În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 16/F/MEA din data de 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 104 alin. (6), (7) şi 10 raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, văzând dispoziţiile mandatului european de arestare emis de către judecătorul A., din cadrul Judecătoriei pentru cazuri de violenţă împotriva femeilor din Vendrell (Tarragona) - Spania la data de 21.12.2022, în Dosar nr. x/2022, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate B., pe o durată de 30 de zile începând cu data de 12.04.2023 şi până la data de 11.05.2023, inclusiv.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Spania, în vederea efectuării procedurilor penale având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de viol, prev. de art. 179, cu aplicarea art. 23 din C. pen. spaniol, vătămare corporală, prev. de art. 148 din C. pen. spaniol, contra vieţii private, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. spaniol, rele tratamente în formă continuată în mediul familial, prev. de art. 173 alin. (2) din C. pen. spaniol, constrângere, în formă continuată, prev. de art. 172 alin. (2) din C. pen. spaniol şi rele tratamente, prev. de art. 153 alin. (1) din C. pen. spaniol.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.
S-a constatat că persoana solicitată B. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară competentă din Spania, nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii şi a solicitat să fie asistată în statul emitent al mandatului european de arestare de un avocat desemnat din oficiu.
În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a menţionat că predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 30.03.2023, la ora 16:00, până la data de 31.03.2023, la ora 16:00 şi că a fost arestată provizoriu începând cu data de 31 martie 2023, până la data de 12 aprilie 2022.
În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a menţionat că, după rămânerea definitivă, prezenta hotărâre va fi comunicată autorităţii judiciare emitente, respectiv Judecătoriei pentru cazuri de violenţă împotriva femeilor din Vendrell (Tarragona) - Spania, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a constatat că persoana solicitată B. este cercetată de autorităţile din Spania pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prev. de art. 179, cu aplicarea art. 23 din C. pen. spaniol, vătămare corporală, prev. de art. 148 din C. pen. spaniol, contra vieţii private, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. spaniol, rele tratamente în formă continuată în mediul familial, prev. de art. 173 alin. (2) din C. pen. spaniol, constrângere, în formă continuată, prev. de art. 172 alin. (2) din C. pen. spaniol şi rele tratamente, prev. de art. 153 alin. (1) din C. pen. spaniol, sancţionate cu pedeapsa închisorii de până la 12 ani.
În esenţă, s-a reţinut că, la data de 3.06.2022, persoana solicitată B. a obligat victima C., partenera sa, să întreţină relaţii sexuale. În timp ce aceasta dormea, persoana solicitată a început să-i atingă tot corpul şi să-i scoată hainele. În acest act a penetrat-o pe aceasta pe cale vaginală şi, în ciuda faptului că C. a încercat să evite, aceasta s-a simţit lipsită de apărare şi i-a fost frică pentru viaţa ei pentru că odată persoana solicitată i-a spus că îi va tăia gâtul. Acest fapt s-a repetat de 3 - 4 ori în aceeaşi săptămână, în climatul de dominaţie de către persoana cercetată, care a locuit cu C. şi o supraveghea în mod constant. În continuare, s-a arătat că în data de 5 iunie 2022 C. i-a dat persoanei solicitate, B., 350 de euro în monede, pentru ca acesta să i le schimbe în bancnote, dar persoana solicitată a refuzat să-i restituie, iar în jurul orei 13:30, în timp ce se aflau amândoi în casă, când C. i-a cerut banii, persoana cercetată a muşcat-o pe tot corpul şi a tăiat-o pe braţ folosind un briceag. De asemenea, în data de 6 iunie 2022, în jurul orei 16:00, s-a reţinut că persoana solicitată nu a lăsat-o pe C. să urce într-un tren, context în care a exercitat mai multe acte de violenţă. S-a reţinut că în urma evenimentelor din 5 - 6.06.2022 C. a rămas cu o plagă incizată de 6,5 cm, pentru care a avut nevoie de un timp de vindecare de 10 zile, precum şi mai multe leziuni de tip eroziune sau echimoze, pentru care a avut nevoie de un timp mediu de vindecare de 7 zile. De asemenea, s-a reţinut că la o dată nedeterminată persoana solicitată i-a făcut fotografii C. în timp ce aceasta se dezbrăca, fără acordul ei, şi i-a spus că, dacă se va întoarce în România, le va posta pe Facebook, astfel încât copiii ei să o vadă şi să le fie ruşine.
Curtea a constatat că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, iar la termenul din data de 31.03.2023 s-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate şi s-a constatat că aceasta este persoana menţionată în conţinutul mandatului european de arestare.
În ceea ce priveşte condiţiile de formă ale mandatului european de arestare emis de către judecătorul A., din cadrul Judecătoriei pentru cazuri de violenţă împotriva femeilor din Vendrell (Tarragona) - Spania la data de 21.12.2022, în Dosar nr. x/2022, instanţa a constatat că acesta a fost tradus în limba română şi cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu excepţia menţiunilor prev. de art. 87 alin. (1) lit. e), respectiv descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul sau gradul de implicare al persoanei solicitate.
Cu toate acestea, instanţa a apreciat că nu este necesar să se solicite informaţii suplimentare, conform art. 104 alin. (12) şi art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că autoritatea judiciară emitentă a înaintat la dosarul cauzei, în copie şi în limba pe care persoana solicitată o înţelege, un exemplar al ordonanţei de emitere a ordinului european de anchetă, în care sunt prezentate circumstanţele în care au fost săvârşite presupusele fapte, inclusiv momentul, locul şi gradul de implicare a persoanei solicitate.
Deopotrivă, faptele menţionate în mandatul european de arestare îndeplinesc condiţia dublei incriminări, prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (cu menţiunea că în privinţa infracţiunii de viol nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004), realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de viol prev. de art. 218 alin. (3) lit. b) din C. pen., care se pedepseşte cu închisoarea de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, violenţă în familie prev. de art. 199 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen., care se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani şi 3 luni sau cu amendă (maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime), violarea vieţii private, prev. de art. 226 alin. (1) din C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la o lună la 6 luni sau amenda, ameninţarea, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., care se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă şi tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen., care se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Totodată, instanţa a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, susţinerile apărării potrivit cu care este incident motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 302/2004 fiind neîntemeiate. Astfel, soluţia de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată C.), violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (1) din C. pen. (2 fapte - persoane vătămate C. şi D.) şi distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată C.) nu a vizat faptele cercetate de autorităţile judiciare din Spania, ci o stare de fapt diferită, reţinându-se că în perioada iunie - septembrie 2022, în imobilul situat în Vâlcele nr. 207, jud. Covasna, numitul B. a lipsit-o de libertate pe concubina sa - persoana vătămată C., i-a distrus telefonul mobil şi a agresat-o în momentul în care aceasta a vrut să părăsească locuinţa, în aceeaşi perioadă fiind agresat şi fiul sus-numitei, D. (astfel cum rezultă din ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe nr. 1946/P/2022, ataşată la fila nr. x din suplimentul dosarului nr. x/2023).
În continuare, având în vedere că din relaţiile solicitate de la unităţile de parchet identificate s-a constatat existenţa unui dosar penal înregistrat sub nr. x/2022 pe rolul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Covasna, Curtea a apreciat că se impune efectuarea unor precizări cu privire la motivul de refuz facultativ prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că respectiva cauză s-a format în urma sesizării din oficiu a organelor de cercetare penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, întrucât persoana vătămată C. a relatat că a fost constrânsă de concubinul său, B., să cerşească în Spania şi că acesta a agresat-o fizic. Curtea a constatat că motivul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 este incident atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare. Or, mandatul european de arestare nu vizează presupuse fapte de trafic de persoane, iar, pe de altă parte, motivul este incident doar în cazul în care persoana supusă unor proceduri penale în România are cel puţin calitatea de suspect în cauză, această condiţie nefiind îndeplinită câtă vreme din precizările făcute de organul de urmărire penală rezultă că mijloacele de probă administrate în acest dosar penal nu sunt suficiente pentru dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale.
În ceea ce priveşte poziţia persoanei solicitate în sensul că nu este de acord cu predarea întrucât preferă să-şi exercite dreptul la apărare din România, Curtea a reţinut că lipsa consimţământului la predare nu se circumscrie unor motive obligatorii sau facultative de refuz al executării unui mandat european de arestare, de vreme ce dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd în mod imperativ că în cazul în care "persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.".
Ca atare, critica persoanei solicitate privind faptul că nu este de acord cu predarea nu poate fi primită în considerarea împrejurării că punerea în executarea a unui mandat european de arestare nu este condiţionată de acordul acesteia.
Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile judiciare din Spania a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Spania, astfel că va dispune executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Spania, în vederea efectuării procedurilor penale având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de viol, prev. de art. 179, cu aplicarea art. 23 din C. pen. spaniol, vătămare corporală, prev. de art. 148 din C. pen. spaniol, contra vieţii private, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. spaniol, rele tratamente în formă continuată în mediul familial, prev. de art. 173 alin. (2) din C. pen. spaniol, constrângere, în formă continuată, prev. de art. 172 alin. (2) din C. pen. spaniol şi rele tratamente, prev. de art. 153 alin. (1) din C. pen. spaniol.
Curtea a subliniat faptul că potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, a unui cetăţean român sau a unei persoane care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
În speţă, persoana solicitată B., cetăţean român, are o reşedinţă continuă pe teritoriul României de cel puţin 5 ani astfel că predarea se va face sub condiţia ca, dacă se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România, în vederea executării pedepsei.
Având în vedere mandatul european de arestare, faptele presupus a fi fost comise şi modalitatea în care se bănuieşte că acestea au fost săvârşite, în temeiul 104 alin. (6), (7) şi (10) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004 Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 12.04.2023 şi până la data de 11.05.2023, inclusiv.
În ceea ce priveşte solicitarea numitului B. de punere în libertate, Curtea reţine că măsura arestării în vederea predării este obligatorie în situaţia în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.
Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât şi cu ocazia soluţionării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea şi s-a dispus predarea. În acest sens, instanţa notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
Împotriva Sentinţei penale nr. 16/F/MEA din data de 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, persoana solicitată B. a formulat contestaţie.
Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Din dispoziţiile art. 86 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.
Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile spaniole au menţionat că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis de către judecătorul A., din cadrul Judecătoriei pentru cazuri de violenţă împotriva femeilor din Vendrell (Tarragona) - Spania la data de 21.12.2022, în Dosar nr. x/2022, pe numele persoanei solicitate B..
În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă care, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, în mod corect a constatat că persoana solicitată este cercetată de autorităţile din Spania pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prev. de art. 179, cu aplicarea art. 23 din C. pen. spaniol, vătămare corporală, prev. de art. 148 din C. pen. spaniol, contra vieţii private, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. spaniol, rele tratamente în formă continuată în mediul familial, prev. de art. 173 alin. (2) din C. pen. spaniol, constrângere, în formă continuată, prev. de art. 172 alin. (2) din C. pen. spaniol şi rele tratamente, prev. de art. 153 alin. (1) din C. pen. spaniol; acestea realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de viol prev. de art. 218 alin. (3) lit. b) din C. pen., violenţă în familie prev. de art. 199 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen., violarea vieţii private, prev. de art. 226 alin. (1) din C. pen., ameninţarea, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.
Cât priveşte motivul de refuz obligatoriu prev. de art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 302/2004 invocat de persoana solicitată, respectiv când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri; Înalta Curte constată că pentru a se preveni încălcarea regulii ne bis in idem trebuie verificat, printre altele, dacă există identitate de obiect, respectiv ca faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare să fie identice cu cele pentru care s-a dispus soluţia de clasare. Or, aşa, cum în mod corect, a observat judecătorul de la prima instanţă, faptele pentru care s-a dispus soluţia de clasare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. x/2022 nu au vizat aceleaşi fapte cercetate de autorităţile judiciare din Spania, ci o stare de fapt diferită.
Totodată, referitor la motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine că este incident atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare. Astfel, deşi, există un dosar penal înregistrat sub nr. x/2022 pe rolul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Covasna, fără a relua situaţia de fapt prezentată de prima instanţă, Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că acest motiv nu este incident, având în vedere că persoana solicitată nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceleaşi fapte care au motivat mandatul european de arestare, iar, pe de altă parte, în dosarul menţionat aceasta nu are încă calitatea de suspect, din precizările făcute de organul de urmărire penală rezultând că mijloacele de probă administrate în dosarul penal nu sunt suficiente pentru dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale.
La instanţa de fond la termenul de judecată din data de 31.03.2023 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate B., aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare din Spania. Totodată, persoana solicitată B. a menţionat că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.
Înalta Curte constată că persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile judiciare străine, însă, predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitat nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.
Art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevede că fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, a unui cetăţean român sau a unei persoane care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
În acest sens, se observă că prima instanţă a făcut aplicarea art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
În ceea ce priveşte măsura arestării luate în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reţine că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi dispusă în vederea predării.
În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menţionează că: "În situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".
Prin urmare, predarea, ca o consecinţă directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reţine că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situaţia în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării preventive, aşa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinţei penale nr. 16/F/MEA din data de 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.098 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinţei penale nr. 16/F/MEA din data de 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.098 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2023.
GGC - NN