Şedinţa publică din data de 02 mai 2023
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023, pe rolul Tribunalului Bucureşti, petentul A. a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, arătând, în esenţă, că aceasta nu este legală, motiv pentru care a solicitat desfiinţarea soluţiei şi schimbarea temeiului de drept în cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi spălare a banilor.
Prin încheierea din 09 februarie 2023 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 340 C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulate de petentul A., în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut, în esenţă, că, potrivit rechizitoriului, petentul A. ar fi acţionat în calitate de reprezentant legal al S.C. B. S.A., iar din lecturarea contractelor de prestări servicii încheiate de această societate comercială cu S.C. C. S.A. rezultă că la data perfectării acestora, prima societate avea sediul social în Ploieşti, Strada x, nr. 10, jud. Prahova, astfel că locul săvârşirii infracţiunii este municipiul Prahova, acolo unde petentul A., în calitate de director general al societăţii, îşi desfăşura activitatea comercială. Mai mult decât atât, potrivit legii civile, locul încheierii contractului este considerat domiciliul/sediul ofertantului, S.C. B. S.A având calitatea de prestator.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr la Tribunalul Prahova, care, prin încheierea penală nr. 196 din 11 aprilie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de petentul A., prin apărător ales, iar, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat competenţa teritorială de solutionare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petent, în temeiul dispoziţiilor art. 340 C. proc. pen., împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2022, precum şi a ordonanţei nr. 179/II-2/2022 din 07 decembrie 2022 a procurorului şef al secţiei de Combatere a corupţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia I penală. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială cu Tribunalul Bucureşti şi, în temeiul art. 51 C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Prahova a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2018 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a dispus, între altele, clasarea cauzei faţă de petentul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: spălarea banilor în formă continuată (2 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 1.116.614,91 RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen.; spălarea banilor, în formă continuată (11 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 17.622.044,17, fără TVA RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 C. pen.
Pentru soluţionarea excepţiei invocate, judecătorul de cameră preliminară a apreciat relevante considerentele avute în vedere de procurorul de caz la dispunerea soluţiei de clasare, care a reţinut următoarele:
"În ceea ce priveşte infracţiunile de spălarea a banilor în formă continuată reţinute în sarcina inculpatului A., după cum urmează;
- spălarea banilor în formă continuată (2 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 1.116.614,91 RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada iulie 2008- octombrie 2013, în calitate de director general al S.C B. S.A., cu intenţie, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin semnarea şi dispunerea întocmirii unor documente privind servicii fictive, menţionate în ordonanţa Direcţiei Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Ploieşti nr. 110/P/2016 din 27.02.2017, a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 1.116.614,91 RON, sumă încasată, declarată şi înregistrată în evidenţele contabile ale entităţii juridice şi reintrodusă în circuitul comercial şi fiscal, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă,
- spălarea banilor în formă continuată (11 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 17.622.044,17, fără TVA RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada ianuarie 2013- iulie 2014, prin semnarea şi dispunerea întocmirii unor documente privind servicii fictive, menţionate în ordonanţa Direcţiei Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Ploieşti nr. 110/P/2016 din 27.02.2017, a disimulat adevărata natură a circulaţiei sumei de 17.622.044,17 RON, bani folosiţi pentru creşterea artificială a cifrei de afaceri a S.C. B. S.A. în scopul determinării reprezentanţilor Băncii Mondiale să achiziţioneze acţiuni la acestă societate comercială şi să-i acorde un credit, cunoscând că acest folos necuvenit provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, acte materiale corespunzătoare plăţilor facturilor menţionate în ordonanţa anterior indicată;
Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare întrucât sub cazul de împiedicare a punerii în mişcare şi exercitării acţiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a, lipsind tipicitatea obiectivă a infracţiunii.
În cauză, lipseşte situaţia premisă a infracţiunii de spălare a banilor, preexistenţa săvârşirii altei infracţiuni din care să provină suma de bani a cărei provenienţă este ulterior ascunsă sau disimulată.
Atât infracţiunea predicat (trafic de influenţă), cât şi infracţiunea de spălare de bani sunt săvârşire prin aceleaşi acţiuni, elementul material fiind identic.
În cauză, nu este realizată niciuna din modalităţile alternative ale elementului material, respectiv acţiunile de ascundere sau disimulare a naturii reale infracţionale a sumelor de bani provenite din infracţiunea de trafic de influenţă.
Elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă constând în primirea unor sume de bani se realizează prin operaţiuni de falsificare a unor înscrisuri şi efectuarea unor plăţi fără o contraprestaţie efectivă a unor servicii IT, ulterior nefiind efectuate alte operaţiuni specifice fazelor stratificării şi integrării prin crearea unor circuite financiare."
În ceea ce priveşte infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. reţinute în sarcina inculpaţilor D., E., A., acţiunea penală nu poate fi exercitată întrucât sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a, lipsind tipicitatea obiectivă a acestei infracţiuni.
În cauză, nu s-a constituit un grup infracţional organizat în înţelesul legii penale, respectiv un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane constitut pentru o anumită perioadă de timp care să acţioneze coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni, între inculpaţii E. şi A., pe de-o parte, şi inculpatul D., existând o relaţie de subordonare, aceştia fiind administratori ai unor societăţi comerciale controlate în mod direct de către inculpatul D..
Atât inculpatul E. cât şi A. acţionau sub directa coordonare a inculpatului D., fără ca între ei să existe relaţii de colaborare, executând strict dispoziţiile primite de la inc. D. în ceea ce priveşte societăţile pe are le administrau.
Faptele săvârşite de inculpaţii de E. şi A. reprezintă fapte de ajutor şi sprijinire a inc. D. în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă."
Raportat la această situaţie de fapt, s-a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., Tribunalul Bucureşti este competent teritorial să soluţioneze plângerea petentului, având în vedere că probele administrate în cauză confirmă împrejurarea ca întreaga activitate care a fost cercetată cu privire la cele două infracţiuni reţinute de parchet (infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi de spălarea banilor) a vizat ca şi loc de desfăşurare municipiul Bucureşti, activitatea profesională şi personală a petentului A. desfăşurând-se numai în acest loc în perioada 2007 - 2014.
În plus, s-a arătat că, sub aspectul competenţei teritoriale, nu prezintă relevanţă încheierea unor contracte între mai multe societăţi, printre care şi S.C. B. S.A., pentru că respectivele fapte pentru care s-au făcut cercetări tot în dosarul nr. x/2018 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu au legătură cu infracţiunile pentru care s-a dispus clasarea, şi nici împrejurarea că procurorul de caz a sesizat Tribunalul Prahova cu rechizitoriul emis la data de 17 octombrie 2022, căci trimiterea în judecată are în vedere alte infracţiuni decât cele analizate în cauză (printre care şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinută în sarcina inculpaţilor D. şi E., în forma instigării şi a autoratului, presupus săvârşită pe raza municipiului Ploieşti).
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că, împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2018 faţă de persoana juridică S.C. B. S.A. sub aspectul infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă şi spălarea banilor, această societate a formulat plângere pentru schimbarea temeiului de drept al soluţiei de clasare, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2022, dosar în care judecătorul de cameră preliminară nu a pus în discuţie o eventuală necompetenţă teritorială a instanţei, ci a procedat la judecarea cauzei şi a rămas în pronunţare.
Analizând faptele pentru care s-au făcut cercetări în dosarul nr. x/2018, astfel cum au fost expuse în rechizitoriul emis în cauză, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Prahova a constatat că pretinsele infracţiuni de constituire a unui grup infracţional organizat şi de spălarea banilor au fost reţinute doar în legătură cu activităţi desfăşurate în Bucureşti, aceeaşi fiind situaţia şi în privinţa faptelor de trafic de influenţă imputate inculpatului D., care reprezintă punctul central al respectivului act de sesizare a instanţei.
S-a subliniat că, întrucât procurorul a constatat că nu există infracţiunile de spălarea banilor sau de constituirea unui grup infracţional organizat, neexistând practic o descriere separată a acestor două infracţiuni, pretinsa infracţiune de trafic de influenta rămâne singurul punct de referinţă în ceea ce priveşte stabilirea competentei materiale.
Referitor la această infracţiune, organele de urmărire penală au arătat că rolul central în pretinsa activitate infracţională ar fi aparţinut lui D., reţinându-se ca acesta controla pretinsa schema infracţională utilizată faţă de mai multe societăţi din domeniul IT, printre care se număra şi S.C. C. S.A. Astfel, acestuia i s-a imputat că a controlat sau influenţat persoane din cadrul autorităţilor publice centrale, în interes propriu, în scopul obţinerii de sume de bani de la societăţile interesate în câştigarea licitaţiilor, rezultând că persoanele despre care se pretinde că ar fi fost controlate/influenţate îşi desfăşurau activitatea în Bucureşti.
De asemenea, s-a constatat că, în perioada în care a fost reţinută săvârşirea faptelor, atât numiţii D. si E., cat si petentul A., locuiau şi îşi desfăşurau activităţile profesionale curente in Municipiul Bucureşti, astfel cum rezultă şi din propriile declaraţii.
Totodată, reprezentanţii societăţilor în raport de care s-a reţinut pretinsa traficare a influenţei, precum şi societăţile cercetate în cauză, respectiv C. S.A., B. S.A. şi F. S.A îşi desfăşurau in mod neîntrerupt activitatea comerciala curenta în Municipiul Bucureşti. De altfel, toate facturile, comenzile si procesele-verbale prezentate in rechizitoriu ca având legătură cu săvârşirea faptelor deduse judecăţii au fost emise in Bucureşti.
Prin urmare, raportat la aceste aspecte, dar şi la împrejurarea că actele de urmărire penală au relevat faptul că persoanele puse sub acuzare în dosarul nr. x/2018 şi societăţile implicate îşi desfăşurau activitatea profesională curentă şi, respectiv, îşi aveau sediul în municipiul Bucureşti, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Prahova a concluzionat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată de petentul A..
Ca urmare, întrucât tribunalele între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă se află în raza unor curţi de apel diferite, iar instanţa superioară comună acestora este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, pentru soluţionarea incidentului procedural ivit in cadrul dosarului de faţă.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen., poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Reglementând competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti, art. 41 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), defineşte noţiunea de "loc al săvârşirii infracţiunii" ca fiind acela unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.
Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menţionate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
Se observă, astfel, că dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferinţă legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanţelor judecătoreşti.
Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii, de către A., a două infracţiuni de spălarea banilor, după cum urmează:
"- spălarea banilor în formă continuată (2 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 1.116.614,91 RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada iulie 2008- octombrie 2013, în calitate de director general al S.C B. S.A., cu intenţie, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin semnarea şi dispunerea întocmirii unor documente privind servicii fictive, menţionate în ordonanţa Direcţiei Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Ploieşti nr. 110/P/2016 din 27.02.2017, a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 1.116.614,91 RON, sumă încasată, declarată şi înregistrată în evidenţele contabile ale entităţii juridice şi reintrodusă în circuitul comercial şi fiscal, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă,
- spălarea banilor în formă continuată (11 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 17.622.044,17, fără TVA RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada ianuarie 2013- iulie 2014, prin semnarea şi dispunerea întocmirii unor documente privind servicii fictive, menţionate în ordonanţa Direcţiei Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Ploieşti nr. 110/P/2016 din 27.02.2017, a disimulat adevărata natură a circulaţiei sumei de 17.622.044,17 RON, bani folosiţi pentru creşterea artificială a cifrei de afaceri a S.C. B. S.A. în scopul determinării reprezentanţilor Băncii Mondiale să achiziţioneze acţiuni la această societate comercială şi să-i acorde un credit, cunoscând că acest folos necuvenit provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, acte materiale corespunzătoare plăţilor facturilor menţionate în ordonanţa anterior indicată.";
constatându-se că acestea nu întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.
Pentru aceleaşi motive, prin aceleaşi rechizitoriu, s-a dispus clasarea şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, reţinându-se că "În cauză, nu s-a constituit un grup infracţional organizat în înţelesul legii penale, respectiv un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane constitut pentru o anumită perioadă de timp care să acţioneze coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni, între inculpaţii E. şi A., pe de-o parte, şi inculpatul D., existând o relaţie de subordonare, aceştia fiind administratori ai unor societăţi comerciale controlate în mod direct de către inculpatul D..
Atât inculpatul E. cât şi A. acţionau sub directa coordonare a inculpatului D., fără ca între ei să existe relaţii de colaborare, executând strict dispoziţiile primite de la inc. D. în ceea ce priveşte societăţile pe are le administrau."
Pornind de la aceste aspecte reţinute de organul de urmărire penală şi examinând situaţia de fapt expusă în rechizitoriu în ansamblul său, se constată că activitatea numitului A. circumscrisă iniţial de procuror infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi de spălarea banilor pentru care s-a dat o soluţie de clasare s-a realizat atât pe raza municipiului Bucureşti (unde îşi aveau sediul unele din societăţile implicate şi îşi desfăşurau activitatea curentă persoanele asupra cărora s-a susţinut că s-ar fi efectuat acte de trafic de influenţă, dar şi inculpaţii persoane fizice, inclusiv A.), cât şi a municipiului Ploieşti (unde îşi avea sediul S.C. B. S.A., al cărei director general era A., calitate în care s-a susţinut de către procuror că ar fi semnat şi dispus întocmirea unor documente privind servicii fictive, prin care ar fi disimulat adevărata natură a provenienţei şi circulaţiei sumelor de bani înregistrate în evidenţele societăţii în scopurile arătate).
Rezultă, aşadar, că, în accepţiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., locul săvârşirii presupuselor infracţiuni, pentru care s-a dispus soluţia de clasare împotriva căreia petentul a formulat plângere, se regăseşte în raza teritorială atât a Tribunalului Bucureşti, cât şi a Tribunalului Prahova, ambele instanţe fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza, conform art. 340 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 41 alin. (3) C. proc. pen.
În atare situaţie, în speţă devin incidente prevederile art. 41 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., care stabilesc că atunci când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. Cum, în cauză, prima instanţă sesizată a fost Tribunalul Bucureşti, se constată că acesteia îi revine competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul A..
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privindu-l pe petentul A. este Tribunalul Bucureşti, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 mai 2023.