High Court of Cassation and Justice

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 4/F/CC din data de 09 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A., privind Sentinţa penală nr. 39/27 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 382/A/17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Braşov a reţinut următoarele:

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul condamnat A., prima instanţă a constatat că prin Sentinţa penală nr. 39 din data de 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 s-au dispus următoarele:

I. În temeiul art. 52 alin. (3) C. proc. pen. a constatat că au autoritate de lucru judecat în prezenta cauză penală următoarele hotărâri pronunţate de instanţele civile:

- Hotărârea nr. 132/06.02.1955 pronunţată în Dosarul nr. x/1954 al secţiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2009 - exequatur, cu privire la calitatea inculpatului B. de moştenitor al C.

- Sentinţa civilă nr. 1872/26.06.2003 pronunţată de Judecătoria Buftea (definitivă şi irevocabilă prin neapelare) şi Sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005 pronunţată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 1075/A/12.05.2006 a Tribunalului Bucureşti şi respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 73/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti), cu privire la dreptul inculpatului B. de a solicita restituirea suprafeţei de teren de 46,78 ha. din Pădurea Snagov

- Sentinţa civilă nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă (definitivă prin neapelare), cu privire la dreptul inculpatului B. de a solicita restituirea imobilului D.

A respins restul solicitărilor inculpatului E. şi ale inculpatei SC F. SRL de constatare a autorităţii de lucru judecat a chestiunilor statuate prin celelalte hotărâri pronunţate de instanţele civile în legătură cu drepturile succesorale ale inculpatului B.

II. A respins cererile şi excepţiile privind constatarea nulităţii absolute a probelor administrate în prezenta cauză, formulate de către inculpaţii G., H., I., J., K. şi L.

III. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu, reţinută în legătură cu retrocedarea suprafeţei de teren de 46,78 ha. din Pădurea Snagov, pentru inculpaţii:

L., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4 de la încadrarea în drept)

E., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4 de la încadrarea în drept)

B., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă la pct. 3 de la încadrarea în drept din rechizitoriu).

M., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

N., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

O., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

P., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Q., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

R., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

A., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

S., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. respinge cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 C. pen.

[...]

22. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., născut în sectorul 5, municipiul Bucureşti, domiciliat în oraş Popeşti-Leordeni, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocat T., în Bucureşti, cetăţean român, fără antecedente, pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

[...]

V. 1. În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- terenul de 67393 m.p. înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei SC F. SRL.

- terenul de 110682 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei SC F. SRL.

- terenul de 68300 m.p. (68344 măsurat), înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei SC F. SRL.

- terenul de 127138 m.p. (127718 măsurat) înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x), nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei SC F. SRL.

2. În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 a dispus confiscarea specială de la inculpata SC F. SRL a echivalentului în bani al terenului de 23783 m.p., înstrăinat de SC F. SRL către SC U. SRL, în valoare de 8.347.833 de euro.

3. În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 a dispus confiscarea specială de la inculpatul L. a echivalentului în bani al următoarelor bunuri:

- terenul de 75400 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 41281,5 euro.

- terenul de 14000 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 7665 euro

- terenul de 9300 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 5091,75 euro

- terenul de 10000 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, în valoare de 4835 euro

- terenurile în suprafaţă totală de 32573 m.p., înscrise cu numerele cadastrale x/1, x/3, x/5, x/6, x/7, în valoare de 15749,04 euro

4. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 a dispus confiscarea specială de la inculpatul B. a sumei de 4000000 de euro.

5. În temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii) raportat la art. 118 lit. e) din C. pen. din 1968, a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri

- terenul de 6534 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea scriptică a SC V. SRL.

- terenul de 43459 m.p., înscris în Cartea funciară iniţială 7447 Snagov şi dezmembrat ulterior în 43 de parcele cu numerele cadastrale 5830/2/1-5830/2/43, aflat în proprietatea scriptică a SC V. SRL.

- terenul de 28799 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea scriptică a SC V. SRL.

[...]

VI. În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate în procesul penal de părţile civile Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Ministerul Finanţelor Publice şi W.

VII. 1. În temeiul art. 397 C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii dispuse în prezenta cauză asupra bunurilor aparţinând următoarelor persoane:

- L., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015, 12.02.2016, 1.03.2016, 07.04.2016, 11.03.2016, 27.01.2016, 25.03.2016 (cu excepţia măsurilor asigurătorii instituite asupra terenurilor de 75400 m.p., de 9300 m.p. şi de 14000 m.p., menţionate mai sus), până la concurenţa sumei de 74622,29 euro.

- B., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015, 01.03.2016, 11.03.206, până la concurenţa sumei de 4000000 de euro.

- SC F. SRL, măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015 şi 02.03.2016 asupra bunurilor imobile, iar în ce priveşte măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa din 08.12.2015 asupra conturilor societăţii, aceasta se menţine până la concurenţa sumei de 8.347.833 de euro.

- S., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 01.03.2016, 25.03.2016, 02.03.2016 şi 10.05.2016, până la concurenţa sumei de 45000 de euro.

- SC V. SRL, măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa procurorului din data de 04.03.2016.

Sentinţa penală nr. 39 din data de 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia penală nr. 382 din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, au fost dispuse următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi de părţile civile Regia Naţională a Pădurilor - W., Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor împotriva Sentinţei penale nr. 39 din data de 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

I. A respins cererile inculpaţilor E. şi SC F. SRL formulate în temeiul art. 52 alin. (3) C. proc. pen.

II. A înlăturat dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu reţinută în legătură cu retrocedarea suprafeţei de teren de 46,78 ha din Pădurea Snagov.

[...]

18. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea Snagov).

În temeiul art. 66 C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

[...]

IV. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a desfiinţat următoarele înscrisuri:

- Procesul-verbal al Consiliului de administraţie al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor din data de 2.09.2008;

- Procesul-verbal al Consiliului de administraţie al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor din data de 26.09.2008;

- Decizia nr. 30 din data de 26.09.2008 a Consiliului de Administraţie al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor;

- Protocolul de predare-preluare din data de 26.09.2008 încheiat între Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor şi B. privind suprafaţa de 170.924,975 m.p.;

- Hotărârea nr. 7 din 14.01.2004 a Comisiei judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;

- Procesul-verbal din 9 martie 2006 al Comisiei locale Snagov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Anexa nr. 37 (în parte, cu privire la cererea inculpatului B.);

- Hotărârea nr. 1156 din 07.06.2006 a Comisiei judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;

- Hotărârea nr. 661 din 02.03.2007 a Comisiei judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;

- Procesul-verbal de punere în posesie a inculpatului B. din data de 26.06.2007 întocmit de Comisia locală Snagov pentru suprafaţa de 9,97 ha;

- Titlul de proprietate nr. x din 07.08.2007 emis de Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;

- Procesul-verbal de punere în posesie a inculpatului B. nr. 16.085 din data de 15.08.2007 întocmit de Comisia locală Snagov pentru suprafaţa de 36,78 ha;

- Titlul de proprietate nr. x din 31.08.2007 emis de Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

V. A înlăturat dispoziţia de la pct. V.2 din sentinţa apelată privind măsura confiscării speciale de la inculpata SC F. SRL.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi alin. (3) rap. la art. 256 şi art. 25 alin. (2) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafaţă de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul Deciziei nr. 30 din data de 26.09.2008 şi a Protocolului de predare-preluare nr. x din 26.09.2008, în proprietatea publică a statului, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.

A înlăturat dispoziţiile de la pct. V.3 şi V.5 din sentinţa apelată cu privire la măsura confiscării speciale de la inculpatul L. şi de la SC V. SRL.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi alin. (3) rap. la art. 256 şi art. 25 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - W. şi dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, în sensul reintegrării următoarelor terenuri:

- terenul de 67393 m.p. înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 110682 m.p., înscris în C.F nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 68300 m.p. (68344 măsurat), înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 75400 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 41281,5 euro.

- terenul de 14000 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 9300 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 6534 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 43459 m.p., înscris în C.F. iniţială nr. 7447 Snagov şi dezmembrat ulterior în 43 de parcele cu numerele cadastrale x/1 - x/43 şi

- terenul de 28799 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x în proprietatea statului sau, după caz, a unităţii administrativ teritoriale Snagov, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, şi unitatea administrativ teritorială să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.

În temeiul art. 998, 999 rap. la art. 1003 C. civ. anterior, a obligat în solidar pe inculpaţii M., B., N., O., P., Q., A. şi R. la plata sumei de 1.019.285,49 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plăţii efective, către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - W., în calitate de reprezentant al Statului Român, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

Cu privire la cererea de revizuire, Curtea de Apel a reţinut că potrivit articolului 453 din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. (2) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ. (3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei. (4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Examinând cazul invocat de la art. 453 lit. a) din C. proc. pen., respectiv, dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, precum şi dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, prima instanţă a constatat că, în ceea ce priveşte acest caz, revizuentul A. a invocat faptul că hotărârea de condamnare este parţial netemeinică sub aspectul reţinerii în sarcina revizuentului şi a suprafeţei de 10 ha pădure atribuite prin Hotărârea nr. 7/14.01.2004, în condiţiile în care la data de 14.01.2004 nu deţinea funcţia de Subprefect al judeţului Ilfov şi implicit nici pe cea de membru al Comisiei judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

În dovedirea acestui caz de revizuire, condamnatul A. a depus înscrisul Decizia nr. 531/27.12.2005 emis de Guvern - Primul-ministru, privind numirea domnului A. în funcţia publică de subprefect al judeţului Ilfov, începând cu data de 1 ianuarie 2006 .

În esenţă, revizuentul a invocat că inculpatul B. a fost pus în posesie pentru 10 ha de pădure prin Hotărârea nr. 7/14.01.2004 şi pentru 36,78 ha pădure prin Hotărârea nr. 661/02.03.2007, iar revizuentul a fost condamnat pentru o participaţie infracţională la aprobarea suprafeţei totale de 46,78 ha pădure, în condiţiile în care instanţa nu a avut cunoştinţă de faptul că la data de 14.01.2004 când a fost aprobată şi emisă Hotărârea nr. 7/14.01.2004 revizuentul nu era nici subprefect la Prefectura judeţului Ilfov şi implicit nici membru al Comisiei judeţene. S-a arătat că revizuentul a semnat doar Hotărârea nr. 1156 din 7 iulie 2006 pentru care a fost incriminat şi trimis în judecată, achitat de Curtea de Apel Braşov şi apoi condamnat la 4 ani închisoare cu executare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza Ordinului scris al Prefectului Judeţului Ilfov, P., de preluare a atribuţiilor prefectului, întrucât acesta pleca în concediu de odihnă, şi nu în calitatea sa de subprefect, Ordin aflat la dosarul cauzei. S-a arătat că această Hotărâre a fost revocată însă, deci nu a produs nici un efect juridic, prin Hotărârea nr. 661 din data de 2 martie 2007, întrucât cuprindea în mod eronat şi suprafaţa de 10 hectare teren forestier atribuită prin Hotărârea nr. 7 din data de 14 ianuarie 2004 de Comisia Judeţului Ilfov de fond funciar de la vremea respectivă, astfel că s-a înscris în anexa 37, 1, autor C. X. moştenitor ASR prinţul B. cu suprafaţa de 36,78 hectare teren cu vegetaţie forestieră. Deşi Hotărârea nr. 1156 din data de 7 iulie 2006 a fost revocată şi nu a produs nici un efect juridic şi revizuentul nici nu a semnat Hotărârea nr. 7 din data de 14 ianuarie 2004 privind atribuirea celor 10 hectare în baza sentinţei civile definitivă şi irevocabilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea, s-a arătat că instanţa de apel nu a cunoscut despre existenţa faptului că la data de 14 ianuarie 2004 revizuentul nu deţinea nici calitatea de subprefect şi nu era nici membru al Comisiei judeţene Ilfov de fond funciar, Înalta Curte, în apel, a considerat că Hotărârea nr. 1156 din 7 iulie 2006 face corp comun cu Hotărârea Prefectului judeţului Ilfov nr. 661 din data de 2 martie 2007, astfel că s-a reţinut în sarcina revizuentului întreaga suprafaţă de 46,78 hectare, fiind condamnat şi pentru ce nu a semnat.

În ceea ce priveşte împrejurarea că instanţa de apel nu a avut cunoştinţă de faptul că, la data de 14.01.2004 când a fost aprobată şi emisă Hotărârea nr. 7/14.01.2004, revizuentul nu era nici subprefect la Prefectura judeţului Ilfov şi implicit nici membru al Comisiei judeţene, fiind depus ca înscris nou Decizia nr. 531/27.12.2005 emis de Guvern - Primul-ministru, privind numirea domnului A. în funcţia publică de subprefect al judeţului Ilfov, începând cu data de 1 ianuarie 2006, se constată că natura învinuirii adusă inculpatului A., pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 39 din data de 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, diferă şi nu are legătură cu emiterea Hotărârii nr. 7/2004, neavând relevanţă faptul că doar prin Decizia nr. 531/27.12.2005 emis de Guvern - Primul-ministru, a fost numit inculpatul A. în funcţia publică de subprefect al judeţului Ilfov, începând cu data de 1 ianuarie 2006 .

Astfel, Curtea de Apel Braşov a avut în vedere că în cuprinsul Sentinţei penale nr. 39 din data de 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, s-a arătat de ce anume este acuzat inculpatul A., după cum urmează:

"Inculpatul A. este acuzat că, în calitate de subprefect al judeţului Ilfov şi membru al comisiei judeţene de fond funciar, învestită cu soluţionarea cererii inculpatului B. de retrocedare a suprafeţei de 46,78 ha teren forestier, acţionând cu intenţie, urmarea a intervenţiei inculpatei M., cu încălcarea dispoziţiilor legale (Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), a aprobat în comisie şi a semnat apoi Hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006 prin care a fost validată anexa 37 din 09.06.2006, prin care s-a recunoscut dreptul lui B. asupra suprafeţei de teren solicitate, deşi acesta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că este persoană îndreptăţită şi că terenul a fost preluat de la C., consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată şi folos necuvenit pentru M., B. şi membrii grupului infracţional "F.", faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.".

Aşadar, Curtea a apreciat pe de o parte, că învinuirea priveşte în mod clar aceea că inculpatul A., în calitate de subprefect al judeţului Ilfov şi membru al comisiei judeţene de fond funciar, a aprobat în comisie şi a semnat apoi Hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006 prin care a fost validată anexa 37 din 09.06.2006, independent deci de aprobarea şi emiterea Hotărârii nr. 7/14.01.2004, hotărâre care era cunoscută părţilor şi nu constituia o împrejurare nouă, iar pe de altă parte, chiar faptul că încă de la prima instanţă era cunoscută împrejurarea că la adoptarea Hotărârii nr. 7/14.01.2004 inculpatul nu a făcut parte din acea comisie.

Astfel, în susţinerea acestei din urmă împrejurări, a constatat ca relevante cele reţinute în motivarea soluţiei de achitare dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. prin Sentinţa penală nr. 39 din data de 27 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, după cum urmează (pagina 159 din sentinţă):

"În data de 06.09.2005, după ce modificările legislative au permis restituirea şi a imobilelor mai mari de 10 ha, inculpatul B. a formulat o cerere la Primăria Snagov sub nr. x/06.09.2005, prin mandatar Y., în baza procurii nr. x/01.09.2005, prin care a solicitat retrocedarea întregii suprafeţe de 46,78 ha teren forestier, susţinând că prin cererea anterioară petentul solicitase doar 10 ha, pentru că atât îngăduise iniţial legea. Prin Legea nr. 247/2005, s-a instituit şi o repunere în termen pentru cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, stabilindu-se ca dată limită data de 30.11.2005. Din acest motiv nu poate fi admis nici argumentul parchetului potrivit căruia inculpatul B. nu ar mai fi fost în termen pentru formularea acestei cereri de retrocedare.

La data de 07.07.2006, Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis Hotărârea nr. 1156/07.07.2006, de validare a propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar privitoare la suprafaţa de 46,78 ha teren forestier, în favoarea B., în Anexa 37, poziţia 1.

Ulterior, în data de 02.03.2007, este emisă Hotărârea nr. 661/02.03.2007 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin care se revoca Hotărârea Comisiei nr. 1156/07.07.2006, stabilindu-se înscrierea lui B., în Anexa 37, ca titular al unei suprafeţe de doar 36.78 ha teren cu vegetaţie forestieră în Comuna Snagov. Această rectificare a intervenit ca urmare a faptului că inculpatului B. i se restituise anterior suprafaţa de 10 ha din acest teren, prin Hotărârea nr. 7/14.01.2004 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, acesta fiind maximul prevăzut de lege la data respectivă. Inculpaţii din prezenta cauză, trimişi în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu în legătură cu restituirea acestui teren, nu au participat şi la adoptarea Hotărârii nr. 7/14.01.2004, deoarece la vremea respectivă nu au făcut parte din aceste comisii de fond funciar."

Astfel, chiar prima instanţă a menţionat în mod expres că inculpaţii nu au participat la adoptarea Hotărârii nr. 7/14.01.2004, deoarece la vremea respectivă nu au făcut parte din aceste comisii de fond funciar, astfel că înscrisul invocat, Decizia nr. 531/27.12.2005 emis de Guvern- primul-ministru, privind numirea domnului A. în funcţia publică de subprefect al judeţului Ilfov, începând cu data de 1 ianuarie 2006, nu poate constitui o împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei şi care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Se mai ţine seama de faptul că în cuprinsul Deciziei penale nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pag. 510 - 514, instanţa de apel a reţinut în cuprinsul considerentelor, următoarele:

"[...] Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de prima instanţă, că validarea, prin Hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006 - semnată de inculpatul A., pentru prefectul P., şi de secretarul comisiei, Q. - a anexei 37 aprobată de Comisia locală Snagov şi înregistrată sub nr. x din 10.03.2006, prin care s-a recunoscut îndeplinirea de către inculpatul B. a condiţiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 46,78 ha situat în Pădurea Snagov, cu toate că actele doveditoare depuse la dosarul administrativ, inclusiv cele ataşate în cea de-a doua etapă a procedurii, nu atestau calitatea acestuia de persoană îndreptăţită la retrocedare, s-a realizat de către inculpaţii P., A., Q. şi R., în calitate de membri ai Comisiei judeţene Ilfov pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu încălcarea legii, şi anume a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, art. 6 lit. c) şi art. 79 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, şi a avut ca urmare prejudicierea Statului Român şi, corelativ, obţinerea unui folos material injust de către inculpaţii B., M. şi membrii grupului infracţional organizat, fiind, astfel, întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, cu consecinţe deosebit de grave, în varianta incriminată de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspect subiectiv, inculpaţii au acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând că, prin acţiunile lor, grefate pe neexaminarea actelor doveditoare depuse în susţinerea cererii de retrocedare sau, după caz, pe verificarea lor superficială şi lipsită de orice rigurozitate, cu consecinţa reconstituirii, cu încălcarea obligaţiilor legale, a dreptului de proprietate privată asupra unui teren aparţinând Statului Român, creează atât un prejudiciu patrimonial acestuia, cât şi un folos material necuvenit solicitantului şi mandatarei sale, şi urmărind producerea acestui rezultat prin comiterea faptelor.

[...] Aşadar, cu toate că, în mod obişnuit, în aprecierea legalităţii propunerilor înaintate de comisiile locale şi, implicit, în adoptarea soluţiilor de validare sau, după caz, de invalidare a acestora, Comisia judeţeană Ilfov ţinea seama de opinia exprimată de Regia Naţională a Pădurilor - W., în cazul cererii de confirmare a anexei 37 prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al inculpatului B. asupra suprafeţei de 46,78 ha teren forestier situat în Pădurea Snagov, inculpaţii P., A., Q. şi R., în calitate de membrii ai comisiei, au ignorat punctul de vedere exprimat de instituţia ce administra fondul forestier naţional, în pofida tuturor argumentelor prezentate şi fără ca actele dosarului, pe care, însă, nu le-au verificat cu rigurozitate, să dovedească netemeinicia acestora, aspect ce demonstrează caracterul intenţionat al acţiunilor lor, în sensul că au avut reprezentarea clară a scoaterii ilegale a bunului imobil din patrimoniul Statului Român prin adoptarea Hotărârii nr. 1156/07.07.2006, cu consecinţa producerii unui prejudiciu acestuia şi a procurării unui folos material necuvenit solicitantului şi mandatarei sale, şi au urmărit obţinerea acestui rezultat prin comiterea faptelor.

Mai mult, deşi în şedinţa comisiei din data de 07.07.2006, au fost invocate o serie de aspecte ce puneau în discuţie îndreptăţirea solicitantului la retrocedare (calitatea de moştenitor legal sau testamentar, posibilitatea de a formula cererea de restituire în condiţiile în care tatăl solicitantului era în viaţă la momentul adoptării Legii nr. 247/2005, existenţa dreptului de proprietate al C. asupra terenului revendicat la data emiterii Decretului nr. 38/1948, existenţa pe rolul instanţelor a acţiunii civile prin care W. contesta calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedare a solicitantului), inculpatul P., în calitate de preşedinte al comisiei, fără a interveni în vreun fel în dezbateri, fără a susţine sau a dezavua importanţa lămuririi chestiunilor ridicate pentru corecta rezolvare a cererii şi fără a pune măcar în discuţie amânarea lucrării într-o altă şedinţă pentru examinarea atentă a actelor dosarului, lăsând, astfel, să se înţeleagă, prin atitudinea sa, soluţia spre care se orientează, respectiv aceea de validare, a supus la vot propunerea Comisiei locale Snagov de confirmare a anexei 37, în condiţiile în care ştia că majoritatea celorlalţi membri, în lipsa unei verificări serioase şi minuţioase a înscrisurilor doveditoare şi fără a avea o clarificare a aspectelor invocate, vor vota conform poziţiei exprimate de el, lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat în fapt.

La rândul lor, cu toate că au invocat o serie de chestiuni care puneau sub semnul întrebării calitatea solicitantului de persoană îndreptăţită la restituire, inculpaţii Q. şi R., ca şi A., au acceptat să se treacă la exprimarea votului fără ca acele aspecte să fie clarificate prin analiza riguroasă a actelor depuse la dosarul administrativ, iar, ulterior, chiar au votat pentru validare, deci contrar poziţiei adoptate anterior, având, aşadar, reprezentarea clară a faptului că, prin soluţia adoptată cu nesocotirea prevederilor legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, imobilul revendicat este trecut în mod nelegal în proprietatea inculpatului B., cu consecinţa păgubirii Statului Român.

Totodată, sub aspectul poziţiei subiective avute la momentul comiterii faptelor, nu poate fi omisă împrejurarea, atestată de probatoriul testimonial şi înscrisurile administrate în cauză, că modalitatea în care au acţionat inculpaţii P., A., Q. şi R., cu ocazia soluţionării propunerii Comisiei locale Snagov de validare a anexei 37, prin care s-a recunoscut îndeplinirea condiţiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 46,78 ha situat în Pădurea Snagov în persoana inculpatului B., a fost influenţată, în mod determinant, şi de conduita inculpatei M. - mandatara celui din urmă şi persoană direct interesată în restituirea, prin orice mijloace, a terenului revendicat, dată fiind valoarea folosului pe care urma să îl obţină din valorificarea ulterioară a acestuia - care, prin prisma relaţiei apropiate stabilite, prin intermediul senatorului Z., cu prefectul judeţului Ilfov, a contribuit, prin intervenţia sa, la adoptarea de către acesta din urmă şi de către coinculpaţi a deciziei de confirmare a anexei 37, prin demersurile efectuate (cereri, memorii, depunerea unor acte nerelevante, purtarea unor discuţii, în afara cadrului legal, cu o parte dintre membrii comisiei şi ai colectivului de lucru care funcţiona pe lângă aceasta), în care a susţinut, contrar realităţii, ce îi era pe deplin cunoscută, că mandantul este persoană îndreptăţită la retrocedare, sprijinindu-i, deopotrivă, pe aceştia să găsească o justificare pentru acţiunile întreprinse şi să dea o aparenţă de legalitate actelor abuzive comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

[...]De fapt, emiterea Hotărârii nr. 661/02.03.2007 s-a grefat, în mod determinant, pe activitatea desfăşurată şi constatările făcute de membrii Comisiei judeţene Ilfov, inclusiv de inculpaţii A. şi R., cu ocazia adoptării actului administrativ iniţial, aceasta transpunând, practic, în conţinutul său, aceleaşi aspecte de nelegalitate cu privire la recunoaşterea calităţii inculpatului B. de persoană îndreptăţită la retrocedare, dar preluând, deopotrivă, şi urmările în plan juridic pe care le-ar fi produs Hotărârea nr. 1156/07.07.2006, constând în eliberarea în mod nelegal a titlului de proprietate asupra terenului restituit, cu consecinţa scoaterii frauduloase a bunului imobil din proprietatea Statului Român şi a transferării sale în patrimoniul solicitantului.

Cu alte cuvinte, deşi prin Hotărârea nr. 661/02.03.2007 a fost revocată cea anterioară, cu nr. 1156/2006 (art. 1), totuşi, în cuprinsul său (art. 2), a fost menţinută aceeaşi dispoziţie contrară legii de reconstituire a dreptului de proprietate al inculpatului B. cu privire la terenul forestier situat în Pădurea Snagov, fundamentată exclusiv pe aprecierile realizate de membrii Comisiei judeţene Ilfov la data de 07.07.2006 (când a fost emisă Hotărârea nr. 1156), în condiţiile în care aceştia nu au efectuat alte verificări suplimentare cu prilejul emiterii noului act administrativ, urmările produse de îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu cu acea ocazie translatându-se şi în privinţa celei de-a doua hotărâri, indisolubil legată, prin conţinutul său şi efectele produse, de cea dintâi.

Ca atare, nu se poate susţine că, prin revocarea Hotărârii nr. 1156/07.07.2006, persoanele care au participat la adoptarea ei, inculpaţi în cauză (cu referire la A., R., P. şi Q.), sunt absolviţi de orice răspundere cu privire la modul defectuos în care şi-au îndeplinit atribuţiile specifice funcţiei cu acel prilej, din moment ce adoptarea deciziei ulterioare - ce nu poate fi disociată de împrejurările în care s-a emis prima hotărâre şi efectele ei specifice - s-a grefat tocmai pe această modalitate contrară legii de realizare a sarcinilor de serviciu, fapt ce a permis, în pofida actelor depuse în susţinerea cererii, constatarea îndreptăţirii solicitantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier situat în pădurea Snagov, constatare ce a fost preluată şi se regăseşte întocmai şi în dispoziţia de la art. 2 a noului act administrativ, cu singura diferenţă referitoare la suprafaţa restituită, care, însă, nu prezintă relevanţă sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpaţilor, raportat la prevederile din legislaţia primară ce se susţine că au fost încălcate."

De asemenea, a reţinut faptul că se mai menţionează în cuprinsul deciziei pronunţate de către instanţa de apel, la filele x din decizie că "de altfel, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunea de abuz în serviciu în legătură cu împrejurările în care a fost emisă de către Comisia judeţeană Ilfov pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hotărârea nr. 7 din 14.01.2004, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, soluţie care, analizând aspecte de fond şi nefiind infirmată de procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângere, se bucură de autoritate de lucru judecat în privinţa constatării de către organul de urmărire penală a caracterului nelegal al adoptării acesteia pentru motivele expuse, pe larg, în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, nelegalitate care afectează evident şi actele subsecvente emise în baza ei, respectiv titlul de proprietate nr. x din 07.08.2007."

Având în vedere considerentele deciziei pronunţate în apel prezentate anterior şi examinând primul motiv de revizuire, Curtea a apreciat că apărările revizuentului A. privind faptul că "revizuentul a fost condamnat pentru că a semnat o Hotărâre revocată care nu a produs nici un efect juridic, care este din punct de vedere legal nulă, pentru că practic odată revocată aceasta nu mai există, iar dacă s-ar accepta motivarea total nelegală şi nefondată a Înaltei Curţi, că un act administrativ cum este Hotărârea Prefectului de revocare ar face corp comun cu o Hotărâre revocată care este nulă, prin punerea în sarcina revizuentului şi a unei suprafeţe de 10 hectare teren forestier pentru care nu a semnat, invocându-se că se comite o grava eroare judiciară" nu pot fi considerate decât apărări privind învinuirea adusă acestuia, iar nu fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

În ceea ce priveşte cazurile invocate de revizuentul A., prevăzute de art. 453 lit. b) şi d) din C. proc. pen., respectiv: hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată, şi respectiv un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză, Curtea a constatat că nu există invocată de către revizuent vreo hotărâre din care să rezulte săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către un martor, expert sau interpret sau că un membru al completului, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza. Astfel, a avut în vedere că specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Specialişti, respectiv cei care efectuează, la dispoziţia scrisă a procurorilor, constatări tehnico-ştiinţifice care constituie mijloace de probă, nu au calitatea de subiect activ, autor calificat al infracţiunii de mărturie mincinoasă, aceea de expert, care poate fi doar persoana care are cunoştinţe de specialitate într-un anumit domeniu şi care poate fi desemnată de organele judiciare să efectueze expertiza într-o cauză, şi nici aceea de persoană care a efectuat acte de urmărire penală.

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 453 lit. c) din C. proc. pen., respectiv atunci când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză, sunt avute în vedere şi dispoziţiile art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit căruia cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, şi dispoziţiile art. 454 din C. proc. pen., potrivit cărora situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei constatând existenţa falsului sau existenţa faptelor şi săvârşirea lor de respectivele persoane, iar în cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenţei unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

În speţă, Curtea a apreciat că înscrisul a cărei dovadă că este fals se cere a fi făcută, respectiv raportul de constatare întocmit la data de 17.02.2016, întocmit de AA. şi BB., specialişti în cadrul DNA, urmare ordonanţei procurorului din data de 11.12.2015 în Dosarul nr. x/2015, deşi a servit ca temei, nu a influenţat doar prin el însuşi, soluţia pronunţată în cauză, conform art. 453 lit. c) din C. proc. pen., precum şi că, respectivul caz invocat nu constituie motiv de revizuire deoarece nu a condus doar prin administrarea acestui mijloc de probă la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Astfel, a constatat că prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 30 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, au fost analizate cererile şi excepţiile formulate privind faptul că raportul de constatare întocmit de către specialistul DNA ST Braşov evaluează un prejudiciu total la suma imensă de aproximativ 145 milioane euro, judecătorul stabilind că eventualele contradicţii între rapoartele de constatare întocmite în cauză fac obiectul analizei pe fond a cauzei, aceste aspecte neputând conduce la excluderea probelor respective ca fiind nelegale, fără ca inculpatul A. să invoce în procedura camerei preliminare nulitatea raportului de constatare.

Iar în cuprinsul Deciziei penale nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pag. 542 - 545, instanţa de apel a reţinut în cuprinsul considerentelor, următoarele:

"În acest sens, se apreciază că, în mod neîntemeiat, judecătorul fondului a valorificat, pentru a stabili inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 309 C. pen., concluziile raportului de expertiză în specialitatea evaluare imobiliară, întocmit de expertul CC. şi înregistrat sub nr. x/11.06.2018, în detrimentul tuturor celorlalte mijloace de probă administrate în cauză sub acest aspect, care atestă, fără putinţă de tăgadă, că valoarea pagubei materiale cauzate de inculpaţi devansează suma de 2.000.000 RON, ignorând, astfel, faptul că lucrarea de specialitate realizată în etapa cercetării judecătoreşti nu a răspuns obiectivelor stabilite prin evaluarea tuturor criteriilor pe care trebuia să le aibă în vedere.

Se constată, sub acest aspect, că, deşi a fost invocată o atare chestiune, expertiza şi suplimentul la aceasta nu au analizat incidenţa dispoziţiilor art. 37 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, care prevăd posibilitatea ca, în cazul proprietăţilor forestiere mai mari de 5 ha, un procent de 5% să fie scos definitiv din fondul forestier şi transformat în teren construibil, criteriu care, dacă ar fi fost valorificat corespunzător, ar fi condus, în mod cert, la creşterea considerabilă a valorii imobilului supus evaluării, mai ales dacă se avea în vedere şi ipoteza parcelării terenului pentru maximizarea procentului la care se referă textul de lege menţionat.

Totodată, având în vedere metoda de evaluare folosită de expert, şi anume aceea a comparaţiei directe, acesta ar fi trebuit să se raporteze la comparabile din acelaşi areal de dispunere cu imobilul supus estimării şi, pe cât posibil, cu aceleaşi caracteristici ale vegetaţiei forestiere, or, în procesul de analiză efectuat, fără a ţine seama de respectivele criterii, dar şi de importanţa din punct de vedere economic, social şi istoric pe care o are Pădurea Snagov (inclusă, parţial, în categoria zonelor naturale protejate prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate), s-au folosit ca etalon de comparaţie păduri situate în alte judeţe ale ţării, aplicându-se anumite corecţii de localizare, aspect ce a fost de natură să influenţeze în mod determinant rezultatul expertizei.

Mai mult, expertul nu a avut în vedere informaţii referitoare la natura şi calitatea masei lemnoase existente pe terenurile comparabile alese, situaţie în care, raportat şi la celelalte neajunsuri pe care le prezintă lucrarea întocmită, se poate afirma că, în fapt, nu s-a ţinut cont, în mod corespunzător, de prevederile Standardelor Internaţionale de Evaluare în ceea ce priveşte metoda comparaţiei directe pe care acesta a folosit-o pentru realizarea estimării valorii imobilului situat în Pădurea Snagov, ce a făcut obiectul titlurilor de proprietate nr. x din 07.08.2007 şi nr. x din 31.08.2007, astfel încât rezultatul la care a ajuns nu poate fi valorificat în cauză, aşa cum, în mod nefondat, a apreciat curtea de apel.

De altfel, faptul că suma stabilită prin raportul de expertiză întocmit în faza judecăţii nu este una reală, corectă, este atestat şi de celelalte probe administrate în cauză, a căror analiză coroborată conduce la concluzia certă că valoarea terenului forestier în suprafaţă de 46,78 ha şi, implicit, cuantumul prejudiciului cauzat Statului Român prin retrocedarea nelegală a acestuia depăşeşte pragul de 2.000.000 RON stabilit de art. 183 C. pen., ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 309 C. pen. privind varianta agravată a infracţiunii de abuz în serviciu comisă în forma specială prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, se impune a se avea în vedere, în primul rând, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cursul urmăririi penale de specialiştii D.N.A., prin care s-a stabilit, folosindu-se metoda comparaţiilor relative, sens în care au fost analizate proprietăţi comparabile (tranzacţii şi oferte) localizate în aceeaşi zonă cu cea în care este amplasat imobilul evaluat şi s-a ţinut cont de valoarea masei lemnoase aferente acestuia, că valoarea de piaţă a terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 99.700 m.p. (titlul de proprietate nr. x/07.08.2007) este de 1.814.323,11 euro, iar a celui în suprafaţă de 367.000 m.p. (titlul de proprietate nr. x/31.08.2007) este de 7.709.445,96 euro, deci, în total, de 9.523.769 euro, ceea ce echivalează cu suma de aproximativ 20 euro/m.p., spre deosebire de rezultatul la care a ajuns expertul judiciar, care a stabilit o valoare situată între 0,48 eurocenţi/m.p. (4835 euro/ha) şi 0,55 eurocenţi/m.p. (5550 euro/m.p.).

De asemenea, cu ocazia percheziţiei realizate la sediul DD., au fost ridicate două rapoarte de expertiză efectuate chiar la solicitarea inculpaţilor, dintre care unul este anterior încheierii contractului din 01.11.2006 privind cesiunea/transmiterea de drepturi între B. şi SC F. SRL, prin care s-au stabilit valori ale terenului forestier situat în Pădurea Snagov cuprinse între 18.000.000 euro (aproximativ 40 euro/m.p.) şi 83.000.000 euro (circa 180 euro/m.p.), deci cu mult mai mari chiar decât cele calculate de specialiştii D.N.A. cu ocazia întocmirii lucrării de specialitate . Mai mult, unul dintre aceste rapoarte are în vedere inclusiv ipoteza scoaterii unor suprafeţe din fondul forestier naţional şi chiar posibilitatea delimitării terenului în parcele de câte 4000 m.p., tocmai pentru aplicarea procentului de 5% pentru fiecare dintre acestea, în vederea edificării unor construcţii.

Deopotrivă, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.10.2007, încheiat între inculpaţii B. şi SC F. SRL, reprezentată de L., s-a prevăzut, cu titlu de preţ, pentru terenul ce a făcut obiectul titlurilor de proprietate nr. x/2007 şi nr. y/2007, suma de 500.000 euro, respectiv 1,0695 euro/m.p., în condiţiile în care, ulterior perfectării convenţiei din 01.11.2006, mai fusese achitat un avans de 4.000.000 euro pentru mai multe imobile, printre care şi cel în discuţie, care, spre deosebire de celelalte, se afla în fază avansată de retrocedare.

Relevant este şi antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x din 30.03.2006 încheiat între B., în calitate de promitent vânzător, şi EE., soţia inculpatului L., în calitate de promitent cumpărător, cu privire la o suprafaţă de 2 ha teren forestier situat în Snagov, în corpul de pădure "Fundul Sacului", amenajamentul silvic 163C, pentru care s-a prevăzut un preţ de 300.000 de euro, şi anume 15 euro/m.p., sumă care, conform declaraţiei dată de cel din urmă în faţa instanţei de apel, a fost una reală şi s-a plătit efectiv . În plus, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 05.12.2007, soţii LL. au cumpărat de la SC F. SRL o suprafaţă totală de 23.300 m.p. din acelaşi teren cu vegetaţie forestieră, contra sumei de 278.580 euro, adică aproximativ 12 euro/m.p.

De asemenea, terenul forestier în suprafaţă de 10.000 m.p. situat în comuna Snagov, achiziţionat de numitul FF. de la SC F. SRL prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.08.2008 a fost, ulterior, ipotecat în favoarea GG. SA, pentru garantarea unui credit, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/20.08.2008, fiind evaluat prin raportul nr. x din 18.08.2008 întocmit de SC HH. SRL la valoarea de 3.400.000 de euro, ceea ce reprezintă chiar 340 euro/m.p. .

De altfel, din depoziţia martorei II., proprietara unei agenţii imobiliare, reiese că, la momentul comiterii faptelor, suprafeţele de teren forestier din Pădurea Snagov se tranzacţionau la preţul de 50 - 100 euro/m.p. (depoziţia din 18.06.2020, ds. ÎCCJ), în acelaşi sens fiind şi declaraţiile martorului JJ., investitor în domeniul imobiliar, care a indicat suma de 100 euro/m.p. pentru achiziţionarea/înstrăinarea unui astfel de bun imobil la nivelul anului 2008 (depoziţia din 05.05.2017).

Toate aceste mijloace de probă, neavute în vedere de judecătorul fondului, dar şi aspectele evidenţiate în debutul analizei, demonstrează modalitatea deficitară în care a fost elaborat, în faza de judecată, raportul de expertiză tehnică în specialitatea evaluare imobiliară şi, implicit, caracterul nereal al valorii terenului forestier în suprafaţă de 46,78 ha situat în Snagov, ce a fost stabilită de expertul desemnat de instanţă, Înalta Curte apreciind că estimarea corectă în această privinţă este cea realizată prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17.02.2016 întocmit în faza de urmărire penală, ale cărui observaţii şi analize justifică întru-totul concluzia la care acesta a ajuns.

În acest context, instanţa de apel arată că, asemenea rapoartelor de expertiză, şi cele de constatare constituie mijloace de probă potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., dar şi faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din acelaşi cod, probele nu au o valoare dinainte stabilită, ci sunt apreciate de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Aceasta înseamnă că nu există probe cu valoare preferenţială, inclusiv din perspectiva etapei procesuale în care au fost obţinute.

Prin urmare, probele administrate în cursul urmăririi penale, a căror legalitate a fost constatată în faza camerei preliminare, sunt avute în vedere în egală măsură la aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei ca şi cele obţinute în etapa cercetării judecătoreşti.

În privinţa raportului de expertiză, acesta nu are preeminenţă faţă de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, aşa cum în mod eronat a apreciat instanţa de fond, chiar şi în situaţia în care, cum este cazul în speţă, cel din urmă a fost întocmit de specialişti încadraţi potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 43/2002 în cadrul parchetului care a efectuat urmărirea penală.

În consecinţă, împrejurarea că, în faza nepublică a procesului, a fost întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifică nu atrage după sine obligativitatea efectuării unei/unor expertize în etapa judecăţii, după cum concluziile raportului de constatare nu pot fi puse automat sub semnul îndoielii doar prin prisma faptului că specialistul/specialiştii care l-a/l-au elaborat îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile legii, în cadrul parchetului care a instrumentat cauza, în condiţiile în care nu există o subordonare din punct de vedere profesional faţă de procuror, iar acesta/aceştia au o pregătire corespunzătoare domeniului în care s-a dispus întocmirea lucrării de specialitate, cum este cazul şi în speţa de faţă.

Prin urmare, valorificând, pentru toate considerentele anterior expuse, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialiştii D.N.A. în cursul urmăririi penale, în detrimentul raportului de expertiză efectuat în etapa judecăţii, ale cărui concluzii sunt contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat mai sus, Înalta Curte constată că valoarea prejudiciului cauzat Statului Român prin restituirea, cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în materie, a terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 46,78 ha situat în Pădurea Snagov este în sumă de 9.523.769 euro, aşadar superior pragului instituit de art. 183 C. pen., motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 309 C. pen. privind varianta agravată a infracţiunii de abuz în serviciu comisă în forma specială prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Ca atare, constatând, în acord cu susţinerile Ministerului Public şi ale apelantei părţi civile Regia Naţională a Pădurilor - W. că, în mod greşit, prima instanţă a dispus, prin sentinţa penală atacată, schimbarea încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor în legătură cu retrocedarea terenului în suprafaţă de 46,78 ha aflat în comuna Snagov, în sensul neaplicării textului art. 309 C. pen., Înalta Curte, în urma rejudecării cauzei după desfiinţarea sub acest aspect a hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va înlătura respectiva dispoziţie, încadrarea juridică corectă a acestor fapte fiind cea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 (cu reţinerea autoratului sau, după caz, a complicităţii)."

În raport de aceste aspecte, Curtea a reţinut faptul că în cuprinsul considerentelor deciziei penale pronunţate de instanţa de apel, în analiza cuantumului prejudiciului, au fost avute în vedere mai multe mijloace de probă, care nu au fost reţinute de judecătorul fondului, analizându-se aspecte care au condus la stabilirea modalităţii deficitare în care a fost elaborat, în faza de judecată, raportul de expertiză tehnică în specialitatea evaluare imobiliară şi, implicit, caracterul nereal al valorii terenului forestier în suprafaţă de 46,78 ha situat în Snagov, ce a fost stabilită de expertul desemnat de instanţă, Înalta Curte apreciind că estimarea corectă în această privinţă este cea realizată prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17.02.2016 întocmit în faza de urmărire penală.

În acelaşi timp, a precizat că în considerentele deciziei în apel se menţionează în mod expres că au fost avute în vedere, contrar menţiunilor raportului de expertiză, toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză sub acest aspect, care atestă, fără putinţă de tăgadă, că valoarea pagubei materiale cauzate de inculpaţi devansează suma de 2.000.000 RON, ignorând, astfel, faptul că lucrarea de specialitate realizată în etapa cercetării judecătoreşti nu a răspuns obiectivelor stabilite prin evaluarea tuturor criteriilor pe care trebuia să le aibă în vedere. Astfel, se şi justifică împrejurarea că expertiza şi suplimentul la aceasta nu au analizat incidenţa dispoziţiilor art. 37 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, faptul că metoda de evaluare folosită de expert, şi anume aceea a comparaţiei directe, acesta ar fi trebuit să se raporteze la comparabile din acelaşi areal de dispunere cu imobilul supus estimării şi, pe cât posibil, cu aceleaşi caracteristici ale vegetaţiei forestiere, că nu au fost avute în vedere informaţii referitoare la natura şi calitatea masei lemnoase existente pe terenurile comparabile alese, situaţie în care, raportat şi la celelalte neajunsuri pe care le prezintă lucrarea întocmită, se poate afirma că, în fapt, nu s-a ţinut cont, în mod corespunzător, de prevederile Standardelor Internaţionale de Evaluare în ceea ce priveşte metoda comparaţiei directe pe care acesta a folosit-o pentru realizarea estimării valorii imobilului situat în Pădurea Snagov, ce a făcut obiectul titlurilor de proprietate nr. x din 07.08.2007 şi nr. y din 31.08.2007. În continuare se menţionează deci în mod expres de către instanţa de apel că suma stabilită prin raportul de expertiză întocmit în faza judecăţii nu este una reală, corectă, aspect care este atestat şi de celelalte probe administrate în cauză, a căror analiză coroborată conduce la concluzia certă că valoarea terenului forestier în suprafaţă de 46,78 ha şi, implicit, cuantumul prejudiciului cauzat Statului Român prin retrocedarea nelegală a acestuia depăşeşte pragul de 2.000.000 RON stabilit de art. 183 C. pen., ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 309 C. pen. privind varianta agravată a infracţiunii de abuz în serviciu comisă în forma specială prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000. Astfel, se impune s-a avut în vedere, în primul rând, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cursul urmăririi penale de specialiştii D.N.A., prin care s-a stabilit, folosindu-se metoda comparaţiilor relative, s-a făcut trimitere la împrejurarea că, urmare percheziţiei realizate la sediul DD., au fost ridicate două rapoarte de expertiză efectuate chiar la solicitarea inculpaţilor, dintre care unul este anterior încheierii contractului din 01.11.2006 privind cesiunea/transmiterea de drepturi între B. şi SC F. SRL, prin care s-au stabilit valori ale terenului forestier situat în Pădurea Snagov cuprinse între 18.000.000 euro (aproximativ 40 euro/m.p.) şi 83.000.000 euro (circa 180 euro/m.p.), deci cu mult mai mari chiar decât cele calculate de specialiştii D.N.A. cu ocazia întocmirii lucrării de specialitate, cu menţiunea că unul dintre aceste rapoarte are în vedere inclusiv ipoteza scoaterii unor suprafeţe din fondul forestier naţional şi chiar posibilitatea delimitării terenului în parcele de câte 4000 m.p., tocmai pentru aplicarea procentului de 5% pentru fiecare dintre acestea, în vederea edificării unor construcţii. Instanţa de apel a mai ţinut seama de preţul din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.10.2007, încheiat între inculpaţii B. şi SC F. SRL, reprezentată de L., de cel din cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din 30.03.2006 încheiat între B., în calitate de promitent vânzător, şi EE., soţia inculpatului L., în calitate de promitent cumpărător, precum şi de cel din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 05.12.2007, soţii LL. au cumpărat de la SC F. SRL, precum şi din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/13.08.2008 a fost, ulterior, ipotecat în favoarea GG. SA, pentru garantarea unui credit, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/20.08.2008, fiind evaluat prin raportul nr. x din 18.08.2008 întocmit de SC HH. SRL la valoarea de 3.400.000 de euro, ceea ce reprezintă chiar 340 euro/m.p. S-a mai ţinut seama şi de declaraţia martorei II., proprietara unei agenţii imobiliare, reiese că, la momentul comiterii faptelor, suprafeţele de teren forestier din Pădurea Snagov se tranzacţionau la preţul de 50 - 100 euro/m.p.

În final, instanţa de apel a precizat în mod expres că toate aceste mijloace de probă, neavute în vedere de judecătorul fondului, dar şi aspectele evidenţiate în debutul analizei, demonstrează modalitatea deficitară în care a fost elaborat, în faza de judecată, raportul de expertiză tehnică în specialitatea evaluare imobiliară şi, implicit, caracterul nereal al valorii terenului forestier în suprafaţă de 46,78 ha situat în Snagov, ce a fost stabilită de expertul desemnat de instanţă, Înalta Curte apreciind că estimarea corectă în această privinţă este cea realizată prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17.02.2016 întocmit în faza de urmărire penală, ale cărui observaţii şi analize justifică întru-totul concluzia la care acesta a ajuns. De asemenea s-a precizat că, valorificând concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialiştii D.N.A. în cursul urmăririi penale, în detrimentul raportului de expertiză efectuat în etapa judecăţii, ale cărui concluzii sunt contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat mai sus, Înalta Curte a constatat că valoarea prejudiciului cauzat Statului Român prin restituirea, cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în materie, a terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 46,78 ha situat în Pădurea Snagov este în sumă de 9.523.769 euro.

Totodată, a mai reţinut faptul că a fost formulată plângere penală de către revizuentul A. împotriva numiţilor AA. şi BB., înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, faptă prev. de art. 321 C. pen., uz de fals intelectual, faptă prev. şi ped. de art. 323 C. pen., şi inducere în eroare a organelor judiciare, prev. şi ped. de art. 268 alin. (2) C. pen., în subsidiar, plângerea penală vizând şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. şi ped. de art. 298 C. pen. A constatat că parchetul urmează a pronunţa o soluţie în acest caz, înscrisul nefiind declarat fals la acest moment, iar, în situaţia eventuală în care se va constata intervenit termenul de prescripţie, prin ordonanţa de clasare se va putea dispune sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris.

Împotriva acestei sentinţe, revizuentul condamnat A. a formulat apel.

Inculpatul nu a depus motivele de apel, acestea fiind susţinute în cadrul concluziilor orale şi redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând apelul formulat de revizuentul condamnat A., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării apelului formulat de revizuentul condamnat A., Înalta Curte va nota limitele şi specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 452 - 459 C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, în acest sens fiind şi Decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunţată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în raport de dispoziţiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 şi art. 465 din noul C. proc. pen. reluând în esenţă cazurile de revizuire din legea veche.

În acest context, sub un prim aspect, Înalta Curte constată că revizuentul A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) din C. proc. pen., motivat de faptul că hotărârea de condamnare este parţial netemeinică sub aspectul reţinerii în sarcina revizuentului şi a suprafeţei de 10 ha pădure atribuite prin Hotărârea nr. 7/14.01.2004, în condiţiile în care la data de 14.01.2004 nu deţinea funcţia de Subprefect al judeţului Ilfov şi implicit nici pe cea de membru al Comisiei judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. priveşte situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate. Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", Înalta Curte reţine că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii şi anume, orice situaţie sau stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii.

Dispoziţiile art. 453 alin. (4) teza I C. proc. pen. (interpretat în raport de Decizia nr. 2/2017 a Curţii Constituţionale) consacră menţinerea sistemului revizuirii totale cu privire la motivul prevăzut de alin. (1) lit. a) al aceluiaşi articol, limitând incidenţa acestui caz de revizuire la situaţiile în care pe temeiul faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de pronunţare (fie de achitare, fie de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânarea a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal). Aceasta înseamnă că faptele sau împrejurările noi trebuie să ducă la o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Dacă prin faptele sau împrejurările noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, ci numai la dovedirea anumitor elemente care implică însă menţinerea respectivei soluţii, faptele sau împrejurările noi nu constituie motiv de revizuire.

Raportând aceste aspecte de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte constată că faptele sau împrejurările indicate în cererea de revizuire nu au caracter de noutate şi au fost invocate şi analizate de instanţele de fond şi de control judiciar în cadrul procesului penal finalizat cu pronunţarea unei soluţii de condamnare definitive a revizuentului, aspect ce rezultă din însăşi motivarea pe larg a instanţei de fond care a procedat la preluarea ad litteram a paragrafelor din cuprinsul motivării din apel a Înaltei Curţi în care se regăseşte analiza instanţei cu privire la aspectele invocate prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze.

Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar ca faptele şi împrejurările invocate în susţinerea cererii să nu fi fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei. Prin urmare, reiterarea în cererea de revizuire a unor apărări cunoscute de instanţele de fond şi de apel nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluţionarea cauzei.

Sub un al doilea aspect, în susţinerea cererii de revizuire formulate, revizuentul A. a invocat şi cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. proc. pen., având în vedere faptul că hotărârea de condamnare se întemeiază pe un înscris fals, respectiv raportul de constatare din data de 17.02.2016, realizat de AA. şi BB., specialişti în cadrul DNA, urmare a Ordonanţei din data de 11.12.2015 privind Dosarul nr. x/2015 a domnului KK. - procuror şef serviciu în cadrul DNA, Serviciul Teritorial Braşov. În opinia revizuentului, prin acest înscris fals, s-a inventat un prejudiciu pentru a atrage condamnarea sa, stabilirea valorii reale a terenului de către specialiştii DNA ar fi condus la înlăturarea dispoziţiilor art. 309 C. pen. raportat la art. 183 C. pen. şi ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte aminteşte că motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. priveşte hotărârea care s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată.

Aşadar, pentru existenţa acestui caz de revizuire este necesară întrunirea următoarelor condiţii:

a) mărturia mincinoasă să fi fost săvârşită de un martor, un expert sau un interpret în cauza penală a cărei revizuire se cere şi,

b) declaraţia mincinoasă să fi avut o contribuţie determinantă la pronunţarea hotărârii penale a cărei revizuire se cere.

Mărturia mincinoasă trebuie dovedită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, aceasta reprezentând unicul mijloc de probă ce stă la baza declanşării revizuirii întemeiate pe acest caz.

Subiectul activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă este special, putând fi martorul, expertul sau interpretul, dar şi o persoană care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr-o faptă penală pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu şi care nu doreşte să participe la procesul penal în calitate de persoană vătămată, caz în care poate fi audiată ca martor, precum şi avocatul, dacă este ascultat ca martor, întrucât această calitate are întâietate faţă de cea de apărător.

Verificând actele dosarului, prin raportare la condiţiile imperativ cerute a fi îndeplinite pentru a atrage incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. b) C. proc. pen., se constată că, revizuentul nu a depus vreo hotărâre judecătorească definitivă care să constate existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere şi nici dovada că există un impediment pentru punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale (adică o ordonanţă de clasare din care să rezulte impedimentul pentru punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale), cerinţă esenţială şi necesară pentru a putea declanşa mecanismul juridic întemeiat pe acest caz de revizuire.

În ceea ce priveşte incidenţa cazurilor de revizuire prevăzute de art. 453 lit. c) şi d) din C. proc. pen., respectiv atunci când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză, sunt avute în vedere şi dispoziţiile art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit căruia cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, şi dispoziţiile art. 454 din C. proc. pen., potrivit cărora situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei constatând existenţa falsului sau existenţa faptelor şi săvârşirea lor de respectivele persoane, iar în cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenţei unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Invocarea acestui caz de revizuire se află în strânsă interconexiune cu cel de la lit. b) al art. 453 alin. (1) C. proc. pen., pentru că în esenţă, revizuentul formulează critici tot în legătură cu raportul de constatare din data de 17 februarie 2016.

Susţinerile revizuentului într-o interpretare fragmentată a dispoziţiilor de la lit. c) şi d) ale art. 453 C. proc. pen., potrivit cărora raportul întocmit de specialiştii DNA a influenţat soluţia pronunţată în cauză, fără să analizeze ex integrum textul de lege care să îi permită invocarea acestuia, nu atrage incidenţa cazului de revizuire de la lit. c) sau d) al art. 453 C. proc. pen.

Revizuentul nu a făcut dovada în niciun fel a imposibilităţii de probă a cazului invocat, în sensul în care nu a putut dovedi existenţa falsului pe baza unei hotărâri judecătoreşti pentru ca să îi poată fi permisă dovedirea falsului prin orice mijloc de probă.

Aşadar, Înalta Curte constată că ne aflăm în prezenţa unor supoziţii care nu sunt suficiente pentru a fi declanşat mecanismul ce caracterizează instituţia revizuirii, astfel că deşi raportul de constatare întocmit la data de 17.02.2016, de numiţii AA. şi BB., specialişti în cadrul DNA, urmare ordonanţei procurorului din data de 11.12.2015 în Dosarul nr. x/2015, a fost analizat cu prilejul soluţionării cauzei pe fond, soluţia de condamnare dispusă de instanţă a avut la bază un ansamblu complex de probe testimoniale şi înscrisuri, care analizate şi coroborate au condus la soluţia adoptată în cauză.

Pentru toate aceste considerente, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 4/F/CC din data de 09 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 4/F/CC din data de 09 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 mai 2023.

GGC - ED