Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 36 din data de 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 36 din data de 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 599 C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul contestator A. vizând Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava a sumei de 340 RON reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. B., conform Delegaţie nr. 465/2023.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 26.01.2023 condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe art. 585 C. proc. pen. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015.
În motivarea scrisă a contestaţiei la executare, condamnatul a arătat că şi-a întemeiat cererea pe art. 585 C. proc. pen. cu aplicarea Deciziei nr. 11/2021 publicată în M. Of. nr. 909/2.09.2021, prin raportare la Legea nr. 302/2004 din 28 iunie 2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, având în vedere că pedeapsa este guvernată după legile româneşti şi să se aibă în vedere modificarea pedepsei, în sensul stabilirii unei pedepse unice şi că poate opera în faza de executare legea mai favorabilă privind tratamentul sancţionator. A solicitat recalcularea şi stabilirea unei pedepse unice pentru toate actele materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni şi adaptare sentinţei conform Legii nr. 302/2004, respectiv art. 166 alin. (6), (8) şi (9).
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că prezenta contestaţie este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosar nr. x/39/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.
În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: - trafic de persoane, prev. de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl.art. 5 C. pen. - trafic de persoane, prev. în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege care îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl.art. 5 C. pen. - organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prev. în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 vechiul C. pen. (art. 213 C. pen.) cu apl.art. 5 C. pen. - 5 infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. (art. 218 C. pen.) cu apl. art. 5 C. pen. - deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prev. în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 vechiul C. pen. (art. 323 C. pen.) cu apl.art. 5 C. pen.
În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu apl. art. 5 C. pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Prin Decizia penală nr. 293/A pronunţată la data de 01.07.2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de condamnat împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015.
Examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate de contestator, curtea a constatat că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale menţionate.
Contestaţia la executare reprezintă procedeul jurisdicţional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.
Prin decizia invocată de către condamnat, respectiv Decizia nr. 11/2021 a ÎCCJ pronunţată în recurs în interesul legii, s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existenţa unei condamnări definitive pentru o infracţiune continuată, instanţa învestită cu judecarea unor acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni, va proceda la recalcularea pedepsei ţinând seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunţată anterior şi va dispune anularea formelor de executare emise urmare a condamnării anterioare şi emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunţată sau, după caz, va constata executată pedeapsa.
S-a constatat că obiectul cauzei este cererea condamnatului prin care solicită modificarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie pentru mai multe infracţiuni, printre care de viol şi trafic de persoane pentru exploatare sexuală, în sensul reţinerii actelor materiale în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Aşadar, analizând cauza prin raportare la motivele contestaţiei formulate de condamnat, acesta a solicitat o modificare a pedepsei aplicate, întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
S-a reţinut că, în cauză, condamnatul nu se află în niciuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile legale anterior menţionate, în condiţiile în care se solicită o descontopire a unor pedepse stabilite printr-o hotărâre străină de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Marea Britanie şi care a făcut obiectul procedurii de recunoaştere şi transfer în condiţiile Legii nr. 302/2004, prin Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. x/39/2015.
Totodată, s-a apreciat că nu se poate vorbi de o incidenţă a Deciziei nr. 11/2021 a ÎCCJ pronunţată în recurs în interesul legii, întrucât faptele pentru care a fost condamnat de autorităţile străine au făcut obiectul aceluiaşi dosar şi nu au constituit acte materiale judecate separat în dosare distincte, context în care, dacă s-ar proceda la reexaminare a încadrării juridice, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 599 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul contestator A. vizând Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015.
Împotriva Sentinţei penale nr. 36 din 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie condamnatul A..
În esenţă, contestatorul A. a solicitat admiterea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin raportare la Decizia nr. 11/2021 RIL a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arătând că fiind vorba despre mai multe acte materiale care fac parte din conţinutul aceleaşi infracţiuni se impune pronunţarea unei pedepse unitare.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 36 din data de 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârii, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce ţin de executarea acestora, iar nu şi de legalitatea şi temeinicia lor.
În speţă, condamnatul a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, recalcularea şi stabilirea unei pedepse unice pentru toate actele materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni şi adaptare sentinţei conform art. 166 alin. (6), (8) şi 9 din Legea nr. 302/2004, invocând în drept art. 585 C. proc. pen. şi aplicarea Deciziei nr. 11/2021 publicată în M. Of. nr. 909/2.09.2021.
Înalta Curte reaminteşte că procedura jurisdicţională a contestaţiei la executare este menită să rezolve situaţiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale.
Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei şi trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
În cauză, criticile contestatorului A. privesc stabilirea recalcularea şi stabilirea unei pedepse unice pentru toate actele materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni şi adaptare Sentinţei nr. 76 din 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava conform art. 166 alin. (6), (8) şi 9 din Legea nr. 302/2002.
Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât, prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine stingerea pedepsei şi nici nu au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepsei ce se execută.
Aşadar, Înalta Curte constată că, faţă de motivele invocate, condamnatul A. nu se află în niciuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile legale anterior menţionate, în condiţiile în care, practic, acesta solicită o descontopire a unor pedepse stabilite printr-o hotărâre străină de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Marea Britanie şi care a făcut obiectul procedurii de recunoaştere şi transfer prin Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosarul nr. x/2015, în procedura privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevăzută de Legea nr. 302/2004.
De asemenea, potrivit Deciziei nr. 11/2021 RIL a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existenţa unei condamnări definitive pentru o infracţiune continuată, instanţa învestită cu judecarea unor acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni va proceda la recalcularea pedepsei ţinând seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunţată anterior şi va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare şi emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunţată sau, după caz, va constata executată pedeapsa.
Astfel, decizia RIL menţionată nu are incidenţă în cauza de faţă, având în vedere că faptele pentru care a fost condamnat contestatorul A. de autorităţile judiciare din Marea Britanie au făcut obiectul aceluiaşi dosar şi nu au constituit acte materiale judecate separat în dosare distincte, context în care dacă s-ar proceda la reexaminare a încadrării juridice, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Aşadar, având în vedere criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte notează că, în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice, în condiţiile în care instanţa română a adaptat cele cinci pedepse, astfel încât hotărârea pronunţată are autoritate de lucru judecat, iar pe calea contestaţiei la executare nu este admis să se revină asupra unor dispoziţii care au autoritate de lucru judecat.
În consecinţă, se constată că, în mod corect, instanţa Curţii de Apel Suceava a concluzionat că nu există nicio modificare cu privire la situaţia juridică a condamnatului A..
Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 36 din data de 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 36 din data de 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2023.
GGC - NN