Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 495/A din data de 21 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-au respins, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 817/A din data de 24.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în cauza penală finalizată cu pronunţarea Deciziei penale nr. 817/A din 24.06.2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016 s-au statuat, în ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă contestatorilor, referitor la infracţiunea de şantaj comisă de cei doi contestatori-inculpaţi împotriva persoanei vătămate C. în perioada 2011 - ianuarie 2014, că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este legea în vigoare la momentul epuizării faptelor, respectiv C. pen. din 1969, care conţinea cazuri valide de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (prevăzute la art. 123), iar în raport cu momentul epuizării infracţiunii judecate (ianuarie 2014) nu s-a împlinit în speţă, până la data pronunţării hotărârii instanţei de apel, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale prevăzut la art. 124 din C. pen. din 1968 (10 ani).
În acest context, Curtea a subliniat că în cadrul contestaţiei în anulare nu poate fi repusă în discuţie legea penală mai favorabilă în condiţiile în care evaluarea instanţei cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză a căpătat autoritate de lucru judecat, această evaluare nu mai poate fi reconsiderată în cadrul unei căi extraordinare de atac, întrucât excedează competenţei instanţei învestite cu o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. Curtea a reţinut că în cadrul procesual oferit de judecarea unei contestaţii în anulare instanţa nu poate schimba încadrarea juridică a faptelor şi nici nu poate recalifica faptele cu privire la care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă, ci poate doar să îndrepte erorile de procedură în condiţiile expres reglementate de art. 426 din C. proc. pen.
De altfel, Curtea a constatat că după rămânerea definitivă a unei hotărâri penale, invocarea legii penale mai favorabile se poate realiza doar în situaţiile expres prevăzute de lege, respectiv exclusiv în condiţiile art. 595 din C. proc. pen. raportat la art. 6 din C. pen., dispoziţii care nu urmăresc să îl aducă pe condamnatul definitiv în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar să garanteze respectarea principiului legalităţii prin înlăturarea părţii din pedeapsă care depăşeşte maximul aplicabil sub legea nouă (mai favorabilă).
Prin urmare, întrucât în cauză nu se poate dispune recalificarea juridică a faptelor de şantaj epuizate în ianuarie 2014 pentru care au fost judecaţi şi condamnaţi contestatorii, Curtea a statuat că acestea rămân sub incidenţa vechiul C. pen., stabilit în mod definitiv ca lege penală mai favorabilă şi că invocarea faptului că legea penală mai favorabilă a fost determinată în mod eronat prin hotărârea definitivă de condamnare are ca premisă o eroare de judecată, iar nu o eroare de procedură care să poată fi îndreptată pe calea contestaţiei în anulare.
Referitor la infracţiunea de şantaj în formă agravată comisă împotriva persoanei vătămate D. în perioada 2012 - iulie 2016 şi la infracţiunea de camătă comisă în perioada martie - august 2016 pentru care a fost condamnat inculpatul A., Curtea a reţinut că legea penală mai favorabilă inculpatului este constituită de reglementarea cuprinsă în noul C. pen.
În privinţa soluţiei de condamnare dispuse pentru aceste două infracţiuni, fără a mai fi nevoie să analizeze măsura în care sunt îndeplinite celelalte cerinţe impuse de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. pentru admiterea pe fond a contestaţiei în anulare, Curtea a constatat că este suficient să sublinieze că, în raport cu momentul la care s-au epuizat aceste infracţiuni, nu s-au împlinit, până la data pronunţării deciziei din apel (24.06.2021), nici termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de şantaj în formă agravată prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. (8 ani potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen.), nici termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de camătă prevăzută de art. 351 din C. pen. (5 ani potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.).
Împotriva acestei decizii contestatorii A. şi B. au formulat apel.
Apelanţii nu au formulat motive scrise, iar concluziile orale ale apărătorului ales au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând apelul, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.
Prin Decizia penală nr. 495/A din data de 21 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-au respins, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulată de contestatorii A. şi B., decizie care este definitivă. Conform art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Or, decizia atacată cu apel a fost dată în apel, deci este definitivă.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 495/A din data de 21.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 495/A din data de 21.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă apelanţii la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2023.
GGC - ED