Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., în baza actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Prin Încheierea nr. 9 din data de 18 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate A., , formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza Semnalării din Sistemul Informatic Schengen, SIS: 0004.02-P201050187095-0000.01, din 13 aprilie 2023, transmisă de IGPR, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional SIRENE şi, în consecinţă, a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 19 aprilie 2023 şi până la data de 03 mai 2023, faţă de persoana solicitată A..
S-a constatat că sesizarea are la bază Mandatul european de arestare nr. 2 Ls 2 Js 4190/21 emis la data de 06.03.2023 de către judecătorul din cadrul Amtsgericht Deggendorf.
S-a constatat că faţă de persoana solicitată A. a fost luată măsura reţinerii, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18 aprilie 2023, ora 16:50, până la data de 19 aprilie 2023, ora 16:50. S-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Propunerea nr. x/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată la data de 18 aprilie 2023 la Curtea de Apel Cluj s-a solicitat, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii faţă de numitul A., pe o durată de 15 zile, începând de la data expirării reţinerii, în vederea predării acesteia autorităţilor judiciare din Germania, având în vedere lipsa traducerii mandatului european de arestare.
S-a luat act că sesizarea are la bază semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, SIS: 0004.02-P201050187095-0000.01, din 13 aprilie 2023, transmisă prin IGPR, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene, cu privire la faptul că autorităţile judiciare din Germania au solicitat arestarea acesteia în vederea predării, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare de către autorităţile judiciare din Germania pentru comiterea a trei infracţiuni de complicitate la furt calificat, prev. de art. 242, art. 243, art. 244, art. 303, art. 52, art. 53 şi art. 25 din C. pen. german şi până la emiterea mandatului european de arestare.
Autorităţile judiciare din Germania au emis în data de 06.03.2023 Mandatul european de arestare cu nr. de referinţă x, acesta având în vedere săvârşirea a trei infracţiuni de complicitate la furt calificat, prev. de art. 242, art. 243, art. 244, art. 303, art. 52, art. 53 şi art. 25 din C. pen. german.
Potrivit art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, semnalarea introdusă în SIS echivalează cu un mandat european de arestare, dacă este însoţită de informaţiile prevăzute în Anexa nr. 1, iar cu titlu tranzitoriu, până la data la care SIS va avea capacitatea de a transmite toate informaţiile menţionate în Anexa nr. 1, semnalarea echivalează cu un mandat european de arestare în aşteptarea transmiterii originalului.
Prima instanţă a reţinut că la sesizarea parchetului, deşi a fost ataşat şi un exemplar al mandatului european de arestare în limba statului solicitant emis de către autorităţile judiciare din Germania, acesta nu este tradus în limba română, astfel că s-a optat pentru sesizarea Curţii în procedura reglementată de art. 102 şi urm. din Legea nr. 302/2004 şi nu cea prevăzută de art. 99 şi urm. din aceeaşi lege.
În contextul în care, până în momentul sesizării Curţii de Apel Cluj de către parchet, mandatul european de arestare nu a fost prezentat de către procuror în limba română, dar având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, acestea fiind menţionate pe lista celor 32 de infracţiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări (furtul organizat sau armat), prima instanţă a apreciat că în acest moment procesual este oportună luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării, pentru a se evita părăsirea teritoriului statului român, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată nu a prezentat alte garanţii că odată pusă în libertate ar rămâne pe teritoriul României.
A apreciat că lipsa antecedentelor penale, alături de simpla menţiune că este dispus să se prezinte de bună voie în faţa autorităţilor din Germania şi că este interesat de buna desfăşurare a procedurilor din străinătate nu este suficientă pentru a garanta adoptarea unei conduite procesuale conforme, mai cu seamă că nu există informaţii la acest moment cu privire la locuinţa, modalitatea de obţinere a veniturilor, ataşamentul faţă de alte persoane din România, etc.
II. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Prin motivele de contestaţie formulate în scris, persoana solicitată a solicitat admiterea contestaţiei, casarea încheierii atacate şi respingerii sesizării parchetului, având în vedere că nu consimte la predare. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu.
În acest sens, a arătat că este incident unul dintre motivele facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, respectiv cel prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 28.04.2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 03.05.2023.
La termenul fixat pentru soluţionarea contestaţiei, 03.05.2023, persoana solicitată, prin avocat, a arătat că mandatul european de arestare emis de autorităţile germane a fost dispus prin încălcarea dispoziţiilor art. 18 lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia nu se arată în concret contribuţia adusă de persoana solicitată la săvârşirea infracţiunii.
O altă critică vizează faptul că la momentul la care judecătorul fondului a dispus luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată, la dosarul cauzei nu exista traducerea mandatului european de arestare.
În final, a arătat că în perioada 09 - 12 aprilie 2020 era angajat la o societate din Cehia, aflându-se în cursul săptămânii de lucru, astfel încât a apreciat că nu ar fi putut să se afle pe teritoriul Germaniei în perioada de referinţă.
III. Examinând contestaţia formulată, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 102 din Legea nr. 302/2004, referitor la reţinerea şi arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen, în cazul obţinerii unui rezultat pozitiv cu privire la o persoană pentru care un alt stat membru a introdus o semnalare în vederea arestării, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române solicită statului membru solicitant să confirme, în regim de urgenţă, valabilitatea deciziei în baza căreia a fost introdusă respectiva semnalare, iar semnalarea în vederea arestării se transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui rază teritorială a fost localizată persoana.
Procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost depistată persoana solicitată sesizează curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea predării, iar judecătorul sesizat poate admite, prin încheiere motivată, propunerea procurorului şi dispune arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de cel mult 15 zile, fixând un termen de 15 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, şi, dacă este cazul, a hotărârii de condamnare date în lipsă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 82 şi art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.
Prealabil, Înalta Curte constată că prima instanţă a fost sesizată cu respectarea regulilor de competenţă şi a dispus în conformitate cu dispoziţiile legale arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate, constatând că există o semnalare introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen în vederea arestării acesteia.
Instanţa supremă reţine că măsura arestării provizorii a fost dispusă în vederea asigurării predării persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Germania şi corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale (există un mandat european de arestare în limba germană, fără a fi tradus în limba română, o semnalare SIS cu privire la aceasta, faptele imputate fiind descrise în sesizarea formulată, fiind indicate data şi locul comiterii infracţiunii, autorităţile judiciare străine au precizat că persoana solicitată este suspectată de comiterea a trei infracţiuni de complicitate la furt calificat, prev. de art. 242, art. 243, art. 244, art. 303, art. 52, art. 53 şi art. 25 din C. pen. german şi nu există neclarităţi cu privire la identitatea acesteia).
Având în vedere particularităţile cauzei de faţă, respectiv natura şi gravitatea presupuselor infracţiuni săvârşite (complicitate la furt calificat, prev. de art. 242, art. 243, art. 244, art. 303, art. 52, art. 53 şi art. 25 din C. pen. german), amploarea acestora, precum şi faza în care se află procedura judiciară, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru a se dispune arestarea provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06.03.2023 de autorităţile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate.
În mod corect, prima instanţă a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea predării este justificată şi de celeritatea procedurii de executare a mandatului european de arestare, în scopul asigurării bunei desfăşurări a acesteia, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate, în contextul în care cauza a fost amânată în vederea depunerii traducerii mandatului european de arestare în limba română.
O măsură mai puţin coercitivă, precum măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, în contextul celor de mai sus, nu ar fi suficientă pentru a se realiza o analiză adecvată a cererii de executare a mandatului european de arestare. În condiţiile în care aceasta ar fi considerată întemeiată, punerea sa efectivă în aplicare, prin predarea persoanei solicitate autorităţii emitente a mandatului nu ar fi asigurată cât timp persoana solicitată nu prezintă garanţii suficiente în sensul respectării obligaţiilor impuse.
Referitor la apărările persoanei solicitate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, chestiunile vizând lipsa consimţământului la predare sau existenţa motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 urmează a fi analizate cu ocazia verificării îndeplinirii condiţiilor necesare pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, în cauza pendinte Curtea de Apel Cluj fiind sesizată în procedura prevăzută de art. 102 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 şi nu în cea prevăzută de art. 104 şi următoarele din aceeaşi lege.
În ceea ce priveşte faptul că în mandatul european de arestare nu a fost arătată în concret contribuţia adusă de persoana solicitată la săvârşirea infracţiunii, Înalta Curte reţine că faptele astfel cum au fost descrise în semnalare răspund exigenţelor de claritate prevăzute de lege. Mai mult, chestiunea vizând forma de participaţie şi contribuţia persoanei solicitate la săvârşirea faptelor vizează temeinicia acuzaţiei şi excedează competenţei instanţei de executare, acestea fiind în căderea autorităţii solicitante.
Referitor la faptul că la momentul la care judecătorul fondului a dispus luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată, la dosarul cauzei nu exista traducerea mandatului european de arestare, Înalta Curte reţine că prima instanţă a fost sesizată în procedura prevăzută de art. 102 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 (reţinerea şi arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen) şi nu în cea prevăzută de art. 104 şi următoarele din aceeaşi lege care vizează procedura de executare a mandatului european de arestare, astfel încât arestarea provizorie a persoanei solicitate s-a dispus în baza semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen.
Cât priveşte critica vizând faptul că în perioada 09 - 12 aprilie 2020, persoana solicitată era angajată la o societate din Cehia, aflându-se în cursul săptămânii de lucru, astfel încât nu ar fi putut să se afle pe teritoriul Germaniei în perioada de referinţă, Înalta Curte constată că aceasta vizează temeinicia acuzaţiilor formulate împotriva persoanei solicitate, urmând a fi analizată de autorităţile solicitante odată cu soluţionarea cauzei pe fond.
Pentru aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune arestarea provizorie, încheierea atacată fiind legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii nr. 9 din data de 18 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii nr. 9 din data de 18 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 mai 2023.
GGC - NN