Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 189/F din data de 28.11.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a Sentinţei penale nr. 12/F/10.01.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de contestatorul A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut următoarele:
La data de 14.11.2022, sub nr. x/2022 a fost înregistrată pe rolul instanţei, contestaţia la executare formulată de petentul A.
Cauza a fost repartizată completului de judecată care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, respectiv Decizia penală nr. 12/F din 10.01.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013.
Contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi art. 600 C. proc. pen.
În motivele de contestaţie formulate în scris, petentul a solicitat lămurirea dispozitivului cu privire la latura civilă a cauzei, respectiv: "În baza disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) şi (5) C. pen. dispune restituirea către denunţătorul A. a următoarelor bunuri:
- suprafaţa de 3.000 mp teren intravilan amplasat în com. Jilava, respectiv:
- lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x,
- lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x,
- lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla 100".
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a dispus: "În baza art. 348 C. proc. pen., desfiinţează total următoarele înscrisuri:
- contract de vânzare - cumpărare nr. x din 09.04.2009, autentificat la Biroul Notarului Public B.;
- contract de vânzare - cumpărare nr. x din 09.04.2009, autentificat la Biroul Notarului Public B.;
- contract de vânzare - cumpărare nr. x din 09.04.2009, autentificat la Biroul Notarului Public B.".
A arătat că dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. e) din vechiul C. pen., la care face referire instanţa penală, reglementează măsura confiscării speciale a bunurilor "dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia". După desfiinţarea contractelor de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. x/2009, nr. y/2009 şi nr. z/2009, instanţa penală, pronunţând sentinţa, a aplicat teza reglementată de art. 118 alin. (1) lit. e) din vechiul C. pen., potrivit căreia bunul confiscat serveşte la despăgubirea persoanei vătămate, motiv pentru care a dispus restituirea terenurilor către petent.
În vederea punerii în aplicare a sentinţei penale invocate, contestatorul a arătat că s-a adresat OCPI Ilfov, solicitând înscrierea în Cartea Funciară a dreptului dobândit de către acesta prin sentinţa penală.
Prin încheierile de respingere din data de 13.07.2015, din data de 13.07.2015 şi din data de 13.07.2015, OCPI Ilfov a respins cererile cu privire la intabularea dreptului de proprietate în baza sentinţei penale 12/F/10.01.2014 în favoarea petentului, cu motivarea:
- încheierea din data de 13.07.2015:
"Având în vedere că pentru termenul acordat nu au fost depuse actele de proprietate, care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, întrucât în cuprinsul cărţii funciare transmiterea dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.04.2009, desfiinţat de instanţă, s-a efectuat din patrimoniul altor vânzători decât al solicitantului, se respinge cererea, potrivit art. (6) Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege."
- încheierea din data de 13.07.2015:
"Având în vedere că nu există legătură între sentinţa penală şi cuprinsul cărţii funciare, iar pentru termenul acordat nu au fost depuse actele de proprietate, care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, întrucât în cuprinsul cărţii funciare transmiterea dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.04.2009, desfiinţat de instanţă, s-a efectuat din patrimoniul altor vânzători decât al solicitantului, se respinge cererea, potrivit art. (6) Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege."
- încheierea din data de 13.07.2015:
"Pentru termenul acordat nu au fost depuse actele de proprietate, care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, întrucât în cuprinsul cărţii funciare transmiterea dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.04.2009, desfiinţat de instanţă, s-a efectuat din patrimoniul altor vânzători decât al solicitantului. Instanţa a desfiinţat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.04.2009, care a stat la baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/18.12.2012, înscris la data de 08.01.2013 prin încheierea nr. x, în favoarea proprietarilor tabulari C. şi C.. Astfel încât, fiind neconcordanţe între Sentinţa penală nr. 12F/10.01.2014 şi cuprinsul cărţii funciare, se respinge cererea, potrivit art. (6) Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege."
Or, punerea în aplicare a Sentinţei penale nr. 12F/10.01.2014, este o expresie a principiului restitutio ad integrum, care trebuie aplicat în toată finalitatea sa, dispoziţiile instanţei penale vizând restituirea în natură a terenului şi nu alte modalităţi de compensare.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte cele 3 loturi de teren, punerea în aplicare a Sentinţei penale nr. 12F/10.01.2014, este împiedicată de OCPI Ilfov prin invocarea lipsei actului de proprietate în formă autentică sau a unei sentinţe judecătoreşti în favoarea sa, împrejurări care legitimează în totalitate promovarea acţiunii.
Ulterior, tot în scopul de a pune în executare dispozitivul sentinţei penale a cărei lămurire o solicită, privind latura civilă, petentul a precizat că a formulat cereri de rectificare a înscrierii în cartea funciară, solicitând rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. x a Comunei Jilava, dosar înregistrat sub nr. x/2017, precum şi rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. x a Comunei Jilava, dosar înregistrat sub nr. x/2017.
A mai menţionat faptul că, ambele dosare au avut aceeaşi soluţie pronunţată de instanţa de judecată, respectiv "respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de art. 908 alin. (1) pct. 1 C. civ., în contextul în care desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2009 şi dispoziţia instanţei privind restituirea terenului către reclamantul A. nu pot lipsi de efecte juridice contractul de vânzare cumpărare prin care pârâţii C. au dobândit acelaşi teren şi nici încheierea de înscriere a dreptului de proprietate dobândit de aceştia din urmă în cartea funciară."
Cu privire la lotul x, a arătat că instanţa de judecată a reţinut următoarele "instanţa observă că prin contractul de vânzare cumpărare nr. x din 09.04.2009, autentificat la BNP B., desfiinţat prin sentinţa mai sus indicată, a fost vândut imobilul teren lotul în suprafaţă de 1000 mp nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x, cu privire la care se solicită rectificarea cărţii funciare de către reclamantul D. pârâtului E.. Reclamantul A. nu este parte a contractului de vânzare-cumpărare, iar la dosar nu există niciun înscris din care să rezulte că acest reclamant ar fi deţinut vreun drept de proprietate asupra acestui teren. (...)
Instanţa constată însă că reclamantul A. nu a făcut dovada deţinerii unui titlu de proprietate".
În altă ordine de idei, petentul a mai menţionat că pârâtul D. a renunţat la dreptul său de proprietate dobândit asupra terenurilor prin vânzarea acestora prin cele trei contracte de vânzare cumpărare anulate prin sentinţa penală, primind preţul de la A., pe care nu l-a restituit şi nici nu a fost obligat prin sentinţa penală să îl restituie, voinţa instanţei penale fiind aceea ca soluţionarea laturii civile să se facă prin trecerea terenurilor din patrimoniul inculpaţilor (comun cu soţiile lor), întrucât au fost nelegal dobândite de aceştia, în patrimoniul contestatorului, ca urmare a aplicării dispoziţiilor speciale penale, însă instanţa penală trebuie să lămurească dispozitivul sentinţei penale referitor la latura civilă, astfel încât să poată fi pusă în executare şi să îşi atingă scopul pronunţării ei, acela de a despăgubi pe martorul denunţător prin acoperirea prejudiciului creat de către inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Petentul A. a mai apreciat că instanţa de judecată învestită cu această contestaţie la executare trebuie să lămurească dispozitivul sentinţei cu privire la latura civilă, având în vedere faptul că, la data soluţionării Dosarului penal nr. x/2013, instanţa de judecată, pe de o parte, a avut cunoştinţă de existenţa contractului de vânzare cumpărare prin care pârâţii C. au dobândit acelaşi teren, pe de altă parte a înţeles să restituie terenurile martorului denunţător A., deşi cunoştea faptul că acesta nu fusese parte contractantă, ci doar persoana care a achitat integral preţul terenurilor, conform materialului probator administrat în cauză.
Astfel, petentul a solicitat admiterea contestaţiei, în sensul lămuririi hotărârii care se execută, deoarece se află în faţa unei imposibilităţi reale şi dovedite de a pune în executare Sentinţa penală nr. 12/F din data de 10.01.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2013 şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 209/A/05.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele dosarului, Curtea a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 12/F din 10.01.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2013, s-a dispus: "În baza disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) şi (5) C. pen., dispune restituirea către denunţătorul A. a următoarelor bunuri:
- televizor LED marca x model x, în valoare de 8.299,90 RON;
- suprafaţa de 3.000 mp teren intravilan amplasat în com Jilava, respectiv:
- lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x,
- lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x,
- lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x.
- suprafaţa de 707 mp, teren intravilan amplasat în com Jilava, identificat prin număr cadastral x lot. x, parcela x, tarla x.
Sub aspectul situaţiei de fapt, instanta a reţinut ca inculpatul E., în perioada 2009 - 2010, în repetate rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, cu complicitatea inculpaţilor F. şi G., a pretins, a primit şi a acceptat, pentru sine sau pentru altul, de la denunţătorul A. - primar al comunei Jilava, jud. Ilfov, cu titlu de mită, mai multe bunuri, printre care 3 loturi de teren intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp fiecare - soţii E., soţii F. şi H., la care se adaugă drumul de servitute de 707 mp), în scopul de a fi soluţionate, favorabil primarului, dosarele aflate în instrumentarea unităţii de parchet pe care o conducea, în care denunţătorul A. fie era cercetat în calitatea sa de primar, fie erau formate urmare a unor plângeri penale ale acestuia.
Instanta a reţinut ca terenurile au fost oferite cu titlu de mită de către martorul denunţător A., care l-a contactat pe proprietarul terenului, D., cu care a negociat preţul şi căruia i-a spus că respectivul teren urmează să fie cumpărat de o persoană care îl ajută în obţinerea unor fonduri pentru dezvoltarea comunei. Suma de 240.000 euro, reprezentând contravaloarea celor trei suprafeţe de 1000 mp fiecare, a fost achitată cu ocazia încheierii procurii prin care D. îl împuternicea pe G. să vândă terenul.
Prin urmare, în urma probelor administrate de instanta penală, conform regulilor procesual penale, în raport de cadrul procesual impus de faptele stabilite de actul de sesizare (infracţiunea de luare de mită a avut ca obiect material terenurile şi nu sumele de bani), Curtea a dispus restituirea bunurilor remise cu titlu de mită către martorul denunţător A., întrucât acesta a denunţat fapta înainte ca organul de urmărire penală sa fie sesizat cu privire la aceasta.
S-a arătat că instanta penală nu era învestită şi nu avea posibilitatea legală de a analiza alte contracte încheiate de martorul D. cu privire la aceste bunuri, aspect pe care contestatorul urmează a-l lămuri în faţa unei instanţe civile care are competenta de a compara titlurile de proprietate şi de a administra probe potrivit regulilor procesual civile cu privire la actele juridice.
Instanţa a constatat că petentul solicită, în fapt, completarea/modificarea dispoziţiilor sentinţei penale cu menţiuni suplimentare care nu se referă propriu-zis la restituirea lucrurilor, dispoziţie care se regăseşte în hotărârea indicată. În fapt, petentul doreşte ca instanţa penală să îşi extindă competenţa legală şi să cuprindă în dispozitivul hotărârii chestiuni care privesc punerea în executare a dispoziţiilor sale (radierea din cartea funciară a drepturilor înregistrate de alţi proprietari). Refuzul autorităţilor statului de a pune în executare, în modalitatea vizată de petent, a dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre penală nu poate fi înlăturat de instanţa penală pe calea prev. de art. 598 C. proc. pen. şi nu intră în competenţa acesteia, astfel că cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
******
Împotriva Sentinţei penale nr. 189/F din data de 28 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat contestaţie contestatorul A., solicitând, pentru aceleaşi motive expuse şi în contestaţia la executare, dezvoltate în cele ce preced, admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale contestate şi, rejudecând, lămurirea dispozitivului cu privire la latura civilă a cauzei, de către instanţa de control judiciar.
Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorul ales al contestatorului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi o va admite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, potrivit normelor procesual penale care reglementează contestaţia la executare (art. 597 şi urm. C. proc. pen.), aceasta reprezintă procedeul jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau a plângerilor formulate cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, având ca finalitate rezolvarea incidentelor ivite în această ultimă fază a procesului, în măsura în care ele se circumscriu vreuneia dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală.
Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin care autorul cererii a solicitat, în esenţă, lămurirea dispozitivului Sentinţei penale nr. 12/F/10.01.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală sub aspectul dispoziţiei de restituire, către contestator (denunţător în cauza penală) a suprafeţei de 3.000 mp teren intravilan amplasat în com. Jilava, compusă din: lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x, lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x şi lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x.
Argumentele invocate în susţinerea contestaţiei la executare vizează, în esenţă, neclaritatea ce ar afecta dispoziţia de restituire a bunurilor imobile menţionate în sentinţă, în condiţiile în care respectivele terenuri nu au aparţinut niciodată denunţătorului A., iar autorităţile civile, sesizate în vederea punerii în executare a dispoziţiei de restituire, au constatat lipsa unui act de proprietate în formă autentică sau a unei sentinţe judecătoreşti în favoarea contestatorului.
Examinând sentinţa penală contestată din perspectiva susţinerilor contestatorului, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a identificat în mod corect şi complet conţinutul criticilor formulate de acesta şi, pe cale de consecinţă, nu a cenzurat în substanţă susţinerile sale.
Contestatorul A. nu a solicitat instanţei învestite în contestaţie la executare să dispună eventuale măsuri menite a facilita punerea în executare a dispoziţiei de restituire (cum ar fi radierea din cartea funciară a drepturilor înregistrate de alţi proprietari), astfel cum eronat s-a apreciat prin hotărârea contestată, ci să lămurească conţinutul şi limitele dispoziţiei de restituire în natură a unor terenuri care nu au aparţinut contestatorului, ci numitului D.
Considerentele sentinţei penale a cărei lămurire se solicită nu relevă argumentele care au stat la baza acestei dispoziţii de restituire a terenurilor ce au făcut obiectul faptelor de corupţie, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din motivarea aceleaşi hotărâri, pe de o parte, respectivele bunuri aparţineau, anterior remiterii lor către autorul luării de mită, unei persoane străine de cauză (numitul D.).
Pe de altă parte, desfiinţarea, prin aceeaşi hotărâre prin care s-a dispus şi restituirea terenurilor către denunţător, a celor trei contracte de vânzare-cumpărare care au stat la baza tranzacţionării lor ilicite în favoarea autorului infracţiunii, ridică, în mod inevitabil, problema efectelor patrimoniale ale acestei dispoziţii, în principal, în raport cu vânzătorul proprietar iniţial (altul decât denunţătorul A.) şi, în mod subsecvent, cu privire la însuşi denunţătorul contestator căruia i-au fost restituite bunurile, deşi în cazul celui din urmă, prin hotărârea definitivă nu s-a detaliat în ce ar fi constat eventualele sale drepturi reale.
În atare condiţii, Înalta Curte concluzionează că argumentele invocate de contestatorul A. în cauza de faţă, referitoare la necesitatea lămuririi dispoziţiei de restituire, nu au fost în mod temeinic evaluate de către prima instanţă, consecinţa fiind aceea a pronunţării unei hotărâri care nu tranşează, în substanţă, nici solicitările ce fac obiectul contestaţiei la executare, şi nici problematica de fond a nelămuririi ce ar afecta dispoziţia de restituire a terenurilor.
Clarificarea acestor chestiuni nu ar reprezenta o eventuală "modificare" a dispoziţiilor hotărârii definitive, ci o explicitare a măsurii de restituire dispuse, într-o manieră aptă a permite decelarea raţionamentului care a stat la baza sa şi, implicit, a posibilităţii efective de a o pune în executare.
Omisiunea primei instanţe de a rezolva aceste chestiuni atrage nulitatea relativă a hotărârii pronunţate, în condiţiile art. 282 alin. (1) C. proc. pen. şi reclamă rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
Înalta Curte subliniază că, în absenţa unei statuări efective asupra obiectului contestaţiei la executare deduse judecăţii, nu s-ar putea substitui integral primei instanţe, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicţie, o primă şi ultimă analiză a susţinerilor contestatorului, deoarece ar genera, astfel, privarea celui din urmă de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie şi, implicit, o limitare a echităţii procedurii incompatibilă cu exigenţele legalităţii procesului penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189/F din data de 28 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va avea în vedere conţinutul susţinerilor efectiv formulate de contestatorul A. cu privire la nelămurirea dispoziţiei de restituire a terenurilor.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189/F din data de 28 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 februarie 2023.
GGC - ED