Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.08.2018 sub nr. x/2018, reclamantul MINISTERUL ECONOMIEI a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.622.831 RON cu titlu de pretenţii, la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate până la data restituirii integrale a sumei, precum şi la suportarea cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a indicat că înţelege să formuleze acţiune în răspundere contractuală, iar în subsidiar răspundere în îmbogăţirea fără justă cauză.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2016 din 14 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea formulată de reclamantul MINISTERUL ECONOMIEI, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca fiind prescrisă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul MINISTERUL ECONOMIEI, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În opinia recurentului – pârât, instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei în baza unui calcul greşit al momentului de începere a curgerii prescripţiei.
C. civ. instituie, la art. 2523, ca regulă generală de începere a curgerii prescripţiei, data la care titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2528 din C. civ., prescripţia dreptului material la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.
Astfel, legea prevede două momente alternative de la care începe să curgă termenul de prescripţie al acţiunii în repararea unei pagube cauzate printr-o faptă ilicită, unul de natură subiectivă şi altul de natură obiectivă, în sensul că momentul subiectiv este acela în care partea a cunoscut atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea şi momentul obiectiv în care victima ar fi trebuit să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.
Astfel, în speţa dedusă judecaţii, prescripţia începe să curgă de la data la care Ministerul Economiei a avut cunoştinţa de fapta ilicită a pârâtei şi întinderea prejudiciului.
Abaterea constatată de auditorii publici ai Curţii de Conturi, consemnată în procesul-verbal de control înregistrat la sediul Ministerului Economiei cu nr. x/07.08.2015 vizează încheierea fără bază legală de către A. S.A., în anul 2012, a unor contracte de lucrări/servicii având ca obiect "revizia şi completarea/repararea fluxului tehnologic la staţiile de epurare".
În condiţiile în care nici până la data prezentului recurs, aceste contracte nu au fost finalizate, nefiind înregistrate procese-verbale de recepţie, plăţile efectuate fiind în cuantum total de 1.622.831 RON, iar valoarea totală a celor 8 contracte fiind de 6.401.136 RON, aceste contracte sunt în vigoare.
Pe cale de consecinţă, ţinând seama de faptul că în acest moment contractele sunt în derulare, recurentul a susţinut că nu a început să curgă un termen de prescripţie şi, în mod evident, instanţa a considerat în mod greşit că dreptul material la acţiune este prescris.
Invocarea de către pârâtă a controlului efectuat de Ministerul Economiei, în baza ordinului de serviciu nr. 80332/08.05.2014, este nerelevantă pentru stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de prescripţie. În aceeaşi măsură, nici susţinerile potrivit cărora ulterior stabilirii unor masuri în sarcina conducerii executive şi administrative a A. S.A., Ministerul Economiei nu a dispus alte măsuri, nu sunt întemeiate.
În concluzie, în considerarea calităţii Curţii de Conturi, de instituţie care exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului 51 ale sectorului public şi care estimează eventuale prejudicii, termenul de prescripţie ar începe să curgă cel mai devreme de la data emiterii Deciziei nr. 31/07.09.2015, prin care au fost impuse în sarcina conducerii ministerului măsuri cu termene fixe de îndeplinire, şi nu de la data efectuării fiecărei plăţi.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Economiei este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Deşi recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contractorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în cuprinsul motivării cererii de recurs nu se regăseşte nicio susţinere care să poată fi subsumată acestui motiv de casare, neputând fi astfel analizat.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este nefondat, instanţa de fond reţinând cu just temei că acţiunea este prescrisă.
Prin demersul judiciar iniţiat în faţa instanţei de contencios administrativ, reclamantul a solicitat obligarea intimatei-pârâtei la restituirea sumei de 1.622.831 RON cu titlu de pretenţii, la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate până la data restituirii integrale a sumei.
Pretenţiile deduse judecăţii sunt aferente plăţilor efectuate de Ministerul Economiei pentru contractele încheiate în anul 2012 de către societatea pârâtă, având ca obiect revizia şi completarea/repararea fluxului tehnologic la staţiile de epurare.
Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentului referitoare la faptul că instanţa de fond nu putea soluţiona cauza în baza excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în condiţiile în care contractele se află în derulare.
Potrivit art. 2.528 alin. (1) din C. civ. "Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea."
Este necontestat faptul că sumele de bani a căror restituire se solicită au fost achitate de către recurentul - reclamant societăţii intimate la data de 22.12.2014 cu ordinele de plată nr. x şi nr. 3528, la data de 08.12.2014 cu ordinele de plată nr. x şi nr. 3262, la data de 14.06.2013 cu ordinul de plată nr. x, la data de 19.12.2013 cu ordinul de plată nr. x şi la data de 11.10.2013 cu ordinul de plată nr. 3427.
Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2517 C. civ., s-a împlinit la data de 22.12.2017, în raport cu data efectuării ultimei plăţi - 22.12.2014, reclamantul formulând cererea la data de 07.08.2018 (data poştei), dată la care dreptul său material la acţiune era prescris.
De asemenea, este nefondată şi susţinerea recurentului potrivit căreia cel mult se poate considera că prescripţia a început să curgă la data emiterii Deciziei nr. 31/2015 de către Curtea de Conturi, prin care la pct. 17 a fost stabilită măsura nr. 20, potrivit căreia conducerea Ministerului Economiei Comerţului şi Turismului va dispune măsuri şi va urmări intrarea în legalitate privind "verificarea realităţii, regularităţii şi legalităţii operaţiunilor din deconturile prezentate la plată, de către S.C. A. SA".
Sub acest aspect, instanţa de control judiciar urmează a avea în vedere Decizia nr. 19/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea si aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 şi 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, şi a dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv a art. 2526 din C. civ., actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plăţii către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului".
În consecinţă, apreciind că Decizia nr. 19/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se aplică prin analogie şi situaţiei din prezenta speţă, instanţa de control judiciar reţine că Decizia Curţii de Conturi nr. 31/07.09.2015 nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă,
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Economiei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Economiei împotriva sentinţei civile nr. 2016 din 14 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.