Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023
Asupra contestaţiilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 88/2022 din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală, în baza art. 2502 din C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii instituite de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara prin ordonanţele emise la 26.02.2014 respectiv 04.02.2015 în dosar nr. x/2014 (actualmente 103/P/2020), asupra bunurilor imobile şi a sumelor de bani aparţinând inculpaţilor A. şi B..
A respins cererea inculpaţilor B., C. şi S.C. Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L. privind ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara prin ordonanţele menţionate mai sus.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut:
Referitor la aspectul încetării de drept a măsurilor asigurătorii, ca şi chestiune ce prevalează examinării pe fond a acestora (observaţie invocată de către inculpaţii B., C. şi S.C. Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L.), prima innstanţă a constatat următoarele:
Spre deosebire de măsurile preventive, în cazul cărora art. 241 din C. proc. pen. prevede în mod clar şi limitativ situaţiile în care acestea încetează de drept, în materia măsurilor asigurătorii legea procesual penală nu conţine o asemenea reglementare.
Cu privire la critica vizând verificarea tardivă a măsurilor asigurătorii, instanţa a opinat că, în absenţa unei dispoziţii exprese în materia măsurilor asigurătorii (care nu se dispun pentru un anumit interval de timp), nu poate fi incidentă sancţiunea încetării de drept în condiţiile art. 268 alin. (2) din C. proc. pen., prin încălcarea obligaţiei instanţei de judecată de a proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii procesuale.
Curtea a considerat că încetarea măsurii asigurătorii trebuie prevăzută explicit de lege, astfel cum legiuitorul a procedat în ipoteza reglementată de art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. potrivit căruia măsurile asigurătorii încetează de drept în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii prin care acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată în temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., iar persoana vătămată nu a introdus acţiune la instanţa civilă.
Spre deosebire de măsurile preventive, în cazul cărora art. 241 din C. proc. pen. stabileşte, în mod expres, situaţiile în care acestea încetează de drept, o asemenea reglementare nu se regăseşte în codificarea procesual penală şi în privinţa măsurilor asigurătorii, iar soluţia juridică a aplicării prin analogie a textului de lege menţionat şi în ipoteza măsurilor asigurătorii, avansată de apărare, nu poate fi acceptată, din moment ce, pe de o parte, pentru cele două categorii de măsuri legiuitorul a instituit condiţii diferite de luare şi menţinere, cu consecinţe inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea încetării lor (printre altele, în cazul măsurilor asigurătorii nu a fost prevăzut un termen pe perioada căruia puteau fi luate şi menţinute şi nici nu este reglementată o durată maximă a acestora pe parcursul procesului penal) iar, pe de altă parte, textul în discuţie (art. 241 din C. proc. pen.) nu conţine o regulă de principiu, o normă cu caracter general, ci una specială, a cărei sferă de incidenţă este definită cu claritate în chiar cuprinsul ei, fiind, astfel, de strictă interpretare şi aplicare.
Mai mult, s-a observat că, deşi enumeră soluţiile pe care organul judiciar le poate pronunţa cu ocazia examinării subzistenţei temeiurilor care au justificat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, art. 2502 din C. proc. pen. nu face referire şi la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând expres doar posibilitatea menţinerii, restrângerii, extinderii sau ridicării lor.
Prin urmare, observaţiile inculpaţilor B., C. şi S.C. Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L. cu privire la neverificarea/momentul depăşit al examinării măsurilor asigurătorii sunt neîntemeiate şi nu justifică încetarea de drept a acestora.
În ce priveşte fondul chestiunii supuse analizei, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 249 alin. (1), (2) şi 5 şi ale art. 2502 din C. proc. pen.
Totodată, s-a menţionat că prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituţională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."
S-a făcut trimitere la Decizia nr. 19/16 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Măsurile asigurătorii sunt definite în doctrina juridică drept "măsuri procesuale cu caracter real ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile".
Măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, având rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă; prin instituirea lor se blochează orice activitate a suspectului, a inculpatului, a persoanei responsabile civilmente sau a oricărei persoane în posesia sau proprietatea căreia se află bunurile care urmează să fie supuse confiscării; aceste activităţi pot consta în ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor.
Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea acoperirii despăgubirilor civile), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.
Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului.
Examinând actele dosarului în raport cu infracţiunile ce fac obiectul acuzaţiilor aduse inculpaţilor şi prejudiciul semnificativ pretins a fi produs în patrimoniul părţilor civile - aproximativ 27.450.800 euro potrivit "Studiului de piaţă privind valorile minime ale imobilelor din judeţul Arad - 2020" identificat pe site-ul O.C.P.I. Arad, accesând rubrica "Informaţii Utile" unde la Anexa nr. 13 se regăsesc valorile terenurilor extravilane (inclusiv păşuni, păduri din localitatea Nadăş) şi respectiv 4.882.967,3 RON (sumele de 501.105 RON, respectiv 689.840 RON obţinute din valorificarea masei lemnoase, suma de 758.342,38 RON obţinută fără drept cu titlu de subvenţii în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru păşune şi suma de 2.933.680 RON reprezentând valoarea la care sunt evaluate clădirea şi terenul din municipiul Arad, str. x), instanţa a apreciat că această măsură respectă standardele de proporţionalitate, fiind esenţială în evitarea ascunderii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărirea penală a bunurilor menţionate dar şi în ce priveşte garantarea executării cheltuielilor judiciare şi acoperirea pagubei cauzate prin infracţiune.
Având în vedere stadiul incipient al procedurii pendinte, în condiţiile în care cercetarea judecătorească nu a debutat, la dosar nu există date concrete care să justifice în mod rezonabil concluzia că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii au încetat sau s-ar fi modificat.
Rezultă cu certitudine din actele dosarului că Certificatul de calitate de moştenitor nr. 5/31.01.2003 emis de inculpatul D. este fals (prin încheierea penală nr. 415/PI/CP/CC/21.12.2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală în dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus cu titlu definitiv anularea actului nr. 5/31.01.2003); consecinţele directe ale întocmirii şi folosirii acestuia se reflectă în mod direct în patrimoniul părţilor civile, care au fost deposedate în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile întemeiate pe actul fals, de bunuri imobile şi mobile ce fac obiectul sechestrului asigurător instituit de către procuror (imobilele de la pct. 1).
În ce priveşte oportunitatea menţinerii măsurilor asigurătorii instanţa a apreciat că în pofida trecerii unei perioade îndelungate de timp de la momentul instituirii lor (26.02.2014 şi 04.02.2014) imperativele realizării unei protecţii efective în ce priveşte dreptul persoanei păgubite la recuperarea prejudiciului (inclusiv prin restabilirea situaţiei anterioare, având în vedere trecerea bunurilor din proprietatea acestora în proprietatea inculpaţilor) primează interesului privat al inculpaţilor de a se folosi/dispune de bunurile indisponibilizate. În plus, măsurile instituite urmăresc şi garantarea executării cheltuielilor judiciare.
Instanţa a precizat că, în cauza particulară de faţă, atât stadiul procedurii, dar şi aspectele ce ţin de valoarea semnificativă a prejudiciului, justifică în mod rezonabil concluzia oportunităţii menţinerii măsurilor asigurătorii instituite.
Contrar apărărilor formulate de către inculpaţi, temeiurile care au condus la luarea măsurii nu au încetat şi nici nu s-au modificat într-o manieră care să determine ridicarea/restrângerea lor, în cauză, neintervenind o reconfigurare a prejudiciului avut în vederea la instituirea sechestrului asigurător.
Curtea a reţinut că măsura sechestrului asigurător a fost dispusă în cursul urmăririi penale până la concurenţa valorii probabile a prejudiciului infracţional, valoare care la acest moment este cea precizată prin actul de sesizare (rechizitoriu).
În măsura în care în cauză vor fi administrate probe ce ar determina o reconfigurare a prejudiciului, vor fi reevaluate şi limitele măsurilor asigurătorii instituite, însă la acest moment, niciun act al dosarului nu justifică ridicarea sechestrului asigurator.
S-a menţionat că în această fază procesuală, Curtea nu este în măsură să examineze legalitatea modului de calcul al prejudiciului de către organul de urmărire penală prin prisma solicitării inculpaţilor de ridicare a măsurii asigurătorii; în plus, acesta nu constituie un motiv pertinent pentru a constata nelegalitatea şi netemeinicia acestei măsuri prin eludarea dispoziţiilor art. 249 din C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât sechestrul vizează cu precădere bunurile imobile ce au trecut din proprietatea părţilor civile în proprietatea inculpaţilor, în baza unor hotărârii judecătoreşti irevocabile întemeiate pe certificatul de calitate de moştenitor declarat fals cu titlu definitiv.
În acest context, luând în considerare finalitatea măsurilor asigurătorii, astfel cum este reglementată în art. 249 din C. proc. pen., Curtea a apreciat că menţinerea popririi şi a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile, astfel cum au fost instituite în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA – ST Timişoara prin ordonanţele din data 26.02.2014 şi 04.02.2015, sunt necesare în vederea asigurării reparării integrale a prejudiciului; ele trebuind examinate doar prin raportare la probele administrate până la acest moment procesual şi a actelor procesuale de dezînvestire aferente etapelor procesuale (rechizitoriu, hotărârea pronunţată în camera preliminară) şi care, astfel cum s-a argumentat anterior, relevă doar o valoare probabilă a prejudiciului cauzat, justificând în continuare faptul că temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii nu au suferit modificări.
Aspectele invocate de inculpaţii A., B., C. şi Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L în susţinerea cererii de ridicare a măsurii nu sunt întemeiate; aşa cum rezultă şi din redactarea expresă a textului şi din finalitatea măsurilor asigurătorii, sechestrul nu echivalează cu o pierdere a proprietăţii şi nu reprezintă o măsură definitivă, ci una temporară, aptă să garanteze recuperarea prejudiciului (acesta fiind scopul instituirii în cauză); în eventualitatea intervenirii unor elemente şi temeiuri noi ce ar putea surveni, prin prisma probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, conţinutul măsurii poate fi reevaluat.
Împotriva dispoziţiei de menţinere a măsurilor asigurătorii, cuprinsă în încheierea penală nr. 88/2022 din 7 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală, inculpaţii C., B. şi S.C. Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L. au formulat contestaţii.
Examinând încheierea atacată, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte constată:
Prealabil, Înalta Curte constată că, în reglementarea măsurilor asigurătorii, până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO) (prin care a fost introdus art. 2502 din C. proc. pen.), C. proc. pen. permitea instituirea şi menţinerea acestora pe întreaga durată a procesului penal, fără a reglementa, aşadar, termene maxime pe durata cărora să poată fi instituite. Aşadar, măsurile asigurătorii durau până la finalizarea cauzei penale, câtă vreme nu interveneau anumite împrejurări care să justifice ridicarea sau desfiinţarea acestora.
Dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen. nu modifică posibilitatea ca măsurile asigurătorii să fie menţinute pe tot parcursul procesului penal, dar instituie obligaţia organelor judiciare de a verifica periodic dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea acestora, verificare cu ocazia căreia se poate dispune menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii asigurătorii. Acelaşi text de lege impune şi un termen maximal în care aceste verificări ar trebui să aibă loc, în funcţie de faza procesuală în care se află procesul penal.
Se observă, însă, că legiuitorul nu a instituit, în mod expres, nicio consecinţă a nerespectării termenului prevăzut de lege, consecinţă (în sens de sancţiune procesuală) care să se răsfrângă asupra măsurii procesuale potenţial neverificată în intervalul de timp impus de lege.
Or, în lipsa unei dispoziţii legale exprese care să stipuleze drept sancţiune încetarea de drept a măsurii procesuale – în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. (2) din C. proc. pen. – prin nerespectarea termenului de verificare a legalităţii şi temeiniciei acesteia, Înalta Curte constată că, art. 2502 din C. proc. pen. nu reglementează termene peremptorii, ci termene de recomandare.
În altă ordine de idei, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că "Sechestrul este o măsură asiguratorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând, aşadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă".
Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, părţii responsabile civilmente sau a altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune ori a confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.
Totodată, aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.
Astfel, Înalta Curte constată că, prin ordonanţa emisă la 26.02.2014 în dosar nr. x/2014 (actualmente 103/P/2020), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara a instituit măsura asigurătorie a sechestrului până la concurenţa sumei de: 20.971.503 Euro ce constituie prejudiciu în dauna RNP Romsilva - DS Arad şi com. Tauţ jud. Arad, suma de 2.933.680 RON ce constituie prejudiciu în dauna Primăriei mun. Arad, şi suma de 96.942 RON ce constituie prejudiciu în dauna OCPI Arad, BCPI Ineu, asupra următoarelor imobile, aparţinând suspecţilor A. şi B. după cum urmează:
A. Imobil constând în teren în suprafaţă de 8.742,9757 ha, situat pe raza administrativă a com. Tauţ (sat Nadăş) jud. Arad, evaluat conform Rapoartelor de expertiză tehnică actualizată pentru imobile pe anul 2014 la nivelul com. Tauţ la aproximativ suma de 20.971.503 Euro;
B.1. Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 35,5 mp compus din 2 camere; în valoare de 76.476 RON;
B.2. Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 181 mp, compus din: 1 birou, 2 laboratoare, 3 magazii, antreu; în valoare de 428.514 RON;
B.3. Imobil constând în apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 375 mp, compus din: 5 camere, antreu, nişă, cămară de alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, coridor, 2 cămări la subsol; în valoare de 1.050.192 RON;
B.4. Imobil constând în apartament nr. x, etaj. I, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 394 mp, compus din: 8 camere, antreu, nişă, cămară alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, 2 coridoare, cămară în subsol; în valoare de 1.145.840 RON;
B.5. Imobil constând în apartament nr. x, etaj mansardă, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x în suprafaţă de 30 mp, compus din 2 camere; în valoare de 64.627 RON;
B.6. Imobil constând în apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. I Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, compus din: 2 camere, antreu, baie, WC, cămară în subsol; în valoare de 168.031 RON;
B.7. teren intravilan în suprafaţă de 1591 mp, situat în mun. Arad, str. x, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, aferent construcţiilor de mai sus;
C.1. Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. cad. x, nr. top. x, în supr. de 54 mp, compus din: spaţiu cu altă destinaţie, WC, pivniţă; în valoare de 121.176 RON;
D.1. Imobil constând în apartament nr. 8/a, situat în mun. Arad str. x, Et-1, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 94 mp, compus din: cameră, cameră de servitoare, bucătărie, baie, antreu, WC, pasaj, boxă; în valoare de 169.954 RON;
D.2. Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x, Et-1, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 146 mp, compus din: 3 camere, bucătărie, antreu, baie, balcon, 3boxe; în valoare de 225.374 RON;
E.1. Imobil constând în apartament situat în mun. Arad str. x apt.ll, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x-CI-U3 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 96 mp, compus din: 2 camere, bucătărie, baie, cămară alimente şi boxă, în valoare de 161.041 RON;
F.1. Imobil constând în teren în suprafaţă de 2.228 mp, situat în loc. Radna, nr. 241/a, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Lipova, nr. top. xb/l, în valoare de aprox. 11.140 Euro.
Prin ordonanţa emisă la 04.02.2015 în dosarul nr. x/2014 (actualmente 103/P/2020), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara a dispus luarea măsurii asigurătorii a popririi sumei de 63.482,98 RON, precum şi a oricăror sume de bani ce urmau să fie plătite pentru Schema de plată unică pe suprafaţă – 2014, aflate în proprietatea APIA – Centru Judeţean Arad.
Prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 05.03.2021 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara, au fost trimişi în judecată, printre alţii, inculpaţii:
- B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată (opt acte materiale) comisă cu vinovăţie de inculpatul D., prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1), art. 309 şi art. 183 din C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată (opt acte materiale) comisă cu vinovăţie de inculpatul D., prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1), art. 309 şi art. 183 din C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- S.C. Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L., sub aspectul comiterii infracţiunii de tăinuire cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată (şase acte materiale) comisă cu vinovăţie de instigatorii A. şi B., prev. de art. 270 alin. (1) coroborat cu art. 47 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1), art. 309 şi art. 183 C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Prejudiciul total cauzat prin activitatea infracţională conjugată a inculpaţilor a fost evaluat la sumele de 27.450.800 euro ("Studiul de piaţă privind valorile minime ale imobilelor din judeţul Arad - 2020" identificat pe site-ul O.C.P.I. Arad, accesând rubrica "Informaţii Utile" unde la Anexa nr. 13 se regăsesc valorile terenurilor extravilane (inclusiv păşuni, păduri din localitatea Nadăş) şi respectiv 4.882.967,38 RON (sumele de 501.105 RON, respectiv 689.840 RON obţinute din valorificarea masei lemnoase, suma de 758.342,38 RON obţinută fără drept cu titlu de subvenţii în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru păşune şi suma de 2.933.680 RON reprezentând valoarea la care sunt evaluate clădirea şi terenul din municipiul Arad, str. x).
Totodată, din actele dosarului, Înalta Curte reţine că, prin adresa nr. x/06.12.2016, Ministerul Finanţelor Publice s-a constituit parte civilă şi a solicitat, în principal, restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunilor prin restituirea în natură a bunurilor predate inculpaţilor A. şi B. şi care au fost transferate din proprietatea publică a Statului Român/Ministerul Finanţelor Publice şi administrarea ROMSILVA prin D.S.Arad - O.S. Ineu(fost) în patrimoniul şi posesia beneficiarilor A. şi B., respectiv suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră de 4.641,1 ha (predate prin procesul-verbal nr. x/04.12.2006, întocmit de R.N.P. ROMSILVA -D.S. Arad şi procesul-verbal de punere în posesie nr. x/15.12.2006, întocmit de comuna Tauţ), mijloace fixe - clădiri şi construcţii aflate în perimetrul suprafeţei retrocedate (predate prin procesul-verbal de predare primire nr. x/15.12.2006 încheiat de D.S. Arad - fostul O.S. Ineu), linie curent (predate prin procesul-verbal de predare primire nr. x/06.08.2007 încheiat de D.S. Arad - fostul O.S. Ineu) şi drumuri forestiere (predate prin procesul-verbal de predare primire nr. x/20.08.2007 încheiat de D.S. Arad - fostul O.S. Ineu). În subsidiar partea civilă a solicitat obligarea persoanelor vinovate la plata sumei reprezentând contravaloarea bunurilor precum şi acordarea despăgubirilor băneşti de care a fost lipsită.
Independent de acestea, partea civilă a solicitat repararea prejudiciului suplimentar produs statului ca urmare a exploatării suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră în perioada 2007-2014.
Prin adresa nr. x/08.08.2017, Ministerul Finanţelor Publice a precizat, în ceea ce priveşte prejudiciul suplimentar, că se constituie parte civilă cu suma de 7.806.840 RON, care reprezintă veniturile totale înregistrate de inculpatul S.C."Ocolul Silvic Privat Nadăş"S.R.L. cu sediul în mun. Arad, în perioada 2007 - 2014 precum şi cu sumele de 284505 RON, de 284,505 RON şi 120.830 RON (total 689.840 RON) care reprezintă încasări realizate în anii 2012, 2013 şi 2014 de către inculpaţii A. şi B. cu titlu de preţ de la inculpatul S.C."Ocolul Silvic Privat Nadăş"S.R.L. pentru vânzare de masă lemnoasă pe picior urmând ca până la termenul legal să-şi modifice întinderea pretenţiilor.
Prin adresa nr. x/16.08.2017, U.A.T. Comuna Tauţ, judeţul Arad s-a constituit parte civilă în cauză şi a solicitat restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunilor prin restituirea în natură a bunurilor predate inculpaţilor A. şi B. şi care au fost transferate din proprietatea U.A.T. Comuna Tauţ, judeţul Arad în patrimoniul şi posesia beneficiarilor C. şi B., respectiv suprafeţele de teren cu vegetaţie forestiera de 487,7 ha (predată prin procesul-verbal nr. x întocmit de comuna Tauţ şi procesul-verbal de punere în posesie nr. x/15.12.2006 întocmit de comuna Tauţ) suprafeţele de teren - păşune împădurită de 567,3 ha (predate prin procesul-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008 întocmit de comuna Tauţ) şi suprafeţele de teren - păşune de 336,1 ha (predate prin procesul-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008 întocmit de comuna Tauţ).
Suplimentar, U.A.T. Comuna Tauţ, judeţul Arad s-a constituit parte civilă solicitând repararea sumei totale de 758.342,38 RON obţinută de inculpaţii A. şi B. cu titlu de subvenţii în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru suprafeţele de teren predate în perioada 2007-2013.
Prin adresa nr. x/18.08.2017, Ministerul Finanţelor Publice s-a constituit parte civilă în cauză şi a solicitat în principal restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunilor prin restituirea în natură a bunurilor predate inculpaţilor A. şi B. şi care au fost transferate din proprietatea publică Statului Român/Ministerul Finanţelor Publice beneficiarilor A. şi B. respectiv a imobilelor compuse din clădire şi teren situate în municipiul Arad str. x, judeţul Arad (imobil compus din apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în CF. nr. x - CI-UI Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 35,5 mp compus din 2 camere; apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x, jud. Arad, înscris în CF. nr. x- CI-U2 Arad, nr. top, x, în suprafaţă de 181 mp, compus din; 1 birou, 2 laboratoare, 3 magazii, antreu; apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U3 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 375 mp, compus din: 5 camere, antreu, nişă, cămară de alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, coridor, 2 cămări la subsol; apartament nr. x, etaj. I, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U4 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 394 mp, compus din: 8 camere, antreu, nişă, cămară alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, 2 coridoare, cămară în subsol; apartament nr. x, etaj mansardă, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în CF. nr. x - C1-U5 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 30 mp, compus din 2 camere; apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U6 Arad, nr. Top x compus din: 2 camere, antreu, baie, WC, cămară în subsol: teren intravilan în suprafaţă de 1591 mp situat în mun. Arad, str. x, înscris în CF nr. x Arad, nr. topx). Imobilele s-au predat prin procesul-verbal de predare - primire nr. x/19.07.2010 de către O.C.P.I. Arad inculpaţilor A. şi B.. În subsidiar partea civilă a solicitat obligarea persoanelor vinovate la plata sumei reprezentând contravaloarea bunurilor precum şi acordarea despăgubirilor băneşti de care a fost lipsită, .
Analizând temeinicia măsurilor asigurătorii, potrivit art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte constatată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestora. Inculpaţii B. şi C. sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată (opt acte materiale) comisă cu vinovăţie de inculpatul D., iar inculpatul S.C. Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L. este trimis în judecată pentru infracţiunea de tăinuire cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată (şase acte materiale) comisă cu vinovăţie de instigatorii A. şi B., existând suspiciunea rezonabilă că aceştia ar fi comis faptele pentru care sunt cercetaţi, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie de care aceştia beneficiază potrivit art. 4 din C. proc. pen., art. 6 CEDO şi art. 23 alin. (11) din Constituţia României.
Din această perspectivă, Înalta Curte reţine natura acuzaţiilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată; cuantumul prejudiciului (aproximativ 27.450.800 euro şi 4.882.967,38 RON); stadiul incipient al procesului, în condiţiile în care cercetarea judecătorească nu a debutat la instanţa de fond; solicitarea părţilor civile de restabilire a situaţiei anterioare comiterii infracţiunilor prin restituirea în natură a bunurilor predate inculpaţilor A. şi B.; precum şi faptul că, prin încheierea penală nr. 415/PI/CP/CC/21.12.2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală în dosarul nr. x/2016 (definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), în baza art. 5491 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea Certificatului de calitate de moştenitor nr. 5/31.01.2003 eliberat de Biroul Notarului Public D., constatându-se că este fals.
În acelaşi timp, Înalta Curte constată că măsurile asigurătorii au fost luate în vederea împiedicării înstrăinării terenurilor, oprirea exploatării pădurii, limitarea prejudiciului cauzat Statului Român precum şi facilitarea recuperării prejudiciului produs părţilor civile din cauză, având în vedere consecinţele directe ale întocmirii şi folosirii Certificatului de calitate de moştenitor nr. 5/31.01.2003 ce se reflectă în mod direct în patrimoniul părţilor civile, care au fost deposedate în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile întemeiate pe actul fals, de bunuri imobile şi mobile ce fac obiectul sechestrului asigurător instituit de către procuror.
În ceea ce priveşte durata măsurilor asigurătorii, în pofida trecerii unei perioade îndelungate de timp de la momentul instituirii lor (26.02.2014 şi 04.02.2014), Înalta Curte apreciază că aceasta nu aduce atingere exigenţelor C.E.D.O., având în vedere complexitatea cauzei, natura faptelor şi prejudicierea bugetului statului.
În acest context, măsurile asigurătorii sunt necesare şi proporţionale în continuare pentru a garanta repararea pagubelor produse prin infracţiuni şi sunt luate asupra bunurilor inculpaţilor, până la concurenţa valorii probabile a pagubelor produse, întrucât prejudiciul nu a fost recuperat.
Având în vedere prejudiciul afirmat, precum şi suspiciunile care planează asupra inculpaţilor cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanţă, că menţinerea măsurilor asigurătorii este oportună, necesară pentru garantarea reparării prejudiciului material produs prin infracţiunile comise şi pentru executarea cheltuielilor judiciare către stat, precum şi proporţională cu scopul urmărit.
Pentru aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii C., B. şi S.C. Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L. împotriva dispoziţiei de menţinere a măsurilor asigurătorii, cuprinsă în încheierea penală nr. 88/2022 din 7 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii - inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii C., B. şi S.C. Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L. împotriva dispoziţiei de menţinere a măsurilor asigurătorii, cuprinsă în încheierea penală nr. 88/2022 din 7 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorii - inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 februarie 2023.