Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167 din data de 20 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017, cu privire la inculpatul A., Tribunalul Cluj a constatat că legea penală este legea penală nouă.
În temeiul art. 5 alin. (1) C. pen. a recalificat juridic faptele reţinute în sarcina inculpatului A.: din infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. 1968; complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. 1968 rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1968 şi art. 5 alin. (1) C. pen. în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen.; complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., precum şi, precum şi art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.
În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat astfel inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 5 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul a comis infracţiunile din prezenta cauză în termenul de încercare al suspendării condiţionate dispuse prin s.p. 509/02.05.2011 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin nerecurare la 16.05.2011.
În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. 1968 rap. la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin s.p. 509/2011 a Judecătoriei Cluj Napoca şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa rezultantă intermediară aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, de 1 an şi 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 3 ani şi 8 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în regim de detenţie.
În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din prezenta cauză, de la 26.11.2012 la 06.12.2012.
În temeiul art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie de mai sus.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpaţii B., C., D., E., F., G., A., H., I., J. şi K..
Prin decizia penală nr. 419/A/2022 din data de 24 martie 2022, Curtea de Apel Cluj a dispus următoarele cu privire la condamnatul A.:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B., C., D., E., F., G., A., H., I., J. şi K., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., prin apărător ales, solicitând a se constata că, în cauză, atât cu referire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat cât şi în privinţa infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, ambele reţinute în sarcina condamnatului, termenele de prescripţie a răspunderii penale s-au împlinit la datele de 11.10.2017, respectiv 11.10.2020.
Prin decizia penală nr. 1089 din data de 31 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 431 şi art. 432 C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) C. proc. pen. a admis în principiu şi în fond contestaţia în anulare promovată de apelantul-inculpat A., împotriva deciziei penale Nr. 419/A/24.03.2022 pronunţate de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., respectiv complicităţii la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., (fapte comise pe parcursul anului 2012, anterior datei de 18.10.2012), de către apelantul-inculpat A..
Rejudecând în aceste limite:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 1 an şi 8 luni închisoare, în pedepsele componente: pedepsele de 9 luni închisoare, 1 an 5 luni închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 167 din 20 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj şi înlătură sporul de 3 luni.
În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi-a înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 9 luni închisoare; pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an şi revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 509/02.05.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare, la data de 16.05.2011, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi a înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an 5 luni închisoare şi revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 509/02.05.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare, la data de 16.05.2011, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 214/2021, emis, la data de 24.03.2022, conform sentinţei penale nr. 167 din 20 mai 2021 pronunţate în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală Nr. 419/A/24.03.2022 a Curţii de Apel Cluj.
A dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză sau nu se află în executarea altor pedepse.
A constatat că acest condamnat a executat, în baza deciziei penale Nr. 419/A/24.03.2022 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2017, pedeapsa închisorii începând cu data de 28.03.2022 până la data punerii efective în libertate.
A constatat că acest condamnat a fost reţinut şi arestat în dosar nr. x/2017 de la 26.11.2012 la 06.12.2012.
A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale Nr. 419/A/24.03.2022 pronunţate de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.
Împotriva deciziei penale nr. 1089 din data de 31 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casaţie DIICOT, Serviciul Teritorial Cluj, la data de 29 septembrie 2022.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 3 noiembrie 2022, când s-a stabilit termen la data de 13 decembrie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 pct. 8 C. proc. pen. "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal."
A arătat că infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a epuizat în luna octombrie 2012, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la 1 la 5 ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.
Infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. s-a epuizat în luna octombrie 2012 iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la 2 la 7 ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 16 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.
În acest context, a apreciat că în raport de datele săvârşirii infracţiunilor sus-menţionate, termenele de prescripţie specială nu erau împlinite în data de 24.03.2022, când a fost pronunţată decizia penală nr. 419/A/24.03.2022.
A precizat că doctrina este unanimă în a accepta că "instituţia prescripţiei aparţine dreptului penal substanţial şi ca atare se aplică în materia prescripţiei regula legii penale mai favorabile. Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripţiei, nu şi actelor întreruptive de prescripţie. Într-adevăr, în timp ce prescripţia este o instituţie de drept substanţial, întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripţie trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum)".
La rândul ei, Curtea Constituţională a reţinut că aşezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare şi scopul normei.
De altfel, art. 155 C. proc. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014):
"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esenţialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.
În cauza de faţă, a arătat că au fost îndeplinite astfel de acte de procedură, şi anume:
- prin ordonanţa din data de 27.05.2015, faţă de A., s-a dispus extinderea acţiunii penale pentru noi actele materiale ale infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 (actualmente art. 250 alin. (2) C. pen.), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. a 41 alin. (2) C. pen. 1969,
- în cursul urmăririi penale, inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile procesuale cu ocazia audierii/reaudierii sale, după caz, în calitate de suspect şi de inculpat,
- în data de 14.07.2017, a fost emis rechizitoriul în cauză, fiind sesizat Tribunalul Cluj.
întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum, ci nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, urmează a fi examinat în ce condiţii aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripţie.
Prin Decizia nr. 473/2018, instanţa de control constituţional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenţiei europene a drepturilor omului şi a jurisprudenţei dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispoziţiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condiţiile de incriminare a faptei şi pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituţiei prescripţiei, ceea ce este cert şi constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituţionalitate este faptul că legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei trebuie să respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenţie, care reprezintă fundamentul protecţiei juridice sub aspectul neretroactivităţii legii.
Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că soluţia legislativă criticată priveşte declararea imprescriptibilităţii executării pedepselor principale în cazul infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripţie iar opţiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispoziţiilor din materia prescripţiei, mai severe, inclusiv pentru infracţiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripţie a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispoziţiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală .
În concluzie, examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior emiterii rechizitoriului (în scurt timp, inculpaţii aflând că au fost trimişi în judecată), a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, 8 ani, după caz, care nu era împlinit la 24.03.2022, data soluţionării definitive a cauzei.
În cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, s-a arătat că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale". Totuşi, în opinia noastră, întrucât întreruperea cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 şi mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.
Concluzia de mai sus este întrutotul în acord cu constatările Curţii Constituţionale; "(...) De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale".
Per a contrario, a precizat că interpretarea cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte şi pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziţiei constituţionale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală. Art. 5 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficientă dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie.
În acelaşi sens, caracterul întreruperii prescripţiei ca instituţie de drept procesual penal rezultă şi din faptul că, spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripţie este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripţie şi îşi produc efectele de îndată. Odată prescripţia întreruptă, procesul penal va continua, fiind greu de motivat şi de justificat, după întocmirea de acte procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluţii în cauză, că, de fapt, cauzei de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei şi că acestea nu şi-au produs efectul. O astfel de interpretare ar aduce grave atingeri şi principiului securităţii raporturilor juridice şi implicit drepturilor părţii adverse.
În cauză, a arătat că termenul de prescripţie generală a fost întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018, cât şi prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.
A considerat că actele de procedură îndeplinite în intervalul 25.06.2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018) şi 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022), şi-au produs efectele întreruptive de prescripţie în condiţiile stabilite de Decizia nr. 297/2018 a CCR
În situaţia în care, însă, cursul prescripţiei răspunderii penale ar fi fost întrerupt prin acte procedurale îndeplinite în intervalul cuprins între cele două decizii ale Curţii Constituţionale anterior menţionate, la momentul respectivelor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) al Deciziei CCR nr. 297/2018, în majoritatea cazurilor, instanţele de judecată apreciind că era vorba despre o decizie interpretativă, astfel încât, intervenţia legiuitorului nu era imperativ necesară. Doar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 2022 a fost stabilit cu certitudine, de către jurisdicţia de constituţionalitate, caracterul de decizie simplă (extremă) a celei din anul 2018.
În această perioadă, efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunică suspectului sau inculpatului. Prin intervenţia O.U.G. nr. 71/2022, legiuitorul a ieşit, între timp, din pasivitatea pe care i-a reproşat-o Curtea Constituţională, edictând o normă de drept calificată deja ca fiind constituţională de către CCR prin decizia amintită, din anul 2018, situaţie faţă de care actele respective pot fi validate de instanţe.
Aşadar, a apreciat că efectul Deciziei CCR nr. 358/2022 se produce pentru viitor, iar legiuitorul a remediat (a pus în conformitate) textul declarat neconstituţional prin O.U.G. nr. 71/2022. Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul delegat a intervenit şi a corectat dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul celor reţinute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenţia legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent şi retroactiv al considerentelor aceleiaşi decizii.
Prin încheierea din data de 13 decembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1089 din data de 31 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele şi lucrările existente la dosar la data pronunţării hotărârii definitive, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.
În cauza de faţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., respectiv complicităţii la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (data săvârşirii faptei în cursul anului 2012, anterior datei de 18.10.2012, când activitatea infracţională a fost stopată prin intervenţia organelor judiciare).
Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., se constată că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la unu la cinci ani, iar potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani.
În cauză, termenul de prescripţie a răspunderii penale curge de la data de 18.10.2012, când a încetat activitatea infracţională, ca urmare a intervenţiei organelor judiciare, s-a împlinit la data de 18.10.2017.
Referitor la săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, termenul de prescripţie a răspunderii penale este, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani şi curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data ultimei acţiuni din cadrul infracţiunii continuate, mai exact din data de 11.10.2012, când, din contul persoanei vătămate L. din Franţa, deschis la LA M., s-a dispus, în mod fraudulos, transferul sumei de 4.000 euro care, în data de 12.10.2012, a intrat în contul inculpatului A. deschis la N. S.A., fiind retrasă de inculpat în aceeaşi dată.
Aşadar, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată s-a împlinit la data de 12.10.2020.
Deopotrivă, Înalta Curte constată că în perioada 16.03.2020-14.05.2020, pe teritoriul României a fost decretată stare de urgenţă, iar, în baza art. 43 alin. (8) din Decretul emis de Preşedintele României cu nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul emis de Preşedintele României cu nr. 240/2020, cursul prescripţiei răspunderii penale a fost suspendat pe o durată de 60 zile. Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată s-a împlinit la data de 12.12.2020.
Sub acest aspect, instanţa de recurs va evalua instituţia prescripţiei răspunderii penale în raport de deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă:
"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că:
"soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .
Pe cale de consecinţă, ulterior pronunţării acestei decizii a instanţei de contencios constituţional, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituţionale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.
În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut că (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (par. 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (par. 76).
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.
Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.
Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.
În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.
Astfel, Decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.
Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită de inculpatul O. se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziţii legale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripţie, cu consecinţa socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripţie, în cazul depăşirii cu încă o dată a acestuia.
Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se calculează, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.
Raportat la aceste considerente, similar instanţei de apel, Înalta Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., respectiv complicităţii la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., termenul general de prescripţie a răspunderii penale fiind de 5 ani, respectiv 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) şi c) C. pen.. Acesta a început să curgă la data săvârşirii ultimei acţiuni, 18.10.2012 (în cazul infracţiunii aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.), respectiv 11.10.2012 (complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen.), astfel că termenul general al prescripţiei răspunderii penale s-a împlinit, conform art. 186 alin. (1) C. pen., la data de 18.10.2017 şi respectiv, la data de 12.12.2020.
Ca urmare, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel de dispunere a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este legală, susţinerile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1089 din data de 31 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchet, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1089 din data de 31 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2023.
GGC - MM