Deliberând asupra contestaţiei formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 34/2023 din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 34/2023 din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, s-a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia privind executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 28.10.2022, respectiv:
- 1. în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015 - N 799/2012 RG TRIB, şi
- 2. în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, pe numele persoanei solicitate - cetăţean român A..
În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, prin care persoana solicitată A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni pentru comiterea a 14 infracţiuni de furt deosebit de grav, tentativă la furt deosebit de grav, participare în cadrul unui grup infracţional, prevăzute de art. 56, 110, 416, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian, constând în aceea că, în perioada 13.12.2010 - 18.10.2011, la Cigliano, Verceli, Alzano Lombardo, Collegno, San Martino Trecate, Nerviano, Livorno Ferraris, Trecate, Pollein, Ceva, sus-numitul, în complicitate cu alte persoane, a comis 14 infracţiuni de furt deosebit de grav prin pătrundere ilegală în clădiri de construcţie şi societăţi private, de unde a furat sau a încercat să fure 1300 kg de bobine de cupru, camioane, camioane uşoare, combustibil, articole profesionale, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate având corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate ca infracţiuni incriminate de dispoziţiile art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 32 rap la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 367 din C. pen. român."
S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada cuprinsă între 20.04.2011 şi 18.10.2011 inclusiv, respectiv un total de 5 luni şi 29 de zile, perioadă în care persoana solicitată a fost arestată preventiv în Italia, precum şi perioada de reţinere şi arest provizoriu în cadrul Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bacău, respectiv de la 19.12.2022, până la data 17.01.2023 inclusiv.
În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus traducerea hotărârii şi a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă, din limba română în limba italiană, traduceri care se vor efectua în regim de urgenţă.
În temeiul art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român au rămas în sarcina acestuia. S-a luat act că persoana solicitată a fost asistată de apărător ales. În conformitate cu 87 din Legea nr. 302/2004 şi art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 20.12.2022 a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2022 sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia faţă de cetăţeanul român A..
În temeiul art. 43 alin. (3) din C. proc. pen., constatând identitatea de obiect şi persoană a cauzelor nr. 760/32/2022 şi 761/32/2022 (cauză trimisă la dosar de un alt complet în vederea reunirii), ambele având ca obiect punerea în executare a unui mandat european de arestare privind pe aceeaşi persoană solicitată, respectiv A., Curtea a dispus reunirea celor două cauze, pentru a fi soluţionate împreună.
La dosarul cauzei au fost depuse doar semnalările transmise în Sistemul Informatic Schengen de către autorităţile judiciare italiene, privind pe cetăţeanul român solicitate A..
S-a reţinut în aceste sesizări că la data de 06.12.2022, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, lucrarea cu nr. x/2022, având ca obiect semnalarea în SIS introdusă de Biroul Sirene Naţional din Italia la data de 06.12.2022 pe numele persoanei solicitate, cetăţean român A. şi prin care s-a solicitat arestarea acestuia în vederea predării în baza mandatului european de arestare din data de 28.10.2022, în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la 3 ani, 6 luni închisoare şi 1.700 euro amendă, pentru comiterea a 14 infracţiuni de furt deosebit de grav, tentativă la furt deosebit de grav, participare în cadrul unui grup infracţional, prevăzute de art. 56, 110, 416, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian, constând în aceea că, în perioada 13.12.2010 - 18.10.2011, la Cigliano, Verceli, Alzano Lombardo, Collegno, San Martino Trecate, Nerviano, Livorno Ferraris, Trecate, Pollein, Ceva, sus-numitul, în complicitate cu alte persoane, a comis 14 infracţiuni de furt deosebit de grav prin pătrundere ilegală în clădiri de construcţie şi societăţi private, de unde a furat sau a încercat să fure 1300 kg de bobine de cupru, camioane, camioane uşoare, combustibil, articole profesionale. Faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate au corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate ca infracţiuni incriminate de dispoziţiile art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 32 rap la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 367 din C. pen. român.
De asemenea, s-a mai reţinut că la data de 06.12.2022, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, lucrarea cu nr. x/2022, având ca obiect semnalarea în SIS introdusă de Biroul Sirene Naţional din Italia la data de 06.12.2022 pe numele persoanei solicitate, cetăţean român, A. şi prin care s-a solicitat arestarea acestuia în vederea predării în baza mandatului european de arestare din data de 28.10.2022, în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la 8 luni închisoare şi 200 euro amendă, pentru comiterea unei infracţiuni de tentativă de furt deosebit de grav, prevăzută de art. 56, 110, 624, 625 din C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 10.04.2011, la Lodi, sus-numitul, în complicitate cu alte persoane, a intrat în mod ilegal într-o staţie electrică, care aparţine companiei de trenuri din Italia, de unde a încercat să fure câteva bobine de cupru, încercând ulterior să scape cu un autoturism x, care îi aştepta şi care era condus de un complice care a reuşit să scape deoarece ei au fost blocaţi de o patrulă de poliţie. Sentinţa rămasă de executat este de 3 ani, 8 luni, 1 zi de închisoare şi 1.900 de euro amendă, ulterior contopirii mai multor sentinţe aplicate sus-numitului.
Prin Sentinţa penală nr. 1 din 3.01.2023, Curtea de Apel Bacău a admis cererea autorităţilor judiciare din Italia şi a dispus punerea în executare a celor două mandate europene de arestare, reţinând, în esenţă, referitor la unul dintre mandatele europene de arestare, că există un motiv opţional de refuz, respectiv cel prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, respectiv executarea pedepsei aplicate s-a prescris referitor la pedeapsa de 8 luni închisoare pronunţată prin sentinţa emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013.
Pe de altă parte, s-a constatat că în privinţa mandatului european de arestare referitor la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa emisă la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nu există vreun motiv de refuz la predare, opţional sau imperativ.
Având în vedere că, în privinţa mandatului european de arestare referitor la pedeapsa de 8 luni închisoare există doar un motiv opţional de refuz, iar fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa de 8 luni este concurentă cu cele pentru care a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, existând şi un ordin de unificare a acestor pedepse, într-o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare, s-a constatat că se impune predarea persoanei solicitate în vederea punerii în executare a mandatelor europene de arestare.
Prin Decizia nr. 37 din 17.01.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2022 şi în consecinţă:
S-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a revocat măsura arestării preventive a persoanei solicitate A. dispusă prin Sentinţa penală nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea Mandatului de arestare nr. x din data de 03 ianuarie 2023 emis de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în acelaşi dosar, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.098 RON, a rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că în cauza de faţă, prima instanţă nu a verificat îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 28.10.2022 în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB şi în baza mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, faţă de persoana solicitată A., în vederea executării pedepsei de 3 ani 8 luni 1 zi închisoare şi 1.900 euro amendă, urmare a contopirii mai multor pedepse.
S-a constatat că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, iar în considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 100 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte a notat că din actele şi lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.
De asemenea, s-a reţinut că, fiind sesizată cu privire la executarea mandatelor europene de arestare, la termenul din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Bacău a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care a precizat că nu renunţă la regula specialităţii şi că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare italiene, iar dacă hotărârile de condamnare prin care au fost aplicate pedepsele ce fac obiectul mandatului european de arestare vor fi recunoscute, doreşte executarea pedepsei pe teritoriul României . Aceeaşi solicitare, de a nu fi predat autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare şi de a executa pedeapsa în România, persoana solicitată a avut-o şi la acordarea cuvântului asupra contestaţiei formulate în cauză.
Înalta Curte a reţinut că într-adevăr infracţiunile ce formează obiectul mandatelor europene de arestare emise de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 teza I din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări şi că nu sunt incidente niciunul dintre motivele obligatorii de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004, însă, în cauză, s-a invocat unul dintre motivele opţionale de refuz la predare, prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte a reţinut că dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Invocarea motivului de neexecutare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european când "a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român (...) şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent; (...)", obliga instanţa să analizeze efectiv motivul de neexecutare, analiza nefiind opţională.
Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte a constatat că prima instanţă a analizat formal motivul invocat de persoana solicitată, cu consecinţa autorizării predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, fără a face o analiză reală a motivului opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi fără a solicita copii certificate ale celor două hotărâri judecătoreşti de condamnare emise de autorităţile judiciare din Italia, respectiv sentinţa din data de 26.02.2015 emisă de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB şi sentinţa emisă la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB.
În acord cu principiul dreptului la un proces echitabil consacrat de CEDO, transpus şi în legislaţia naţională şi prin raportare la motivele de contestaţie ale persoanei solicitate, s-a apreciat că se impune trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru a-i fi oferită persoanei solicitate posibilitatea de a beneficia de o analiză efectivă a cererii sale de către prima instanţă, respectându-i-se, astfel, drepturile procesuale, în contextul unor condamnări date României de Curtea Europeană pentru violarea art. 6 par. 1 şi 3 din Convenţie, instanţa având obligaţia de a se asigura ca drepturile garantate de Convenţie "să fie concrete şi efective, nu teoretice şi iluzorii".
Pe de altă parte, pronunţarea unei soluţii de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare direct în contestaţie, ar face ca persoana solicitată să nu aibă acces la exercitarea controlului judiciar asupra unei asemenea decizii, întrucât este definitivă, fapt ce ar conduce la încălcarea dreptului său la apărare şi a dreptului la dublul grad de jurisdicţie consacrate de art. 6 din Convenţie, drepturi care reprezintă componente ale unei proceduri echitabile. Inexistenţa unui al doilea grad de jurisdicţie (drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului) ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicţie, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţie.
Referitor la măsura preventivă dispusă cu privire la persoana solicitată, Înalta Curte a reţinut că aceasta este obligatorie în situaţia în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, însă, în prezent, măsura arestării preventive în vederea predării persoanei solicitate A. nu se mai justifică, dat fiind faptul că instanţa de control judiciar a desfiinţat hotărârea primei instanţe de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia, iar măsura arestării preventive a fost luată tocmai pentru a se putea face predarea acesteia către autorităţile judiciare emitente ale mandatului.
Sub un alt aspect, în rejudecare instanţa va face şi aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la deducerea perioadei arestării provizorii şi a arestării în vederea predării.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, fiind format Dosarul nr. x/2022 având ca obiect rejudecarea cauzei privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de autorităţile din Italia.
Deşi judecătorul învestit cu soluţionarea punerii în executare a mandatelor europene de arestare a apreciat că s-a pronunţat cu privire la această cauză, dispunând admiterea solicitării şi motivând inclusiv cu privire la admisibilitatea temeiurilor opţionale şi imperative de refuz al predării, motiv pentru care s-a abţinut de la soluţionarea în continuare a cauzei, cererea acestuia a fost respinsă, urmând ca acesta să pronunţe o nouă hotărâre în aceeaşi cauză, având practic acelaşi obiect.
Curtea a constatat că instanţa de control judiciar a reţinut că se impunea efectuarea unei analize reale a motivului opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi solicitarea de copii certificate ale celor două hotărâri judecătoreşti de condamnare emise de autorităţile judiciare din Italia, respectiv sentinţa din data de 26.02.2015 emisă de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB şi sentinţa emisă la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB.
În cauză s-au solicitat copii certificate ale celor două hotărâri judecătoreşti de condamnare emise de autorităţile judiciare din Italia, respectiv sentinţa din data de 26.02.2015 emisă de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB şi sentinţa emisă la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB.
De asemenea, s-au solicitat relaţii de la autorităţile din Italia cu privire la perioadele în care persoana solicitată s-a aflat sub imperiul măsurilor arestului preventiv, al reţinerii, sau dacă a fost în stare de detenţie în executarea pedepselor la care a fost condamnat în Italia, autorităţile italiene formulând un răspuns complet la data de 16.03.2023.
În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentat în instanţă şi i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa mandatului european de arestare, asupra conţinutului acestuia, a posibilităţii de a consimţi la predare către statul solicitant şi de a renunţa la regula specialităţii.
Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă şi că doreşte să execute pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Italia într-un penitenciar din România.
Instanţa i-a dus la cunoştinţă persoanei solicitate prevederile art. 117 din Legea nr. 302/2004 şi aceasta a declarat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, ori supusă oricărei alte restricţii a libertăţii, pentru fapte comise anterior predării în baza prezentului mandat european de arestare.
De asemenea, fiind interpelată în această privinţă, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să execute pedeapsa închisorii ce face obiectul mandatului european de arestare în statul membru emitent.
Curtea a pus în dezbatere contradictorie şi recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei de condamnare în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că mandatele europene de arestare au fost emise, în vederea punerii în executare a Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, şi în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB.
S-a reţinut în sarcina persoanei condamnate A. că activitatea infracţională a fost comisă în anii 2010 - 2011, şi a constat în aceea că, în perioada 13.12.2010 - 18.10.2011, la Cigliano, Verceli, Alzano Lombardo, Collegno, San Martino Trecate, Nerviano, Livorno Ferraris, Trecate, Pollein, Ceva, sus-numitul, în complicitate cu alte persoane, a comis 14 infracţiuni de furt deosebit de grav prin pătrundere ilegală în clădiri de construcţie şi societăţi private, de unde a furat sau a încercat să fure 1300 kg de bobine de cupru, camioane, camioane uşoare, combustibil, articole profesionale. De asemenea, s-a mai reţinut că, în data de 10.04.2011, la Lodi, sus-numitul, în complicitate cu alte persoane, a intrat în mod ilegal într-o staţie electrică, care aparţine companiei de trenuri din Italia, de unde a încercat să fure câteva bobine de cupru, încercând ulterior să scape cu un autoturism x, care îi aştepta şi care era condus de un complice care a reuşit să scape deoarece ei au fost blocaţi de o patrulă de poliţie. Sentinţa rămasă de executat este de 3 ani, 8 luni, 1 zi de închisoare şi 1.900 de euro amendă, ulterior contopirii mai multor sentinţe aplicate sus-numitului."
Curtea a constată că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate au corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate ca infracţiuni prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 32 rap la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 367 din C. pen. român şi fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv 1 - 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
Instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi cele din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât şi cele opţionale, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Curtea, ca instanţă de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii emiterii unui mandat european de arestare şi nici să examineze legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare în baza căreia a fost emis un astfel de mandat. S-a apreciat însă că este incident în cauză motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Conform acestei dispoziţii legale, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: Art. 99 alin. (2) lit. c): când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;
Aşa cum s-a arătat deja, persoana solicitată A. a declarat în faţa instanţei că nu este de acord cu predarea în Italia şi refuză să execute pedeapsa pe teritoriul acestui stat, respectiv este căsătorit şi are un copil minor şi că faptele de care este acuzat şi pentru care a fost condamnat sunt foarte vechi, din anii 2007 - 2011. Ţinând seama că persoana solicitată este cetăţean român, persoanele cu care se află în relaţii de rudenie apropiată se află în România, instanţa a apreciat că reeducarea şi reinserţia socială a acesteia s-ar putea realiza mult mai eficient dacă ar executa pedeapsa pe teritoriul României şi nu pe teritoriul statului emitent.
Constatând incident acest motiv de refuz al executării mandatului european de arestare cu care a fost sesizată, Curtea, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia privind executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 28.10.2022, respectiv: - 1. în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, şi - 2. în baza mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, pe numele persoanei solicitate cetăţean român A..
S-a reţinut că potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 162 şi 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018 şi nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute de art. 163 din aceeaşi lege.
Astfel, s-a reţinut că cele două hotărâri sunt definitive şi executorii, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracţiune conform legii penale române şi autorul răspunde penal, persoana condamnată are cetăţenie română şi este de acord să execute pedeapsa în România.
Curtea a observat că, referitor la sentinţa emisă la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, există un motiv de nerecunoaştere şi neexecutare, respectiv cel prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004 respectiv executarea pedepsei aplicate s-a prescris referitor la pedeapsa de 8 luni închisoare pronunţată prin sentinţa emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013.
Astfel, potrivit legii penale române, termenul de prescripţie al executării pedepsei închisorii de 8 luni este de 5 ani şi 8 luni şi începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv 13.07.2013. S-a constatat, în consecinţă, că la data de 13.03.2019, a intervenit prescripţia executării pedepsei de 8 luni închisoare mai sus menţionată, motiv pentru care s-a apreciat că nu va putea recunoaşte această sentinţă de condamnare.
În baza art. 99 alin. (2) lit. c) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, Curtea a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia privind executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 28.10.2022, respectiv: - 1. în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, şi - 2. în baza mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, pe numele persoanei solicitate - cetăţean român A..
În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut pe cale incidentală sentinţa emisă la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, prin care persoana solicitată A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni pentru comiterea a 14 infracţiuni de furt deosebit de grav, tentativă la furt deosebit de grav, participare în cadrul unui grup infracţional, prevăzute de art. 56, 110, 416, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian, constând în aceea că, în perioada 13.12.2010 - 18.10.2011, la Cigliano, Verceli, Alzano Lombardo, Collegno, San Martino Trecate, Nerviano, Livorno Ferraris, Trecate, Pollein, Ceva, sus-numitul, în complicitate cu alte persoane, a comis 14 infracţiuni de furt deosebit de grav prin pătrundere ilegală în clădiri de construcţie şi societăţi private, de unde a furat sau a încercat să fure 1300 kg de bobine de cupru, camioane, camioane uşoare, combustibil, articole profesionale, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate având corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate ca infracţiuni incriminate de dispoziţiile art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 32 rap la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 367 din C. pen. român.
S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar şi răspunsul autorităţilor din Italia, în baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada cuprinsă între 20.04.2011 şi 18.10.2011 inclusiv, respectiv un total de 5 luni şi 29 de zile, perioadă în care persoana solicitată a fost arestată preventiv în Italia, precum şi perioada de reţinere şi arest provizoriu în cadrul Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bacău, respectiv de la 19.12.2022, până la data 17.01.2023 inclusiv.
Împotriva Sentinţei penale nr. 34/2023 din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022 a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată la data de 19 aprilie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub Dosar nr. x/2022, fiind stabilit termen de judecată la data de 25 aprilie 2023.
În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, respingerea sesizării parchetului şi punerea în libertate a persoanei solicitate, solicitând, totodată, să se analizeze incidenţa motivului de prescripţie, iar în măsura în care se va aprecia că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege, să se dispună respingerea solicitării formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu consecinţa punerii în libertate a persoanei solicitate.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 34/2023 din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reţine că prima instanţă a fost investită cu soluţionarea cauzei privind cererea autorităţilor judiciare din Italia privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 28.10.2022 în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, şi în baza mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, pe numele persoanei solicitate A..
Prin Sentinţa penală nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, (pronunţată de doamna judecător B.) s-a admis cererea autorităţilor judiciare din Italia şi s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 28.10.2022 în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, şi în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, pe numele persoanei solicitate A..
Prin Decizia nr. 37 din 17.01.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. S-a revocat măsura arestării preventive a persoanei solicitate A. dispusă prin Sentinţa penală nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2022. S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea Mandatului de arestare nr. x din data de 03 ianuarie 2023 emis de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în acelaşi dosar, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză. În esenţă, s-a reţinut că prima instanţă nu a verificat îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 28.10.2022 în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, precum şi că prima instanţă a analizat în mod formal motivul invocat de persoana solicitată.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2022*. La data de 06 februarie 2023, doamna judecător B. a formulat declaraţie de abţinere, în drept a invocat dispoziţiile art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., motivând, în esenţă, că a pronunţat sentinţa penală a cărei rejudecare s-a dispus.
Prin încheierea din 06 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 68 rap la art. 64 alin. (3) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, declaraţia de abţinere formulată de doamna judecător, reţinându-se, în esenţă, că în condiţiile în care Înalta Curte a indicat expres că prin sentinţa penală s-a analizat doar formal sesizarea, iar soluţia pronunţată nu reprezintă rezultatul unei activităţi de judecată propriu-zise, nici în prezenta procedură specială, nu se poate reţine altceva, în contradicţie cu cele statuate de instanţa supremă.
Prin Sentinţa penală nr. 34/2023 din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, (pronunţată de doamna judecător B.) în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, s-a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia privind executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 28.10.2022, respectiv
1. în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, şi 2. în baza mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, pe numele persoanei solicitate - cetăţean român A.. În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB, prin care persoana solicitată A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi s-a dispus executarea de către persoana solicitată într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din C. proc. pen. "Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinţarea ori casarea hotărârii".
Aşadar, se constată că Sentinţa penală nr. 34 din data de 06 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bacău a fost pronunţată de doamna judecător B., care a pronunţat şi Sentinţa penală nr. 1 din 03 ianuarie 2023, soluţionând cauza atât în primă instanţa, cât şi în rejudecare după desfiinţarea sentinţei.
În acest context, Înalta Curte constată că doamna judecător B. fiind învestită cu soluţionarea cauzei pendinte, se afla în mod evident în situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., întrucât a soluţionat cauza prin Sentinţa penală nr. 1 din 03.01.2023, precum şi ulterior, în rejudecare pronunţând Sentinţa penală nr. 34 din 06.04.2023.
Potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., determină întotdeauna aplicarea nulităţii dispoziţiile privind compunerea completului de judecată.
În atare situaţie, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., o hotărâre pronunţată de un complet care nu a fost legal constituit este lovită de nulitate absolută, astfel încât, în cauză, atât sentinţa penală menţionată, cât şi toate actele efectuate de completul nelegal constituit în timpul cercetării judecătoreşti în rejudecarea cauzei, inclusiv încheierea de şedinţă din data de 06 februarie 2023, prin care s-a dispus respingerea declaraţiei de abţinere sunt lovite de nulitate.
Prin urmare, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare de către un complet de judecată legal constituit pentru verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 28.10.2022 în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 304/2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 14.10.2020, ca urmare a sentinţei emise la data de 26.02.2015 de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB şi în baza Mandatului naţional de închisoare nr. SIEP 307/2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Vercelli la data de 10.10.2020 ca urmare a sentinţei emise la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB, faţă de persoana solicitată A., în vederea executării pedepsei de 3 ani 8 luni 1 zi închisoare şi 1.900 euro amendă, urmare a contopirii mai multor pedepse, precum şi pentru analizarea motivului invocat de persoana solicitată, cu consecinţa autorizării predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, a motivului opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi fără a solicita copii certificate ale celor două hotărâri judecătoreşti de condamnare emise de autorităţile judiciare din Italia, respectiv sentinţa din data de 26.02.2015 emisă de către Curtea Vercelli, confirmată de Curtea de Apel Torino la data de 20.04.2018, definitivă la data de 12.07.2018, nr. de referinţă decizie 304/2015- N 799/2012 RG TRIB şi sentinţa emisă la data de 30.05.2011 de către Curtea Lodi, confirmată de Curtea de Apel Milano la data de 28.05.2013, definitivă la data de 13.07.2013, nr. de referinţă decizie 640/2011-511/2011 RG TRIB.
Referitor la măsura preventivă dispusă cu privire la persoana solicitată, Înalta Curte reţine că aceasta este obligatorie în situaţia în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, însă, în prezent, măsura arestării preventive în vederea predării persoanei solicitate A. nu se mai justifică, dat fiind faptul că instanţa de control judiciar a desfiinţat hotărârea primei instanţe de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia, iar măsura arestării preventive a fost luată tocmai pentru a se putea face predarea acesteia către autorităţile judiciare emitente ale mandatului.
Sub un alt aspect, în rejudecare instanţa va face şi aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la deducerea perioadei arestării provizorii şi a arestării în vederea predării.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 34/2023 din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată, încheierea din camera de consiliu din 06 februarie 2023 prin care s-a respins declaraţia de abţinere şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Va revoca măsura arestării preventive a persoanei solicitate A. dispusă prin Sentinţa penală nr. 34 din data de 06 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.
Va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatul de arestare nr. x din data de 06 aprilie 2023 emis de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în acelaşi dosar, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 34/2023 din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Desfiinţează sentinţa penală atacată, încheierea din camera de consiliu din 06 februarie 2023 prin care s-a respins declaraţia de abţinere şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Revocă măsura arestării preventive a persoanei solicitate A. dispusă prin Sentinţa penală nr. 34 din data de 06 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.
Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatul de arestare nr. x din data de 06 aprilie 2023 emis de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în acelaşi dosar, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2023.
GGC - NN