Şedinţa publică din data de 31 iulie 2023
Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ
Prin sentinţa penală nr. 53/D/2021 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins excepţia nulităţii absolute a urmăririi penale efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi cererea de trimitere a cauzei la DNA ST Bacău invocate de inculpata A..
1. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. aplicându-i-se pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceleiaşi inculpate la pedeapsa de 8000 RON amendă (200 zile amendă şi 40 RON ziua de amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen. s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatei A. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa amenzii de 8000 RON, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de 3 ani, impunându-i ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile prevăzute de art. 93 alin. (1), (2) lit. b) şi (3) C. pen., totodată, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.
2. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., aplicându-i-se pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
S-a admis, în parte, acţiunea civilă a S.C. C., iar în temeiul art. 25 şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1357 şi art. 1382 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii B. şi A., în solidar, la plata sumei de 1.224.997 RON actualizată cu indicele de inflaţie şi la care s-a adăugat dobânda legală, către partea civilă S.C. C..
S-a dispus restituirea de către BEJ B. (actualmente SCPEJ D. şi B.) către S.C. C. a sumei de 788.977 RON reprezentând totalitatea sumelor executate de la S.C. C. şi nedistribuite către creditori potrivit raportului de expertiză contabilă.
Au fost obligaţi inculpaţii B. şi A. în solidar la plata diferenţei până la cuantumul actualizat al acestei sume (788.977 RON) şi a dobânzii legale pentru această sumă.
În temeiul art. 25 şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1357 şi art. 1382 C. civ., a obligat pe inculpaţii B. şi A., în solidar, la plata următoarelor sume: 806 RON către partea civilă E.; 4220,8 RON către partea civilă F.; 330 RON către partea civilă G.; 12.508 către partea civilă H.; 2473 RON către partea civilă I.; 3641 RON către partea civilă J.; 2509 RON către partea civilă K.; 246 RON către partea civilă L.; 12.404 RON către partea civilă M.; 1349 RON către partea civilă N.; 5567 RON către partea civilă O.; 11.306 RON către partea civilă P.; 3218 RON către partea civilă Q.; 2560 RON către partea civilă R.; 8756,5 RON către partea civilă S.; 477 RON către partea civilă T.; 1256 RON către partea civilă U.; 272 RON către partea civilă V.; 1106 RON către partea civilă W.; 665 RON către partea civilă X.; 174 RON către partea civilă Y.; 9 RON către partea civilă Z.;1526 RON către partea civilă AA.; 3300 RON către partea civilă BB..
S-au respins restul sumelor solicitate de părţile civile P., M., Q., T., X., Z., Y..
S-au respins, ca nefondate, acţiunile civile formulate de părţile civile CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ.; KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU..
S-a luat act că persoanele vătămate VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH.,IIII., JJJJ., KKKK., LLLL.,MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., YYY., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., VVV., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ. nu s-au constituit părţi civile.
S-a constatat că KKKKK. şi LLLLL., succesorii persoanei vătămate MMMMM., nu au continuat exercitarea acţiunii civile potrivit art. 24 alin. (1) C. proc. pen.
S-a constatat că părţile civile NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC. au renunţat la acţiunea civilă.
S-au respins, ca tardive, cererile de constituire parte civilă formulate de persoanele vătămate DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF. şi GGGGGG..
S-au respins cererile de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor de judecată formulate de II., JJ. şi YY..
S-a dispus desfiinţarea cererilor de deschidere a procedurii de executare silită, a împuternicirilor avocaţiale emise de HHHHHH. - av. A. şi a chitanţelor şi facturilor care atestă încasarea onorariului de avocat din următoarele dosare de executare silită ale BEJ B.: IIIIII. - dosar de executare x/2011; JJJJJJ. - dosare de executare nr. 1360/2011 şi 86/2012; KKKKKK. - dosar de executare x/2011; LLLLLL. - dosar de executare nr. 1294/2011; MMMMMM. - dosar de executare x/2011; NNNNNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; OOOOOO. - dosar de executare x/2011; AAAA. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; KK. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; O. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; N. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; LL. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; PPPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; MM. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; BBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; QQQQQQ. - dosar de executare x/2011; CCCC. - dosar de executare x/2011; DDDD. - dosare de executare x/2011, 60/2014 şi 834/2011; RRRRRR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; SSSSSS. - dosar de executare x/2011; NN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; R. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; TTTTTT. - dosar de executare x/2011; UUUUUU. - dosar de executare x/2011; VVVVVV. - dosar de executare x/2011; WWWWWW. - dosar de executare x/2011; XXXXXX. - dosare de executare x/2011 şi y/2011; EEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; FFFF. - dosar de executare x/2011; OO. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; GGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; S. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; PP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; YYYYYY. - dosar de executare x/2011; ZZZZZZ. - dosar de executare x/2011; AAAAAAA. - dosar de executare x/2011; BBBBBBB. - dosar de executare x/2011; CCCCCCC. - dosar de executare x/2011; DDDDDDD. - dosar de executare x/2011; EEEEEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; FFFFFFF. - dosar de executare x/2011; QQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; RR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; HHHH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; GGGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; HHHHHHH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; IIIIIII. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; JJJJJJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; F. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; PPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; KKKKKKK. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; SS. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; NNNNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; T. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; U. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; TT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; LLLLLLL. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; IIII. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; UU. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; JJJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2014; ZZZ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; MMMMM. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; MMMMMMM. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; NNNNNNN. - dosar de executare x/2011; OOOOOOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; V. - dosar de executare x/2011; QQQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; PPPPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2014; QQQQQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; RRRRRRR. - dosar de executare x/2011; SSSSSS. - dosar de executare x/2011; SSSSSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; CC. - dosar de executare x/2011; H. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; EE. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; DD. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; G. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; WW. - dosar de executare x/2011; KKKK. - dosar de executare x/2011; TTTTTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; UUUUUUU. - dosar de executare x/2011; VVVVVVV. - dosar de executare x/2011; WWWWWWW. - dosar de executare x/2011; W. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; X. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; XX. - dosar de executare x/2011; XXXXXXX. - dosar de executare x/2011; Y. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; LLLL. - dosar de executare x/2011; Z. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; MMMM. - dosar de executare x/2011; NNNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; YYYYYYY. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; ZZZZZZZ. - dosar de executare x/2011; AAAAAAAA. - dosar de executare x/2011; BBBBBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; CCCCCCCC. - dosar de executare x/2011; RRRRR. - dosar de executare x/2011; YY. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; DDDDDDDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; ZZ. - dosar de executare x/2011; OOOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; EEEEEEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; FFFFFFFF. - dosar de executare x/2011; GGGGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; HHHHHHHH. - dosar de executare x/2011; IIIIIIII. - dosar de executare x/2011; AAA. - dosar de executare x/2011; BBB. - dosar de executare x/2011; J. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; DDDDDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; CCC. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; JJJJJJJJ. - dosar de executare x/2011; KKKKKKKK. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; AA. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; DDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; LLLLLLLL. - dosar de executare x/2011; BB. - dosar de executare x/2011; EEE. - dosar de executare x/2011; L. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; PPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; FFF. - dosar de executare x/2011; MMMMMMMM. - dosar de executare x/2011; NNNNNNNN. - dosar de executare x/2011; OOOOOOOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; QQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; SSSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; GGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; E. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; I. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; PPPPPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; EEEEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; QQQQQQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; HH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; RRRR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; TTTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; UUUUU. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; VVVVV. - dosar de executare x/2011; SSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; HHH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; RRRRRRRR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; III. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; JJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; TTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; SSSSSSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; TTTTTTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; FFFFFF. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; YYY. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; GGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; UUUU. - dosar de executare x/2011; VVVV. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; WWWWW. - dosar de executare x/2011; WWWW. - dosar de executare x/2011; K. - dosar de executare x/2011; FF. - dosar de executare x/2011; XXXXX. - dosar de executare x/2011; UUUUUUUU. - dosar de executare x/2011; KKK. - dosar de executare x/2011; LLL. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; MMM. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; NNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; XXXX. - dosar de executare x/2011; YYYYY. - dosar de executare x/2011; Q. - dosar de executare x/2011; ZZZZZ. dosar de executare x/2011; YYYY. - dosar de executare x/2011; ZZZZ. - dosar de executare x/2011; AAAAA. - dosar de executare x/2011; OOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; VVVVVVVV. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; JJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2014; WWWWWWWW. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; XXXXXXXX. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; M. - dosar de executare x/2011; II. - dosar de executare x/2011; P. - dosar de executare x/2011; PPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; AAAAAA. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; BBBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; VVV. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; CCCCCC. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; BBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2014; YYYYYYYY. - dosar de executare x/2011; ZZZZZZZZ. - dosar de executare x/2011; AAAAAAAAA. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; BBBBBBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; CCCCCCCCC. - dosar de executare x/2011; DDDDDDDDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; QQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; RRR. - dosar de executare x/2011; CCCCC. - dosar de executare x/2011; EEEEEEEEE. - dosar de executare x/2011; FFFFFFFFF. - dosar de executare x/2011; DDDDD. - dosar de executare x/2011; EEEEE. - dosar de executare x/2011; GGGGGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; HHHHHHHHH. - dosar de executare x/2011; IIIIIIIII. - dosar de executare x/2011; JJJJJJJJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; TTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012; UUU. - dosare de executare x/2011 şi y/2013; FFFFF. - dosar de executare x/2011; GG. - dosar de executare x/2011; GGGGG. - dosar de executare x/2011; HHHHH. - dosar de executare x/2011; IIIII. - dosar de executare x/2011; KKKKKKKKK. - dosar de executare x/2011; LLLLLLLLL. - dosar de executare x/2011; JJJJJ. - dosar de executare x/2011; MMMMMMMMM. (decedată la data de 15.07.2009) - dosare de executare x/2011 şi y/2013; NNNNNNNNN. (decedată la data de 05.04.2015) - dosar de executare x/2011; OOOOOOOOO. (decedat la data de 07.08.2010) - dosar de executare x/2011; PPPPPPPPP. (decedată la data de 22.09.2010) - dosar de executare x/2011; QQQQQQQQQ. (decedat la data de 18.02.2009) - dosar de executare x/2011;
În temeiul art. 276 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 RON către partea civilă P., iar inculpata A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 RON către partea civilă P..
În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în timpul urmăririi penale şi la fond în cuantum de 40.000 RON, iar inculpata A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în timpul urmăririi penale şi la fond în cuantum de 30.000 RON.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10.08.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. B. - pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru sine şi pentru altul prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi complicitate la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că:
- în perioada iunie 2011-22.09.2015, în baza unei înţelegeri infracţionale cu avocat A., şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu încălcarea legii prin aceea că, în baza cererilor, delegaţiilor de avocat şi chitanţelor întocmite în fals de avocat în numele creditorilor în scopul inducerii în eroare a debitorului, a desfăşurat executări silite împotriva persoanei vătămate S.C. C., în 120 de cazuri punând în executare de două ori acelaşi titlu executoriu şi a obţinut foloase necuvenite pentru sine, constând în onorarii de executor judecătoresc în sumă de 266.275 RON şi pentru avocat constând în onorarii de avocat în sumă de 214.225 RON, în condiţiile în care avocatul nu avea un mandat valabil din partea creditorilor pentru a declanşa procedura de executare silită;
- în subsidiar, a cauzat o pagubă creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor, în situaţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către S.C. C. a onorariilor încasate de avocatul şi executorul judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru declanşarea executării silite.
Infracţiunile au fost comise raportat la un număr de 217 creditori şi 338 dosare de executare silită, pentru un număr de 120 de creditori fiind întocmite câte 2 dosare de executare silită pentru acelaşi titlu executoriu:
- IIIIII. - dosar de executare x/2011
- JJJJJJ. - dosare de executare nr. 1360/2011 şi 86/2012
- KKKKKK. - dosar de executare x/2011
- LLLLLL. - dosar de executare nr. 1294/2011
- MMMMMM. - dosar de executare x/2011
- NNNNNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- OOOOOO. - dosar de executare x/2011
- AAAA. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- KK. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- O. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- N. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- LL. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PPPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- MM. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- BBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- QQQQQQ. - dosar de executare x/2011
- CCCC. - dosar de executare x/2011
- DDDD. - dosare de executare x/2011, 60/2014 şi 834/2011
- RRRRRR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- SSSSSS. - dosar de executare x/2011
- NN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- R. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- TTTTTT. - dosar de executare x/2011
- UUUUUU. - dosar de executare x/2011
- VVVVVV. - dosar de executare x/2011
- WWWWWW. - dosar de executare x/2011
- XXXXXX. - dosare de executare x/2011 şi y/2011
- EEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- FFFF. - dosar de executare x/2011
- OO. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- GGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- S. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- YYYYYY. - dosar de executare x/2011
- ZZZZZZ. - dosar de executare x/2011
- AAAAAAA. - dosar de executare x/2011
- BBBBBBB. - dosar de executare x/2011
- CCCCCCC. - dosar de executare x/2011
- DDDDDDD. - dosar de executare x/2011
- EEEEEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- FFFFFFF. - dosar de executare x/2011
- QQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- RR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- HHHH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- GGGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- HHHHHHH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- IIIIIII. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- JJJJJJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- F. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- KKKKKKK. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- SS. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- NNNNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- T. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- U. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- TT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- LLLLLLL. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- IIII. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- UU. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- JJJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2014
- ZZZ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- MMMMM. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- MMMMMMM. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- NNNNNNN. - dosar de executare x/2011
- OOOOOOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- V. - dosar de executare x/2011
- QQQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- PPPPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2014
- QQQQQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- RRRRRRR. - dosar de executare x/2011
- SSSSSS. - dosar de executare x/2011
- SSSSSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- CC. - dosar de executare x/2011
- H. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- EE. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- DD. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- G. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- WW. - dosar de executare x/2011
- KKKK. - dosar de executare x/2011
- TTTTTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- UUUUUUU. - dosar de executare x/2011
- VVVVVVV. - dosar de executare x/2011
- WWWWWWW. - dosar de executare x/2011
- W. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- X. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- XX. - dosar de executare x/2011
- XXXXXXX. - dosar de executare x/2011
- Y. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- LLLL. - dosar de executare x/2011
- Z. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- MMMM. - dosar de executare x/2011
- NNNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- YYYYYYY. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- ZZZZZZZ. - dosar de executare x/2011
- AAAAAAAA. - dosar de executare x/2011
- BBBBBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- CCCCCCCC. - dosar de executare x/2011
- RRRRR. - dosar de executare x/2011
- YY. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- DDDDDDDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- ZZ. - dosar de executare x/2011
- OOOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- EEEEEEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- FFFFFFFF. - dosar de executare x/2011
- GGGGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- HHHHHHHH. - dosar de executare x/2011
- IIIIIIII. - dosar de executare x/2011
- AAA. - dosar de executare x/2011
- BBB. - dosar de executare x/2011
- J. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- DDDDDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- CCC. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- JJJJJJJJ. - dosar de executare x/2011
- KKKKKKKK. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- AA. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- DDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- LLLLLLLL. - dosar de executare x/2011
- BB. - dosar de executare x/2011
- EEE. - dosar de executare x/2011
- L. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- FFF. - dosar de executare x/2011
- MMMMMMMM. - dosar de executare x/2011
- NNNNNNNN. - dosar de executare x/2011
- OOOOOOOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- QQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- SSSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- GGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- E. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- I. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PPPPPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- EEEEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- QQQQQQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- HH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- RRRR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- TTTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- UUUUU. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- VVVVV. - dosar de executare x/2011
- SSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- HHH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- RRRRRRRR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- III. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- JJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- TTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- SSSSSSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- TTTTTTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- FFFFFF. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- YYY. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- GGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- UUUU. - dosar de executare x/2011
- VVVV. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- WWWWW. - dosar de executare x/2011
- WWWW. - dosar de executare x/2011
- K. - dosar de executare x/2011
- FF. - dosar de executare x/2011
- XXXXX. - dosar de executare x/2011
- UUUUUUUU. - dosar de executare x/2011
- KKK. - dosar de executare x/2011
- LLL. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- MMM. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- NNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- XXXX. - dosar de executare x/2011
- YYYYY. - dosar de executare x/2011
- Q. - dosar de executare x/2011
- ZZZZZ. - dosar de executare x/2011
- YYYY. - dosar de executare x/2011
- ZZZZ. - dosar de executare x/2011
- AAAAA. - dosar de executare x/2011
- OOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- VVVVVVVV. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- JJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2014
- WWWWWWWW. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- XXXXXXXX. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- M. - dosar de executare x/2011
- II. - dosar de executare x/2011
- P. - dosar de executare x/2011
- PPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- AAAAAA. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- BBBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- VVV. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- CCCCCC. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- BBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2014
- YYYYYYYY. - dosar de executare x/2011
- ZZZZZZZZ. - dosar de executare x/2011
- AAAAAAAAA. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- BBBBBBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- CCCCCCCCC. - dosar de executare x/2011
- DDDDDDDDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- QQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- RRR. - dosar de executare x/2011
- CCCCC. - dosar de executare x/2011
- EEEEEEEEE. - dosar de executare x/2011
- FFFFFFFFF. - dosar de executare x/2011
- DDDDD. - dosar de executare x/2011
- EEEEE. - dosar de executare x/2011
- GGGGGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- HHHHHHHHH. - dosar de executare x/2011
- IIIIIIIII. - dosar de executare x/2011
- JJJJJJJJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- TTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- UUU. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- FFFFF. - dosar de executare x/2011
- GG. - dosar de executare x/2011
- GGGGG. - dosar de executare x/2011
- HHHHH. - dosar de executare x/2011
- IIIII. - dosar de executare x/2011
- RRRRRRRRR. - dosar de executare x/2011 - dosar distrus
- SSSSSSSSS. - dosar de executare x/2011 - dosar distrus
- TTTTTTTTT. - dosar de executare x/2011 - dosar distrus
- KKKKKKKKK. - dosar de executare x/2011
- LLLLLLLLL. - dosar de executare x/2011
- JJJJJ. - dosar de executare x/2011
- MMMMMMMMM. (decedată la data de 15.07.2009) - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- NNNNNNNNN. (decedată la data de 05.04.2015) - dosar de executare x/2011
- OOOOOOOOO. (decedat la data de 07.08.2010) - dosar de executare x/2011
- PPPPPPPPP. (decedată la data de 22.09.2010) - dosar de executare x/2011
- QQQQQQQQQ. (decedat la data de 18.02.2009) - dosar de executare x/2011;
2. A. - pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen., constând în aceea că:
- a indus în eroare persoana vătămată S.C. C. cu privire la calitatea sa de avocat mandatat de creditori, a determinat desfăşurarea de executări silite abuzive împotriva persoanei vătămate, în înţelegere infracţională cu executorul judecătoresc B., cu scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust constând în onorariile de avocat şi pentru executor în onorariile de executor judecătoresc, utilizând înscrisuri întocmite în fals, respectiv împuterniciri avocaţiale, cereri de deschidere a procedurii de executare silită întocmite în mod fictiv în numele creditorilor şi chitanţe care atestau în mod nereal încasarea unor onorarii de avocat de la creditori, şi a încasat în perioada iunie 2011-09.06.2015 onorarii de avocat în sumă totală de 214.225 RON;
- în subsidiar, a cauzat o pagubă creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor, în situaţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către S.C. C. a onorariilor încasate de avocat şi executorul judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru declanşarea executării silite;
Infracţiunile au fost comise raportat la un număr de 217 creditori şi 338 dosare de executare silită, pentru un număr de 120 de creditori fiind întocmite câte 2 dosare de executare silită pentru acelaşi titlu executoriu. S-a făcut referire la aceleaşi dosare de executare ca cele de mai sus.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
După anul 2004 când a avut loc privatizarea C., o parte din foştii şi actualii angajaţi ai S.C. C. Bucureşti au iniţiat litigii de muncă împotriva societăţii, privind drepturi salariale cuvenite în baza prevederilor din contractul colectiv de muncă. În cadrul acestor litigii au fost pronunţate soluţii de admitere a acţiunilor reclamanţilor salariaţi, în tot sau în parte şi, în baza acestor titluri, prin executori judecătoreşti şi mai mulţi avocaţi s-a început executarea silită a S.C. C. Bucureşti.
Din declaraţiile date în cauză în ambele faze ale procesului penal de creditori, aceştia optând să participe în procesul penal în calitate de persoane vătămate, părţi civile sau de martori, reiese că aceştia i-au împuternicit pe avocaţii UUUUUUUUU., VVVVVVVVV., WWWWWWWWW., XXXXXXXXX. sau pe av. YYYYYYYYY., toţi avocaţi în cadrul Baroului Bacău ori pe avocat ZZZZZZZZZ. din cadrul Baroului Dolj, să îi reprezinte în procesele civile pe care le-au declanşat împotriva angajatorului S.C. C.. Contractele de asistenţă juridică au fost încheiate pentru redactarea acţiunilor, reprezentare la fond şi în căile de atac, precum şi pentru procedura de executare silită, care face parte din procesul civil. În majoritatea situaţiilor, avocaţii au convenit cu clienţii ca plata onorariului sau cea mai mare parte a acestuia să se facă la momentul încasării efective a sumelor de bani, după executarea silită, ca onorariu de succes, la declanşarea proceselor fiind plătite doar sume modice avocaţilor.
În aceste procese civile s-au obţinut numeroase hotărâri favorabile salariaţilor S.C. C. Bucureşti, care au fost puse în executare prin BEJ AAAAAAAAAA., BEJ BBBBBBBBBB. şi, la început, într-un număr mic de BEJ B.. În majoritatea situaţiilor, executarea a fost una amiabilă, S.C. C. Bucureşti făcând o ofertă reală de plată, iar o parte dintre avocaţi au agreat onorariile stabilite de debitor. Au existat şi cazuri în care nu a fost necesară executarea silită, întrucât S.C. C. a virat direct sumele stabilite prin hotărâri judecătoreşti angajaţilor sau foştilor angajaţi.
În baza unor cereri depuse de av. A. pentru creditori, începând cu 2011 s-au demarat procedurile de executare silită începute de BEJ B. împotriva debitorului S.C. C., în special raportat la titlurile executorii-hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosarele cu nr. x/2008, y/2009, z/2008, w/2010 şi 506/110/2009 ale Tribunalului Bacău.
Prin sentinţa civilă nr. 457 din 16.03.2011, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2008, debitorul S.C. C. S.A. - membru C. a fost obligat să plătească reclamanţilor, în funcţie de perioada efectiv lucrată, câte un salariu minim pe ramură corespunzător fiecărui an: 2005, 2006, 2007, reprezentând aprovizionarea toamnă - iarnă, în valoare actualizată la data plăţii efective şi, de asemenea, contravaloarea unei cote de 400 mc. de gaze naturale pentru fiecare an din cei mai sus menţionaţi, în valoare actualizată la data plăţii.
Prin decizia civilă nr. 1745 din 28.11.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2009, care a modificat sentinţa civilă nr. 1357/D/2010 a Tribunalului Bacău, a fost admisă acţiunea reclamanţilor, şi a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant cota parte de 5% din profitul realizat de societate pentru anii 2005, 2006, 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 1335 din 10.09.2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2008, debitorul S.C. C. S.A. - membru C. a fost obligat să plătească reclamanţilor, în funcţie de perioada efectiv lucrată, câte un salariu minim pe ramură corespunzător fiecărui an: 2005, 2006, 2008, reprezentând aprovizionarea toamnă - iarnă, în valoare actualizată la data plăţii efective şi de asemenea contravaloarea unei cote de 400 mc. de gaze naturale pentru fiecare an din cei mai sus menţionaţi, în valoare actualizată la data plăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1487/2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2010, modificată prin decizia nr. 698/2011 a Curţii de Apel Bacău, s-a dispus obligarea pârâtei S.C. C. să plătească reclamanţilor proporţional cu perioada lucrată cota de participare la profit de 5% din profitul net realizat pe anii 2005-2007, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 896/2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2009, modificată prin decizia civilă nr. 935/2011, s-a dispus obligarea pârâtei S.C. C. să plătească reclamanţilor, proporţional perioadei lucrate, partea cuvenită din cota de profit de 5% pentru perioada 2005-2007, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Cunoscând de existenţa acestor hotărâri, de numeroasele executări începute împotriva C., profitând de lipsa temporară din activitate a doamnei avocat VVVVVVVVV. care reprezenta cea mai mare parte din aceşti angajaţi/foşti angajaţi, dar şi de faptul că doamna avocat ZZZZZZZZZ. comunica cu dificultate cu debitorii pe care i-a asistat în aceste dosare, aflându-se preponderent în judeţul Dolj unde locuia, inculpata A. în calitate de avocat şi inculpatul B. în calitate de executor judecătoresc, s-au hotărât să declanşeze executări silite împotriva S.C. C. Bucureşti în numele reclamanţilor, fără să existe măcar un acord al acestora cu atât mai puţin un mandat efectiv sau vreo solicitare din partea lor, cu scopul obţinerii de foloase necuvenite constând în onorarii de executor şi în onorarii de avocat de la debitor.
Inculpaţii au profitat şi de faptul că, în general, procedurile de executare erau declanşate de avocaţii care au asigurat asistenţa juridică în aceste dosare, fără a mai anunţa în prealabil reclamanţii, doar în baza înţelegerii iniţiale, iar aceştia din urmă se prezentau direct la executorul judecătoresc pentru ridicarea banilor sau pentru comunicarea contului în care urmau să fie viraţi aceştia.
Curtea a reţinut că inculpatul B. a invocat în apărarea sa că aceste proceduri legale de la alţi executori ar fi fost similare cu cele declanşate de acesta, care fac obiectul prezentei cauze, însă în primul rând în celelalte cazuri exista această înţelegere dintre avocaţi şi reclamanţi încă din faza formulării acţiunilor în instanţă, iar în al doilea rând încălcarea dispoziţiilor legale de către alte persoane aflate în situaţii similare nu e o cauză care să înlăture răspunderea penală sau să determine reţinerea unei alte forme de vinovăţie pentru inculpaţii B. şi A..
Mai mult, s-a apreciat că acestuia i s-a adus la cunoştinţă de numeroşi creditori că nu au formulat astfel de cereri, fără ca aceasta să determine vreo întrerupere a executării sau vreo consultare a avocatului A. cu privire la lipsa mandatului.
În plus, chiar în contextul în care s-au admis numeroase contestaţii la executare ale C. şi s-a dispus întoarcerea executării pentru lipsa mandatului, inculpatul B. a început ulterior o nouă executare, în aceleaşi condiţii, fără a exista mandat/cerere din partea creditorilor.
Astfel, s-a arătat că înţelegerea infracţională a celor doi inculpaţi rezultă şi din modalitatea în care s-au desfăşurat procedurile de executare, în primul rând din prezentarea de către inculpatul B. a tabelului anexă la împuternicirea avocaţială A. depusă în dosarele de executare, împreună cu procesul-verbal de eliberare a sumei către creditor. Aceasta demonstrează că a cunoscut de la început că nu există un asemenea mandat şi a încercat şi reuşit să obţină un înscris (tabel) care ar putea sta la baza emiterii împuternicii avocaţiale - av. A. şi ar dovedi legalitatea procedurii de executare.
Cei mai mulţi dintre creditorii audiaţi au declarat că nu o cunosc pe avocat A. şi nu au văzut-o niciodată. De fapt, solicitări de declanşare a executării silite au fost formulate în fals de av. A. inclusiv pentru creditori decedaţi, unii chiar înainte de pronunţarea hotărârilor judecătoreşti care constituie titluri executorii (JJJJJJ. vol. x, O. vol. x, MM. vol. x, RRRRRR. vol. x, YYYYYY. vol. x, RR. vol. x, HHHH. vol. x, KKKKKKK. vol. x, EE. vol. x, G. vol. x, Z. vol. x, NNNN. vol. x, EEEEEEEE. vol. x, HHHHHHHH. vol. x, J. vol. x, SSSS., vol. x dup).
O parte dintre creditori a precizat în declaraţii că au cunoscut-o pe av. A. în biroul executorului judecătoresc B. sau prin intermediul acestuia, însă ulterior începerii procedurii de executare silită în baza cererilor făcute în mod nelegal în numele lor.
Alţi creditori au declarat că au încheiat contract de asistenţă juridică cu av. A. după declanşarea procedurii de executare silită la îndemnul executorului judecătoresc B., pentru a le reprezenta interesele în contestaţiile la executare declanşate împotriva lor de S.C. C. sau pentru contestarea executărilor silite începute împotriva lor de BEJ CCCCCCCCCC., deşi nu au împuternicit-o să declanşeze executarea silită, iar câţiva creditori au declarat că au cerut personal executorului judecătoresc B. executarea silită, iar acesta a desemnat-o avocat pentru ei pe A., fără ştirea sau solicitarea lor.
Curtea a avut în vedere că onorariile au fost stabilite în procent maximal de 10% atât de avocat cât şi de executor, în condiţiile în care singura activitate a avocatului a fost de a întocmi pe un formular tipizat cererea de executare silită în numele creditorilor, în cele mai multe cazuri consemnând o situaţie necorespunzătoare realităţii.
Această activitate infracţională a vizat un număr de 217 creditori şi 338 dosare de executare silită, pentru un număr de 120 de creditori fiind întocmite câte 2 dosare de executare silită pentru acelaşi titlu executoriu, după cum urmează:
- IIIIII. - dosar de executare x/2011
- JJJJJJ. - dosare de executare nr. 1360/2011 şi 86/2012
- KKKKKK. - dosar de executare x/2011
- LLLLLL. - dosar de executare nr. 1294/2011
- MMMMMM. - dosar de executare x/2011
- NNNNNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- OOOOOO. - dosar de executare x/2011
- AAAA. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- KK. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- O. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- N. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- LL. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PPPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- MM. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- BBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- QQQQQQ. - dosar de executare x/2011
- CCCC. - dosar de executare x/2011
- DDDD. - dosare de executare x/2011, 60/2014 şi 834/2011
- RRRRRR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- SSSSSS. - dosar de executare x/2011
- NN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- R. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- TTTTTT. - dosar de executare x/2011
- UUUUUU. - dosar de executare x/2011
- VVVVVV. - dosar de executare x/2011
- WWWWWW. - dosar de executare x/2011
- XXXXXX. - dosare de executare x/2011 şi y/2011
- EEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- FFFF. - dosar de executare x/2011
- OO. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- GGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- S. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- YYYYYY. - dosar de executare x/2011
- ZZZZZZ. - dosar de executare x/2011
- AAAAAAA. - dosar de executare x/2011
- BBBBBBB. - dosar de executare x/2011
- CCCCCCC. - dosar de executare x/2011
- DDDDDDD. - dosar de executare x/2011
- EEEEEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- FFFFFFF. - dosar de executare x/2011
- QQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- RR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- HHHH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- GGGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- HHHHHHH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- IIIIIII. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- JJJJJJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- F. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- KKKKKKK. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- SS. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- NNNNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- T. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- U. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- TT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- LLLLLLL. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- IIII. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- UU. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- JJJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2014
- ZZZ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- MMMMM. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- MMMMMMM. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- NNNNNNN. - dosar de executare x/2011
- OOOOOOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- V. - dosar de executare x/2011
- QQQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- PPPPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2014
- QQQQQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- RRRRRRR. - dosar de executare x/2011
- SSSSSS. - dosar de executare x/2011
- SSSSSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- CC. - dosar de executare x/2011
- H. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- EE. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- DD. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- G. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- WW. - dosar de executare x/2011
- KKKK. - dosar de executare x/2011
- TTTTTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- UUUUUUU. - dosar de executare x/2011
- VVVVVVV. - dosar de executare x/2011
- WWWWWWW. - dosar de executare x/2011
- W. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- X. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- XX. - dosar de executare x/2011
- XXXXXXX. - dosar de executare x/2011
- Y. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- LLLL. - dosar de executare x/2011
- Z. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- MMMM. - dosar de executare x/2011
- NNNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- YYYYYYY. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- ZZZZZZZ. - dosar de executare x/2011
- AAAAAAAA. - dosar de executare x/2011
- BBBBBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- CCCCCCCC. - dosar de executare x/2011
- RRRRR. - dosar de executare x/2011
- YY. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- DDDDDDDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- ZZ. - dosar de executare x/2011
- OOOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- EEEEEEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- FFFFFFFF. - dosar de executare x/2011
- GGGGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- HHHHHHHH. - dosar de executare x/2011
- IIIIIIII. - dosar de executare x/2011
- AAA. - dosar de executare x/2011
- BBB. - dosar de executare x/2011
- J. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- DDDDDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- CCC. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- JJJJJJJJ. - dosar de executare x/2011
- KKKKKKKK. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- AA. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- DDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- LLLLLLLL. - dosar de executare x/2011
- BB. - dosar de executare x/2011
- EEE. - dosar de executare x/2011
- L. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- FFF. - dosar de executare x/2011
- MMMMMMMM. - dosar de executare x/2011
- NNNNNNNN. - dosar de executare x/2011
- OOOOOOOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- QQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- SSSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- GGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- E. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- I. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- PPPPPPPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- EEEEEE. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- QQQQQQQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- HH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- RRRR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- TTTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- UUUUU. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- VVVVV. - dosar de executare x/2011
- SSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- HHH. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- RRRRRRRR. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- III. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- JJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- TTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- SSSSSSSS. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- TTTTTTTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- FFFFFF. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- YYY. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- GGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- UUUU. - dosar de executare x/2011
- VVVV. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- WWWWW. - dosar de executare x/2011
- WWWW. - dosar de executare x/2011
- K. - dosar de executare x/2011
- FF. - dosar de executare x/2011
- XXXXX. - dosar de executare x/2011
- UUUUUUUU. - dosar de executare x/2011
- KKK. - dosar de executare x/2011
- LLL. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- MMM. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- NNN. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- XXXX. - dosar de executare x/2011
- YYYYY. - dosar de executare x/2011
- Q. - dosar de executare x/2011
- ZZZZZ. - dosar de executare x/2011
- YYYY. - dosar de executare x/2011
- ZZZZ. - dosar de executare x/2011
- AAAAA. - dosar de executare x/2011
- OOO. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- VVVVVVVV. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- JJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2014
- WWWWWWWW. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- XXXXXXXX. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- M. - dosar de executare x/2011
- II. - dosar de executare x/2011
- P. - dosar de executare x/2011
- PPP. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- AAAAAA. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- BBBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- VVV. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- CCCCCC. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- BBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2014
- YYYYYYYY. - dosar de executare x/2011
- ZZZZZZZZ. - dosar de executare x/2011
- AAAAAAAAA. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- BBBBBBBBB. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- CCCCCCCCC. - dosar de executare x/2011
- DDDDDDDDD. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- QQQ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- RRR. - dosar de executare x/2011
- CCCCC. - dosar de executare x/2011
- EEEEEEEEE. - dosar de executare x/2011
- FFFFFFFFF. - dosar de executare x/2011
- DDDDD. - dosar de executare x/2011
- EEEEE. - dosar de executare x/2011
- GGGGGGGGG. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- HHHHHHHHH. - dosar de executare x/2011
- IIIIIIIII. - dosar de executare x/2011
- JJJJJJJJJ. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- TTT. - dosare de executare x/2011 şi y/2012
- UUU. - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- FFFFF. - dosar de executare x/2011
- GG. - dosar de executare x/2011
- GGGGG. - dosar de executare x/2011
- HHHHH. - dosar de executare x/2011
- IIIII. - dosar de executare x/2011
- RRRRRRRRR. - dosar de executare x/2011 - dosar distrus
- SSSSSSSSS. - dosar de executare x/2011 - dosar distrus
- TTTTTTTTT. - dosar de executare x/2011 - dosar distrus
- KKKKKKKKK. - dosar de executare x/2011
- LLLLLLLLL. - dosar de executare x/2011
- JJJJJ. - dosar de executare x/2011
- MMMMMMMMM. (decedată la data de 15.07.2009) - dosare de executare x/2011 şi y/2013
- NNNNNNNNN. (decedată la data de 05.04.2015) - dosar de executare x/2011
- OOOOOOOOO. (decedat la data de 07.08.2010) - dosar de executare x/2011
- PPPPPPPPP. (decedată la data de 22.09.2010) - dosar de executare x/2011
- QQQQQQQQQ. (decedat la data de 18.02.2009) - dosar de executare x/2011
De asemenea, s-a reţinut că declanşarea în numeroase cazuri, la cererea avocatului A., a unei a doua executări silite pentru hotărâri executate anterior, cu motivarea falsă că "debitorul nu îşi execută de bună voie datoria", probează dincolo de orice dubiu complicitatea infracţională dintre avocat şi executor cu privire la fraudarea S.C. C. şi perseverenţa acestora în activitatea infracţională, în condiţiile în care au încasat onorarii din ambele executări, iar debitorii au fost obligaţi la restituirea sumelor pentru care debitorul a fost executat silit în cel puţin una dintre cele două executări.
Într-un număr mare de dosare în care s-a efectuat executarea silită a doua oară pentru acelaşi titlu executoriu, executorul B. a încheiat procese-verbale constatatoare, menţionând că în dosarul execuţional anterior creditorul nu a ridicat drepturile salariale cuvenite şi că suma executată în primul dosar este la dispoziţia executorului judecătoresc, urmând să fie eliberată creditorului în al doilea dosar de executare, iar executarea va continua doar pentru cheltuielile de executare.
În multe din aceste situaţii, creditorii au aflat de al doilea dosar de executare deschis pe numele lor la BEJ B. pentru acelaşi titlu executoriu, după ce au primit somaţii de restituire a banilor în urma anulării executărilor silite, în cele mai multe cazuri pentru lipsa mandatului av. A. şi s-au dus să ceară explicaţii de la executorul B..
În ceea ce priveşte executarea pentru a doua oară a aceluiaşi titlu executoriu în 120 de cazuri, activitatea ilicită a celor doi inculpaţi constă în desfăşurarea acestor activităţi fără un mandat valabil din partea creditorilor, ca şi pentru prima executare, aspect care dovedeşte perseverenţă în activitatea infracţională. Este adevărat că titlurile executorii nu fuseseră desfiinţate, aşa cum susţin inculpaţii, dar în conformitate cu prevederile legale, executorul judecătoresc nu ar fi putut iniţia procedurile de executate silită fără o cerere valabil formulată de către creditori.
Unii creditori au refuzat să ridice banii rezultaţi din executarea silită efectuată de BEJ B. împotriva debitorului S.C. C., întrucât ei nu au cerut executarea, şi nici nu au împuternicit-o pe av. A. în acest scop. O mare parte dintre creditori însă au încasat sumele executate, chiar dacă nu au solicitat executarea, considerând că sunt bani care li se cuvin în urma câştigării unor procese în instanţă. Lipsa unor minime cunoştinţe juridice i-a făcut pe aceştia să perceapă executorul ca pe un simplu funcţionar public care trebuie să pună în executare din oficiu hotărârile judecătoreşti în care au avut câştig de cauză, fără vreo cerere sau solicitare prealabilă din partea reclamanţilor/creditorilor. Din această cauză, cei mai mulţi nici nu i-au cerut lămuriri acestuia cu privire la demararea procedurii de executare silită, la momentul ridicării banilor (la prima executare). De altfel, de cele mai multe ori, aceştia nu erau anunţaţi, convocaţi pentru ridicarea sumelor de bani, ci se anunţau reciproc (fiind colegi de muncă sau locuitori ai unui oraş mic), la sediul BEJ B. fiind afişat un tabel cu creditorii pentru care se derula procedura executării silite.
Pentru aceleaşi motive, persoanele vătămate/părţi civile şi-au dat seama de nelegalitatea executărilor abia când au fost citaţi în procese civile şi instanţele au dispus anularea executărilor silite (motivat de lipsa unui mandat valabil al avocatului), dar şi întoarcerea executării, iar ei au fost obligaţi să restituie sume mai mari decât cele efectiv încasate, care includeau şi onorariile de avocat şi executor judecătoresc. De aceea unii au refuzat să ridice bani a doua oară de la BEJ B..
În unele situaţii creditorii au refuzat de la început ridicarea sumelor de bani, dar cum executarea silită fusese declanşată fără acordul lor, iar banii fuseseră viraţi din conturile C. în cele ale BEJ B., au fost obligaţi la întoarcerea executării.
Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit expertizei contabile, încă se află în conturile BEJ B. suma de 788.977 RON virată din conturile C. în executarea dosarelor de mai sus, dar care nu a fost predată creditorilor întrucât aceştia nu s-au prezentat sau au refuzat să le ridice aşa cum s-a menţionat mai sus, inculpatul B. dând dovadă de rea credinţă în continuare, lipsind orice eforturi din partea acestuia pentru recuperarea prejudiciului.
În plus, o parte dintre aceştia au ridicat a doua oară sume de bani de la BEJ B. doar pentru a putea depune la alţi executori judecătoreşti (în special BEJ CCCCCCCCCC.) sumele din întoarcerea primei executări efectuată de BEJ B., aspecte cunoscute de inculpatul B..
În acest context, Curtea a reţinut că, în subsidiar, activitatea infracţională a cauzat o pagubă şi creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor (conform art. 238 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 187/2012), în situaţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către S.C. C. a onorariilor încasate de avocatul A. şi executorul judecătoresc B., în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru declanşarea executării silite.
Potrivit rechizitoriului, din cele 338 dosare de executare silită raportat la care se reţine comiterea de infracţiuni, în perioada iunie 2011-09.06.2015, executorul judecătoresc B. a obţinut foloase necuvenite pentru sine, constând în onorarii de executor judecătoresc în sumă de 266.275 RON, iar av. A. a încasat onorarii de avocat în sumă totală de 214.225 RON, ca urmare a executărilor silite desfăşurate de BEJ B., în baza unor chitanţe care consemnează în fals plata onorariilor de către creditori anterior declanşării executărilor silite, şi în baza solicitării de recuperare a onorariilor de la debitorul S.C. C., prin includerea acestora în cheltuielile de executare silită.
Prin urmare, Curtea a reţinut că, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuată în timpul judecăţii, onorariile încasate de executorul judecătoresc B. în aceste dosare a fost de 280.702 RON, iar cel al av. A. de 225.746 RON.
Totodată, a arătat că creditorii audiaţi au declarat că nu au semnat, nu au primit şi nu se află în posesia unor contracte de asistenţă juridică încheiate cu avocat A. pentru punerea în executare a vreunei sentinţe şi nu deţin chitanţe/facturi care să consemneze plata onorariului de avocat, la dosarele de executare silită nu se regăsesc contracte de asistenţă juridică, iar împuternicirile avocaţiale fie nu poartă semnătura clientului, fie au fost semnate în fals, întrucât creditorii neagă împuternicirea avocatului A. pentru declanşarea executării silite prin BEJ B. şi semnarea delegaţiilor şi contractelor de executare silită.
În acest sens, s-a notat că avocat A. a depus în copie la dosarul penal în anul 2012 următoarele contracte de asistenţă juridică: contractul de asistenţă juridică seria x încheiat cu clientul FFFFFFFF. (care a declarat că nu o cunoaşte pe A. şi nu a încheiat contracte de asistenţă juridică cu aceasta) în anul 2011, fără menţiunea zilei şi a lunii, pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2008; contractul de asistenţă juridică seria x încheiat cu clientul GGGGGG., prin procurator FFFFFFFF., nedatat, pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2009; contractul de asistenţă juridică seria x încheiat cu clientul UUUU., prin procurator FFFFFFFF., nedatat, pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2008; contractul de asistenţă juridică seria x încheiat cu clienţii LLLL. şi BBBBB., nedatat, pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2008; (LLLL. a declarat că nu a încheiat contract de asistenţă juridică cu A., precizând că şi-a recunoscut semnătura pe tabelul anexă la un contract de asistenţă juridică, însă nu a semnat în cunoştinţă de cauză în scopul angajării unui avocat); contractul de asistenţă juridică seria x încheiat cu clientul OOOOOOO., nedatat, obiectul contractului fiind ilizibil; (Martorul OOOOOOO. a declarat că nu o cunoaşte pe avocat A. şi nu a încheiat contract de asistenţă juridică cu aceasta); contractul de asistenţă juridică seria x încheiat cu clientul PPPPPP., nedatat, pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2009; (persoana vătămată PPPPPP. a declarat că nu a semnat contract de asistenţă juridică cu A. şi nu i-a plătit acestea onorariu de avocat); contractul de asistenţă juridică nr. x din 2011 pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2008, care nu are precizate data şi luna, la rubrica client menţionează "conform anexelor ataşate", şi are anexat un tabel nominal cu semnături; contractul de asistenţă juridică nr. x din 2011, pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2009, care nu are precizate data şi luna, la rubrica client menţionează "conform anexelor ataşate", şi are anexat un tabel nominal cu semnături; contractul de asistenţă juridică seria x încheiat cu clientul EEEEEE. în anul 2011, fără menţiunea datei şi a lunii, pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2009; (persoana vătămată EEEEEE. a declarat că nu a semnat contract de asistenţă juridică cu A. şi nu i-a plătit acesteia onorariu de avocat); contractul de asistenţă juridică seria x din 2011, fără menţiunea datei şi a lunii, încheiat cu clientul UUUUUUUU., pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2008; (persoana vătămată UUUUUUUU. a declarat că nu a încheiat contract de asistenţă juridică cu A. şi nu i-a plătit acesteia onorariu de avocat. Şi-a recunoscut semnătura pe tabelul anexă la contractul de asistenţă juridică, însă a precizat că nu a semnat niciodată o convenţie în acest scop. UUUUUUUU. face parte dintre creditorii care au formulat plângere penală împotriva avocatului A. şi a executorului judecătoresc B.); contractul de asistenţă juridică seria x din 2011, fără menţiunea datei şi a lunii, încheiat cu clienţii HHHH. şi DDD., pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 935/2011; (HHHH. a declarat că nu o cunoaşte pe avocat A.. Persoana vătămată DDD. a declarat că nu a semnat contract de asistenţă juridică cu A.); contractul de asistenţă juridică seria x din 2011, fără menţiunea datei şi a lunii, încheiat cu clientul IIII., pentru asistare şi reprezentare la contestaţie la executare; (persoana vătămată IIII. a declarat că nu o cunoaşte pe A.); contractul de asistenţă juridică seria x din 2011, fără menţiunea datei şi a lunii, încheiat cu clientul VVVV., pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2009; (persoana vătămată VVVV. a declarat că nu a semnat contract de asistenţă juridică cu A. şi nu i-a plătit acesteia onorariu de avocat); o anexă cu semnături la contractul de asistenţă juridică pentru executarea hotărârii judecătoreşti din dosarul nr. x/2008, contractul nefiind depus la dosar; contractul de asistenţă juridică nr. x din 8.06.2011 pentru punerea în executare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2009, în care la rubrica client se menţionează "conform anexelor ataşate", fără a exista o anexă ataşată; contractul de asistenţă juridică seria x din 1.06.2012, încheiat cu clientul W., pentru executare silită, fără menţiunea titlului executoriu sau a dosarului; (persoana vătămată W. a declarat că nu a încheiat contract de asistenţă juridică cu avocat A.); contractul de asistenţă juridică seria x din 1.06.2012, încheiat cu clientul GGGGGG. şi alţi creditori "conform anexei", pentru procedura de executare silită, fără menţiunea titlului executoriu sau a dosarului în care a fost pronunţat titlul executoriu; (persoana vătămată GGGGGG. a declarat că nu o cunoaşte pe avocat A. şi nu a încheiat contract de asistenţă juridică cu ea. După ce a încasat bani din executarea silită şi i s-a cerut restituirea banilor printr-un alt executor judecătoresc, s-a prezentat la BEJ B. pentru a-i cere explicaţii, iar ulterior a fost contactat telefonic de avocat A. care i-a spus că va contesta în numele lui executarea pornită de BEJ CCCCCCCCCC.).
Curtea a reţinut că inculpatul B. a invocat în apărarea sa şi existenţa acestor contracte de asistenţă juridică, semnate de creditori (în număr de 14), solicitând achitarea pentru aceste fapte, însă a reţinut că, în realitate, aceste contracte au fost încheiate ulterior de către inculpata A., la momentul în care a formulat contestaţii la executare pentru creditorii care au fost obligaţi la restituirea sumelor ridicate de la BEJ B. în încercarea de a-şi constitui probe în apărarea sa, din această cauză o parte din aceste înscrisuri nu sunt datate. Un alt detaliu din care rezultă întocmirea lor ulterioară procedurii de executare şi semnarea acestora la momentul formulării unor contestaţii la executare, este existenţa unor tipizate din acelaşi lot cu număr mai mare dar datate 2011, iar altele cu număr mai mic sunt datate 2012 - contractele B x sunt din 2011 filele x dup, iar contractele B x sun din 2012 - filele x dup.. În plus pentru aceste contracte nu există împuternici avocaţiale separate, ci doar cea colectivă.
De altfel, s-a reţinut că celelalte două contracte colective depuse, care ar fi stat la baza executării, au un alt format, fără serie şi număr, şi, la fel ca celelalte, nu sunt datate (se menţionează doar anul). În acelaşi timp nicio persoană din cele aproximativ 200 audiate nu a declarat că a semnat vreun document, a încheiat vreun contract de asistenţă juridică ori că a plătit vreun onorariu inc. A. pentru punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti la BEJ B.. Cele câteva excepţii de la urmărirea penală s-au datorat unor confuzii evidente ce au fost înlăturate în cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa audiind nemijlocit aceste persoane şi lămurind împrejurările asupra cărora existau contradicţii, iar prin recunoaşterea faptei de către inculpata A., aceasta a recunoscut implicit şi caracterul nereal al acestor contracte, context în care instanţa de fond a apreciat că nu există niciun dubiu asupra caracterului fals al contractelor.
Curtea a reţinut că, în conformitate cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 "Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţă", iar potrivit art. 108 din Statutul profesiei de avocat, dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat şi client sau mandatarul acestuia.
În continuare, conform art. 121 alin. (1) din Statut, contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă cerută ad probationem, iar, conform art. 126 din Statut, contractul de asistenţă juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicire avocaţială întocmită conform anexei II la Statut.
În conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea 51/1995 "Actele întocmite de avocat pentru legitimarea faţa de terţi a calităţii de reprezentant au forţa probantă deplină până la înscrierea în fals", însă în cauză împuternicirile avocaţiale,ce reprezintă înscrisurile cu care avocatul se legitimează faţă de terţi, nu sunt emise pe numele tuturor creditorilor.
De asemenea, dispoziţiile art. 108 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat potrivit cu care "contractul de asistenţă juridică se consideră a fi fost încheiat în mod tacit dacă clientul a achitat onorariul menţionat în cuprinsul acestuia, achitarea acestui onorariu valorând acceptarea contractului de către client, caz în care data încheierii contractului este considerată a fi data menţionată în cuprinsul contractului." nu sunt aplicabile în speţă cu privire la dosarele înregistrate în anul 2011, întrucât încheierea actului juridic reprezentat de contractul de asistenţă juridică este guvernată de regula tempus regit actum, această prevedere neputând fi aplicată retroactiv pentru convenţiile încheiate anterior intrării în vigoare. Or, această prevedere a intrat în vigoare la data de 15 septembrie 2011, prin publicarea Hotărârii nr. 15 din 2011 a UNBR în Monitorul Oficial al României nr. 658 Partea I din 15.09.2011, neputând produce efecte retroactive pentru convenţii încheiate anterior. Chitanţele depuse la dosarul penal de avocat A. au date anterioare şi nu sunt semnate de clienţi. Mai mult, în cauză, creditorii au negat inclusiv plata onorariului de avocat.
Inculpatul B. a invocat în apărarea sa dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea 51/1995 arătând că nu era necesar ca inc. A. să prezinte şi contractele de asistenţă juridică ori ca acestea să se regăsească la dosarele de executare, astfel încât şi semnarea acelui tabele ce ar reprezenta anexă la împuternicirea avocaţială şi contractele de asistenţă nu are nici o consecinţă juridică.
Curtea a constatat însă că solicitarea venită din partea inc. B. pentru creditorii care ridicau sumele de bani de a semna şi aceste tabele este de fapt o dovadă a faptului că acesta cunoştea că susnumiţii nu angajaseră şi nu mandataseră pe inc. av A. să ceară executarea silită a hotărârilor judecătoreşti şi că împuternicirea avocaţială colectivă depusă de aceasta pentru demararea procedurii de executare silită era falsă.
Trecând la analiza legislaţiei care reglementează executarea silită, Curtea a constatat că, potrivit art. 664 (fost 663) alin. (1) şi (2) C.pr.pciv. (1) Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional*), la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
Conform art. 49 din Legea nr. 188/2000 (devenit după republicare la 20.10.2011, art. 52) (1) Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional), la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
În opinia instanţei de fond, dispoziţiile legale amintite stabilesc regula ca executarea silită să pornească doar la cererea creditorului, personal sau prin reprezentant legal, dacă legea nu prevede altfel. În cazul de faţă nu ne aflam în prezenţa unei excepţii de la această regulă, iar cererile au fost întocmite şi depuse de inculpata A. în calitate de mandatar al creditorilor, fără însă a avea în realitate un mandat din partea lor pentru demararea acestei proceduri, aspect cunoscut şi de inc B.; niciunul din creditorii în cauză nu a discutat în prealabil, nu a încheiat vreun contract de asistenţă juridică cu aceasta şi nu a achitat vreun onorariu. Mai mult, aceasta nu i-a reprezentat în litigiile câştigate cu C..
Cum executarea silită nu poate fi efectuată decât în baza unei cereri a creditorului, executarea silită efectuată de BEJ B. în dosarele de executare în baza cererilor întocmite în fals de avocat A., conform înţelegerii avute cu aceasta, a fost una abuzivă, nelegală, iar ambii inculpaţi au ştiut că folosesc documente false - cereri de executare silită, împuterniciri avocaţiale, contracte de asistenţă juridică - pentru a demara această procedură, iar aceasta reprezintă o încălcarea a dispoziţiilor legale - art. 322 C. pen. privind uzul de fals.
În concluzie, pe lângă lipsa unor cereri din partea creditorilor pentru începerea executării silite, inculpatul B., cunoscând caracterul fals al acestor înscrisuri, a dispus executarea silită a C..
O altă apărare a inculpatului B. se bazează pe existenţa unor cereri de executare silită asumate personal de creditori prin semnătură, cereri depuse de inculpata A. în dosarul nr. x/2016, în care s-a judecat propunerea de arestare a acesteia, pentru creditorii W., X., F., CCCC., LLLLLLLL., Y., KKKK..
Instanţa de fond a constatat, în primul rând, că aceste cereri nu au stat la baza declanşării procedurii, nu se regăsesc la dosarele de executare, pentru aceştia executarea silită s-a declanşat la cererea av. A., iar în al doilea rând aceşti creditori au declarat constant că nu au formulat cereri de executare silită, nu au încheiat contracte de asistenţă juridică în acest sens cu inculpata A., nu i-au cerut în nici un mod să facă acest lucru în numele lor, iar acestea trebuie analizate în contextul în care toţi creditorii au infirmat angajarea av. A.; toate aceste cereri, ca şi contractele de asistenţă juridică, sunt nedatate, pe o parte fiind menţionat doar anul.
S-a apreciat că, la fel ca în cazul contractelor de asistenţă juridică, probabil şi aceste cereri au fost strecurate creditorilor printre alte documente, pentru a fi semnate, la momentul la care s-a discutat despre contestaţiile la executările pornite la cererea C., inculpata profitând de încrederea de care se bucura în calitate de avocat.
Inculpatul B. a invocat şi caracterul subsidiar al răspunderii penale, arătând că debitorul avea posibilitatea să formuleze contestaţie la executare pentru orice nelămurire/nemulţumire şi să se înscrie în fals în conformitate cu dispoziţiile C. proc. civ.
Instanţa de fond a arătat că, în principiu, nemulţumirile legate de executare, inclusiv cele legate de neaplicarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, sunt rezolvate pe calea contestaţiei la executare, dar nicio dispoziţie legală nu condiţionează punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale faţă de executor pentru infracţiunea de abuz în serviciu de formularea prealabilă a unei asemenea contestaţii în cauză. De aceea nu are vreo relevanţă nici omisiunea C. de a se înscrie în fals în aceste contestaţii. Este adevărat că nici orice contestaţie la executare admisă pentru nerespectarea dispoziţiilor legale nu duce automat la punerea în mişcare a acţiunii penale şi tragerea la răspundere penală a executorului, aceste consecinţe apărând doar în situaţii excepţionale aşa cum sunt şi în cazul de faţă, când faptele inc. B. comise cu intenţie, în înţelegere cu inculpata A., au dus atât la crearea unui prejudiciu cât şi la obţinerea unui folos material injust.
În acelaşi timp, chiar dacă unele contestaţii au fost respinse de instanţele de judecată, nu există autoritate de lucru judecat, chiar şi dacă ar fi vorba de chestiuni prealabile. De fapt, pentru procesul penal de faţă existenţa unei cereri valabile şi a mandatului nu sunt chestiuni prealabile, ci acuzaţia propriu-zisă, şi, aşa cum instanţa penală nu este legată nici de soluţiile date în contestaţiile la executare admise pentru lipsa mandatului (nu ar fi putut dispune condamnarea inculpaţilor doar în baza lor), nu este ţinută nici de soluţiile instanţelor care au respins contestaţiile la executare pentru diferite motive.
Inculpatul B. a făcut trimiteri şi la 94 de acte materiale, aferente unor dosare de executare, în care C. a executat benevol datoria, solicitând achitarea pentru acestea. Instanţa dec fond a constatat însă că şi în aceste cazuri debitele nu au fost virate de C. creditorilor de bună voie, ci de către terţul poprit în conturile BEJ B., urmare a demarării procedurii de executare silită (somaţie, poprire), iar respingerea ca rămasă fără obiect a contestaţiei la executare s-a întemeiat pe acest lucru şi pe ridicarea popririi înfiinţată la DDDDDDDDDD. . De altfel, s-a apreciat că nici dacă C. achita debitul şi cheltuielile de executare doar în baza somaţiei, fără a se fi înfiinţat poprirea, caracterul nelegal al executării (pentru lipsa unei cereri din partea creditorului) nu era înlăturat, debitorul nu ar fi cunoscut acest aspect şi ar fi plecat de la prezumţia de legalitate a actelor executorului.
Situaţia de fapt cu privire la creditori şi dosarele de executare a fost pe larg detaliată în considerentele hotărârii apelate, instanţa de fond făcând o amplă analiză a fiecărui dosar de executare silită şi cu privire la fiecare din cei 339 de creditori.
În drept, în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor, Curtea a apreciat că faptele inculpatului B. de a porni executarea silită în cele 339 de dosare de executare silită, fără a exista o cerere în acest sens din partea creditorilor, ci în baza unor cereri şi a unei împuterniciri avocaţiale false întocmite de av. A., încălcând astfel şi dispoziţiile art. 49 (52) din Legea nr. 188/2000 şi art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., obţinând pe nedrept suma de 280.702 RON pentru sine (cu titlu de onorariu executor) şi suma de 225.746 pentru inc. A. (cu titlu de onorariu avocat), cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 2.930.462 RON părţii civile C. şi aducând atingere intereselor legale ale persoanelor fizice ce figurau ca şi creditori în aceste dosare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
La calculul pagubei produse părţii civile C., Curtea a avut în vedere totalitatea sumelor executate nelegal în aceste dosare, virate de bănci din conturile acesteia, sume care au inclus debitul propriu-zis, onorariu de avocat, onorariu executor, onorariu expert, alte cheltuieli de executare, iar sumele virate către C. de către creditori urmare a întoarcerii executării reprezintă doar prejudiciu recuperat ulterior comiterii faptelor şi nu influenţează cuantumul prejudiciului cauzat.
Totodată, Curtea a reţinut că faptele inculpatei A. de a falsifica cererile creditorilor de deschidere a procedurii de executare silită, a împuternicirilor avocaţiale, a chitanţelor şi a facturilor care atestă încasarea onorariilor în cele 339 dosare de executare silită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
Deopotrivă, s-a reţinut că faptele inculpatei A. de a-l determina pe inculpatul B. - executor judecătoresc să înceapă executarea silită în cele 339 de dosare executare silită în baza unor cereri şi a unor împuternici avocaţiale false, fără a exista o cerere în acest sens din partea creditorilor, încălcând astfel şi dispoziţiile art. 49 (52) din Legea nr. 188/2000 şi art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., obţinându-se astfel, pe nedrept suma de 280.702 RON pentru inculpatul B. (cu titlu de onorariu executor) şi suma de 225.746 pentru sine (cu titlu de onorariu avocat), cauzând un prejudiciu în valoare de 2.930.462 RON părţii civile C. şi aducând atingere intereselor legale ale persoanelor fizice ce figurau ca şi creditori în aceste dosare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Curtea a apreciat că aceasta este încadrarea juridică corectă dată faptelor celor doi inculpaţi şi nu cea reţinută în actul de sesizare şi a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 02.12.2020.
În opinia instanţei de fond, împrejurarea esenţială care face diferenţa dintre cele două încadrări este modalitatea în care s-a produs paguba în dauna C.. Înşelăciunea implică obţinerea unui acord, prin dol, inducere în eroare, din partea persoanei vătămate. Aceasta din urmă consimte să facă ori să nu facă ceva care duce la obţinerea unu folos material injust de către inculpat. Însă, executarea silită nu presupune un asemenea acord, consimţământ, sumele fiind virate obligatoriu de către bancă din conturile persoanei vătămate în cele ale executorului, la solicitarea acestuia din urmă. Executorul judecătoresc desfăşoară un serviciu de interes public pentru care a fost învestit de autorităţile publice şi exercită atribuiţii stabilite prin lege, iar paguba produsă C. s-a datorat exercitării acestor atribuţii prin încălcarea dispoziţiilor legale pentru obţinerea silită a sumelor de bani din conturile bancare şi nu prin inducerea în eroare a acestei societăţi.
În opinia instanţei de fond, cu atât mai puţin ar fi putut fi considerată o formă de inducere în eroare a C. cererea inculpatei A. adresată (în numele unor creditori) inculpatului B., în calitate de executor, pentru executarea silită ce presupunea obţinerea unor sume de bani din conturile C., iar probele administrate în ambele faze ale procesului penal dovedesc existenţa unei înţelegeri infracţionale dintre cei doi inculpaţi.
S-a reţinut că inculpata A. a invocat, în raport de noua încadrare juridică, nulitatea absolută a urmăririi penale şi a rechizitoriului, având în vedere că, potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, infracţiunile de abuz în serviciu comise de avocaţi sunt de competenţa DNA. S-a făcut trimitere la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 302/2017 care a stabilit că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională. În susţinerea cererii s-a invocat şi decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016 prin care s-a stabilit că o decizie de admitere a excepţiei de constituţionalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţei la data publicării, context în care a solicitat desfiinţarea încheierilor de cameră preliminară şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vederea declinării competenţei la DNA ST Bacău.
Analizând această cerere, instanţa de fond a apreciat-o ca fiind nefondată întrucât, deşi în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 comise de avocaţi competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine DNA potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în cauza de faţă s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inc. A., reţinându-se şi infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar Curtea de Apel este instanţa competentă să judece cauza şi raportat la noua încadrare care ar fi atras competenţa DNA ca organ de urmărire penală, dar cauza se află la finalul cercetării judecătoreşti în primă instanţă.
Mai mult, s-a reţinut că infracţiunile pentru care s-a efectuat urmărirea penală faţă de inc. A. şi s-a dispus ulterior trimiterea în judecată - înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată sunt de competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar legalitatea actelor procurorului se examinează prin raportare la momentul dispunerii şi efectuării lor. Ca urmare, schimbarea ulterioară, în timpul judecăţii, avându-se în vedere materialul probator din ambele faze ale procesului penal, a acestei încadrări juridice nu modifică această competenţă şi nu determină nelegalitatea actelor de urmărire penală, instanţa de fond făcând referire şi la Decizia nr. 7/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a reţinut că, în baza Deciziei nr. 302/2017 Curţii Constituţionale a României nu se poate reţine că necompetenţa materială a procurorului care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală nu poate fi determinată de o eventuală schimbare a încadrării juridice şi că Curtea Constituţională a României nu statuează că sancţiunea trebuie să intervină retroactiv în cazul schimbării încadrării juridice dispuse în timpul judecăţii într-o infracţiune de competenţa unui organ de urmărire penală superior.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că, în concret, pentru inculpata A. - avocat, s-a constatat că numărul faptelor este mare, prejudiciul este considerabil şi, în plus, celelalte consecinţe sunt importante afectând atât interesele legitime ale celor 217 creditori care nu au fost prinşi fără voia lor în diferite procese civile cu C. (contestaţii la executare) pentru întoarcerea executării, ori nu şi-au putut valorifica drepturile câştigate prin hotărâri judecătoreşti executorii - fie s-au suspendat, fie s-a prescris dreptul de a cere executarea silită şi chiar pentru persoana vătămată C., care şi-a văzut conturile blocate sau afectate de virarea unor sume consistente în contul executorului, care a avut instituit chiar sechestru imobiliar de către acelaşi executor cu toate că existau fonduri suficiente în conturi, fiind nevoită să apeleze la numeroase acţiuni în justiţie pentru a opri acţiunile ilegale ale inculpaţilor.
Dată fiind manifestarea de voinţă a inculpatei A. în sensul recunoaşterii în totalitate a faptelor şi a aplicării procedurii simplificate, instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, apreciind astfel că pentru infracţiunea de abuz în serviciu în forma instigării pedeapsa de 3 ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei, iar pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se impune aplicarea pedepsei amenzii, stabilind numărul de zile de amendă la 200 zile amendă, iar cuantumul unei zile de amendă la 40 RON, rezultând pedeapsa amenzii în cuantum de 8 000 RON.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., s-a constatat că şi pentru acesta numărul faptelor este destul mare, prejudiciul este considerabil şi, în plus, celelalte consecinţe sunt importante, afectând atât interesele legitime ale celor 217 creditori care nu au fost prinşi fără voia lor în diferite procese civile cu C. (contestaţii la executare) pentru întoarcerea executării ori nu şi-au putut valorifica drepturile câştigate prin hotărâri judecătoreşti executorii - fie s-au suspendat, fie s-a prescris dreptul de a cere executarea silită şi chiar pentru persoana vătămată C. care şi-a văzut conturile blocate sau afectate de virarea unor sume consistente în contul executorului, care a avut instituit chiar sechestru imobiliar de către acelaşi executor cu toate că existau fonduri suficiente în conturi, fiind nevoită să apeleze la numeroase acţiuni în justiţie pentru a opri acţiunile ilegale ale inculpaţilor şi nu a făcut niciun efort pentru repararea pagubei, ba chiar a blocat în contul BEJ B. sumele de bani executate nelegal pe care chiar o parte din creditori au refuzat să le ridice, sume pentru care s-a dispus întoarcerea executării în urma admiterii contestaţiilor la executare ale C..
Pentru infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen., faţă de datele concrete menţionate mai sus şi în special faţă de lipsa antecedentelor penale, de vârsta inculpatului, instanţa de fond a apreciat că pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare este suficientă pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.
În ceea ce priveşte latura civilă, Curtea a reţinut că S.C. C. s-a constituit parte civilă la data de 24.05.2017 cu suma de 2.365.100 RON reprezentând debitul principal din dosarele de executare şi cheltuielile de executare din acestea, din care s-au scăzut sumele recuperate prin restituirea de către BEJ B. sau de către creditori la întoarcerea executării. A mai solicitat în plus şi suma de 30.806 RON pe care a achitat-o avocaţilor care i-au asistat şi reprezentat în contestaţiile la executare .
Ulterior, după efectuarea expertizei contabile dispusă în cauză, partea civilă S.C. C. a făcut noi precizări şi a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 2.013.974,25 RON stabilită prin deducerea din suma de 2.930.462 RON (valoarea totală a sumelor executate nelegal de către BEJ B.) a sumei de 871.531,75 RON (totalul sumelor recuperate prin întoarcerea executării sau returnate voluntar de creditori) şi a sumei de 44.956 RON restituită de BEJ B. şi dobânda legală aplicată la suma de 2.930.462 RON de la data executării până la data recuperării efective a prejudiciului şi diferenţa rezultată din actualizarea acestei sume până la data recuperării efective.
Curtea a reţinut că totalul sumelor executate nelegal de inc. B. este de 2.930.462 RON, însă din aceasta se scad sumele de 44956 RON restituită de BEJ B. la C. şi suma de 871.532 RON obţinută de C. la întoarcerea executării şi 788.977 RON ce se află încă în contul BEJ B., debit nedistribuit, inculpaţii fiind obligaţi la plata către partea civilă S.C. C. a sumei de 1.224.997 RON actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se adaugă dobânda legală.
B. JUDECATA ÎN APEL
I. Împotriva sentinţei penale nr. 53/D/2021 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au formulat apel inculpaţii B. şi A. şi părţile civile II. şi P..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 14 octombrie 2021, sub nr. x/2016, fiind fixat primul termen la data de 09 noiembrie 2021.
II. Procedura în faţa instanţei de apel
La termenul din 09 noiembrie 2021, s-au încuviinţat cererile de amânare a judecării cauzei formulate de apelanţii inculpaţi B. şi A. pentru angajare apărător ales şi pregătirea apărării.
La termenul din 11 ianuarie 2022, s-a dispus emiterea unei adrese către Curtea de Apel Bacău pentru a se comunica dacă, în perioada, 2016-2021, la nivelul secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul acestei instanţe, au funcţionat completuri specializate în soluţionarea cauzelor privind infracţiunile de corupţie, în acest sens urmând să fie înaintate instanţei supreme şi eventualele Hotărâri ale Colegiului de Conducere, prin care s-a decis înfiinţarea unor asemenea completuri.
La termenul din 08 martie 2022, s-a revenit cu efectuarea unei adrese la Curtea de Apel Bacău pentru a fi comunicate hotărârile Colegiului de Conducere aferente perioadei 2016 şi începutul anului 2019 privind constituirea completurilor specializate care au funcţionat la nivelul secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie pentru judecata în fond a cauzelor, numărul lor, materia în care au funcţionat şi compunerea acestora, precum şi Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din anul 2010 prin care s-a dispus constituirea sau majorarea numărului de completuri specializate în aceeaşi materie la nivelul Curţii de Apel Bacău.
Prin încheierea din 05 aprilie 2022, urmare dezbaterilor asupra probelor, instanţa de apel a dispus efectuarea unei adrese către partea civilă C. pentru a comunica date referitoare la eventuala recuperare a prejudiciului, respectiv sumele care au fost achitate benevol de creditori sau ca urmare a punerii în executare a vreunei hotărâri judecătoreşti prin care ar fi fost obligaţi şi pentru a constata în ce măsură a fost acoperită o parte din paguba suferită, informaţii necesare sub aspectul verificării criticilor formulate şi, totodată, soluţionării laturii civile.
A respins proba cu înscrisuri constând în extrasul de pe ordinea de zi soluţionată a şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii din 10 decembrie 2013; jurisprudenţa Înaltei Curţi şi a Curţii de Apel Timişoara privind problema constituirii completurilor specializate în materia infracţiunilor de corupţie; hotărârile pronunţate de instanţele civile în procedura executării silite; actele indicate la pct. V lit. b) din nota de probe; emiterea unei adrese la BEJ EEEEEEEEEE.; a unei adrese la Curtea de Apel Bacău pentru comunicarea înregistrărilor audio a şedinţelor de judecată din prezenta cauză; copia deciziei de desfiinţare a postului doamnei FFFFFFFFFF., formulată de inculpatul B..
A respins cererea de efectuare a unui supliment de expertiză financiar-contabilă, precum şi cea de audiere a părţilor civile şi a persoanelor vătămate solicitată de apelantul inculpat B..
A respins proba cu înscrisuri solicitată de apelanta inculpată A..
A prorogat punerea în discuţie a cererilor de probatorii formulate de apelantele părţi civile II. şi P..
La termenul din 17 mai 2022, s-a dispus efectuarea unei adrese către Camera Notarilor Publici Bacău pentru a se comunica dacă a fost dezbătută succesiunea după defuncta parte civilă V. şi dacă a fost acceptată moştenirea, iar în caz afirmativ să fie indicaţi succesorii acesteia şi, totodată, s-a pus în vedere apelantului inculpat B. şi intimatei părţi civile S.C. C. să depună orice alte cereri de probatorii pe care înţeleg să le formuleze inclusiv actele doveditoare ale viramentelor şi ale încasărilor efectuate până în prezent.
Prin încheierea din 28 iunie 2022, s-a emis adresă către Biroul Individual Notarial GGGGGGGGGG. din loc. Moineşti, str. x, jud. Bacău pentru a se comunica moştenitorii defunctei V., decedată la data de 04.03.2021, cu ultimul domiciliu în jud. Bacău, pentru care procedura succesorală s-a efectuat în dosarul nr. x/2021 soluţionat cu certificat de moştenitor nr. x/2021.
În baza art. 476 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus suspendarea cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
La termenul din 22 noiembrie 2022, urmare repunerii cauzei pe rol, s-a dispus revenirea cu citarea intimatelor părţi civile W., X., RRRR., intimatelor persoane vătămate QQQQ. şi SSSSSS. şi participanţilor persoane vătămate LLLLLLLLL. şi JJJJJ., precum şi efectuarea de verificări în evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cu privire la intimatele părţi civile W. şi X., pentru identificarea domiciliului actual al acestora, iar în cazul în care vor figura în baza de date cu acelaşi domiciliu, citarea acestora la domiciliu şi prin afişare la uşa instanţei.
A fost introdus în cauză moştenitorul intimatei părţi civile V., respectiv pe HHHHHHHHHH. şi s-a dispus citarea acestuia şi, totodată, s-a prorogat discutarea cererii de probatorii formulată de apelantele părţi civile II. şi P..
La termenul din 07 februarie 2023, s-a dispus efectuarea de verificări în evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cu privire la intimatul persoană interesată WWWW., pentru identificarea domiciliului actual în vederea citării la adresa rezultată în urma verificărilor, iar în cazul în care va figura în baza de date cu acelaşi domiciliu, citarea acestuia la ultimul domiciliu şi prin afişare la sediul instanţei.
S-a prorogat discutarea cererilor de probatorii formulată de apelantele părţi civile II. şi P., precum şi a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de apelantul inculpat B..
La termenul din 23 martie 2023, s-a emis adresă către Camera Notarilor Publici Bacău pentru a se comunica dacă a fost dezbătută succesiunea faţă de intimatul parte civilă M. şi dacă, pe lângă soţia supravieţuitoare, mai există alţi moştenitori legali sau testamentari, urmând ca, pentru termenul ulterior, să fie citaţi atât soţia, cât şi alţi eventuali moştenitori legali sau testamentari indicaţi prin relaţiile solicitate Camerei Notarilor Publici Bacău.
Totodată, s-a pus în vedere apărătorilor părţilor ca, în cazul în care nu se vor prezenta la termenul următor, să îşi desemneze un avocat în substituire şi să se pregătească pentru dezbateri.
La termenul din 02 mai 2023, nemaifiind cereri de formulat ori excepţii de invocat, în temeiul art. 420 alin. (6) şi (11) C. proc. pen., Înalta Curte a declarat încheiată cercetarea judecătorească, a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri. Amplele susţineri ale apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate în încheierea de dezbateri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.
III. Sinteza criticilor formulate de către apelanţi
III.1. Prin motivele de apel depuse de părţile civile II. şi P., acestea au solicitat să se constate că prima instanţă, în mod nefondat, a respins cererea de acordare daune morale, precizând că întreaga situaţie le-a adus un stres sporit, fiind vizaţi de executarea silită a debitoarei S.C. C., care, în urma contestării în instanţă a executărilor silite demarate de cei doi inculpaţi, au obţinut întoarcerea executării şi au devenit creditori, situaţie care le produce un stres continuu, fiind supuşi măsurii popririi şi fiindu-le oprită în fiecare lună o sumă considerabilă din salariu, context în care au fost nevoiţi să apeleze la serviciile unui avocat, şi, implicit, să achite onorariul aferent serviciilor de consiliere prestate.
Având în vedere situaţia creată de cei doi inculpaţi, partea civilă II. a solicitat acordarea de daune morale în cuantum de 5.000 de RON şi suma de 1500 RON reprezentând daune materiale, iar partea civilă P. a solicitat acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 de RON.
III.2. Prin motivele de apel formulate de inculpatul B., acesta a criticat hotărârea apelată atât sub aspectul legalităţii cât şi al netemeiniciei, solicitând, în esenţă, în principal, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bacău spre rejudecare în primă instanţă, iar, în subsidiar, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, achitarea acestuia.
Argumente pentru trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond
a. Necompetenţa materială procesuală (specializată) a completului de a judeca cauze de corupţie, nefiind un complet specializat pentru cauze de corupţie, întrucât la nivelul Curţii de Apel Bacău nu au fost constituite astfel de completuri specializate decât prin Hotărârea nr. 61 din 18.12.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bacău, hotărâre prin care s-a stabilit compunerea completurilor şi planificarea acestora pentru anul 2020, iar până la acea dată, la nivelul acestei instanţe nu au funcţionat complete specializate.
În acest sens, a susţinut că prezenta cauză, timp de 36 de termene de judecată, a fost instrumentată de către un complet care nu avea competenţă să judece o astfel de cauză, nefiind vorba despre un complet specializat pentru cauze de corupţie aşa cum impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. La aceste termene s-au efectuat acte procesuale (s-a adus la cunoştinţă învinuirea, s-a pus în discuţie procedura simplificată ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, au fost încuviinţate probele considerate utile soluţionării cauzei) şi a fost administrate cea mai mare parte a probatoriului: au fost audiaţi inculpaţii, părţile civile, persoanele vătămate şi martorii noi propuşi de către inculpat, precum şi o parte dintre martorii din faza de urmărire penală.
b. Lipsa motivării sentinţei penale şi nerespectarea dreptului la apărare.
Inculpatul, prin apărător ales, a susţinut că judecata în primă instanţă a acestei cauze s-a desfăşurat cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, nefiind respectat dreptul la apărare al inculpatului, iar sentinţa atacată nu cuprinde motivarea care a condus la soluţia adoptată.
Cu privire la lipsa motivării, a arătat faptul că sentinţa atacată nu cuprinde o motivare corespunzătoare, fiind preluat conţinutul rechizitoriului, completat cu câteva aspecte referitoare la expertiza financiar-contabilă întocmită în faza de judecată şi o analiză extrem de sumară a apărărilor formulate de către inculpat.
În susţinerea acestui argument, inculpatul a invocat următoarele aspecte:
- referitor la dosarul de executare nr. 691/2011 al creditorului TTTTTTTTT. - acesta a fost casat înainte de a se declanşa cercetările penale, deci imposibil de consultat inclusiv din perspectiva cererii ce a declanşat executarea silită. A solicitat să se constate că este trimis în judecată şi pentru această executare silită pornită într-un dosar în care creditorul era reprezentat de un alt avocat - de către UUUUUUUUU., iar nu de către A., cum greşit s-a reţinut în rechizitoriu.
- instanţa de judecată nu a analizat declaraţia martorei FFFFFFFFFF. din faza de judecată, în condiţiile în care declaraţia acestei martore din faza de urmărire penală, în opinia apărării, a stat la baza formulării acuzaţiei cu privire la pretinsa înţelegere infracţională dintre cei doi inculpaţi. Audiată fiind în faza de judecată, aceasta a revenit asupra unora dintre afirmaţiile anterioare, declarând în mod expres faptul că între cei doi inculpaţi era strict o relaţie profesională, aceştia colaborau la fel cum colabora inculpatul şi cu ceilalţi avocaţi.
- instanţa de fond nu a luat în considerare hotărârile judecătoreşti din contestaţiile la executare formulate de către C. aflate la dosarul cauzei;
- instanţa de fond nu a motivat în vreun fel de ce a respins cererile apărării referitoare la dispoziţiile art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. cu referire la executările silite ce fac obiectul infracţiunii, pornite sub imperiul vechiul C. proc. civ.
- instanţa de fond nu a motivat de ce a înlăturat susţinerile apărării, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru actele materiale corespunzătoare dosarelor de executare silită în care nu a fost executată în fapt nicio sumă de la debitorul C..
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare, inculpatul a arătat că maniera în care s-a derulat cercetarea judecătorească denotă faptul că instanţa de fond nu a urmărit aflarea adevărului, ci a căutat să confirme aspectele reţinute în actul de sesizare a instanţei.
Declaraţiile creditorilor audiaţi au fost distorsionat interpretate şi consemnate, iar apărarea a formulat mai multe solicitări prin care, în baza înregistrării şedinţelor de judecată, a solicitat remedierea aspectelor consemnate necorespunzător sau neconsemnate în cuprinsul procesului-verbal de consemnare a declaraţiei, însă instanţa de fond a primit aceste note la dosar fără a întreprinde vreun demers în legătură cu aceste aspecte, declaraţiile rămânând consemnate în aceeaşi manieră la dosarul cauzei.
În susţinerea acestei critici, apărarea a invocat următoarele aspecte:
- instanţa de fond nu a solicitat comunicarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în contestaţiile la executare formulate de către C., cu toate că inculpatul a solicitat acest lucru şi iniţial instanţa de judecată a încuviinţat această probă;
- instanţa de fond a refuzat a face demersurile necesare pentru administrarea întregului probatoriu încuviinţat, în sensul că nu a procedat la emiterea de mandate de aducere pentru a se putea realiza audierea persoanelor vătămate şi a părţilor civile;
- instanţa de fond nu a încuviinţat niciunul dintre obiectivele formulate de apărare pentru expertiza contabilă, al căror scop era atât clarificarea situaţiei onorariilor de avocat, de executor judecătoresc din faza de executare silită, precum şi clarificarea împrejurărilor în care C. a procedat la executarea silită a creditorilor din dosarele de executare deschise la BEJ B.;
- instanţa de fond, în mod nejustificat, a refuzat orice fel de analiză a temeiurilor şi împrejurărilor în care partea civilă C. a executat silit creditorii din aceste dosare de executare, deşi aceste aspecte sunt esenţiale pentru corecta şi completa soluţionare a acţiunii penale şi a celei civile, având natura unor chestiuni prealabile pe care instanţa penală trebuia să le lămurească în temeiul art. 52 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. potrivit regulilor din dreptul civil;
- instanţa de fond nu a motivat în mod corespunzător încheierea din data de 02.12.2020 prin care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, reţinând forma agravată prevăzută de dispoziţiile art. 309 C. pen. ca urmare a producerii consecinţelor deosebit de grave prin săvârşirea infracţiunii, apărarea apreciind eronată nu doar schimbarea de încadrare juridică dispusă în acest sens de instanţa de fond, dar lipsind inculpatul de posibilitatea de a cunoaşte argumentele pentru care judecătorul a reţinut un alt tip de prejudiciu decât cel avut în vedere la trimiterea sa în judecată.
c. Nelegala citare a părţilor civile şi a persoanelor vătămate
Apărarea a susţinut că, după instituirea stării de urgenţă în România, urmare a pandemiei COVID-19, cauza a fost suspendată, iar ulterior, la data de 18.05.2020, prin rezoluţie, s-a dispus repunerea cauzei pe rol şi stabilirea unui nou termen de judecată pentru data de 04.06.2020, termen la care nu au fost citate din nou toate părţile, considerându-se greşit că acestea au în continuare termen în cunoştinţă, fapt care evidenţiază că judecata în prima instanţă s-a desfăşurat în mod nelegal, fiind necesară, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la primă instanţă.
Argumente de nelegalitate şi netemeinicie pentru reformarea sentinţei apelate
Apărarea a susţinut că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt greşită, întrucât între cei doi inculpaţi a existat strict o relaţie profesională, ocazionată de cererile de executare silită formulate de către avocat A. la executorul judecătoresc B., iar instanţa de fond nu şi-a însuşit argumentele din rechizitoriu cu privire la pretinsa relaţie apropiată între cei doi inculpaţi (referitoare la prezenţa inculpatei la biroul executorului sau la pretinsa relaţie de prietenie dintre aceştia). Instanţa de fond nu a adus argumente bazate pe probele administrate la dosar cu privire la existenţa înţelegerii infraţionale dintre cei doi inculpaţi.
Cu privire la tabelele anexă la împuternicirea avocaţială a inculpatei A. depusă în dosarele de executare, s-a arătat că acestea nu au fost semnate la momentul eliberării sumelor de bani de către BEJ B. şi nici nu au fost întocmite (redactate) de executorul judecătoresc.
Faptul că tabelul anexă la contractul de asistenţă juridică nu a fost semnat la BEJ B., astfel cum se susţine în rechizitoriu, rezultă din următoarele probatorii:
• martora FFFFFFFFFF. a declarat în data de 05.02.2020 că atunci când se eliberau sume de bani către creditori se întocmeau şi se semnau procese-verbale; nu am văzut vreodată creditorii să fi semnat astfel de tabele. Totodată, martora a precizat că, odată cu predarea sumelor de bani către creditori se realiza procesul-verbal şi numărarea banilor şi de către creditor şi de către executor. Declaraţia se coroborează cu cea a inculpatului B. din faţa instanţei de judecată din data de 23.11.2017;
• nici celelalte martore angajate la BEJ B., audiate în faţa instanţei de judecată - IIIIIIIIII. (audiată la 12.12.2017) şi JJJJJJJJJJ. (audiată la 12.12.2017) nu au declarat că între documentele semnate de către creditori cu ocazia ridicării sumelor de bani s-ar fi numărat şi astfel de tabele.
În continuare, s-a susţinut că, în executările silite ce fac obiectul acestui dosar penal, procedura de lucru nu a fost diferită de alte executări silite derulate de inculpat anterior, concomitent şi ulterior acestor dosare sau de procedurile de lucru ale altor executori judecătoreşti.
Din probatoriul administrat a reieşit că, în aceste dosare colective, salariaţii/foştii salariaţi au fost de acord în principiu cu angajarea unui avocat prin intermediul unor colegi (reprezentanţi), de cele mai multe ori creditorii declarând că nici în dosarele de drepturi nu au angajat personal avocat, ci că s-au strâns bani (sume modice) pentru angajarea acestora. Prin urmare, având în vedere un asemenea mod de lucru al acestor angajaţi/fost angajaţi ai C., având în vedere lipsa, de cele mai multe ori, a noţiunilor juridice ori a disponibilităţii de a înţelege procedurile de executare silită, direcţionarea acestor creditori spre a discuta cu avocatul lor ales (inc. A.) - cel care depusese la executor delegaţia avocaţială şi făcuse cererea de executare silită - era cât se poate de firească - cu atât mai mult cu cât unii dintre aceştia au apelat la avocata A. şi pentru a-i asista/reprezenta în dosarele de contestaţie la executare deschide de C. urmare a executărilor silite realizate de inculpatul B..
Deşi este posibil ca parte dintre creditori să fi fost prinşi fără voie în această neînţelegere, nici felul în care aceştia încearcă să se dezică de orice responsabilitate prin declaraţiile date în procesul penal nu este corect, cum nu este corect să nege fără vreun motiv, în faţa instanţei, lucruri pe care le-au afirmat anterior în declaraţiile de la urmărire penală, să nege semnături pe care le-au aplicat pe procese-verbale, să pretindă că deşi li s-au înmânat acte spre a le semna, nu le-au citit şi că nu aveau nici datoria de a le citi şi nici de a înţelege ce semnează.
În continuare, în susţinerea netemeiniciei hotărârii apelate, inculpatul a invocat următoarele aspecte:
- Instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut în sentinţa apelată, ca dovadă a comiterii faptelor penale, că persoanele care au avut calitatea de creditori nu au semnat contracte de asistenţă juridică cu doamna avocat A., că nu au primit copii de pe aceste contracte sau după chitanţe şi facturi, că la dosarele de executare silită nu se regăsesc contractele de asistenţă juridică, iar împuternicirile avocaţiale fie nu poartă semnătura clientului, fie au fost semnate în fals, întrucât creditorii neagă împuternicirea avocatului A. pentru declanşarea executării silite, la dosarul de executare silită nu se putea regăsi vreo copie a contractelor de asistentă juridică, având în vedere că dovada calităţii de avocat a unei persoane - inclusiv în procedurile execuţionale - se face prin intermediul împuternicirii avocaţiale, nu a contractului de asistenţă juridică;
- Instanţa de fond a reţinut greşit că nu pot fi avute în vedere contractele de asistenţă juridică semnate personal de către creditori, întrucât aceste contracte au fost încheiate ulterior de către doamna avocat A. la momentul la care a formulat contestaţii la executare (...) în încercarea de a-şi constitui probe în apărarea sa, aspect care, în opinia apărării nu este decât o presupunere a instanţei de fond care nu se bazează pe niciun element probator administrat în cauză şi, prin urmare, se impune în rejudecare să fie luate în considerare ca perfect valide aceste înscrisuri semnate personal de către creditori;
- Instanţa de fond a reţinut greşit că nu poate avea în vedere cererile de executare silită asumate personal de către creditori, întrucât acestea nu se regăsesc la dosarul de executare silită şi creditorii au declarat constant că nu au formulat cereri de executare silită. Sub acest aspect, apărarea a susţinut că sunt două categorii de cereri de executare formulate personal de către creditori: o parte au fost depuse la dosarele de executare şi se află deja în dosarele de urmărire penală, o altă parte au fost depuse de către doamna avocat A. cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă.
Pentru prima categorie, nu se poate reţine primul argument avut în vedere de instanţa de fond, întrucât aceste cereri există şi au fost depuse la dosarele de executare, în cea de-a doua executare silită derulată de către BEJ B.. Nu se poate reţine că, în aceste situaţii, executorul judecătoresc nu avea dreptul să pornească executarea silită întrucât a existat o astfel de cerere asumată expres de către creditorii din dosarele de executare silită.
În legătură cu cea de-a doua categorie de cereri de executare silită - cele semnate de creditori şi depuse de către doamna avocat A. la dosarul în care s-a judecat propunerea de arestare preventivă - apărarea le-a considerat ca fiind valide, probând existenţa unor raporturi juridice avocat-client. Chiar dacă nu au fost depuse la dosarul de executare silită, fiind formulate alte cereri semnate exclusiv de către inculpata A., aceste cereri semnate personal atestă faptul că persoanele semnatare au avut cunoştinţă despre faptul că urmează să se desfăşoare o executare silită pentru ei, în calitate de creditori.
- Instanţa de fond, în mod greşit, nu a luat în considerare aspecte esenţiale pentru apărare care demonstrează lipsa de temeinicie a acuzaţiei formulate faţă de inculpatul B. - aspecte referitoare la lipsa înţelegerii infracţionale dintre cei doi inculpaţi şi la conduita părţii civile C., care ar putea justifica modul în care creditorii audiaţi şi-au formulat declaraţiile în cauză.
Aspecte cu privire la încadrarea juridică
Inculpatul B. a apreciat că, în mod greşit, prin încheierea din data de 02.12.2020, Curtea de Apel Bacău a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, reţinându-se forma agravată a infracţiunii de abuz în serviciu ca urmare a producerii unor consecinţe deosebit de grave - un prejudiciu mai mare de 2.000.000 RON. Instanţa de judecată, pentru a dispune această soluţie, a considerat că prejudiciul este reprezentat de totalitatea sumelor plătite de C. în legătură cu dosarele de executare ale celor 217 creditori.
În opinia inculpatului, considerentele instanţei sunt însă în totală contradicţie cu actul de sesizare, cu descrierea faptelor pentru care parchetul a înţeles să sesizeze instanţa de fond. În acest sens, a invocat dispoziţiile art. 371 C. proc. pen. care stabilesc că judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei. Or, în rechizitoriu se reţine că prejudiciul este reprezentat de sumele plătite de către C. către executorul judecătoresc şi către avocat cu titlu de onorarii, deşi executările silite nu aveau la bază un mandat valabil, fără a se reţine că paguba produsă prin săvârşirea infracţiunilor ar fi fost reprezentată de totalitatea sumelor plătite de către C. ca debit în dosarele de executare silită (nici ca urmare imediată a infracţiunii de abuz în serviciu, nici ca urmare imediată a infracţiunii de înşelăciune).
S-a arătat că prejudiciul la care face referire actul de sesizare al instanţei se referă la onorariile de executor şi de avocat necuvenite (care reprezintă în optica acuzării şi folosul necuvenit obţinut de către inculpaţi) - suportate de către C. - şi în secundar la paguba produsă creditorilor, care au fost obligaţi la restituirea către C. a onorariilor încasate de avocatul A. şi de executorul judecătoresc B.. Cuantumul debitelor încasate de la C. (deci sumele cuvenite creditorilor) nu poate constitui prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, iar în cursul urmăririi penale nu a fost imputată inculpatului B. nelegalitatea executărilor silite cu privire la sumele cuvenite creditorului şi nici acesta, pe cale de consecinţă, nu avea motive să facă apărări cu privire la aceste aspecte. Acuzaţia formulată faţă de inculpaţi vizează lipsa unui mandat oferit în scopul de a demara procedura de executare silită, ceea ce ar fi cauzat obţinerea în mod nelegal a unor sume de bani cu titlu de onorarii.
Deşi, la nivel teoretic, după trimiterea în judecată, cuantumul pagubei indicate în actul de sesizare ar putea suferi modificări, în prezenta cauză se pune în discuţie schimbarea a însăşi naturii (tipului) pagubei produse - deci a urmării imediate a infracţiunii şi astfel schimbarea acuzaţiei aduse inculpatului B., ceea ce contravine art. 371 C. proc. pen. Instanţa de fond nu poate nesocoti limitele stabilite prin actul de sesizare şi nu poate include în acuzaţia inculpatului aspecte faptice ce nu doar că nu au fost avute în vedere în faza de urmărire penală, dar nu au fost considerate nici ca generând prejudiciu în latură penală.
În măsura în care acest prejudiciu (reţinut de către Curtea de Apel Bacău prin schimbarea încadrării juridice şi reţinerea circumstanţei consecinţelor deosebit de grave) era şi cel vizat în cursul urmăririi penale, adică în condiţiile în care, chiar din cursul urmării penale, valoarea acestui prejudiciu presupus a fi fost produs părţii civile C. ar fi fost cel de peste 2.000.000 RON (adică peste 500.000 Euro), atunci procurorul, în mod deliberat, a ignorat acest prejudiciu tocmai pentru a-şi păstra competenţa de investigare în cursul urmăririi penale şi a nu declina cauza la DNA - ST Bacău, în condiţiile în care fapta de abuz în serviciu în forma prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 cu prejudiciu de peste 200.000 euro atrăgea competenţa DNA în raport cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002 - cu alte cuvinte, au fost nesocotite dispoziţiile cu privire la competenţa organului de urmărire penală, ceea ce ar fi atras nulitatea absolută a întregii urmăriri penale.
Motive de netemeinicie referitoare la neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu
În opinia apărării, nu se putea reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu pentru inculpatul B. în cazul acelor executări silite în care C. şi-a îndeplinit de buna voie obligaţiile de plată, nefiind vorba despre o executare silită (formele de executare silită sunt cele expres prevăzute de lege: poprirea, urmărirea silită a bunurilor mobile şi urmărirea silită imobiliară). Plata voluntară a obligaţiilor băneşti, chiar după începerea fazei de executare silită, este reglementată şi de legiuitor (art. 670 alin. (2) C. proc. civ.). Prin urmare, instanţele civile au constatat că în aceste cazuri C. a realizat o plată voluntară, nefiind întrunite condiţiile executării silite.
În acest sens, s-a apreciat că hotărârile judecătoreşti pronunţate de către instanţele civile au, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (3) C. proc. pen., valoarea unor chestiuni prealabile, iar instanţa penală nu poate să ofere o nouă interpretare acestor aspecte tranşate definitiv de către instanţa civilă, acest lucru afectând principiul securităţii raporturilor juridice.
Referitor la existenta mandatului avocatei A., s-a arătat că în unele dintre hotărârile judecătoreşti se poate observa faptul că instanţele de judecată au analizat susţinerile petentei C. cu privire la presupusa lipsă a mandatului inculpatei şi au constatat netemeinicia acestora. Având în vedere că în niciuna dintre aceste cauze contestatoarea C. nu s-a înscris în fals cu privire la documentele emise de către inculpata A., care atestau calitatea sa de reprezentant convenţional al creditorilor în dosarele de executare contestate, se evidenţiază tocmai faptul că susţinerile C. în legătură cu acest aspect au fost formale.
Astfel că, din moment ce C. nu a înţeles să apeleze la mijloacele legale pe care le avea la dispoziţie - în procedurile civile - pentru a contesta mandatul avocatului, nu poate solicita acest lucru în faţa instanţei penale, rolul acestei din urmă instanţe nefiind acela de a reveni asupra chestiunilor deja stabilite de instanţa civilă.
Motive de achitare cu privire la lipsa de tipicitate privind elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu
Referitor la dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 188/2000, apărarea a apreciat că acestea au caracter general, statuează asupra principiului legalităţii în exercitarea profesiei de executor şi nu stabilesc norme de conduită concrete în activitatea acestuia; pentru a sta la baza unei condamnări pentru abuz în serviciu aceste dispoziţii trebuie să fie coroborate cu alte norme legale care descriu obligaţii concrete, să oblige inculpatul la o anumită conduită, norme care, de asemenea, să fi fost încălcate.
Prin urmare, privite în mod singular, dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 188/2000 nu pot sta la baza unei acuzaţii de abuz în serviciu, în lipsa altor dispoziţii legale cu care să fie coroborate, iar referitor la dispoziţiile din C. proc. civ., acestea nu erau aplicabile executărilor silite începute în anii 2011/2012, prin urmare nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prin încălcarea unei dispoziţii legale care nu exista la data comiterii faptelor.
Cu privire la executările efectuate ulterior anului 2013, după intrarea în vigoare a C. proc. civ., a arătat că fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât dispoziţiile art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevăd faptul că executarea silită se realizează la cererea creditorului depusă personal sau prin reprezentant legal sau convenţional. În această situaţie, parte dintre cereri au fost formulate (asumate prin semnătură) personal de către creditori, pentru o altă parte dintre cereri există contracte de asistenţă juridică individuale cu inculpata A., semnate personal de către creditori şi care vizează inclusiv faza de executare silită.
Cu privire la creditorii cu care inculpata A. a avut contract de asistenţă juridică, a susţinut că nu se poate face abstracţie de aceste contracte, nefiind documente false, nu rezultă că semnăturile din cuprinsul acestora nu ar fi fost realizate de către creditori, astfel încât simpla dezicere a creditorului de un astfel de contract nu poate constitui temei suficient pentru a nu lua în considerare înscrisul.
Având în vedere aceste aspecte, apărarea a considerat că pentru aceste acte materiale ale infracţiunii se impune a se constata că nu a existat o încălcare a textului de lege din cuprinsul C. proc. civ., astfel încât, prin prisma elementului material, fapta nu este prevăzută de lege.
Motive de achitare legate de lipsa de tipicitate a infracţiunii derivând din urmarea imediată a infracţiunii
Instanţa de judecată nu a luat în considerare susţinerile apărării cu privire la lipsa urmării imediate a infracţiunii de abuz în serviciu, ca element constitutiv al laturii obiective - anume ca încălcarea atribuţiilor de serviciu să fi generat un prejudiciu.
Pentru o parte dintre executările silite nu există o astfel de urmare imediată - mai exact nu au fost executate sume în dosarele de executare silită, astfel încât nu este îndeplinită urmarea imediată a infracţiunii, respectiv producerea unui prejudiciu, aspect confirmat inclusiv de raportul de expertiză contabilă efectuat la instanţa de fond.
Motive de achitare în raport cu latura subiectivă a infracţiunii, respectiv lipsa de vinovăţie a inculpatului B.
Pentru actele materiale cu privire la care s-ar constata că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii, apărarea a solicitat să se reţină faptul că executorul judecătoresc şi-a îndeplinit activitatea cu bună credinţă, fără a-şi încălca cu intenţie atribuţiile de serviciu, nefiind întrunite condiţiile laturii subiective fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Pentru ca încălcarea unei dispoziţii legale de către executorul judecătoresc să constituie infracţiunea de abuz în serviciu, era necesar să se fi dovedit că acesta a comis faptele cu intenţie (directă sau indirectă), însă s-a dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpata A. a acţionat fără mandat la formularea cererilor de executare silită.
Lipsa intenţiei inculpatului B. de a săvârşi o infracţiune de abuz în serviciu reiese din următoarele împrejurări:
- Verificarea mandatului inculpatei A., precum şi verificarea mandatelor prezentate de către alţi avocaţi nu se regăseşte printre atribuţiile profesionale ale executorului judecătoresc;
- Modul în care se prezentau împuternicirile avocaţiale ale diferiţilor avocaţi - în cazul dosarelor colective - era similar, astfel că inculpata A. nu a prezentat împuterniciri avocaţiale diferite faţă de cele ale celorlalţi avocaţi care au desfăşurat executări silite la BEJ B.;
- Hotărârile judecătoreşti care constituie titluri executorii au fost depuse de către inculpata A., odată cu depunerea cererii de executare silită.
Motive de apel cu privire la individualizarea pedepsei
În măsura în care instanţa de apel va considera că parte dintre actele materiale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată constituie infracţiunea de abuz în serviciu, apărarea a solicitat admiterea apelului sub aspectul reindividualizării judiciare a pedepsei stabilite pentru inculpatul B. (consecutiv şi schimbării încadrării juridice cu excluderea consecinţelor deosebit de grave), considerând că pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa apelată este excesiv de severă raportat la gravitatea concretă a faptelor comise şi la periculozitatea scăzută a inculpatului, context în care se impunea reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, redus cu o treime ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen.
Motive de apel cu privire la latura civilă a cauzei.
Apărarea a arătat că, în mod nelegal, a fost admisă acţiunea civilă formulată de către C., deşi se impunea respingerea acesteia, ca inadmisibilă, având în vedere că, în concret, partea civilă solicită pe calea acţiunii civile de la inculpaţi aceleaşi sume pentru care a obţinut deja titluri executorii împotriva foştilor creditori - în baza contestaţiilor la executare formulate şi câştigate.
La data de 11 ianuarie 2022, inculpatul B., prin apărător ales, a depus la dosar motive suplimentare de apel, prin care a solicitat să se constate incidenţa unei cauze de nulitate absolută a sentinţei atacate şi a actelor procesuale şi procedurale efectuate ulterior datei de 02.12.2020, când s-a dispus schimbarea de încadrare juridică, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale privind participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie.
Mai exact, s-a arătat că, începând cu 02.12.2020, constituirea completului de judecată trebuia să se realizeze prin participarea procurorului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi nu a celui din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Astfel, în cauză, ulterior schimbării de încadrare juridică, au devenit incidente atât dispoziţiile art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 - considerând instanţa de fond că prejudiciul este reprezentat de totalitatea sumelor obţinute de la C. (mai mare de 200.000 euro), cât şi dispoziţiile art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 - infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 fiind săvârşită de către un avocat (inculpata A.).
Având în vedere aceste aspecte, apărarea a solicitat să se constate incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru toate actele efectuate în cauză ulterior datei de 02.12.2020, să desfiinţeze sentinţa atacată şi, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să trimită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.
III.3 Prin motivele de apel formulate de inculpata A., aceasta a criticat hotărârea apelată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Nelegalitatea are în vedere faptul că procesul a fost judecat de un complet care nu a fost specializat în soluţionarea dosarelor de corupţie până la data de 18.12.2019 (dată la care prin Hotărârea nr. 61 a Colegiului de conducere a Curţii de Apel Bacău s-a stabilit compunerea completurilor şi planificarea acestora pentru anul 2020). Chiar dacă la data pronunţării sentinţei completul de judecată avea specializarea necesară, nulitatea sentinţei penale se impune având în vedere anularea actelor de procedură anterioare momentului 18.12.2019. Consecinţa ar trebui să fie desfiinţarea sentinţei penale atacate şi a tututor actelor de procedură efectuate de completul nespecializat, exluderea tuturor probelor administrate de acest complet şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău de către un complet specializat în soluţionarea dosarelor având ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Netemeinicia sentinţei penale vizează greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor prin reţinerea formei agravate a complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu ca urmare a producerii unor consecinţe deosebit de grave, respectiv un prejudiciu de peste 2.000.000 RON. Apărarea a apreciat că, în mod eronat, instanţa de fond a considerat că prejudiciul este reprezentat de totalitatea sumelor plătite de C. în legătură cu dosarele de executare silită, această apreciere ducând la schimbarea acuzaţiei din rechizitoriu, situaţie care intră în conflict cu dispoziţiile exprese prevăzute de art. 371 C. proc. pen. Astfel, în actul de sesizare a instanţei prejudiciul este reprezentat de onorariile de executor şi de avocat necuvenite, suportate de C. şi, în secundar, de paguba produsă creditorilor care au fost obligaţi la restituirea către C. a onorariilor încasate de inculpaţi.
În cazul în care prejudiciul reţinut de Curtea de Apel Bacău era şi cel vizat de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, atunci acesta nu ar mai fi fost competent să efectueze acte de urmărire penală şi ar fi trebuit să decline cauza către Direcţia Naţională Anticorupţie - ST Bacău, situaţie care ar fi generat nulitatea absolută a întregii urmăriri penale.
Cu privire la latura civilă:
Avându-se în vedere prevederile Deciziei nr. 102/2021 a Curţii Constituţionale apărarea a considerat că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere hotărârile pronunţate în contestaţiile la executare, hotărâri care, în mare parte, au fost depuse la DNA Bacău şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, precum şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia punerii în discuţie a măsurilor preventive în cauză.
De altfel, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că prejudiciul constă în onorariile de avocat şi onorariile de executor încasate, considerându-se că aceşti creditori aveau dreptul incontestabil şi valabil de a obţine sume de bani, în baza hotărârilor judecătoreşti, de la C., iar acesta trebuie să respecte titlul executoriu definitiv şi irevocabil şi să le achite creditorilor sumele datorate. Ca atare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu a considerat că sumele datorate de către C. către creditori, salariaţi sau foşti salariaţi, pot constitui un prejudiciu în prezenta cauză.
Apărarea a apreciat că, la stabilirea laturii civile, trebuie avute în vedere rechizitoriul şi hotărârile judecătoreşti definitive date de către instanţa civilă, întrucât C. avea obligaţia să achite drepturile băneşti persoanelor ce aveau calitatea de creditori în cauză, drepturi ce rezultau din hotărâri judecătoreşti definitive, situaţie pe care instanţa de fond nu a avut-o în vedere în stabilirea soluţiei.
De asemenea, s-a subliniat că instanţa de fond a avut în vedere, în motivarea hotărârii, prevederile C. proc. civ. nou, în condiţiile în care executările puse în discuţie s-au desfăşurat sub imperiul vechiul C. proc. civ.
Un alt motiv invocat de inculpată a fost acela că a fost obligată, prin dispozitiv, să achite suma de 30.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, în condiţiile în care a recunoscut faptele menţionate în rechizitoriu şi nu a propus niciun fel de probe.
ANALIZA CRITICILOR FORMULATE
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi în limitele impuse de art. art. 417 C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte, în majoritate, constată ca fiind fondate apelurile declarate de inculpaţii B. şi A., în limitele ce se vor arăta, urmând a le admite, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare şi, în unanimitate, va respinge ca tardive apelurile formulate de părţile civile II. şi P..
În unanimitate,
I. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării apelurilor de către părţile civile II. şi P., invocată de reprezentantul Ministerului Public, reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 410 alin. (1) C. proc. pen., pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la data comunicării hotărârii, în cazurile prevăzute la art. 406 alin. (1), sau, după caz, de la data comunicării copiei minutei, în celelalte cazuri.
Potrivit actelor dosarului, sentinţa penală nr. 53/D/2021 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată părţilor civile II. şi P., la data de 20 aprilie 2021, dovezile de comunicare fiind semnate de soţiile acestora, astfel cum rezultă din menţiunile cuprinse în înscrisurile aflate la fila x şi fila x din volumul nr. 25 din dosarul instanţei de fond, iar calea de atac a apelului a fost formulată de către părţile civile II. şi P., prin apărător ales, la data de 17 mai 2021, prin e-mail .
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ziua prevăzută în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, fără a se socoti ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte.
Raportat la data comunicării hotărârii primei instanţe, 20 aprilie 2021, termenul de 10 de zile prevăzut de art. 410 alin. (1) C. proc. pen. s-a împlinit la data de 04 mai 2021, aceasta fiind ultima zi în care se putea declara apel (1-3 mai 2021 fiind zile nelucrătoare ca urmare a Sărbătorilor Pascale), termenul fiind calculat conform art. 269 C. proc. pen.
Având în vedere că apelul declarat prin e-mail de părţile civile II. şi P. poartă data de 17 mai 2021, Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depăşirea termenului de 10 de zile prevăzut de art. 410 alin. (1) C. proc. pen., acesta împlinindu-se la data de 04 mai 2021, dată la care sentinţa atacată a rămas definitivă prin neapelare.
În acest context, trebuie precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Cum formalismul legii procesual penale are caracter de garanţie, egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul supra citat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.
Pe cale de consecinţă, cum excepţia tardivităţii constituie o excepţie peremptorie care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a apelurilor declarate de părţile civile II. şi P., acestea urmând a fi respinse ca tardiv formulate, iar părţile civile, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
II. Analizând apelurile declarate de inculpaţii B. şi A., cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază necesar să examineze cu prioritare motivele de apel prin care inculpaţii tind la desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
II.a) Cu privire la motivul de apel prin care se tinde la desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întemeiat pe incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.:
Apelanţii inculpaţi B. şi A. au invocat faptul că la nivelul Curţii de Apel Bacău completurile specializate pentru soluţionarea cauzelor de corupţie au fost constituite abia prin Hotărârea nr. 61 din 18.12.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bacău, hotărâre prin care s-a stabilit compunerea completurilor şi planificarea acestora pentru anul 2020, astfel încât până la acea dată cauza a fost instrumentată de către un complet care nu era specializat pentru cauze de corupţie, aşa cum impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Critica este nefondată.
Astfel, din relaţiile comunicate de Curtea de Apel Bacău instanţei de apel, rezultă că după intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2000, prin hotărârile nr. 299/28.09.2006, nr. 456/13.12.2006 şi nr. 453/22.04.2010 ale secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, au fost înfiinţate succesiv 10 completuri de judecată specializate în judecarea infracţiunilor de corupţie, în cadrul secţiei penale a Curţii de Apel Bacău.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 24 din 24 aprilie 2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Bacău s-a propus înfiinţarea a încă 2 completuri specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate prevăzute de Legea nr. 78/2000.
Astfel, contrar susţinerilor apelanţilor, la nivelul Curţii de Apel Bacău au fost constituite completuri specializate pentru soluţionarea cauzelor de corupţie, toţi judecătorii secţiei penale fiind desemnaţi anual în compunerea acestora.
Se observă astfel că, spre deosebire de obligativitatea înfiinţării de complete specializate în cadrul secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la începutul fiecărui an, prevăzută expres de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în vigoare în perioada de referinţă, în cazul curţilor de apel actul normativ nu a prevăzut în cuprinsul art. 41 alin. (1) că înfiinţarea acestora este anuală.
Astfel, în forma iniţială a textului se stipula "Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii." textul fiind modificat succesiv prin Legea 76/2012, după cum urmează:
"Secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Completele specializate ale secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează de preşedintele instanţei, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe." şi prin Legea nr. 207/2018, după cum urmează:
"Secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe, prin hotărâre a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Completurile specializate ale secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează de preşedintele instanţei, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe."
Legea privind organizarea judiciară în forma în vigoare în perioada relevantă prevedea cu caracter anual, în cazul curţilor de apel, exclusiv obligaţia colegiului de conducere de a stabili compunerea completelor de judecată -art. 52.
Prin urmare, în cauză, cerinţa specializării completului de judecată este considerată ca îndeplinită prin adoptarea hotărârilor anterior menţionate, atât timp cât înfiinţarea completelor a respectat procedurile succesive în vigoare, iar legea nu prevedea înfiintarea/reînfiinţarea anuală, ci exclusiv desemnarea judecătorilor în compunerea acestora, fiind ataşate la dosar hotărârile colegiului de conducere din care rezultă îndeplinirea acestei atribuţii.
II.b) În majoritate
Cu privire la motivul de apel prin care se invocă modificarea conţinutului acuzaţiei, contrar dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen.
Apelanţii inculpaţi B. şi A. au susţinut, în esenţă, că prin dispoziţia regăsită în încheierea din data de 02.12.2020, de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii prin reţinerea formei agravate a infracţiunii de abuz în serviciu ca urmare a producerii unor consecinţe deosebit de grave, prima instanţă a considerat că prejudiciul pretins cauzat include, cumulat onorariilor de executor judecătoresc şi avocat, şi totalitatea sumelor plătite de S.C. C. în legătură cu dosarele de executare ale celor 217 creditori. Procedând în această modalitate, prima instanţă a modificat nu doar cuantumul prejudiciului, ci însăşi natura acestuia şi, implicit, structura acuzaţiei, nesocotind prevederile art. 371 C. proc. pen.
Critica formulată este fondată.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere normele prevăzute în C. proc. pen., care stabilesc rolul, atribuţiile şi limitele competenţei instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei în primă instanţă.
Astfel, potrivit art. 349 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează cauza dedusă judecăţii cu garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii.
Art. 371 C. proc. pen., cu denumirea marginală "Obiectul judecăţii", stabileşte limitele judecăţii, în sensul în care aceasta se mărgineşte la faptele şi persoanele descrise în actul de sesizare, neputând fi extinsă asupra unor acţiuni sau omisiuni ce nu sunt descrise în respectivul act procedural.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, precum şi a celor cuprinse în art. 393 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la obiectul deliberării, rezultă că instanţa penală sesizată prin rechizitoriu este obligată să se pronunţe cu privire la toate infracţiunile ce fac obiectul acuzaţiei în materie penală, stabilind, pe baza probelor administrate, dacă faptele, strict în configuraţia factuală descrisă în rechizitoriu, există, au fost săvârşite de inculpat şi dacă sunt întrunite toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii respectivelor infracţiuni.
În ipoteza în care, printre altele, instanţa de fond a evaluat eronat conţinutul factual al acuzaţiei reţinute prin actul de sesizare şi, ca urmare, nu s-a pronunţat asupra uneia dintre faptele deduse judecăţii ori s-a pronunţat eronat asupra unor chestiuni ce nu au făcut, în realitate, obiectul sesizării sale, efectul procesual este acela al desfiinţării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Din perspectiva acestor considerente, instanţa de apel subliniază, prioritar, că analiza apelurilor formulate de inculpaţii B. şi A. se va limita la argumentele care stau la baza soluţiei de trimitere a cauzei spre rejudecare, fără a se cenzura, în concret, fondul restului criticilor de nelegalitate, precum şi al celor de netemeinicie a hotărârii apelate, invocate de inculpaţi, analiza tuturor acestor chestiuni urmând a se realiza de prima instanţă, cu ocazia rejudecării.
În aceste coordonate, Înalta Curte reţine ca, unic motiv care impune trimiterea cauzei spre rejudecare, încălcarea, de către instanţa de fond, a limitelor obiectului judecăţii, astfel cum este stabilit de art. 371 C. proc. pen., ca efect al pronunţării acestei instanţe asupra unor activităţi şi consecinţe factuale distincte de cele care au făcut obiectul urmăririi penale, inculpării şi trimiterii în judecată a celor doi inculpaţi.
În mod particular, Înalta Curte are în vedere modificarea structurii factuale a laturii obiective a infracţiunilor reţinute în sarcina apelanţilor inculpaţi, prin reconfigurarea şi extinderea, de către prima instanţă, a conţinutului actelor de serviciu a căror îndeplinire s-ar fi realizat cu încălcarea legii, a naturii şi întinderii rezultatului prejudiciabil astfel cauzat, dincolo de limitele expres reţinute prin rechizitoriu.
Astfel, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10.08.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. B. - pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru sine şi pentru altul prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi complicitate la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că:
- în perioada iunie 2011-22.09.2015, în baza unei înţelegeri infracţionale cu avocat A., şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu încălcarea legii, prin aceea că, în baza cererilor, delegaţiilor de avocat şi chitanţelor întocmite în fals de avocat în numele creditorilor, în scopul inducerii în eroare a debitorului, a desfăşurat executări silite împotriva persoanei vătămate S.C. C., în 120 de cazuri punând în executare de două ori acelaşi titlu executoriu şi a obţinut foloase necuvenite pentru sine, constând în onorarii de executor judecătoresc în sumă de 266.275 RON şi pentru avocat constând în onorarii de avocat în sumă de 214.225 RON, în condiţiile în care avocatul nu avea un mandat valabil din partea creditorilor pentru a declanşa procedura de executare silită;
- în subsidiar, a cauzat o pagubă creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor, în situaţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către S.C. C. a onorariilor încasate de avocatul şi executorul judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru declanşarea executării silite.
Faptele au fost comise raportat la un număr de 217 creditori şi 338 dosare de executare silită, pentru un număr de 120 de creditori fiind întocmite câte 2 dosare de executare silită pentru acelaşi titlu executoriu.
2. A. - pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen., constând în aceea că:
- a indus în eroare persoana vătămată S.C. C. cu privire la calitatea sa de avocat mandatat de creditori, a determinat desfăşurarea de executări silite abuzive împotriva persoanei vătămate, în înţelegere infracţională cu executorul judecătoresc B., cu scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, constând în onorariile de avocat şi, pentru executor, în onorariile de executor judecătoresc, utilizând înscrisuri întocmite în fals, respectiv împuterniciri avocaţiale, cereri de deschidere a procedurii de executare silită întocmite în mod fictiv în numele creditorilor şi chitanţe care atestau în mod nereal încasarea unor onorarii de avocat de la creditori, şi a încasat în perioada iunie 2011-09.06.2015 onorarii de avocat în sumă totală de 214.225 RON;
- în subsidiar, a cauzat o pagubă creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor, în situaţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către S.C. C. a onorariilor încasate de avocat şi executorul judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru declanşarea executării silite.
Faptele au fost comise raportat la un număr de 217 creditori şi 338 dosare de executare silită, pentru un număr de 120 de creditori fiind întocmite câte 2 dosare de executare silită pentru acelaşi titlu executoriu.
În rechizitoriu, activitatea ilicită imputată a fost detaliată în sensul în care avocatul A. şi executorul judecătoresc B., în baza unei înţelegeri infracţionale, au declanşat, respectiv, au desfăşurat executări silite împotriva S.C. C. Bucureşti, fără să existe cereri valabile din partea creditorilor, cu scopul obţinerii de foloase necuvenite constând în onorarii de executor şi în onorarii de avocat de la debitor. Onorariile au fost stabilite în procent maximal de 10% atât de avocat cât şi de executor, în condiţiile în care singura activitate a avocatului a fost de a întocmi pe un formular tipizat cererea de executare silită în numele creditorilor, în cele mai multe cazuri consemnând o situaţie necorespunzătoare realităţii.
S-a apreciat, de asemenea, că activitatea infracţională a cauzat o pagubă şi creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor (conform art. 238 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 187/2012), în situaţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către S.C. C. a onorariilor încasate de avocatul A. şi executorul judecătoresc B., în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru declanşarea executării silite.
Raportat la dosarele de executare silită cu privire la care s-a reţinut comiterea de infracţiuni de către inculpaţii B. şi A., detaliate în partea descriptivă a rechizitoriului, s-a concluzionat de procuror că prejudiciul cauzat S.C. C. este reprezentat de contravaloarea onorariilor de executor judecătoresc, în sumă de 266.275 RON şi a onorariilor de avocat, în sumă de 214.225 RON, încasate în mod nelegal de la debitor.
Prin încheierea din data de 02.12.2020, Curtea de Apel Bacău a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, după cum urmează:
- pentru inculpatul B., din două infracţiuni, de abuz în serviciu în formă continuată în scopul obţinerii unor foloase materiale prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi complicitate la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru sine şi pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- pentru inculpata A., a schimbat doar încadrarea juridică dată faptei de înşelăciune, respectiv din înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în concurs infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 C. pen.
Argumentarea soluţiei de schimbare a încadrării juridice a fost expusă, extrem de succint, exclusiv în considerentele sentinţei penale, prima instanţă reţinând în esenţă, că faptele inculpatului B., de a porni executarea silită în cele 339 de dosare de executare silită, fără a exista o cerere în acest sens din partea creditorilor, ci în baza unor cereri şi a unei împuterniciri avocaţiale false întocmite de av. A., încălcând astfel şi dispoziţiile art. 49 (52) din Legea nr. 188/2000 şi art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., obţinând pe nedrept suma de 280.702 RON pentru sine (cu titlu de onorariu executor) şi suma de 225.746 pentru inculpata A. (cu titlu de onorariu avocat), cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 2.930.462 RON părţii civile C. şi aducând atingere intereselor legale ale persoanelor fizice ce figurau ca şi creditori în aceste dosare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
La calculul pagubei cauzate S.C. C., curtea a avut în vedere totalitatea sumelor executate nelegal în aceste dosare, virate de bănci din conturile acesteia, sume care au inclus debitul propriu-zis, onorariu avocat, onorariu executor, onorariu expert, alte cheltuieli de executare.
Deopotrivă, s-a reţinut că faptele inculpatei A. de a-l determina pe inculpatul B. - executor judecătoresc să înceapă executarea silită în cele 339 de dosare executare silită în baza unor cereri şi a unor împuternici avocaţiale false, fără a exista o cerere în acest sens din partea creditorilor, încălcând astfel şi dispoziţiile art. 49 (52) din Legea nr. 188/2000 şi art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., obţinându-se astfel, pe nedrept suma de 280.702 RON pentru inculpatul B. (cu titlu de onorariu executor) şi suma de 225.746 pentru sine (cu titlu de onorariu avocat), cauzând un prejudiciu în valoare de 2.930.462 RON părţii civile C. şi aducând atingere intereselor legale ale persoanelor fizice ce figurau ca şi creditori în aceste dosare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În privinţa faptei inculpatei A., de a falsifica cererile creditorilor de deschidere a procedurii de executare silită, împuterniciri avocaţiale, chitanţe şi facturi care atestă încasarea onorariilor în cele 339 dosare de executare silită, s-a reţinut că ea întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
Examinând comparativ structura factuală a acuzaţiilor descrise în rechizitoriu, pe de o parte, şi a celor reţinute prin sentinţa apelată subsecvent schimbării încadrării juridice, pe de altă parte, Înalta Curte constată că prima instanţă a extins baza factuală a acestor acuzaţii prin considerarea, ca element propriu acestora, nu doar a acţiunilor prin care inculpaţii ar fi obţinut, cu încălcarea legii (B. în calitate de autor, iar A. în calitate de complice), sume de bani cu titlu de onorariu de avocat şi onorariu de executor judecătoresc, prejudiciind astfel partea civilă S.C. C. cu o valoare echivalentă, ci şi a acţiunilor prin care s-ar fi cauzat părţii civile un presupus prejudiciu în valoare de 2.930.462 RON, ce include, alături de aceste onorarii, şi debitul propriu-zis.
Or, prin rechizitoriul nr. x/2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus clasarea cauzei cu privire la executorul judecătoresc B. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen., în următoarele modalităţi: continuarea actelor de executare în dosarele suspendate prin poprirea conturilor S.C. C. în diverse unităţi bancare, perturbarea activităţii societăţii datorită instituirii de sechestre şi sigilii asupra bunurilor, executări silite nelegale datorate lipsei încuviinţării executării silite de către instanţa competentă potrivit legii sau necompetenţei executorului judecătoresc, distribuirea de sume către creditori, deşi executorul judecătoresc a fost informat că sumele au fost deja plătite prin intermediul altui executor, punerea în executare a unui titlu fără ca acesta să fie redactat şi comunicat de către instanţa de judecată şi continuarea actelor de executare în dosarele suspendate, deşi a fost informat cu privire la această dispoziţie a instanţei de judecată, întrucât, în urma cercetării penale efectuate nu au rezultat suficiente probe care să dovedească comiterea infracţiunii, dubiile existente profitând persoanei cercetate.
Soluţia de netrimitere în judecată astfel dispusă relevă, prin ea însăşi, faptul că aspectele ce ţin de legalitatea însăşi a desfăşurării propriu-zise a procedurii de executare, dar şi de particularităţile raporturilor civile dintre debitorul S.C. C. şi creditorii săi, persoane fizice, nu au făcut obiectul trimiterii în judecată, procurorul limitând în mod explicit acuzaţia la actele de desfăşurare a executării silite împotriva S.C. C. fără să existe cereri valabile din partea creditorilor, nerespectându-se, astfel, dispoziţiile legale potrivit cărora executarea silită se realizează la cererea creditorului, dacă legea nu dispune astfel, scopul urmărit fiind acela al obţinerii de foloase necuvenite, constând în onorarii de executor şi onorarii de avocat de la debitorul parte civilă.
Or, procedând la includerea, în structura laturii obiective a abuzului în serviciu, a unui presupus rezultat ce exceda nu doar în cuantum, ci şi în conţinut, naturii şi limitelor presupusului prejudiciu descris prin rechizitoriu, prima instanţă nu s-a rezumat la o simplă evaluare a întinderii pagubei (prerogativă de care putea uza prin eventuala schimbare a încadrării juridice), ci a modificat, în substanţă, baza factuală a activităţii de serviciu presupus efectuată de executorul judecătoresc cu încălcarea legii şi consecinţele acesteia.
Măsura în care debitul principal este subsumat sau nu unui prejudiciu penal cauzat strict prin declanşarea executării silite în absenţa cererii creditorilor presupune examinarea unor chestiuni ce ţin de raporturile dintre aceştia din urmă şi debitor, aspect extrinsec acuzaţiei concret formulate în speţă şi care aduce în discuţie nu eventuala întindere a prejudiciului cauzat, ci însăşi actele presupus îndeplinite cu încălcarea legii de către executorul judecătoresc (cauza De Salvador Torres împotriva Spaniei, hotărârea din data de 24.10.1996 a Curţii Europene a Drepturilor Omului).
Prin urmare, de vreme ce legalitatea executării silite nu a format obiectul judecăţii, considerarea, ca urmare prejudiciabilă a abuzului în serviciu, şi a debitului principal echivalează, în mod implicit, cu extinderea limitelor şi structurii acuzaţiei la fapte şi împrejurări ce nu constituiau elemente intrinseci acuzaţiei iniţiale şi nu făcuseră obiectul urmăririi penale, astfel că prima instanţă nu se putea pronunţa din oficiu asupra lor.
Aceasta deoarece, aşa cum s-a argumentat în precedent, dispoziţiile art. 371 C. proc. pen. consacră o regulă a activităţii de judecată care se converteşte într-o obligaţie procesuală a instanţei, şi anume aceea de a limita judecata la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare. Dacă încadrarea juridică poate face obiect de reexaminare, structura factuală însăşi a acţiunilor imputate acuzatului nu poate fi modificată de către instanţă, nici în sensul eventualei extinderi a acesteia la elemente şi împrejurări de fapt neavute în vedere de procuror şi care excedează conţinutului intrinsec al acuzaţiei, nici în cel contrar, al restrângerii sale la o parte a activităţilor descrise în rechizitoriu.
A admite că instanţa de judecată s-ar putea pronunţa asupra unor chestiuni care nu au făcut obiectul sesizării prin rechizitoriu echivalează cu a recunoaşte acestei instanţe atribuţii specifice funcţiei de acuzare, exercitate însă, conform legii, de un alt organ judiciar, cu ignorarea principiului separării funcţiilor judiciare, consacrat de art. 3 C. proc. pen. O atare eventualitate ar avea semnificaţia soluţionării eronate a acţiunii penale, în aceeaşi măsură ca şi opţiunea instanţei de fond de a nu se pronunţa asupra tuturor faptelor descrise în rechizitoriu.
În ambele situaţii descrise, demersul instanţei obiectivează o nesocotire a exigenţelor art. 371 C. proc. pen. prin omisiunea acesteia de a se pronunţa, în mod efectiv, asupra faptelor concret deduse judecăţii, cu efectul unei rezolvări incomplete a fondului cauzei şi al pronunţării unei hotărâri lovite de nulitate, în condiţiile prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Instanţa de apel nu ar putea remedia această nelegalitate direct în calea de atac a apelului, deoarece, deşi are efect devolutiv, această particularitate a apelului nu poate fi interpretată ca justificând o preluare integrală, de către instanţa de control judiciar, a atribuţiilor primei instanţe, cu efectul statuării asupra declaraţiei de vinovăţie şi a condamnării unei persoane, pentru prima şi ultima dată, direct în ultimul grad de jurisdicţie.
Apelul reprezintă o cale de atac ordinară care, în absenţa unei judecăţi efective asupra fondului acuzaţiei deduse judecăţii, astfel cum a făcut obiectul rechizitoriului, nu şi-ar putea realiza funcţia sa esenţială, de cenzurare judiciară a hotărârii nedefinitive. În plus, o eventuală statuare asupra fondului vinovăţiei penale direct în calea de atac a apelului ar avea ca efect privarea de facto a inculpaţilor de dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală şi încălcarea, în această modalitate, a dreptului garantat de art. 2 din Protocolul 7 la Convenţia europeană a drepturilor omului.
Pentru considerentele expuse, apreciind fondate apelurile declarate în limitele precizate, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, în majoritate, va admite apelurile formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 53/D/2021 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va desfiinţa sentinţa penală apelată şi încheierea din data de 2 decembrie 2020 şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Bacău.
Va menţine actele îndeplinite anterior datei de 2 decembrie 2020, urmând ca, în cursul rejudecării, prima instanţă să clarifice situaţia juridică a părţilor, să analizeze în mod efectiv cauza prin prisma dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen. şi să evalueze toate celelalte aspecte de nelegalitate şi netemeinicie invocate în apel de către inculpaţi, inclusiv din perspectiva incidenţei condiţiilor prevăzute de lege pentru reţinerea unei cauze de încetare a procesului penal.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariul parţial cuvenit apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 240 RON, se va plăti din fondul Ministerul Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În unanimitate,
I. Respinge ca tardive, apelurile formulate de părţile civile II. şi P. împotriva sentinţei penale nr. 53/D/2021 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă părţile civile la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În majoritate,
II. Admite apelurile formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 53/D/2021 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Desfiinţează sentinţa penală apelată şi încheierea din data de 2 decembrie 2020 şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariul parţial cuvenit apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 240 RON, se va plăti din fondul Ministerul Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 iulie 2023.
Opinie separată:
Opinia separată vizează soluţia de admitere a apelurilor formulate în cauză şi a desfiinţării sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, în condiţiile în care apreciez că se impunea ca instanţa supremă să rejudece cauza, ca urmare a admiterii căilor de atac exercitate de inculpaţii B. şi A. şi a desfiinţării, în parte, a hotărârii apelate şi a încheierii de şedinţă din data de 2 decembrie 2020, în sensul achitării celor doi inculpaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., după caz, de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi al încetării procesului penal, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., faţă de inculpata A., urmând ca, în condiţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., să fie lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile S.C. C. E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ.; KK.,LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX.,YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE.,FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT. şi UUU., menţinându-se, totodată, celelalte dispoziţii ale sentinţei şi încheierii din data menţionată.
Astfel, în dezacord cu soluţia pronunţată, cu majoritate, reţin că prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10 august 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că, în perioada iunie 2011 - 22 septembrie 2015, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu încălcarea legii, sens în care, în baza cererilor întocmite în fals de inculpata A., în calitate de avocat, a declanşat un număr de 341 de dosare de executare silită privind 220 de creditori împotriva părţii civile C., punând, totodată, în anumite cazuri, în executare de două ori acelaşi titlu executoriu şi a obţinut foloase necuvenite pentru sine, reprezentând onorarii de executor judecătoresc în valoare de 269.083 RON, precum şi pentru inculpată în sumă de 216.488 RON, cu titlu de onorarii de avocat, iar, în subsidiar, a cauzat o pagubă creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor, având în vedere că unii dintre ei au fost obligaţi să restituie părţii civile onorariile încasate de cei doi inculpaţi în dosarele în care au fost anulate actele de executare silită de către instanţele de judecată, întrucât A. nu a avut un mandat valabil din partea creditorilor pentru declanşarea respectivelor proceduri.
Prin acelaşi act de sesizare a instanţei a fost trimisă în judecată şi inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât a indus în eroare persoana vătămată C. cu privire la calitatea sa de avocat al unui număr de 220 de creditori, care ar fi mandatat-o să declanşeze executări silite împotriva acesteia în 341 de dosare, cu scopul de a obţine un folos patrimonial injust pentru sine reprezentat de onorariile de avocat, dar şi pentru inculpatul B. constând în onorariile de executor judecătoresc, sens în care a utilizat împuterniciri avocaţiale, cereri de deschidere a procedurii de executare silită şi chitanţe întocmite în fals, înscrisuri care atestau, în mod nereal, că a fost mandatată de creditori să formuleze cereri de executare silită, precum şi că a încasat onorarii de avocat de la aceştia, obţinând, în perioada iunie 2011 - 09 iunie 2015, sumă totală de 216.488 RON, cu titlu de onorariu avocaţial, ca urmare a executărilor silite desfăşurate de BEJ B. şi cauzând, totodată, în subsidiar, o pagubă creditorilor, în condiţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către partea civilă C. a sumelor achitate de societate cu titlu de onorarii de avocat şi de executor judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru deschiderea executării silite.
În cursul judecăţii, prin adresă nr. 338/P/2014 din 11 august 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a adus completări actului de sesizare a instanţei, indicând dispoziţiile din legislaţia primară ce se susţine că ar fi fost încălcate de inculpatul B. în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Astfel, s-a menţionat că "aşa cum reiese din conţinutul rechizitoriului, inculpatul a încălcat cu privire la fiecare dintre cei 217 creditori indicaţi în actul de sesizare prevederile art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. care menţionează că executarea silită poate porni numai la solicitarea creditorului, iar cererea de executare silită se depune personal ori prin reprezentant legal ori convenţional la birou executorului judecătoresc competent şi ale art. 54 din Legea nr. 188/2000, republicată, care prevede că executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţia cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi a altor legi aplicabile în materie."
La termenul din 13 noiembrie 2020, judecătorul fondului a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi, după cum urmează:
- inculpatul B. din infracţiunile de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. într-o infracţiune de abuz în serviciu în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru sine şi pentru altul cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;
- inculpata A. din infracţiunile de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru sine şi pentru altul cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 decembrie 2020, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B. în infracţiunea de abuz în serviciu în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru sine şi pentru altul cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi A. în infracţiunile de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 53/D din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus condamnarea inculpatului B. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu executare în regim de detenţie şi a inculpatei A. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi 8.000 RON amendă penală (3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 8.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de 3 ani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul B. a pornit executarea silită într-un număr de 339 de dosare, fără a avea cereri formulate în acest sens din partea creditorilor, doar în baza unor cereri şi a unor împuternici avocaţiale întocmite în fals de inculpata A., în calitate de avocat, şi încălcând, astfel, dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 188/2000 (în prezent art. 52 ca urmare a republicării actului normativ la data de 20 octombrie 2011) şi ale art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a obţinut, în perioada iunie 2011 - 09 iunie 2015, pe nedrept, suma de 280.702 RON, cu titlu de onorariu executor, iar pentru inculpata A. suma de 225.746, cu titlu de onorariu avocat şi a cauzat un prejudiciu în valoarea de 2.930.462 RON în patrimoniul părţii civile C., aducând, totodată, atingere intereselor legale ale creditorilor persoane fizice. De asemenea, s-a mai arătat că pentru a fi stabilit cuantumul pagubei cauzate părţii civile C. au fost avute în vedere toate sumele executate nelegal în cele 339 de dosare şi virate de unităţile bancare din conturile părţii civile, sume ce includ debitul propriu zis, onorariu de avocat, onorariu de executor, onorariu pentru expert, precum şi alte cheltuieli de executare.
Cu privire la inculpata A. s-a reţinut că a falsificat, într-un număr de 339 dosare de executare silită, cererile creditorilor de deschidere a procedurii de executare silită, împuternicirile avocaţiale, chitanţele şi facturile care atestă încasarea onorariilor, precum şi că l-a determinat pe inculpatul B. să înceapă executarea silită în aceste dosare, în baza cererilor şi a împuternicirilor avocaţiale contrafăcute, cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 188/2000 şi ale art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., obţinându-se, pe nedrept, cu titlu de onorariu de executor suma de 280.702 RON pentru inculpat şi cu titlu de onorariu avocat suma de 225.746 RON pentru sine, cauzându-se, totodată, părţii civile C. un prejudiciu în valoarea de 2.930.462 RON, şi, nu în ultimul rând, aducându-se atingere intereselor legale ale creditorilor din respectivele dosare.
În drept, s-a constatat că faptele inculpatului B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., iar ale inculpatei A. ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., sens în care s-a arătat că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu nu este corectă, motiv pentru care prin încheierea de şedinţă din 2 decembrie 2017 s-a dispus schimbarea acesteia.
Având ca punct de plecare toate aceste aspecte constat că legiuitorul, reglementând o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu, a incriminat, iniţial, în art. 132 din Legea nr. 78/2000, făcând trimitere la dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen., fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, obţinând, totodată, şi un folos necuvenit pentru sine ori pentru altul.
Ulterior, prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 08 iulie 2016, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu - atât în varianta tip, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cât şi în forma specială, reglementată de art. 132 din Legea nr. 78/2000, a fost reconfigurat sub aspectul elementului material al laturii obiective, statuându-se că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
Astfel, instanţa de contencios constituţional a restrâns în mod substanţial câmpul de aplicare a normelor ce incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele deciziei menţionate că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind, astfel, excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin acte infralegale sau acte interne ale angajatorului. În acest sens, Curtea a reţinut că "raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară" (paragr. 59), ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a abuzului în serviciu să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (în cazul fişei postului), lucru inacceptabil în sistemul juridic de drept penal (paragr. 64).
Ca atare, instanţa constituţională a concluzionat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar (respectiv Parlamentul, prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, sau Guvernul, prin emiterea ordonanţelor sau ordonanţelor de urgenţă, în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie) să poată stabili conduita pe care destinatarii legii sunt obligaţi să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale, astfel încât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii" (paragr. 65).
La opt ani de la publicarea acestei decizii, legiuitorul a adoptat Legea nr. 200 din 5 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023, prin care a pus în acord dispoziţiile care incriminează abuzul în serviciu cu normele constituţionale, sens în care a reglementat că la art. 297 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptări, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică."
Ca atare, aceste modificări legislative au condus şi la reconfigurarea conţinutului constitutiv al formei speciale a infracţiunii de abuz în serviciu incriminată în art. 132 din Legea nr. 78/2000, care, aşa cum am arătat anterior, este reglementată prin raportare la varianta tip a infracţiunii, sens în care cerinţa esenţială ataşată elementului material ce constă în neîndeplinirea unui act sau în îndeplinirea unui act cu nesocotirea unor prevederi legale vizează numai dispoziţii cuprinse în legislaţia primară, adică în legi organice, legi ordinare, ordonanţe de urgenţă ori ordonanţe emise de guvern sau de un alt act normativ care, la data adoptări, avea putere de lege.
Suplimentar, pentru a exista infracţiunea de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială, este necesar ca inacţiunea sau acţiunea funcţionarului public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu să aibă ca urmare atât obţinerea unui avantaj necuvenit pentru sine sau un terţ, cât şi producerea unei pagube sau a unei atingeri a drepturilor ori intereselor altei persoane. Astfel, în lipsa oricăreia dintre urmările menţionate, fapta autorului nu realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, în forma calificată.
De asemenea, şi în situaţia în care neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a actului de serviciu nu este cauzată de atitudinea conştientă şi voită a făptuitorului constând în prevederea rezultatului faptei sale şi urmărirea sau acceptarea acestuia, nu se conturează toate elementele de conţinut ale infracţiunii de abuz în serviciu în varianta specială, întrucât activitatea nu a fost desfăşurată cu reaua-credinţă specifică săvârşirii faptei cu forma de vinovăţie a intenţiei, în oricare din modalităţile sale.
Aşadar, în raport cu dezvoltările anterioare, constat că începând cu data de 8 iulie 2016, când a fost publicată decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a instanţei de contencios constituţional, orice acuzaţie având ca obiect o faptă a funcţionarului public, despre care se pretinde că a nesocotit îndatoririle de serviciu, poate angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea respectivelor atribuţii a avut loc prin încălcarea legii, fiind exterioare normativului penal substanţial regăsit în art. 297 alin. (1) C. pen. şi, implicit, în art. 132 din Legea nr. 78/2000, acele încălcări ale dispoziţiilor altor acte decât cele normative cu putere de lege, cum ar fi cele cuprinse în hotărâri ale Guvernului, ordine de ministru, hotărâri ale autorităţilor publice centrale sau locale, regulamente de funcţionare sau organizare internă ale entităţilor publice sau private, hotărâri ale organelor de deliberare şi decizie (adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor) sau ale celor de supraveghere şi control (consiliul de administraţie) din cadrul companiilor, societăţilor comerciale sau altor organizaţii, coduri etice sau deontologice, fişe ale postului, contracte de muncă, de mandat sau de performanţă mangerială.
Cu toate acestea, în aprecierea îndeplinirii cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu analiza efectuată poate viza dispoziţii din legislaţia secundară numai în măsura în care acestea preiau, detaliază sau explicitează obligaţii prevăzute expres şi neechivoc în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nefiind permisă raportarea la atribuţii sau îndatoriri de serviciu stipulate în sarcina funcţionarilor publici doar în acte de reglementare secundară (inclusiv în hotărâri de Guvern) sau prevăzute în detaliu în cuprinsul unor asemenea acte, deşi norma de drept primar este neclară, ambiguă sau are o aplicabilitate extrem de generală. De asemenea, defectuozitatea în îndeplinirea unui act, ca element de tipicitate al infracţiunii de abuz în serviciu, poate fi evaluată prin raportare la nerespectarea de către subiectul activ a unor prevederi din legislaţia secundară doar în situaţia în care acestea transpun ca atare dispoziţii exprese din legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nu şi în cazul în care îndeplinirea atribuţiilor de serviciu se realizează prin încălcarea unor asemenea prevederi care adaugă, completează sau chiar modifică ori contravin actelor normative de reglementare primară.
Pornind de la aceste consideraţii teoretice, constat că, prin actul de sesizare, s-a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpatul B. realizează elementele constitutive ale infracţiunii continuate de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială, arătându-se, în esenţă, că acesta, în calitate de executor judecătoresc, în perioada iunie 2011 - 22 septembrie 2015, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu încălcarea legii, sens în care, în baza cererilor întocmite în fals de inculpata A., în calitate de avocat, a declanşat un număr de 341 de dosare de executare silită privind 220 de creditori împotriva părţii civile C., punând, totodată, în anumite cazuri, în executare de două ori acelaşi titlu executoriu şi a obţinut foloase necuvenite pentru sine, reprezentând onorarii de executor judecătoresc în valoare de 269.083 RON, precum şi pentru inculpată în sumă de 216.488 RON, cu titlu de onorarii de avocat, iar, în subsidiar, a cauzat o pagubă creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor, având în vedere că unii dintre ei au fost obligaţi să restituie părţii civile onorariile încasate de cei doi inculpaţi în dosarele în care au fost anulate actele de executare silită de către instanţele de judecată, întrucât A. nu a avut un mandat valabil din partea creditorilor pentru declanşarea respectivelor proceduri.
Se observă că deşi la data de 10 august 2016, când s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi, decizia nr. 406 din 15 iunie 2016 a instanţei de contencios constituţional era deja publicată în Monitorul Oficial al României din 8 iulie 2016, procurorul semnatar al actului de sesizare a instanţei nu s-a conformat celor statuate cu caracter general obligatoriu, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi ale art. 11 alin. (3) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sens în care cu ocazia descrierii acuzaţiei penale nu a arătat care sunt dispoziţiile din legislaţia primară nesocotite de inculpatului B., în realizarea presupusei activităţi infracţionale ce i-a fost imputată, rechizitoriul fiind completat, după începerea judecăţii, prin adresă nr. 338/P/2014 din 11 august 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Astfel, s-a menţionat că "inculpatul a încălcat cu privire la fiecare dintre cei 217 creditori indicaţi în actul de sesizare prevederile art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. care menţionează că executarea silită poate porni numai la solicitarea creditorului, iar cererea de executare silită se depune personal ori prin reprezentant legal ori convenţional la birou executorului judecătoresc competent şi ale art. 54 din Legea nr. 188/2000, republicată, care prevede că executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţia cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi a altor legi aplicabile în materie."
Ca atare, apreciez că menţiunile făcute în completare de parchet, prin adresa mai sus indicată, în legătură cu dispoziţiile din legislaţia primară, despre care s-a susţinut că au fost încălcate de inculpatul B. în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul declanşării şi desfăşurării procedurilor de executare silită, nu pot fi supuse controlului jurisdicţional, întrucât exced acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare, a cărui regularitate a fost verificată cu caracter de autoritate de lucru judecat în procedura de cameră preliminară.
Deopotrivă, cercetarea judecătorească, aşa cum stabilesc dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., se limitează la faptele descrise în rechizitoriu, prin raportare la împrejurările de timp şi de loc, dar şi la elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, obligaţie instituită în sarcina instanţei, întrucât, încă de la momentul începerii judecăţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară, inculpaţii trimişi în judecată trebuie să cunoască într-o manieră clară şi completă toate acuzaţiile şi circumstanţele ce le caracterizează pentru a beneficia de un proces echitabil.
Aşadar, indicarea unor dispoziţii legale după începerea judecăţii (art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti), iar unele direct prin hotărârea de condamnare (art. 49 din Legea nr. 188/2000, devenit după republicare republicarea actului normativ la 20 octombrie 2011, art. 52, prevederi care stabilesc că "executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative"), a căror încălcare de către inculpatul B., în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de executor judecătoresc, a fost reclamată de către acuzare/reţinută de prima instanţa, contravine normelor procesual penale, întrucât ar conduce la schimbarea împrejurărilor faptice imputate după epuizarea momentului instituit de lege, ceea ce echivalează cu o nesocotire a principiului separării funcţiilor judiciare şi, în egală măsură, a dreptului la apărare, în condiţiile în care limitele şi obiectul judecăţii stabilite prin actul de sesizare a instanţei sunt supuse controlului de legalitate în faza camerei preliminare, fiind exclusă extinderea ulterioară a acestora.
Mai mult, la o analiză atentă a sentinţei penale apelate se observă că judecătorul fondului a reţinut dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 188/2000, republicată, care prevăd că "executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi ale altor legi aplicabile în materie", în locul prevederilor art. 54 din acelaşi act normativ, text de lege ce fusese indicat de parchet prin adresa de completare a rechizitoriului. Or, faţă de faptul că, în actuala configuraţie a infracţiunii de abuz în serviciu, indicarea textelor legale presupus încălcate de persoana trimisă în judecată face parte din însăşi învinuirea formulată împotriva sa, îi este interzis instanţei de judecată să se subroge procurorului în activitatea de stabilire a acuzaţiei penale sub toate aspectele de fapt şi de drept, în sensul identificării acelor prevederi din actele normative cu putere de lege a căror nesocotire ar putea să contureze elementele de tipicitate ale respectivei infracţiuni, căci, în caz contrar, s-ar aduce atingere, aşa cum am arătat deja, nu doar principiului separării funcţiilor judiciare, consacrat în art. 3 C. proc. pen., ci şi dreptului la apărare al inculpatului care, încă de la momentul începerii judecăţii, trebuie să cunoască într-o manieră precisă şi detaliată faptele ce îi sunt imputate prin actul de sesizare, pentru a avea posibilitatea de a aduce toate argumentele în dovedirea nevinovăţiei sale.
În acest context, verificând corespondenţa împrejurărilor faptice dezvoltate în cuprinsul rechizitoriului cu elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată imputată inculpatului Bâra de acuzare, constat că fapta nu este tipică, lipsind cerinţa esenţială ataşată elementului material ce constă în îndeplinirea unui act cu nesocotirea unor prevederi cuprinse în legislaţia primară, adică în legi organice, legi ordinare, ordonanţe de urgenţă ori ordonanţe emise de guvern sau de un alt act normativ care, la data adoptări, avea putere de lege. Inexistenţa acesteia nu poate fi suplinită, prin completarea de către parchet a actului de sesizare ulterior momentului în care a rămas definitivă încheierea judecătorul de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecăţii în cauză şi nici de către instanţa de judecată, prin hotărâre judecătorească, întrucât ar echivala cu o schimbare a obiectului judecăţii, care trebuie să se limiteze la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare şi pentru/faţă de care s-a efectuat urmărirea penală.
Referitor la inculpata A., aşa cum am arătat în dezvoltările anterioare, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că a indus în eroare persoana vătămată C. cu privire la calitatea sa de avocat pentru 220 de creditori, care ar fi mandatat-o să declanşeze executări silite împotriva acesteia în 341 de dosare, cu scopul de a obţine un folos patrimonial injust pentru sine reprezentat de onorariile de avocat, dar şi pentru inculpatul B. constând în onorariile de executor judecătoresc, sens în care a utilizat împuterniciri avocaţiale, cereri de deschidere a procedurii de executare silită şi chitanţe întocmite în fals, înscrisuri care atestau, în mod nereal, că a fost mandatată de creditori să formuleze cereri de executare silită, precum şi că a încasat onorarii de avocat de la aceştia, obţinând, în perioada iunie 2011 - 09 iunie 2015, sumă totală de 216.488 RON, cu titlu de onorariu avocaţial, ca urmare a executărilor silite desfăşurate de BEJ B., totodată, cauzând, în subsidiar, o pagubă creditorilor, în condiţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către partea civilă C. a sumelor achitate de societate cu titlu de onorarii de avocat şi de executor judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru deschiderea executării silite. Faptele pentru care a fost trimisă în judecată au fost încadrate juridic în infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele comise în formă continuată, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
La termenul din 2 decembrie 2020, aproape de finalizarea cercetării judecătoreşti, judecătorul fondului, fără să precizeze, nici măcar pe scurt, motivele avute în vedere, a dispus faţă de inculpată schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., omiţând să reţină, la calificarea în drept a faptei, dispoziţiile art. 48 alin. (1) C. pen., care reglementează participaţia penală sub forma complicităţii.
În considerentele hotărârii de condamnare, cu privire la această faptă, s-a reţinut că inculpata A. l-a determinat pe inculpatul B. să înceapă executarea silită într-un număr de 339 de dosare, în baza unor cereri şi a unor împuternici avocaţiale false, cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 188/2000 şi ale art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., obţinându-se, astfel, pe nedrept, cu titlu de onorariu de executor suma de 280.702 RON pentru inculpatul şi cu titlu de onorariu avocat suma de 225.746 pentru sine, cauzându-se, totodată, părţii civile C. un prejudiciu în valoarea de 2.930.462 RON, şi, nu în ultimul rând, aducându-se atingere intereselor legale ale creditorilor din dosarele în discuţie. În drept, fapta a fost încadrată juridic în infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
La individualizarea tratamentului sancţionator, s-a arătat că "limita minimă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu în forma instigării (...)", pentru ca în dispozitivul hotărârii să se dispună condamnarea inculpatei la 3 ani închisoare pentru infracţiunea consumată de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.
Constat, în raport cu dezvoltările anterioare, modul deficitar în care judecătorul fondului a descris fapta reţinută în sarcina inculpatei A., în contextul în care, deşi a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de abuz în serviciu, în forma participaţiei penale a complicităţii, a făcut referire la acte de determinare a inculpatului B. să încalce, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, dispoziţii din codificarea procesual civilă şi din legea privind executorii judecătoreşti, cu ocazia declanşării şi desfăşurării procedurii de executare silită în mai multe dosare de executare silită, în scopul obţinerii de foloase patrimoniale injuste pentru sine şi pentru executorul judecătoresc, cu consecinţa producerii de pagube materiale în patrimoniile părţii civile C. şi ale creditorilor persoane fizice din dosarele de executare.
Cu titlu preliminar, arăt că, spre deosebire de coautorat şi instigare, complicitatea presupune o contribuţie indirectă, mediată, la comiterea faptei prevăzută de legea penală, motiv pentru care este considerată o formă de participaţie secundară în raport cu celelalte. Cu alte cuvinte, complicele realizează acţiuni ce se circumscriu unei contribuţii materiale/morale la comiterea infracţiunii, dacă înlesneşte sau ajutată la realizarea acesteia sub aspectul laturii obiective prin acte de natură fizică sau a laturii subiective prin acte de natură să întărească, să întreţină ori să consolideze hotărârea de a săvârşire a faptei luată anterior de autor.
Când, însă, participantul, prin diverse mijloace de captare a voinţei (îndemnuri, sugestii, insinuări, rugăminţi, argumente, constrângere), îl determină pe autor să adopte hotărârea de a săvârşi fapta, acesta are calitatea de instigator, iar nu de complice, diferenţa de calificare juridică (instigare sau complicitate morală) fiind dată, aşadar, de momentul la care se realizează activitatea de instigare, şi anume anterior sau după luarea de către autor a deciziei de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală.
Având în vedere că faţă de inculpata A. prima instanţă a schimbat încadrarea juridică în complicitate la abuz în serviciu, însă la descrierea situaţiei de fapt a precizat că aceasta l-a determinat pe inculpatul B. să înceapă executarea silită cu încălcarea dispoziţiilor legale, fără să individualizeze, nici în cuprinsul încheierii de şedinţă din 2 decembrie 2020, nici în conţinutul hotărârii de condamnare de o manieră corespunzătoare fiecare categorie de acte specifice celor două forme de participaţie penală, analiza acestei fapte urmează să fie realizată prin raportare la ambele forme de participaţie.
Astfel, aşa cum prevăd atât dispoziţiile art. 47 C. pen. cât şi cele ale art. 48 C. pen., determinantă pentru existenţa acestor forme de participaţie este săvârşirea nemijlocită de către autor a faptei incriminate (în forma consumată sau a tentativei pedepsibile), aspect care atribuie şi instigării şi complicităţii sens juridico-penal, în lipsa unor asemenea acte de executare activitatea instigatorului şi complicelui rămânând fără semnificaţie penală. Sub acest aspect, este de menţionat că activitatea instigatorului/complicelui, alăturându-se celei prin care autorul realizează acţiunea ce formează elementul material al infracţiunii, se angrenează, în mod firesc, în antecedenţa cauzală a faptei prevăzute de legea penală, ceea ce imprimă caracterul de realitate unică a acestei fapte, realizată prin contribuţia participantului. Ca atare, fără activitatea autorului de comitere a faptei incriminate, nici acţiunile instigatorului (în afară de cazul în care acţiunea sa întruneşte elementele unei infracţiuni distincte) şi nici ale complicelui nu dobândesc specificul unor acte de participaţie, rămânând fără relevanţă din punct de vedere penal. Or, în cauză, aşa cum s-a arătat anterior, fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. nu îndeplineşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. şi art. 309 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., situaţie în care nici actele de complicitate/instigare imputate inculpatei A. nu pot avea caracter penal, nefiind îndeplinită condiţia de bază, esenţială, pentru reţinerea oricăreia dintre aceste forme de participaţie.
Deopotrivă, în cauză, nu se poate reţine nici săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei A. la 3 ani închisoare, întrucât aceasta nu are calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracţiunii.
Astfel, infracţiunea de abuz în serviciu atât în varianta tip şi în cea asimilată cât şi în varianta agravată are subiect activ calificat, respectiv funcţionarul public, aşa cum este definit de art. 175 C. pen. De asemenea, şi în cazul variantei atenuate a infracţiunii subiectul activ este calificat, în condiţiile în care autorul trebuie să fie o persoană din cele indicate în art. 308 C. pen., care reglementează această formă a infracţiunii. Or, inculpata despre care se pretinde că a acţionat în calitate de avocat, prin prisma profesiei sale liberale, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu, în oricare dintre variantele infracţiunii, întrucât nu are calitatea cerută de lege, ci eventual poate fi instigator sau complice, însă, în speţă, aceasta nu poate fi trasă la răspundere penală pentru vreuna din formele de participaţie penală, în condiţiile în care fapta autorului nu este tipică, aşa cum s-a arătat în considerentele dezvoltate anterior.
Suplimentar, în contextul în care faţă de inculpata A. s-a dispus schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de abuz în serviciu, în forma participaţiei penale a complicităţii, spre finalul fazei de judecată în primă instanţă, fără a-i fi adusă la cunoştinţă nici măcar de o manieră succintă în ce constă fapta şi care sunt motivele ce au determinat această hotărâre, apreciez că se impun anumite precizări cu privire la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii Constituţionale, cât şi la Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale.
Astfel, art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia reglementează dreptul acuzatului de a fi informat cu privire la natura şi cauzele acuzaţiei ce i se aduc, aceste prevederi convenţionale evidenţiind necesitatea ca autorităţile naţionale să depună o maximă diligenţă cu privire la modul în care se face notificarea acuzaţiei către cel interesat, deoarece actul de acuzaţie are un rol determinant în procedura penală, având în vedere că începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală şi juridică a învinuirii ce i se aduce (Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunţată în Cauza Kamasinski împotriva Austriei, paragraful 79; Hotărârea din 25 martie 1999, pronunţată în Cauza Pélissier şi Sassi împotriva Franţei, paragrafele 51-52; Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunţată în Cauza Mattoccia împotriva Italiei, paragraful 59).
De asemenea, Convenţia recunoaşte acuzatului nu numai dreptul de a fi informat cu privire la "cauza" acuzaţiei, adică faptele materiale de care este acuzat şi pe care se bazează acuzaţia, dar şi la "natura" acuzaţiei, adică încadrarea juridică a faptelor în cauză; în ambele situaţii informarea trebuie să fie detaliată (Hotărârea din 25 martie 1999, pronunţată în Cauza Pélissier şi Sassi împotriva Franţei, paragraful 51; Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunţată în Cauza Mattoccia împotriva Italiei, paragraful 59; Hotărârea din 7 ianuarie 2010, pronunţată în Cauza Penev împotriva Bulgariei, paragrafele 33 şi 42; Hotărârea din 12 aprilie 2011, pronunţată în Cauza KKKKKKKKKK. împotriva României, paragraful 18).
Deopotrivă, Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, prevede în art. 6 alin. (1) şi (3) că "Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate primesc informaţii cu privire la fapta penală de a cărei comitere acestea sunt suspectate sau acuzate. Informaţiile respective se furnizează cu promptitudine şi cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor şi exercitarea efectivă a dreptului la apărare […] (3) Statele membre se asigură că, cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă, se oferă informaţii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, precum şi forma de participare a persoanei acuzate."
Prin decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 500 din 20.06.2019, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza I C. proc. pen. şi ale art. 386 alin. (1) C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei, reţinând următoarele:
"În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, Curtea reţine că, potrivit art. 286 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., aceasta este menţionată, în mod obligatoriu, în ordonanţa de începere a urmăririi penale, în ordonanţa de dispunere a continuării acesteia faţă de suspect, în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, în rechizitoriu, în ordonanţele de clasare ori de renunţare la urmărirea penală şi în cuprinsul oricărei ordonanţe sau al oricărui referat, emise în cursul urmăririi penale. Legea procesual penală în vigoare prevede că, odată cu dispunerea de către procuror sau organul de cercetare penală a continuării urmăririi penale asupra unei persoane, aceasta dobândeşte calitatea de suspect şi drepturile şi obligaţiile ataşate acestei calităţi, printre care şi dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia. Cu privire la conţinutul informării ce se impune a fi realizată, art. 307 din C. proc. pen. menţionează obligaţia ca suspectului să i se comunice fapta pentru care este suspectat, încadrarea juridică a acesteia, precum şi drepturile procesuale reglementate în art. 78 raportat la art. 83 din C. proc. pen.. Totodată, după punerea în mişcare a acţiunii penale, dispoziţiile procesuale ale art. 309 obligă organele de urmărire penală să aducă acest lucru la cunoştinţa inculpatului şi să îi solicite o nouă declaraţie. Aşadar, după emiterea ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, organul de cercetare penală sau procurorul îl va chema pe inculpat pentru a-l audia. Inculpatului i se aduc la cunoştinţă punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inclusiv fapta pentru care a fost inculpat şi încadrarea juridică a acesteia, precum şi drepturile şi obligaţiile procesuale ataşate noii sale calităţi. (...).
Curtea reaminteşte că a treia modalitate de notificare oficială a "acuzaţiei" constă în comunicarea către inculpat a unei copii certificate a rechizitoriului, în temeiul art. 344 alin. (2) din C. proc. pen., cu toate că, anterior, inculpatul a luat cunoştinţă de acuzaţiile ce îi sunt aduse prin comunicarea, în condiţiile art. 309 alin. (3) din C. proc. pen., a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale având valoarea unui act de punere sub acuzare. (...).
(...) potrivit Directivei 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, "În cazul în care, în cursul procedurilor penale, detaliile acuzării se modifică într-o măsură care să afecteze în mod substanţial poziţia persoanei suspectate sau acuzate, modificările ar trebui să i se comunice persoanei respective atunci când este necesar pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor şi la timp pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare" (paragraful 29), art. 6 alin. (4) stabilind că "Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu promptitudine cu privire la orice modificare a informaţiilor oferite în conformitate cu prezentul articol [s.n. informaţii cu privire la acuzare], acolo unde este necesar pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor". Totodată Curtea reaminteşte că art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reglementează dreptul acuzatului de a fi informat cu privire la cauza acuzaţiei (faptele materiale de care este acuzat şi pe care se bazează acuzaţia) şi natura acuzaţiei (încadrarea juridică a faptelor în cauză), iar dreptul de a fi informat cu privire la natura şi cauza acuzaţiei trebuie să fie analizat în lumina dreptului acuzatului de a-şi pregăti apărarea." (paragrafele 23, 25 şi 38).
Având în vedere aceste principii care reglementează la nivel european dreptul la informare, ca o componentă a dreptului la apărare, constat, că în cuprinsul încheierii prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice nu este prezentată "cauza" acuzaţiei, adică faptele materiale care se circumscriu infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în forma participaţiei penale a complicităţii, imputată inculpatei A., acestea fiind prezentate pentru prima dată în considerentele hotărârii pronunţată de instanţa de fond, însă de o manieră deficitară, aşa cum s-a evidenţiat anterior.
Din analiza actelor dosarului, rezultă că detaliile acuzării s-au modificat într-o măsură care să afecteze în mod substanţial poziţia inculpatei şi obiectul judecăţii.
Astfel, prin ordonanţa nr. 93/P/2011 din 10 februarie 2014, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. şi la art. 309 C. pen. şi art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinându-se că o parte din foştii şi actualii salariaţi au iniţiat litigii de muncă împotriva C., cu privire la drepturile salariale cuvenite conform clauzelor din contractele colective de muncă, în care au fost pronunţate soluţii de admitere, în tot sau în parte, iar, în baza acestor titluri, prin intermediul executorului judecătoresc şi unor avocaţi a fost pus în aplicare un mecanism fraudare a acestei societăţi, care a cuantificat un prejudiciu material în valoare de 2.057.089 RON şi unul moral în valoare de 121.485 RON.
La data de 29 august 2014, prin ordonanţa nr. 93/P/2011, aceeaşi structură specializată a dispus clasarea cauzei cu privire la anumite infracţiuni şi, totodată, disjungerea infracţiunilor de: nerespectarea cu rea-credinţă de către executorul judecătoresc B. a obligaţiei de a se conforma hotărârii judecătoreşti definitive, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000, art. 320 C. pen. şi art. 323 C. pen. faţă de B. şi A. (avocat în cadrul Baroului Bucureşti); abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. faţă de B.; înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 322 C. pen. faţă de A., cu consecinţa declinării cauzei disjunse în favoarea Parchetului Curţii de Apel Bacău, dosarul fiind înregistrat, la data de 5 septembrie 2014, sub nr. x/2014, pe rolul respectivei unităţi de parchet.
Prin ordonanţa nr. 338/P/2014 din 17 octombrie 2014, Parchetul Curţii de Apel Bacău a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 322 C. pen., abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi nerespectarea cu rea-credinţă de către executorul judecătoresc a obligaţiei de a se conforma hotărârii judecătoreşti definitive, prevăzută de art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000, sub aspectul situaţiei de fapt reţinându-se faţă de A. "obţinerea unor venituri cu titlu de onorariu de avocat, în cuantum de 137.239 RON (în dosarele de executare silită nr. 1052 - nr. 1146/2011 şi nr. 1280 - nr. 1379/2011) prin prezentarea unor împuterniciri avocaţiale (seria x nr. x/2011, nr. y/2011, nr. z/2011, nr. w/2011, nr. x/2011, nr. x/2011) fără corespondent în realitatea faptică, înscrisuri care atestau existenţa unor contracte - acorduri de voinţă exprimate în vederea producerii de efecte juridice, ce se prezuma că sunt fictive" şi "în întocmirea împuternicirilor avocaţiale cu un conţinut nereal de către o persoană care nu are calitatea de funcţionar sau alt salariat, potrivit art. 39 din Legea nr. 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi întocmirea unor chitanţe care atestă plăţi presupus a fi fictive, înscrisuri pe care le-a depus la dosarele de executare silită aflate pe rolul B.EJ. B., în vederea producerii de consecinţe juridice."
Parchetul Curţii de Apel Bacău a dispus, la data de 3 mai 2016, prin ordonanţa nr. 338/P/2014, efectuarea în continuarea a urmăririi penale faţă de:
- B. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, în formă continuată, în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru sine şi pentru altul prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi complicitate la înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, "în perioada iunie 2011-22.09.2015, în baza unei înţelegeri infracţionale cu avocata A., şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu prin aceea că, în baza cererilor, delegaţiilor de avocat şi chitanţelor întocmite în fals de avocat în numele creditorilor, a desfăşurat executări silite împotriva persoanei vătămate C., în 120 de cazuri punând în executare de două ori acelaşi titlu executoriu şi a obţinut foloase necuvenite pentru sine, reprezentând onorarii de executor judecătoresc în sumă de 269.083 RON şi pentru avocat reprezentând onorarii de avocat în sumă de 216.488 RON, în condiţiile în care avocatul nu avea un mandat valabil din partea creditorilor pentru a declanşa procedura de executare silită";
- A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., întrucât "a indus în eroare persoana vătămată C. cu privire la calitatea sa de avocat mandatat de creditori, a determinat desfăşurarea de executări silite abuzive împotriva acesteia, în înţelegere infracţională cu executorul judecătoresc B., cu scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust constând în onorariile de avocat şi pentru executor în onorariile de executor judecătoresc, utilizând înscrisuri întocmite în fals, respectiv împuterniciri avocaţiale, cereri de deschidere a procedurii de executare silită întocmite în mod fictiv în numele creditorilor şi chitanţe care atestau în mod nereal încasarea unor onorarii de avocat de la creditori şi a încasat, în perioada iunie 2011-09.06.2015, onorarii de avocat în sumă totală de216.488 RON, iar, în subsidiar, a cauzat o pagubă creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor, în situaţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către S.C. C. a onorariilor încasate de avocat şi executorul judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru declanşarea executării silite. Infracţiunile au fost comise raportat la un număr de 220 creditori şi 341 dosare de executare silită, pentru un număr de 120 de creditori fiind întocmite câte 2 dosare de executare silită pentru acelaşi titlu executoriu.
Potrivit art. 307 C. proc. pen., suspectei A. i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea procesuală, fapta pentru care este cercetată şi încadrarea juridică a acesteia, precum şi drepturile şi obligaţiile procesuale. Sub aspectul faptei pentru care era cercetată, din procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect din 11 mai 2016, rezultă că aceasta constă în aceea că:
"a indus în eroare persoana vătămată C. cu privire la calitatea sa de avocat mandatat de creditori, contribuind la desfăşurarea de executări silite abuzive împotriva persoanei vătămate, în înţelegere infracţională cu executorul judecătoresc B., cu scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust constând în onorariile de avocat şi pentru executor în onorariile de executor judecătoresc, utilizând înscrisuri întocmite în fals, respectiv împuterniciri avocaţiale, cereri de deschidere a procedurii de executare silită întocmite în mod fictiv în numele creditorilor şi chitanţe care atestau în mod nereal încasarea unor onorarii de avocat de la creditori, şi a încasat în perioada iunie 2011-09.06.2015 onorarii de avocat în sumă totală de 216.488 RON, iar, în subsidiar, a cauzat o pagubă creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor, în situaţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către S.C. C. a onorariilor încasate de avocat şi executorul judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru declanşarea executării silite. Infracţiunile au fost comise raportat la un număr de 220 creditori şi 341 dosare de executare silită, pentru un număr de 120 de creditori fiind întocmite câte 2 dosare de executare silită pentru acelaşi titlu executoriu"
La data de 30 mai 2016, prin ordonanţa nr. 338/P/2014, s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpata A., situaţia de fapt descrisă în sarcina acesteia corespunzând celei din ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale.
Din procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpată din 31 mai 2016, rezultă că A. era cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., "constând în aceea că: a indus în eroare persoana vătămată C. cu privire la calitatea sa de avocat mandatat de creditori, contribuind la desfăşurarea de executări silite abuzive împotriva persoanei vătămate, în înţelegere infracţională cu executorul judecătoresc B., cu scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust constând în onorariile de avocat şi pentru executor în onorariile de executor judecătoresc, utilizând înscrisuri întocmite în fals, respectiv împuterniciri avocaţiale, cereri de deschidere a procedurii de executare silită întocmite în mod fictiv în numele creditorilor şi chitanţe care atestau în mod nereal încasarea unor onorarii de avocat de la creditori, şi a încasat în perioada iunie 2011-09.06.2015 onorarii de avocat în sumă totală de 214.255 RON, iar, în subsidiar, a cauzat o pagubă creditorilor, subiecţi pasivi secundari ai infracţiunilor, în situaţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către S.C. C. a onorariilor încasate de avocat şi executorul judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru declanşarea executării silite. Infracţiunile au fost comise raportat la un număr de 220 creditori şi 341 dosare de executare silită, pentru un număr de 120 de creditori fiind întocmite câte 2 dosare de executare silită pentru acelaşi titlu executoriu".
La data de 10 august 2016, prin rechizitoriu nr. x, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru aceleaşi infracţiuni pentru care s-a început urmărirea penală in personam, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi i-au fost aduse la cunoştinţă acesteia, reţinându-se, în esenţă, că "a indus în eroare persoana vătămată C. cu privire la calitatea sa de avocat al unui număr de 220 de creditori, care ar fi mandatat-o să declanşeze executări silite împotriva acesteia în 341 de dosare, cu scopul de a obţine un folos patrimonial injust pentru sine reprezentat de onorariile de avocat, dar şi pentru inculpatul B. constând în onorariile de executor judecătoresc, sens în care a utilizat împuterniciri avocaţiale, cereri de deschidere a procedurii de executare silită şi chitanţe întocmite în fals, înscrisuri care atestau, în mod nereal, că a fost mandatată de creditori să formuleze cereri de executare silită, precum şi că a încasat onorarii de avocat de la aceştia, obţinând, în perioada iunie 2011 - 09 iunie 2015, sumă totală de 216.488 RON, cu titlu de onorariu avocaţial, ca urmare a executărilor silite desfăşurate de BEJ B., cauzând, totodată, în subsidiar, o pagubă creditorilor, în condiţiile în care o parte dintre ei au fost obligaţi la restituirea către partea civilă C. a sumelor achitate de societate cu titlu de onorarii de avocat şi de executor judecătoresc, în dosarele în care instanţele de judecată au anulat actele de executare silită pentru lipsa unui mandat valabil al avocatului pentru deschiderea executării silite".
Prin sentinţa apelată, instanţa de fond, în urma schimbării încadrării juridice, a reţinut în sarcina inculpatei că a falsificat, într-un număr de 339 dosare de executare silită, cererile creditorilor de deschidere a procedurii de executare silită, împuternicirile avocaţiale, chitanţele şi facturile care atestă încasarea onorariilor, precum şi că l-a determinat pe inculpatul B., executor judecătoresc, să înceapă executarea silită în aceste dosare, în baza cererilor şi a împuternicirilor avocaţiale contrafăcute, cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 188/2000 şi ale art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., obţinându-se, pe nedrept, cu titlu de onorariu de executor suma de 280.702 RON pentru inculpat şi cu titlu de onorariu avocat suma de 225.746 pentru sine, cauzându-se, totodată, părţii civile C. un prejudiciu în valoarea de 2.930.462 RON, şi, nu în ultimul rând, aducându-se atingere intereselor legale ale creditorilor din respectivele dosare.
Astfel, constat că date fiind faptele reţinute în procesele-verbale de aducere la cunoştinţă a acuzaţiei, urmare a efectuării în continuare a urmăririi penale şi a punerii în mişcare a acţiunii penale şi dobândirii calităţii de suspectă, după caz, de inculpată, detaliile învinuirilor aduse acesteia au fost modificate de către judecătorul fondului, fără să-i fie comunicate cu promptitudinea prevăzută de art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţie, respectiv chiar prin încheierea de schimbare a încadrării juridice, deşi îi revenea această obligaţie, având în vedere pe de o parte, limitele actului de sesizare, astfel cum sunt acestea menţionate în dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. pen. (faptele pentru care s-a efectuat urmărirea penală), şi, pe de altă parte, conţinutul concret al acuzaţiilor ce i-au fost aduse la cunoştinţă în cursul urmăririi penale. În acest context, prin omisiunea de încunoştinţare, odată cu dispoziţia de schimbare a încadrării juridice, fie şi printr-o motivare succintă, despre conţinutul concret al acuzaţiei, apelanta a fost pusă în situaţia de a afla faptele reţinute în sarcina sa la momentul pronunţării sentinţei de condamnare, fiindu-i încălcat, astfel, dreptul la apărare, în componenta dreptului la informare. Constatarea acestei încălcării conduce la desfiinţarea, în parte, atât a sentinţei cât şi a încheierii de schimbare a încadrării juridice, urmată de rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, întrucât, pentru argumentele ce urmează a fi expuse, apreciez că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că utilizarea procedurii reglementată de art. 386 C. proc. pen. nu este permisă în această situţie, întrucât s-ar nesocoti normele privitoare la sesizarea instanţei, cu consecinţa dispunerii unei soluţii faţă de inculpata A. pentru o altă faptă decât cea pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi pentru care a fost trimisă în judecată.
Schimbarea încadrării juridice înseamnă "constatarea că un alt text de lege prevede şi sancţionează fapta cu a cărei judecată a fost sesizată instanţa, deci stabilirea unui alt temei juridic al răspunderii penale decât cel arătat prin rechizitoriu." (V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale C. proc. pen. român, vol. VI, 2003, p.189). Ca atare, este permisă schimbarea de încadrare juridică numai în cazul în care se observă că calificarea juridică dată faptei prin actul de sesizare nu este corespunzătoare normelor penale ce ar fi incidente bazei factuale descrise ori atunci când probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti conduc spre o altă încadrare juridică decât cea reţinută prin rechizitoriu, fără însă ca într-o atare situaţie să se depăşească limitele sesizării.
Aşadar, în cursul cercetării judecătoreşti sau prin hotărârea care dezlegă raportul de drept substanţial penal este interzisă modificarea obiectului judecăţii ca urmare a schimbării încadrării juridice, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., care stabilesc că judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, adică în rechizitoriu, care potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. pen., se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia.
Or, în cauză, în raport cu cele arătate anterior, consider că judecătorul fondului a schimbat obiectul judecăţii în urma schimbării încadrării juridice dispuse faţă de inculpata A. din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, întrucât comparând conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni, se observă că acestea sunt infracţiuni de natură diferită. Prin raportare la elementul material nu se poate pune semnul egalităţii între acţiunea de inducere în eroare (reţinută prin rechizitoriu) a persoanei vătămate C. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv calitatea de avocat a inculpatei pentru 220 de creditori, care ar fi împuternicit-o să declanşeze executări silite împotriva persoanei vătămate în 341 de dosare, cu scopul de a obţine un folos patrimonial injust pentru sine reprezentat de onorariile de avocat, dar şi pentru inculpatul B. constând în onorariile de executor judecătoresc, sens în care a utilizat înscrisuri întocmite în fals, care atestau, în mod nereal, că a fost mandatată să formuleze cereri de executare silită, precum şi că a încasat onorarii de avocat de la aceştia, obţinând, astfel, în perioada iunie 2011 - 09 iunie 2015, sumă totală de 216.488 RON, cu titlu de onorariu avocaţial, ca urmare a executărilor silite desfăşurate de BEJ B. şi cea de determinare (ca participaţie penală sub forma complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, aşa cum s-a reţinut prin sentinţa penală apelată) a inculpatului B. să înceapă executarea silită în 341 de dosare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 188/2000 şi ale art. 664 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., obţinându-se, astfel, pe nedrept, cu titlu de onorariu de executor suma de 280.702 RON pentru inculpat şi cu titlu de onorariu avocat suma de 225.746 pentru sine, cauzându-se, totodată, părţii civile C. un prejudiciu în valoarea de 2.930.462 RON, şi, nu în ultimul rând, aducându-se atingere intereselor legale ale creditorilor din respectivele dosare.
În acest context, consider că analiza temeiniciei acuzaţiilor trebuie realizată prin raportare la împrejurările faptice şi norma de incriminare în care au fost încadrate de către parchet, motiv pentru care constat că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
Astfel, probele administrate în cauză nu dovedesc executarea unor acţiune de inducere în eroare a persoanei vătămate C., succedate de consimţământul acesteia, chiar dacă viciat de dol, de a face sau a nu face ceva care să aibă drept rezultat obţinerea unui folos patrimonial injust de către inculpată sau o altă persoană, în condiţiile în care procedura executării silite nu implică o asemenea manifestare de voinţă din partea debitoarei, obţinerea sumelor făcându-se silit, banca având obligaţia să vireze bani din conturile C. în cele ale executorului judecătoresc. De altfel, cererile de deschidere a executării silite întocmite în fals au fost depuse de inculpată la executorul judecătoresc în vederea declanşării procedurii împotriva C., activitate care însă nu se circumscrie acţiunii de inducere în eroare specifică infracţiunii de înşelăciune.
Având în vedere că prin actul de sesizare inculpatul B. a fost trimis în judecată şi pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată săvârşită de inculpata A., aspectele expuse anterior cu privire la această formă de participaţie penală îşi păstrează valabilitatea. Determinantă pentru existenţa acestei forme secundare de participaţie este, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 48 C. pen., săvârşirea nemijlocită de către autor a faptei incriminate (în forma consumată sau a tentativei pedepsibile), aspect care atribuie şi complicităţii sens juridico-penal, în lipsa unui asemenea act de executare activitatea complicelui rămânând fără semnificaţie penală. Sub acest aspect, este de menţionat că activitatea complicelui, alăturându-se celei prin care autorul realizează acţiunea ce formează elementul material al infracţiunii, se angrenează, în mod firesc, în antecedenţa cauzală a faptei prevăzute de legea penală, ceea ce imprimă caracterul de realitate unică a acestei fapte, realizată prin contribuţia participantului. Ca atare, fără activitatea autorului de comitere a faptei incriminate, nici acţiunile complicelui nu dobândesc specificul unor acte de participaţie, rămânând fără relevanţă din punct de vedere penal. Or, cum în cauză, fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei A. prin actul de sesizare a instanţei nu îndeplineşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., nici actele de complicitate imputate inculpatului B. nu pot avea caracter penal, nefiind îndeplinită condiţia de bază, esenţială, pentru reţinerea acestei forme de participaţie.
Nu în ultimul rând, prealabil examinării criticilor privind împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei A. prin actul de sesizare a instanţei, apreciez că se impune stabilirea legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) şi (4) C. pen., în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 71/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30 mai 2022, "cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză şi termenele prevăzute de art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni".
Prin decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituţională a statuat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională.
Ulterior, Curtea a declarat, prin decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 09 iunie 2022, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., reţinând că "în condiţiile stabilirii naturii juridice a deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraf 73).
Până la momentul publicării acestei decizii, la data de 9 iunie 2022, în Monitorul Oficial, legiuitorul a adoptat O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022, prin care a pus în acord dispoziţiile care reglementează cursul prescripţiei răspunderii penale cu normele constituţionale, sens în care a reglementat că la articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".
Subsecvent deciziilor anterior menţionate şi modificărilor legislative intervenite în materia întreruperii cursului răspunderii penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, a stabilit, cu caracter obligatoriu, că "normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen..".
Drept urmare, în intervalul temporal 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 C. pen., motiv pentru care dispoziţiile art. 155 C. pen., în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 71/2022, reprezintă, în condiţiile art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă pentru inculpata A..
În acest context, examinarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale se face prin raportare la termenul general de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care este de 5 ani, atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani, având în vedere că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută art. 322 alin. (1) C. pen., care a fost reţinută în sarcina inculpatei, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale, constat că, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (2) C. pen., "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. (...) termenul curge (...), în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, (...)."
Referitor la momentul săvârşirii infracţiunii se observă că inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, întrucât, în perioada iunie 2011 - 9 iunie 2015, a întocmit în fals împuterniciri avocaţiale, cereri de deschidere a procedurii de executare silită şi chitanţe care atestau în mod nereal încasarea unor onorarii de avocat de la creditori.
Drept urmare, constat că termenul de prescripţie general de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (2) lit. d) C. pen. s-a împlinit 8 iunie 2020, în condiţiile în care ultimul act material al infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a săvârşit în 9 iunie 2015.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, apreciez că se impune admiterea apelurilor formulate de cei doi inculpaţi, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale atacate şi a încheierii de şedinţă din data de 2 decembrie 2020, cu consecinţa achitării, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi a încetării procesului penal, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., faţă de inculpată sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., urmând ca, în condiţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., să fie lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile indicate în preambulul prezentei opinii separate, fiind, menţinute, totodată, celelalte dispoziţii ale celor două hotărâri precizate.