Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 06 aprilie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 ridicată de contestatorul-inculpat A..
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a reţinut că la termenul de judecată din data de 28 martie 2023, inculpatul contestator A. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 parag. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În motivarea scrisă a excepţiei ridicate, inculpatul a arătat că viciul de neconstituţionalitate constă în omisiunea legiuitorului de a prevedea o cale de atac în cazul în care este respinsă o cerere de adresare a unei întrebări preliminare.
Curtea a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău, înregistrat pe rolul instanţei la data de 05.07.2022, sub nr. x/2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, prin sisteme informatice, prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În susţinerea rechizitoriului, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în perioada octombrie 2020, cu intenţie, a produs materiale foto cu conţinut explicit sexual, ce o înfăţişează pe minora B., în vârstă de 17 ani, materiale pe care le-a stocat, deţinut, distribuit şi prezentat prin sisteme informatice, respectiv prin intermediul telefonului său mobil, identificat şi ridicat de la acesta la data de 07.04.2021.
S-a arătat că potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, de oricare dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizarea a Curţii Constituţionale, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploieşti a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de una din părţile din dosar, fiind îndeplinită şi condiţia negativă constând în aceea că dispoziţiile menţionate nu au fost declarate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Curtea a constatat că nu este întrunită în prezenta cauză condiţia referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor legale criticate ca nefiind conforme cu Constituţia României.
Astfel, s-a constatat că prezenta cauză are ca obiect contestaţie împotriva încheierii prin care au fost soluţionate cererile şi excepţiile invocate de către inculpat cu referire la faza de urmărire penală.
Potrivit art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii în cameră preliminară îl constituie verificare competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
S-a menţionat că dispoziţiile criticate de către inculpat vizează următoarele: (5) încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii poate fi atacată cu recurs la instanţa superioară, în termen de 72 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părţilor; hotărârea este definitivă.
Astfel, Curtea a apreciat că dispoziţiile criticate nu vizează în niciun fel soluţionarea obiectului cauzei, nefiind pronunţată în cauză nicio încheiere de suspendare a judecăţii.
Interpretarea dată de inculpat în motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv lipsa unei căi de atac în situaţia în care se respinge cererea de sesizare a CJUE cu o întrebare preliminară, nu este conformă cu norma de drept criticată, alin. (5) referindu-se doar la dispoziţia de suspendare a cauzei şi nu la cererea de sesizare a instanţei europene, situaţia premisă fiind aşadar diferită.
Împotriva din data de 06 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs contestatorul A..
Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte constată că inculpatul A. a formulat o cerere de recurs împotriva încheierii din data de 12 aprilie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care i s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
De asemenea, a mai formulat recurs împotriva încheierii din data de 28.03.2023 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care i s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Totodată, a formulat recurs împotriva încheierii din data de 28.03.2023 de respingere a cererii de sesizare a CJUE.
Se constată că prin încheierea din data de 28.03.2023, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a completului de judecată, a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de înaintare către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unor întrebări preliminare şi a stabilit că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale a României pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate va fi soluţionată prin încheiere odată cu fondul cauzei.
De asemenea, din consultarea fişei ECRIS a dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti, se constată că la termenul din data de 12.04.2023, instanţa nu s-a pronunţat asupra vreunei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, ci a respins contestaţia declarată de inculpat împotriva Încheierii nr. 233 din data 15.12.2022 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Buzău.
Astfel, văzând motivele căii de atac şi, în contextul în care Curtea de Apel Ploieşti s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a instanţei constituţionale prin încheierea din data de 06 aprilie 2023, respingând solicitarea vizând dispoziţiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, se constată că, în realitate, inculpatul a intenţionat să atace această încheiere şi nu încheierile din data de 28 aprilie 2023 sau 12 aprilie 2023.
În egală măsură, având în vedere limitele învestirii instanţei în raport de obiectul cauzei, anterior evocat, Înalta Curte va trimite pe cale administrativă la cabinetului preşedintelui secţiei penale, spre repartizare aleatorie, cererea de recurs formulată de către inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 aprilie 2023 prin care s-a respins sesizarea CJUE.
Revenind la obiectul prezentei cauze, în ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a instanţei de control constituţional, se reţine că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi, are în vedere neconstituţionalitatea art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.
Legătură dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, de asemenea, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Această condiţie presupune că norma invocată orientează soluţia.
Inculpatul a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Potrivit acestor dispoziţii, încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii poate fi atacată cu recurs la instanţa superioară, în termen de 72 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părţilor; hotărârea este definitivă.
Înalta Curte constată că recurentul a formulat contestaţie împotriva încheierii nr. 233 din data 15.12.2022, prin care judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Buzău a respins cererile şi excepţiile invocate în procedura prevăzută de art. 342 din C. proc. pen.
Chiar dacă cu ocazia soluţionării contestaţiei inculpatul a formulat o cerere de sesizare a CJUE, cerere a fost respinsă, fără a se dispune suspendarea cauzei. Dispoziţiile criticate, respectiv art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, au în vedere încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii în cazul sesizării Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Textul legal criticat este clar şi precis vizând încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei, astfel încât interpretarea recurentului conform căreia se referă la lipsa unei căi de atac în situaţia în care se respinge cererea de sesizare a CJUE este neîntemeiată. Astfel, în aceste condiţii, dispoziţiile criticate nu pot avea un efect real asupra soluţionării fondului cauzei.
Ca atare, similar primei instanţe, Înalta Curte apreciază că ultima cerinţă nu este realizată, având în vedere că instanţa în faţa căreia se invocă excepţia de neconstituţionalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional, în condiţiile în care este necesar a verifica şi măsura în care o astfel de excepţie tinde, în mod real, la învestirea Curţii Constituţionale cu un examen al conformităţii dintre înţelesul normei legale şi exigenţele Constituţiei, prerogativă recunoscută Curţii prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Astfel, se reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei, drept pentru care, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 06 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea, va trimite pe cale administrativă la cabinetului preşedintelui secţiei penale, spre repartizare aleatorie, cererea de recurs formulată de către inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 aprilie 2023 prin care s-a respins cererea de sesizare a CJUE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 06 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2023.
GGC - NN