Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 7 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Dâmboviţa, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 47 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Tribunalului Dâmboviţa, invocată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Dâmboviţa de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Dâmboviţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen. a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Dâmboviţa şi Curtea de Apel Ploieşti.
În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a dispus înaintarea dosarului nr. x/2022 către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut următoarele:
La data de 16.11.2022 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2022 rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Buzău privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K..
La data de 09.12.2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Dâmboviţa a depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Tribunalului Dâmboviţa.
În motivare, Ministerul Public a apreciat că, în mod eronat, a considerat Curtea de Apel Ploieşti că tribunalul este instanţa competentă material să judece cauza formată ca efect al disjungerii cercetărilor faţă de inculpatul L. care, la data sesizării instanţei, a avut calitatea de magistrat.
În acest sens, au fost invocate dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. proc. pen., considerând că, potrivit legii, disjungerea cercetărilor faţă de inculpatul L., care a atras competenţa de judecată a Curţii de Apel Ploieşti, nu conduce la schimbarea competenţei de judecată a Curţii de Apel Ploieşti cu privire la cauza rămasă pe rolul instanţei după disjungere, cu atât mai mult cu cât, în spetă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele reţinute în sarcina susnumitului au legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia.
În continuare, s-a arătat că a fost sesizată Curtea de Apel Ploieşti prin rechizitoriu cu mai multe cauze reunite pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, ordonanţele de reunire a cauzelor regăsindu-se la dosarul cauzei; în raport cu una dintre persoanele cercetate şi deduse judecăţii în cauzele reunite (cu calitatea de magistrat), a fost atrasă competenţa de judecată a Curţii de Apel Ploieşti, instanţă care şi-a recunoscut competenţa şi a procedat la judecarea cauzei.
De asemenea, s-a mai arătat în motivarea excepţiei faptul că atât la soluţionarea cauzei prin care s-a dispus declinarea competenţei, cât şi la judecarea cauzei având ca obiect strămutare a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ambele hotărâri fiind lovite de nulitatea absolută prevăzută de art. 281 lit. d) C. proc. pen., în condiţiile în care, la judecarea cauzei, nu a participat un procuror DIICOT (aşa cum prevăd dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 78/2016).
Având în vedere excepţia invocată de către parchet, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că pe rolul Curţii de Apel Ploieşti a fost înregistrat, la data de 27.04.2017, dosarul nr. x/2017, urmare sesizării instanţei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Buzău cu rechizitoriul nr. x/2014.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., zis "M.", B., C., D., zis N., E., zis "O.", F., zis Conopidă, G., H., zis P., I., J., K., alături de inculpatul L. – la data faptelor judecător la Tribunalul Buzău.
Prin încheierea din data de 09 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti a constatat, printre altele, legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii pentru faptele arătate în rechizitoriu astfel cum a fost remediat prin cele două adrese emise de DIICOT - Biroul Teritorial Buzău.
Prin încheierea din data de 12 aprilie 2022 judecătorul fondului din cadrul Curţii de Apel Ploieşti a dispus, în temeiul art. 46 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea judecării cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L. urmând a se forma un nou dosar în care se s-a dispus şi citarea inculpaţilor A., zis "M." şi E., zis "O.", a părţii responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L. Buzău şi a părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău.
Soluţia de disjungere a avut în vedere împrejurarea că inculpatul L. a decedat la data de 03.04.2020 (potrivit înscrisul aflat la dosarul cauzei, dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reprezentat de Certificatul de deces seria x eliberat de către Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti), precum şi complexitatea cauzei.
Prin sentinţa penală nr. 51/30.05.2022 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei de referinţă şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că la momentul sesizării Curţii de Apel Ploieşti cu prezenta cauză singurul motiv pentru care aceasta a fost înaintată acestei instanţe a fost determinat de atragerea competenţei după calitatea persoanei ca urmare a aplicării disp. art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. în conformitate cu care curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe.
În condiţiile în care inculpatul L. a decedat la data de 03.04.2020, în cursul desfăşurării procedurii de cameră preliminară, a dispărut şi motivul pentru care a fost atrasă competenţa de soluţionare a cauzei de către Curtea de Apel Ploieşti.
Întrucât, aşa cum s-a menţionat, până în prezent nu s-a dat citire actului de sesizare a instanţei nu mai există niciun temei legal care să impună menţinerea competenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti (...).
Cauza a fost strămutată spre competentă soluţionare de la Tribunalul Buzău la Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa penală nr. 110/08.11.2022 a Curţii de Apel Ploieşti.
Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că la momentul sesizării Curţii de Apel Ploieşti cu rechizitoriul nr. x/2014 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, raportat la calitatea unuia dintre inculpaţi, respectiv cea de judecător la tribunal a inculpatului L., în mod corect cauza a fost trimisă de către Ministerul Public, faţă de dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curţii de Apel Ploieşti.
Potrivit dispoziţiilor anterior menţionate, aşa cum s-a reţinut şi în sentinţa penală nr. 51/30.05.2022 a Curţii de Apel Ploieşti, Curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la (...) tribunale (...).
Mai mult, din cuprinsul rechizitoriului rezultă că actul de sesizare a instanţei este rezultatul reunirii, pe parcursul urmării penale, a mai multor dosare de către DIICOT – Biroul Teritorial Buzău, iar potrivit secţiunii "În drept" din rechizitoriu rezultă că inculpatului L. a fost trimis în judecată, printre altele, pentru faptul că:
- în calitate de magistrat la Tribunalul Buzău, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în funcţie la data săvârşirii faptelor, a instrumentat cercetarea judecătorească în dosarul nr. x/2014 al instanţei evidenţiate, având ca obiect anularea raportului de inspecţie fiscală nr. x din 30.0.1.2013 emis de DGAOF Buzău şi a deciziei de impunere fiscală din 31.01.2013 emisa de DGRFP Galaţi în baza raportului de inspecţie fiscală menţionat la solicitarea societăţii reclamante S.C. Q., reclamanta în cauza - a pretins şi primit de la administratorul societăţii în discuţie, prin 6 acte materiale, pe toata durata cercetării judecătoreşti în dosarul menţionat şi la scurt timp după adoptarea sentinţei civile în cauză, mai multe bunuri materiale, respectiv 75,5 1 vin, un animal sacrificat în carcasa (miel) şi alte obiecte depozitate în sacoşe şi cutii care nu au putut fi determinate în concret în legătura cu îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, respectiv pentru a pronunţa o sentinţă favorabilă societăţii reclamante, lucru pe care l-a şi făcut prin pronunţarea în cauza a s.p. nr. 1165 din 18.12.2015, prin care a anulat raportul de inspecţie fiscală nr. x din 30.01.2013 şi decizia de impunere fiscală emisa în baza acestui raport de catre autorităţile fiscale ale statului roman, parate în cauza, cu favorizarea societăţii reclamante şi ştergerea obligaţiilor bugetare de plata ale acesteia catre statul român, sens în care magistratul judecător a încălcat normele care legitimează calitatea procesuala pasiva în dosarele având ca obiect cauze de contencios administrativ şi fiscal şi a nesocotit flagrant probele aflate la dosarul cauzei, respectiv raportul de expertiza contabila întocmit la solicitarea instanţei care evidenţia obligaţii de plata ale societăţii reclamante către bugetul de stat, vizate de raportul de inspecţie fiscală, anulat de magistratul judecător precum şi a memoriilor şi înscrisurilor depuse de autorităţile fiscale ale statului roman ca parate în cauza.
Într-adevăr, calitatea de magistrat a unuia dintre cei 12 inculpaţi nominalizaţi în rechizitoriu a atras competenţa materială de soluţionare a întregii cauze de către Curtea de Apel Ploieşti, însă, raportat strict la descrierea faptelor reţinute în actul de sesizare rezultă că reunirea celor 11 dosare de urmărire penală a avut în vedere posibile legături între activitatea infracţională imputată inculpaţilor şi a impus o mai bună înfăptuire a activităţii de urmărire penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (2) C. proc. pen., competenţa judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau făptuitorul care a determinat competenţa unei anumite instanţe s-a dispus disjungerea (...).
Mai mult, potrivit art. 111 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015 (în vigoare la data pronunţării sentinţei penale nr. 51/30.05.2022), în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat de către Tribunalul Dâmboviţa că dispoziţia de disjungere a cauzei cu privire la inculpatul a cărui calitate personală – cea de judecător la tribunal – atrăgea competenţa materială de soluţionare a dosarului nr. x/2017 nu poate avea ca efect pierderea competenţei de către Curtea de Apel Ploieşti, cu atât mai mult cu cât instituţia disjungerii are caracter facultativ urmărind un alt scop şi anume mai buna desfăşurare a judecăţii (potrivit art. 46 alin. (1) C. proc. pen.).
Având în vedere că prin sentinţa penală nr. 51/30.05.2022 Curtea de Apel Ploieşti şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Buzău (cauza fiind strămutată la Tribunalul Dâmboviţa), în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen. s-a apreciat că există un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Dâmboviţa şi Curtea de Apel Ploieşti, acesta fiind motivul pentru care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza penală de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.
În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul Dâmboviţa a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Conflictul de competenţă este împrejurarea în care două sau mai multe instanţe sesizate simultan sau succesiv cu aceeaşi cauză, se declară competente să judece cauza (conflictul pozitiv de competenţă) sau îşi declină succesiv una alteia competenţa de a judeca cauza (conflictul negativ de competenţă). În aceste condiţii, una din aceste două instanţe va fi competentă a judeca respectiva cauză în urma soluţionării conflictului de competenţă, fiind aplicabile prevederile referitoare la competenţa funcţională, materială, personală şi teritorială.
Or, analizând istoricul cauzei, Înalta Curte constată că nu este învestită cu un veritabil conflict negativ de competenţă, neexistând două instanţe care îşi declină succesiv una alteia competenţa, astfel cum prevede textul de lege, ci se constată că este întrerupt cursul justiţiei.
Astfel, noţiunea de întrerupere a cursului justiţiei are semnificaţia unui imposibilităţi de realizare a scopului procesului penal, ca urmare a inaplicabilităţii niciuneia dintre prevederile procedurale referitoare la competenţă, astfel încât nu se poate determina instanţa competentă a dispune o soluţie legală.
Făcând un examen doctrinar, dar şi jurisprudenţial, se observă că se iveşte un caz de întrerupere a cursului justiţiei dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) există o încălcare a normelor referitoare la competenţa funcţională a instanţei judecătoreşti fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare;
b) încălcarea a fost realizată de către o instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea unei cauze;
c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanţe sau chiar a instanţei care a încălcat norma procedural penală respectivă;
d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluţionării cauzei prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziţii legale referitoare la declinarea competenţei, conflictul de competenţă.
În doctrina juridică s-a menţionat că întreruperea cursului justiţiei este o situaţie excepţională care constituie o împiedicare a desfăşurării normale a procesului penal.
În speţă, Curtea de Apel Ploieşti, fiind învestită cu rechizitoriul nr. x/2014 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, prin încheierea din data de 12 aprilie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017, a dispus, în temeiul art. 46 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea judecării cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L., în raport cu faptul că acesta decedase la data de 03.04.2020 şi faţă de complexitatea cauzei, cu consecinţa formării unui nou dosar în care se s-a dispus şi citarea inculpaţilor A., zis "M." şi E., zis "O.", a părţii responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L. Buzău şi a părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău. În acest sens, a fost creat dosarul nr. x/2022.
Prin sentinţa penală nr. 51/30.05.2022 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, analizând şi hotărând, aşadar, prin hotărâre definitivă asupra competenţei materiale a tribunalului.
În continuare, Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 110/08.11.2022 a Curţii de Apel Ploieşti a fost strămutată cauza de la Tribunalul Buzău la Tribunalul Dâmboviţa, spre competentă soluţionare.
Ulterior, Tribunalul Dâmboviţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă cu această din urmă instanţă, optând să sesizeze direct instanţa supremă pentru rezolvare, fără a mai înainta însă, dosarul Curţii de Apel Ploieşti, care ar fi fost, în atare situaţie, singura instanţă care avea posibilitatea să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu un astfel de conflict de competenţă.
Pe cale de consecinţă, neexistând două instanţe care îşi declină succesiv una alteia competenţa, astfel cum prevede art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 40 alin. (4) C. proc. pen., va constata întrerupt cursul justiţiei în cauza privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K..
În rezolvarea problemei de drept constând în întreruperea cursului justiţiei, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., "Curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe".
Competenţa Curţii de Apel Ploieşti, de soluţionare a cauzei, a fost determinată de calitatea de magistrat a unuia dintre cei 12 inculpaţi nominalizaţi în rechizitoriu, respectiv inculpatul L., judecător în cadrul Tribunalului Buzău, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în funcţie la data săvârşirii presupuselor fapte.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. proc. pen., "Competenţa judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau făptuitorul care a determinat competenţa unei anumite instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea".
De reţinut este că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L., astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, se referă la o posibilă legătură cu activitatea infracţională imputată inculpaţilor, acesta fiind şi motivul pentru care cele 11 dosare de urmărire penală au fost reunite în faza de urmărire penală.
Înalta Curte constată că disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar îl priveşte pe inculpatul L., astfel că dispoziţiile invocate de către Tribunalul Dâmboviţa, respectiv cele prevăzute de art. 111 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015 (în vigoare la data pronunţării sentinţei penale nr. 51/30.05.2022), care sunt preluate în dispoziţiile art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, din 22.12.2022, şi care prevăd că în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii, nu îşi găsesc aplicarea în cauza de faţă, întrucât dosarul nou format a fost repartizat aceluiaşi complet de judecată şi a fost soluţionat prin sentinţa penală nr. 64 din 21.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Chiar şi într-o atare situaţie, nu poate fi schimbată competenţa de soluţionare a Curţii de Apel Ploieşti, care a fost legal învestită cu soluţionarea rechizitoriului nr. x de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, atâta timp cât faptele inculpaţilor pentru care nu a fost pronunţată încă o soluţie sunt în legătură cu faptele inculpatului L., presupus a fi săvârşite în legătură cu atribuţiile sale de serviciu şi care au atras iniţial competenţa Curţii de Apel Ploieşti, fiind incidente, totodată, dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va dispune judecarea cauzei privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. de către Curtea de Apel Ploieşti, instanţă căreia i se trimite dosarul, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată întrerupt cursul justiţiei.
Dispune judecarea cauzei privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. de către Curtea de Apel Ploieşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, azi,16 februarie 2023.