Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 109 din 22 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 595 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul condamnat A. (privind intervenirea unei legi penale mai favorabile) raportat la Sentinţa penală nr. 76 din 08 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul condamnat A. la plata către stat a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 340 RON, conform Delegaţiei nr. 2070/2022 - avocat B., a rămas în sarcina statului şi a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroul Suceava.
În acest sens, Curtea a reţinut că, prin adresa din 24 noiembrie 2015, în temeiul art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curţii de Apel Suceava cererea de transfer într-un penitenciar din România, privind pe cetăţeanul român A., în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. T20147356 din 10 aprilie 2015, pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, pentru săvârşirea: unei infracţiuni de trafic de persoane către Marea Britanie în scopul exploatării sexuale, prevăzută de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003 (3 ani închisoare); a două infracţiuni de trafic de persoane în interiorul Marii Britanii, în scopul exploatării sexuale, prevăzută în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege (1 an închisoare); o infracţiune de organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prevăzută în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege (2 ani închisoare); 5 infracţiuni de viol, prevăzute în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003 (12 ani închisoare) şi o infracţiune de deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prevăzută în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 (6 luni închisoare), infracţiuni care au corespondent în legislaţia penală română în trei infracţiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., 5 infracţiuni de viol, prevăzute de art. 218 alin. (3) lit. f) C. pen., şi uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.
Persoana condamnată a fost arestată de către autorităţile engleze, la data de 10 aprilie 2015, în executarea pedepsei aplicate.
Prin Sentinţa penală nr. 76 din 08 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10 aprilie 2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.
În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. T20147356 din 10 aprilie 2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- trafic de persoane, prevăzută de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.), cu aplicare art. 5 C. pen.;
- trafic de persoane, prevăzută în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege, care îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prevăzută în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen. din 1969 (art. 213 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 5 infracţiuni de viol, prevăzute în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, care îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prevăzută în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (art. 323 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, au fost adaptate cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prevăzute în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.
Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10 aprilie 2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10 aprilie 2015 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, a rezultat că A. a fost condamnat prin Sentinţa nr. T20147356 din 10 aprilie 2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, la o pedeapsă de 5479 zile închisoare. La acel moment, A. era încarcerat într-un penitenciar din Anglia şi a fost de acord să fie transferat într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Din considerentele sentinţei pronunţate de autorităţile engleze, s-a reţinut, în esenţă, că în perioada 27 decembrie 2013 - 31 ianuarie 2014, victima S.O. a fost înşelată să călătorească la Londra, aparent să îndeplinească rolul de bonă pentru copiii soţilor C. şi A.. A fost întâmpinată de A. la autocar şi a fost dusă la un hotel din apropiere unde a fost violată. Următoarea dimineaţă a fost dusă la reşedinţa familiei unde pe parcursul următoarelor două zile a fost violată de două ori.
A fost trimisă de cei doi soţi să muncească în primul ei bordel, de unde a fost trimisă acasă datorită sângerării vaginale în exces, cauzată fără îndoială de suferirea raporturilor sexuale repetate la care nu a fost obişnuită. După o perioada de recuperare, victima a fost dusă de A. la un alt bordel, ridicând-o în fiecare dimineaţă.
De asemenea, s-a mai reţinut că cei doi soţi au avut asupra lor carnetul de conducere pe numele A., ştiind că este contrafăcut.
Raportat la situaţia de fapt reţinută în considerentele hotărârii, Curtea de Apel Suceava a constatat că infracţiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată îşi găsesc corespondent în C. pen. român, astfel:
- infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003 îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancţionată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani);
- infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege, îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancţionată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani);
- infracţiunea de organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prevăzută în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege, îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen. din 1969 (art. 213 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancţionată cu închisoare de la 2 ani la 7 ani (2 ani la 7 ani);
- 5 infracţiuni de viol, prevăzută în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancţionată cu închisoare de la 3 ani la 10 ani (3 ani la 10 ani);
- infracţiunea de deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prevăzută în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 (art. 323 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancţionată cu închisoare de la 3 luni la 3 ani (3 luni la 3 ani sau amendă).
S-a observat că, potrivit celor inserate în certificatul menţionat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, perioada totală a pedepsei privative de libertate deja executată de persoana condamnată era de 182 zile până la data de 08 octombrie 2015, la care se adaugă cea executată în continuare, până la zi, aceasta aflându-se în prezent în detenţie.
Curtea de Apel Suceava a constatat că, relativ la hotărârea de condamnare pronunţată de instanţa străină, sunt îndeplinite cerinţele stipulate în art. 155 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, respectiv: sentinţa este definitivă şi executorie; faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracţiuni şi potrivit legislaţiei române, condamnatul este cetăţean român (conform adresei Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date) şi a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile judiciare din Anglia, acesta trăieşte pe teritoriul României, unde, de altfel, urmează a fi expulzat; nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004.
Totodată, raportându-se la dispoziţiile art. 154 alin. (8) lit. a), b) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că pedepsele stabilite în sarcina persoanei transferabile pentru săvârşirea infracţiunilor de viol sunt într-un cuantum situat peste limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română, impunându-se o adaptare a lor. Ca urmare, a procedat la reducerea pedepselor de 12 ani aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de viol la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiunea similară, respectiv la 10 ani închisoare.
În acest sens, a avut în vedere prevederile art. 154 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora pedeapsa stabilită de instanţa română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, ca natură şi durată, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate.
În aplicarea prevederilor art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 cu referire la situaţia concursului de infracţiuni, ultima cu trimitere şi la art. 5 C. pen., Curtea nu a procedat la modificarea pedepsei rezultante dispusă de autorităţile engleze, având în vedere că aceasta nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii şi nici limita maximă a pedepsei rezultante admise de legea penală română.
Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.
Ulterior, la data de 30 iunie 2022, pe rolul Curţii de Apel Suceava (sub nr. x/2022) a fost înregistrată cererea formulată de condamnatul A. prin care acesta a solicitat să se constate intervenirea unei legi penale mai favorabile. În susţinerea cererii acesta a invocat Decizia nr. 11/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, ca lege penală mai favorabilă.
Analizând hotărârea invocată în susţinerea cererii, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 11/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că:
"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existenţa unei condamnări definitive pentru o infracţiune continuată, instanţa învestită cu judecarea unor acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni va proceda la recalcularea pedepsei ţinând seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunţată anterior şi va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare şi emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunţată sau, după caz, va constata executată pedeapsa."
Analizând decizia invocată ca şi lege penală mai favorabilă prin raportare la actele şi lucrările dosarului, astfel cum acestea au fost sus detaliate, Curtea a observat că aceasta nu are nici o aplicabilitate în speţă, situaţia juridică a inculpatului fiind clară, instanţa analizându-i-o cu rigurozitate în momentul efectuării recunoaşterii, prin încadrarea în drept a faptelor şi adaptarea pedepselor individuale, precum şi calcularea pedepsei finale ce s-a solicitat a fi recunoscută, astfel că cererea formulată de petentul A. a fost respinsă ca nefondată, în baza art. 595 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie condamnatul A., reluând argumentele din sesizarea iniţială şi susţinând că legea penală nouă care a intervenit este Legea nr. 302/2004, în forma republicată la 27 mai 2019, şi Decizia nr. 11/2021 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi că prin sentinţa penală prin care s-a recunoscut hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate s-au adaptat greşit pedepsele pentru care a fost condamnat, instanţa reţinând că cele 5 infracţiuni de viol au fost săvârşite în concurs şi nu în formă continuată, ceea ce a condus la aplicarea unui spor de 5 ani închisoare în loc de 3 ani. Procedând într-o asemenea manieră, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii, prin raportare la soluţia dată într-o speţă similară, respectiv Sentinţa penală nr. 160 din 16 decembrie 2022 din Dosarul nr. x/2020, privind pe condamnatul D., în care Curtea de Apel Suceava a aplicat un spor de pedeapsă de 3 ani închisoare.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 4251 raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru motivele arătate în continuare.
Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, Decizia nr. 11/2021 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existenţa unei condamnări definitive pentru o infracţiune continuată, instanţa învestită cu judecarea unor acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni va proceda la recalcularea pedepsei ţinând seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunţată anterior şi va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare şi emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunţată sau, după caz, va constata executată pedeapsa", nu are nicio aplicabilitate în speţă, întrucât se referă la ipoteza în care, ulterior pronunţării unei condamnări definitive, aceeaşi persoană este judecată pentru acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii ce a format obiectul condamnării anterioare, situaţie care nu este incidentă în cauză.
Astfel, contestatorul A. se află în executarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare la care a fost condamnat de autorităţile judiciare din Marea Britanie, hotărârea de condamnare pronunţată cu acel prilej făcând obiectul procedurii de recunoaştere şi executare în România finalizată prin Sentinţa penală nr. 76 din 08 decembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, procedură care, la data pronunţării acestei sentinţe, era reglementată de art. 150 şi urm. din Legea nr. 302/2004.
Se constată, aşadar, că în faţa instanţei române contestatorul A. nu a făcut obiectul judecăţii pentru acţiuni/inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care a fost condamnat în străinătate, ci, aşa cum s-a arătat, cauza a vizat doar recunoaşterea şi executarea într-un penitenciar din România a pedepselor aplicate de autorităţile judiciare din Marea Britanie.
De altfel, cu prilejul recunoaşterii hotărârii de condamnare, în aplicarea art. 154 alin. (8) lit. a), b) şi alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanţa română a analizat situaţia juridică a contestatorului şi a adaptat pedepsele aplicate pentru infracţiunile de viol, întrucât depăşeau limita maximă prevăzută de legea română, constatând, însă, că nu se impune o asemenea soluţie şi în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă care se încadra în limitele stabilite de legislaţia României.
Împrejurarea că, ulterior, după rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 76 din 08 decembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, prin care a fost recunoscută hotărârea de condamnare a autorităţilor judiciare britanice, Legea nr. 302/2004 a suferit unele modificări de formă, fiind republicată în M. Of. nr. 411/27.05.2019, nu echivalează cu intervenirea unei legi penale noi, aşa cum susţine contestatorul, căci actul normativ reglementează aspecte de procedură, iar nu de drept substanţial, doar acestea din urmă putând atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 6 C. pen.
Pentru considerentele de mai sus, constatând hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 22 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, îl va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 22 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 februarie 2023.
GGC - NN