din care să rezulte că aceste cheltuieli au fost efectuate pentru tratarea leziunilor traumatice suferite în ziua comiterii faptelor.
Se constată că şi în apel, fiecare dintre părţile civile au solicitat să fie despăgubite cu câte 1000 RON fiecare, pentru costurile unor servicii psihologice. În concret, acestea au apelat la serviciile unui psiholog în vederea efectuării unei expertize psihologice extrajudiciare, care să stabilească dacă au suferit o traumă şi au sindrom post-traumatic. Aşa cum a reţinut şi prima instanţă de judecată, această expertiză nu a fost încuviinţată de către instanţă şi prin urmare, nu pot fi solicitate cheltuielile aferente efectuării ei. În plus, aceste costuri nu reprezintă cheltuieli de tratament şi îngrijiri medicale, şi prin urmare, nu pot fi acordate.
În acelaşi sens, reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că partea civilă E. a făcut dovada achitării unei sume de 2000 RON, către psihologul V., pentru servicii de testare poligraf, deşi această probă nu a fost dispusă de către instanţa de judecată sau organul de urmărire penală . Prin urmare, nici această sumă nu poate fi acordată părţii civile, neputând fi pusă în legătură cu urmările produse asupra sa de fapta inculpatului.
Cât priveşte cheltuielile de spitalizare solicitate de partea civilă E., se constată că aceasta a depus la dosar o chitanţă din care rezultă că a plătit suma de 10 RON, reprezentând coplată pentru perioada internării la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca. Decontul de cheltuieli întocmit de unitatea sanitară mai sus menţionată, la data de 02.09.2019, din care a rezultat că pentru cele şase zile de spitalizare ale părţii civile E., au fost efectuate cheltuieli de 12.606.09 RON, nu face nicicum dovada faptului că aceste cheltuieli au fost achitate de partea civilă către spital, dimpotrivă, aceasta a făcut dovada achitării spitalizării în regim de coplată, numai a sumei de 10 RON.
Cât priveşte înscrisurile medicale depuse la dosar de partea civilă C., se constată că aceasta a depus mai multe adeverinţe şi reţete medicale eliberate de unitatea sanitară W., din care însă, a rezultat că partea civilă a fost consultată medical pentru alte afecţiuni. Cu titlu de exemplu: la consultul medical din 31.10.2022, a rezultat că i-a fost pus diagnosticul "deviaţia septului nazal, congenitală"; la consultul medical din 7.11.2022, i-a fost pus diagnosticul, faringită acută"; la consultul medical din 15.07.2021, i-a fost pus diagnosticul "urticarie acută". Prin urmare, nu s-au făcut dovezi ale unor cheltuieli legate de tratarea leziunilor suportate ca urmare a faptei inculpatului.
În ceea ce priveşte înscrisurile medicale depuse de partea civilă D., din care a rezultat că a beneficiat de mai multe examinări medicale la unitatea sanitară X., inclusiv de cazare/spitalizare în această unitate sanitară, nu a rezultat din nicio probă administrată în cauză că aceste internări au fost datorate traumatismului suferit, nu a rezultat că sarcina părţii civile ar fi fost afectată de leziunile suferite, mai ales în condiţiile în care aceste examinări şi internări au avut loc la câteva luni de la data săvârşirii faptei.
Singurele cheltuieli care au putut fi puse în legătură cu leziunile suferite de părţile civile, ca urmare a agresiunii din partea inculpatului, sunt două sume de câte 40 RON, reprezentând costurile unor servicii de pansare, sume plătite de părţile civile F. şi C. .
Totodată, a rezultat că fiecare parte civilă a plătit câte 38 de RON pentru examinarea medico-legală la INML Mina Minovici, urmând ca aceste sume să fie acordate părţilor civile cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru considerentele de mai sus, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis apelul părţilor civile F., B., C., E. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 154/F/12 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care o va desfiinţa în parte, pe latură penală şi civilă, şi rejudecând, în fond:
Va descontopi pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A., de 8 ani şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente cu închisoarea, de 8 ani închisoare, aplicată pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, 1 an închisoare, aplicată pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, pe care le va repune în individualitatea lor.
Va majora pedeapsa pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., de la 8 ani închisoare la 9 ani închisoare. Va menţine pedepsele complementare şi accesorii aplicate pentru această infracţiune.
În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., 1 an închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C. pen., urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte, respectiv 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii din sentinţă privind latura penală a cauzei.
În latură civilă, va majora daunele morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă E., de la 25.000 euro, la 35.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii. Va majora daunele morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă D., de la 12.000 euro, la 20.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 şi următoarele C. civ., va obliga inculpatul A. şi la plata sumei de 10 RON, daune materiale către partea civilă E., suma achitată drept coplată către Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti, precum şi la plata a câte 40 RON, către părţile civile F. şi C., efectuate cu tratamentul medical.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare solicitate de părţile civile, în apel partea civilă F. a făcut dovada cu facturi a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, în sumă de 28.144 RON, instanţa de apel apreciind că în fapt toate părţile civile au contribuit la plata acestui onorariu. La acestea se adaugă şi câte 38 RON, cheltuiţi de fiecare parte civilă cu examinarea medico-legală. Prin urmare, în baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe inculpatul A. la plata a câte 5666,8 RON, către fiecare dintre părţile civile, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului, pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins şi inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în apel, în sumă de 500 RON, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 942 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite apelul declarat de părţile civile F., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 154/F/12.10.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce priveşte:
· Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.,
· Cuantumul pedepsei finale rezultante de executat în ceea ce-l priveşte pe acesta
· Cuantumul daunelor morale acordate părţii civile E.,
· Cuantumul daunelor morale acordate părţii civile D.,
· Obligarea la plata de daune materiale către partea civilă E., suma achitată drept coplată către Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti,
· Obligarea la plata de daune materiale către părţile civile F. şi C., efectuate cu tratamentul medical,
· Plata cheltuielilor judiciare solicitate de părţile civile cu titlu de onorariu avocat şi examinarea medico-legală.
Desfiinţează sentinţa penală apelată sub aspectele arătate şi rejudecând, în fond:
Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A., de 8 ani şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente de:
· 8 ani închisoare, la care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.,
· 1 an închisoare, la care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.
· şi 6 luni închisoare, la care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., de la 8 ani închisoare la 9 ani închisoare.
În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A., ca efect al majorării pedepsei pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, majorată cu sporul de o treime din totalul celorlalte, respectiv, cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă finală de 9 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului.
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părţii civile E. la care a fost obligat inculpatul de la 25.000 euro la 35.000 de euro, daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii şi suma de 10 RON, daune materiale.
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părţii civile D. la care a fost obligat inculpatul de la 12.000 euro, la 20.000 de euro, daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii.
Obligă inculpatul să plătească fiecăreia dintre părţile civile F. şi C., câte 40 RON, cu titlu de daune materiale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Obligă inculpatul să plătească fiecărei părţi civile suma de câte 5666,8 RON, cheltuieli judiciare.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 942 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2023.