Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 101/PI din data de 21 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Cabinetul de cercetare al Tribunalului Arondismentului Luxemburg, în Dosarul nr. x, la data de 30.10.2018 pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acesteia către organele judiciare din Luxemburg.
În baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Luxemburg şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, A., cetăţean român , posesor al CI seria x, nr. x, eliberat de SPCLEP Caracal la data de 04.04.2023, pe o durată de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 21.04.2023, până la data de 20.05.2023, inclusiv.
În baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore la data de 21.04.2023, orele 11:50.
A fost respinsă cererea de luare a măsurii arestului la domiciliu.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a reţinut că prin referatul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 21.04.2023, sub numărul x/2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30.10.2018 de către autorităţile judiciare din Luxemburg, Biroul de Investigaţii al Judecătoriei Luxemburg, în Dosarul nr. x, cu privire la persoana urmărită internaţional A., cetăţean român , posesor al CI seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Caracal la data de 04.04.2023, arestarea persoanei urmărite internaţional A. pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Luxemburg şi predarea persoanei urmărite internaţional către autorităţile judiciare din Luxemburg.
Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că acesta a fost emis la data de 30.10.2018 de către Biroul de Investigaţii al Judecătoriei Luxemburg, în Dosarul nr. x, având la bază mandatul de arestare emis la data de 30.10.2018 de către judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Luxemburg.
Potrivit mandatului european de arestare, numitul A. este căutat în vederea desfăşurării procedurilor penale pentru săvârşirea a 4 infracţiuni.
În fapt, autorităţile judiciare emitente au reţinut următoarele:
"La data de 14 iunie 2018, în jurul orelor 01:24, în arondismentul judiciar Luxemburg, la Leudelange strada x nr. 1, la magazinul "B.", prin încălcarea articolelor 461 şi 467 din C. pen.,
A sustras în mod fraudulos, în prejudiciul unei persoane un bun care nu îi aparţinea, cu circumstanţa că furtul a fost comis prin efracţie, escaladă sau chei false, în speţă, a sustras în mod fraudulos în prejudiciul B. S.R.L., numeroase obiecte electronice, mai exact 9 telefoane marca x, model x, 1 telefon mobil marca x, model x, precum şi 4 telefoane mobile marca x model x, fără prejudicierea altor obiecte, plecând de la bunuri care nu îi aparţineau, cu circumstanţa că furtul a fost comis prin efracţie, mai exact prin spargerea vitrinei cu o piatră şi îndoirea grilajului din metal care se afla în spatele vitrinei.
La data de 6 iulie 2018, în jurul orelor 02:40, în arondismentul judiciar x, la magazinul "B.", prin încălcarea articolelor 461 şi 467 din C. pen., a sustras în mod fraudulos, în prejudiciul unei persoane un bun care nu îi aparţinea, cu circumstanţa că furtul a fost comis prin efracţie, escaladă sau chei false,
În speţă, a sustras în mod fraudulos în prejudiciul B. S.R.L., numeroase obiecte electronice, mai exact 10 telefoane mobile marca x, model x, 8 telefoane mobile marca x, model x, 12 telefoane mobile marca x model x, 7 telefoane mobile marca x, model x, model x, 1 laptop marca x, model x, 4 tablete marca x, 1 music player marca x, model x, precum şi o brăţară din răşină albă pentru ceas x, fără prejudicierea altor obiecte, plecând de la bunuri care nu îi aparţineau, cu circumstanţa că furtul a fost comis prin efracţie, mai exact prin izbirea repetată a faţadei din sticlă a magazinului cu maşina în marşarier în scopul de a sparge vitrina, precum şi grilajul din metal care se afla în spatele vitrinei.
Într-o perioadă nedeterminată care nu este acoperită de prescriere, dar pe parcursul anului 2018, pe teritoriul Marelui Ducat Luxemburg, în arondismentul judiciar Luxemburg, mai exact la Leudelange şi Luxemburg, prin încălcarea articolului 506-1 din C. pen., a achiziţionat, deţinut sau utilizat bunuri vizate de articolul 32-1 din alin. (1), punct 1) din C. pen., care formează obiectul sau produsul, direct sau indirect, al infracţiunilor enumerate la punctul 1 din articolul 506-1 din acelaşi cod sau care constituie un avantaj patrimonial oarecare rezultat din una sau mai multe aceste infracţiuni, ştiind, la momentul primirii acestor bunuri, că provin din una sau mai multe din infracţiunile vizate de articolul 506-1 sau din participarea la una sau mai multe din aceste infracţiuni, în speţă, a deţinut obiectele enumerate mai sus la punctele 1 şi 2 care formează produsul direct al acestor infracţiuni de la punctele 1 şi 2, ştiind, la momentul primirii acestor bunuri, că provin din aceste infracţiuni sau din participarea la aceste infracţiuni.
Într-o perioadă nedeterminată care nu este acoperită de prescriere, dar de la data de 14 iunie 2018, pe teritoriul Marelui Ducat Luxemburg, în arondismentul judiciar Luxemburg, mai exact la Leudelange şi Luxemburg, în principal, prin încălcarea articolelor 324 bis şi următoarele din C. pen., a făcut parte, voluntar şi cu bună ştiinţă, dintr-o organizaţie criminală în vederea comiterii de manieră concertată de infracţiuni şi delicte pedepsibile cu închisoarea de maxim patru ani sau cu o pedeapsă mai gravă, pentru a obţine, direct sau indirect, avantaje patrimoniale.
În speţă, a făcut parte voluntar şi cu bună ştiinţă, împreună cu alte persoane, în vederea comiterii de jafuri (furturi calificate), pentru a obţine, direct sau indirect, avantaje patrimoniale.
În subsidiar, prin încălcarea articolelor 324 bis şi următoarele din C. pen., a făcut parte dintr-un grup infracţional format în scopul atentării la persoane sau proprietăţi.
În speţă, a format împreună cu alte persoane, un grup organizat în vederea atentării la bunuri, comiterii de furturi (furt calificat), infracţiuni vizând bunurile prevăzute de articolele 461 şi 467 din C. pen.."
Potrivit mandatului european de arestare, faptele pentru care este suspectată persoana urmărită internaţional A. reprezintă infracţiunile de participarea la un grup infracţional organizat şi furturi comise în grupuri organizate sau cu utilizarea de arme, iar durata maximă a pedepsei prevăzută de legea din Luxemburg pentru aceste infracţiuni este de 10 ani închisoare.
Analizând sesizarea formulată şi actele depuse, Curtea de Apel Timişoara a constatat că sunt respectate dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare.
Raportându-se la dispoziţiile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a constatat că în prezenta cauză nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autorităţile din statul Luxemburg, chiar dacă persoana solicitată nu este de acord cu predarea sa, totodată, termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit, raportat la pedeapsa prevăzută de legea penală din Luxemburg şi din România.
Numitul A. a invocat, pentru a justifica lipsa consimţământului de predare, şi că de puţin timp a fost eliberat din penitenciar, însă acest aspect nu poate constitui un motiv de refuz, conform Legii nr. 302/2004 republicată.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială, art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
Or, după cum s-a arătat deja, în prezenta cauză, s-a apreciat că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării, iar faptele descrise în mandatul european de arestare constituie infracţiuni şi în legea penală română, ele putând constitui infracţiunile de grup infracţional organizat, conform art. 367 C. pen., respectiv furt calificat, conform art. 228 - 229 C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26.04.2023 şi repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 03.05.2023.
Persoana solicitată nu a motivat în scris contestaţia formulată. Cu ocazia dezbaterilor ce au fost susţinute în cadrul şedinţei din data de 03.05.2023, persoana solicitată, prin avocat din oficiu a solicitat admiterea contestaţiei, solicitând să se aibă în vedere că raportat la data săvârşirii presupuselor fapte s-a împlinit termenul de prescripţie, în condiţiile în care faptele săvârşite pe teritoriul Luxemburgului reprezintă infracţiuni de furt, iar conform legislaţiei acestei ţări se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Contestatorul-persoană solicitată a invocat faptul că la momentul săvârşirii presupuselor fapte, anul 2018 era deţinut într-un penitenciar din Franţa. Astfel, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu
III. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei alte măsuri privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puţin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunţat o măsură de siguranţă, pentru condamnări pronunţate cu o durată de cel puţin patru luni.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Luxemburg, respectiv Biroul de Investigaţii al Judecătoriei Luxemburg au emis la data de 30.10.2018 mandatul european de arestare, în Dosarul nr. x, având la bază mandatul de arestare emis la data de 30.10.2018 de către judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Luxemburg cu privire la persoana urmărită internaţional A., cetăţean român , posesor al CI seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Caracal la data de 04.04.2023.
Potrivit mandatului european de arestare, faptele pentru care este suspectată persoana urmărită internaţional A. reprezintă infracţiunile de participarea la un grup infracţional organizat şi furturi comise în grupuri organizate sau cu utilizarea de arme, iar durata maximă a pedepsei prevăzută de legea din Luxemburg pentru aceste infracţiuni este de 10 ani închisoare.
Rolul instanţei de judecată în procedura pendinte, astfel cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, este limitat la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă, fără a analiza temeinicia acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, acesta fiind rolul autorităţii solicitante.
Procedând la analizarea condiţiilor anterior menţionate, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Luxemburg sunt indicate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente, hotărârea în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare (mandatul de arestare emis la data de 30.10.2018 de către judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Luxemburg), natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, ţinându-se seama de prevederile art. 97 din Legea nr. 302/2004, descrierea pe scurt a situaţiei de fapt, pedepsele prevăzute de legea statului emitent pentru infracţiunile săvârşite. Mandatul european de arestare a fost emis conform anexei 1 din legea sus-menţionată.
De asemenea, mandatul european de arestare a fost transmis în limba franceză şi tradus în limba română.
De asemenea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite şi exigenţele cerute de art. 89 din legea privind cooperarea judiciară în materie penală.
Astfel, persoana solicitată se află pe teritoriul României (stat membru al Uniunii Europene), mandatul de arestare preventivă este valabil, nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea, atunci când arestarea şi predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, iar pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 2 ani.
Raportat la infracţiunile presupus a fi săvârşite de persoana solicitată (furt calificat şi constituire a unui grup infracţional organizat), Înalta Curte constată că acestea nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Infracţiunile pentru care persoana solicitată A. este cercetată de către autorităţile judiciare din Luxemburg au corespondent şi în legislaţia penală română, sub incriminările prev. de art. 228 - 229 C. pen. - furt calificat şi de art. 367 C. pen. - constituire a unui grup infracţional organizat.
Verificând incidenţa dispoziţiile art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curtea constată că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării acestuia.
Cu privire la procedura desfăşurată în faţa Curţii de Apel Timişoara, Înalta Curte reţine că persoana solicitată a luat cunoştinţă de conţinutul mandatului european de arestare, astfel cum rezultă din declaraţia acesteia dată în faţa instanţei . Persoana solicitată a fost chestionată cu privire la posibilitatea predării către autorităţile judiciare străine, aceasta nefiind de acord cu predarea. A mai precizat că nu renunţă la regula specialităţii. De asemenea, persoana solicitată a fost audiată cu privire la motivele obligatorii sau opţionale de refuz şi nu a avut obiecţiuni privind identitatea. I s-au adus la cunoştinţă drepturile şi învinuirile, dar şi efectele regulii specialităţii.
Chiar dacă persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, Înalta Curte reţine că procedura de executare a mandatului european de arestare continuă, limitându-se la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.
Astfel, se constată respectate exigenţele dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004.
Concluzionând, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30.10.2018, în Dosarul nr. x, având la bază mandatul de arestare emis la data de 30.10.2018 de către judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Luxemburg pe numele persoanei solicitate A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 461, art. 467, art. 506-1, art. 324 bis şi următoarele din C. pen. al Luxemburgului.
Referitor la criticile persoanei solicitate vizând faptul că pentru faptele presupus a fi săvârşite s-ar fi împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, Înalta Curte le apreciază ca nefondate.
Raportat la faptele ce i se impută persoanei solicitate, ce au corespondenţă în legislaţia română în infracţiunile de furt calificat (art. 228 - 229 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani) şi constituirea unui grup infracţional organizat (art. 367 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani), sancţionate cu pedeapsa închisorii de până la 10 ani, conform legislaţiei din Luxemburg, dar şi la data când se presupune a fi săvârşite (în cursul anului 2018), se constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.
Critica vizând faptul că persoana solicitată nu a săvârşit presupusele fapte reţinute în sarcina sa întrucât la momentul săvârşirii acestora se afla deţinut într-un penitenciar din Franţa este nefondată. Potrivit art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, instanţa de executare nu analizează temeinicia acuzaţiilor formulate împotriva persoanei solicitate, aceasta fiind în sarcina autorităţii solicitante, ci verifică condiţiile de formă ale mandatului, eventualele obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi motivele de refuz ale predării.
În ceea ce priveşte solicitarea persoanei solicitate privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, Înalta Curte reţine că cererea nu poate fi primită. Astfel, ca predarea persoanei solicitate să se realizeze prin intermediul autorităţilor celor două state, este necesară privarea de libertate a persoanei solicitate, în caz contrar procedura ar fi lipsită de eficienţă.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Pentru considerentele enunţate anterior, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 101/PI din data de 21 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 101/PI din data de 21 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 1.098 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 mai 2023.
GGC - NN