Şedinţa publică din data de 17 mai 2023
Asupra contestaţiilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prealabil, se reţine că dosarul penal nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, înregistrat pe rolul instanţei la data de 04.10.2013, are ca obiect acţiunea penală exercitată împotriva a 54 de inculpaţi, trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat, înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, înşelăciune, abuz în serviciu şi spălare de bani, prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 03.10.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Structura Centrală. Dezbaterile în această cauză s-au desfăşurat pe parcursul mai multor termene, iar în data de 10.11.2021, în temeiul art. 391 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul fondului a stabilit pronunţarea şi redactarea sentinţei penale la data de 07.01.2022, iar ulterior, a amânat succesiv pronunţarea şi redactarea sentinţei la datele de 25.03.2022, 27.05.2022, 12.07.2022, 07.10.2022, 16.12.2022 şi 27.01.2023.
În data de 09.05.2022, instanţa a pus în discuţia părţilor verificarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen.
La data de 27.01.2023, cauza a fost repusă pe rol, iar judecata a fost reluată într-o altă compunere a completului de judecată.
În şedinţa publică din data de 04.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, învestită din oficiu cu verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, a constatat că nu au fost soluţionate contestaţiile formulate de inculpaţii A., B., C. şi D. şi de persoanele interesate E. şi S.C. F. S.R.L., împotriva încheierii din data de 09.05.2022, pronunţată în acelaşi dosar al instanţei şi a dispus înaintarea dosarului pentru soluţionarea contestaţiilor către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat sub nr. x/2023.
Totodată, la acelaşi termen de judecată din data de 04.05.2023, curtea de apel a constatat că dispoziţia de menţinere a măsurilor asigurătorii este în vigoare, nefiind desfiinţată de către instanţa ierarhic superioară, astfel că a pus în discuţia părţilor legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii.
Ulterior, prin încheierea din data de 05.05.2023, pronunţată în dosarul penal nr. x/2013, instanţa de apel a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Structura Centrală faţă de toţi inculpaţii din cauză, inclusiv faţă de inculpaţii A., B., C. şi D..
Revenind la încheierea din data de 09.05.2022, din dosarul penal nr. x/2013, al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde doar minuta, respectiv doar rezultatul deliberării cu privire la verificarea măsurilor asigurătorii în conformitate cu dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen., nefiind consemnată desfăşurarea procesului din şedinţa de judecată din 09.05.2022, într-o parte introductivă şi nici expunerea, cu privire la datele privind identitatea părţilor, descrierea faptelor ce fac obiectul trimiterii în judecată şi motivarea soluţiei de menţinere a măsurilor asigurătorii, cu arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţia.
Prin minuta încheierii din data de 09.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 2502 C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse faţă de inculpaţii din dosarul nr. x/2012, printre care au fost menţionaţi şi inculpaţii A., B., C. şi D..
Cu privire la aceştia, în minuta încheierii din 09.05.2022 au fost menţinute:
- măsura asigurătorie luată prin ordonanţa din data de 12. XII.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din dosarul nr. x/2012, asupra conturilor bancare ale inculpaţilor A., C., D. şi B.;
- măsurile sechestrului asigurător, luate prin ordonanţele din data de 19. XII.2012, asupra sumelor de bani şi bunurilor mobile ale inculpaţilor A., C., B.;
- măsura sechestrului asigurător, luată prin Ordonanţa din data de 16. I.2013, asupra autoturismului marca "x", cu număr de înmatriculare x, aparţinând inculpatului A.;
- măsurile sechestrului asigurător, luate prin ordonanţele din data de 14. II.2013, asupra ceasurilor marca "x" (1 bucată) şi marca "x" (2 bucăţi), aparţinând inculpatului A., precum şi asupra autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, aparţinând inculpatului D.;
- măsura sechestrului asigurător, luată prin Ordonanţa din data de 26.IV.2013, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului A., modificată prin Ordonanţa din data de 10.IX.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din dosarul nr. x/2012;
- măsura sechestrului asigurător, luată prin Ordonanţa din data de 7. V.2013, asupra bunului imobil, aparţinând inculpatului A.;
- măsura sechestrului asigurător, luată prin Ordonanţa din data de 13. VI.2013, asupra bunurilor imobile, aparţinând inculpatului C. .
Totodată, prin minuta încheierii din data de 09.05.2022 au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de ridicare a măsurilor asigurătorii, formulate de persoanele interesate E. şi "F." S.R.L.
Împotriva minutei încheierii din data de 09.05.2022 au formulat contestaţii inculpatul C. şi persoanele interesate E. şi S.C. F. S.R.L., la data de 10.05.2022 precum şi inculpaţii A. şi D., la data de 11.05.2022.
Încheierea din data de 09.05.2022 nu a fost motivată până la data de 04.05.2023, când instanţa a pus din nou în discuţia părţilor verificarea măsurilor asigurătorii, conform art. 2502 C. proc. pen.. De altfel, nici după trimiterea contestaţiilor în vederea soluţionării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie încheierea din data de 04.05.2022 nu a fost motivată.
Potrivit art. 370 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţă, iar hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie. Deoarece toate celelalte hotărâri pronunţate de instanţe in cursul judecăţii se numesc încheieri, în conformitate cu art. 370 alin. (3) C. proc. pen. şi astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 2502, raportat la art. 250 şi 2501 C. proc. pen., hotărârea prin care se menţin măsurile asigurătorii se numeşte încheiere.
Această încheiere este preliminară, interlocutorie, întrucât prin intermediul acesteia instanţa dispune cu privire la măsurile asigurătorii până la soluţionarea cauzei pe fond, astfel că leagă instanţa, în aceste limite.
Întocmirea minutei în situaţia verificării măsurii asigurătorii este obligatorie, în condiţiile art. 400 alin. (1) şi (2) şi art. 2502, raportat la art. 250 alin. (9) din C. proc. pen.
Potrivit art. 400 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.: "În afara cazurilor în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 406 alin. (1), rezultatul deliberării instanţei sau, după caz, judecătorului, indiferent de funcţia judiciară pe care o exercită, se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii, iar minuta se semnează de membrii completului de judecată".
Conform art. 250 alin. (9) C. proc. pen.:
"Întocmirea minutei este obligatorie.
În conformitate cu art. 406 alin. (3) C. proc. pen. în cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, hotărârea se redactează de preşedinte sau de către alt membru al completului de judecată desemnat de preşedinte în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţarea minutei şi se semnează de toţi membrii completului de judecată şi de grefier. Dispozitivul încheierii trebuie să fie conform cu minuta.
În cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, potrivit art. 407 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., după redactarea încheierii, aceasta se comunică procurorului, părţilor şi persoanei vătămate în întregul său. În cazul în care părţile ori persoana vătămată nu înţeleg limba română, încheierea sau, după caz, minuta se comunică acestora într-o limbă pe care o înţeleg.
Prin urmare, încheierea prin care s-a verificat dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurilor dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, trebuie motivată, fiind evidenţiate temeiurile de fapt şi de drept care justifică menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.
Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., încheierea pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen. trebuie să cuprindă, pe lângă elementele privind datele de identificare ale părţilor, descrierea faptei şi încadrarea juridică, măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale şi temeiurile de fapt şi de drept care au stat la luarea acestora, motivarea soluţiei şi arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţia dată. Totodată, în ceea ce priveşte măsurile asigurătorii, se poate observa că, potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată.
Or, aceste dispoziţii legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiţiei, cât şi pentru a da posibilitatea instanţelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv şi eficient al modului de desfăşurare a procesului penal în etapele procesuale anterioare.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că lipsa motivării detaliate a încheierii şi necomunicarea acesteia sunt de natură a vătăma dreptul inculpaţilor de a fi informaţi în mod corespunzător şi pe deplin cu privire la situaţiile care au determinat menţinerea măsurilor asigurătorii, măsuri restrictive de drepturi, precum şi dreptul de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pentru a reacţiona la temeiurile de fapt şi de drept reţinute de instanţă şi pentru a-şi organiza apărarea pe baza oricăror noi date sau situaţii.
În acest context factual, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile legale privind nulitatea relativă.
Potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. pen., încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.
Totodată, conform art. 282 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii.
În prezenta cauză, actul procedural întocmit cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la conţinutul acestuia, în sensul motivării soluţiei (art. 249 alin. (1), art. 2502, art. 370 alin. (3), art. 403 alin. (1) lit. c) şi d), art. 406 alin. (3) şi art. 407 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.) este încheierea din data de 09.05.2022.
Având în vedere situaţia particulară a acestei cauze, în ceea ce priveşte amânarea pronunţării pe fondul acţiunii penale şi repunerea pe rol a cauzei, schimbarea completului de judecată, Înalta Curte constată că următorul termen de judecată cu procedura completă, după întocmirea minutei încheierii din data de 09.05.2022, încheiere care nu a fost motivată până în prezent a fost termenul de judecată stabilit la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de inculpaţii A., B., C. şi D. şi de persoanele interesate E. şi S.C. F. S.R.L., respectiv 17.05.2023.
La acest termen de judecată, contestatorul A., prin avocat ales, a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 280, 281 C. proc. pen., încheierea atacată fiind lovită de nulitate, întrucât nu este motivată, instanţa aflându-se în imposibilitate obiectivă de a verifica în ce condiţii s-a desfăşurat şedinţa din data de 09 mai 2022. În raport de faptul că nu au fost respectate dispoziţiile legale în ceea ce priveşte motivarea încheierii atacate, inculpatul A. a solicitat casarea dispozitivului acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Bucureşti.
Contestatorii persoanele interesate S.C. F. S.R.L., E. şi inculpatul C., prin avocat ales, văzând chestiunea procedurală ivită, au solicitat trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti spre rejudecare.
Contestatoarea inculpată B., prin avocat ales, a susţinut că instanţa se află în situaţia în care nu poate analiza o hotărâre, întrucât aceasta nu are nici practica şi nici considerente, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, încheierea pronunţată intrând sub incidenţa nulităţii absolute.
Contestatorul inculpat D., prin avocat ales, a solicitat, în principal, în temeiul art. 6 pct. l din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, desfiinţarea soluţiei pronunţate în data de 09 mai 2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât aceasta este singura posibilitate procedurală pe care instanţa o are la dispoziţie.
Se poate astfel observa că toţi contestatorii au invocat vătămarea suferită ca urmare a nerespectării de către instanţa de fond a dispoziţiilor referitoare la motivarea încheierii prin care a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii, constând în imposibilitatea obiectivă de a formula motive de contestaţie în raport de care instanţa de control judiciar să poată verifica legalitatea şi temeinicia încheierii atacate.
Înalta Curte evidenţiază faptul că, în lumina dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României, ale art. 6 paragr. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, ale art. 8 din C. proc. pen., una dintre garanţiile desfăşurării procedurii unui proces echitabil este şi motivarea hotărârilor. În acest sens este relevantă jurisprudenţa CEDO care a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie, ca urmare a lipsei motivării hotărârii pronunţate.
Astfel, în hotărârea din 10 noiembrie 2010, pronunţată în cauza Taxquet v/Belgia, CEDO a statuat următoarele:
"În cadrul proceselor desfăşurate în faţa judecătorilor profesionişti, înţelegerea acuzatului cu privire la condamnarea sa provine, în primul rând, din motivele oferite în hotărârile judecătoreşti. În asemenea cazuri, instanţele naţionale trebuie să indice cu o claritate suficientă motivele pe care acestea şi-au întemeiat hotărârile (a se vedea Hadjianastassiou v. Grecia, nr. 12945/87, 16 decembrie 1992, § 33, Seria x nr. x). De asemenea, hotărârile motivate urmăresc scopului de a demonstra părţilor că acestea au fost auzite, şi, astfel, să contribuie la o acceptare mai uşoară de către aceştia a deciziei. Suplimentar, acestea obligă judecătorii să-şi bazeze hotărârile pe argumente obiective şi să protejeze drepturile apărării."
Văzând dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la hotărârile judecătoreşti şi cuprinsul acestora, precum şi garanţiile dreptului la un proces echitabil, reglementat de Constituţia României şi de Convenţia europeană a drepturilor omului, Înalta Curte constată că prin pronunţarea încheierii din data de 09.05.2022 au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la conţinutul acestuia, în sensul motivării soluţiei (art. 249 alin. (1), art. 2502, art. 370 alin. (4), art. 403 alin. (1) lit. c) şi d), art. 406 alin. (3) şi art. 407 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.), iar inculpaţii A., B., C. şi D. şi persoanele interesate E. şi S.C. F. S.R.L. au suferit o vătămare a dreptului la un proces echitabil, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea încheierii din data de 09.05.2022.
Prin urmare, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală pentru a pronunţa o încheiere motivată cu privire la măsurile asigurătorii, conform dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen., încheiere care să cuprindă toate menţiunile prevăzute de art. 370 alin. (4), art. 403 alin. (1) lit. c) şi d), art. 406 alin. (3) C. proc. pen. şi care să fie comunicată, potrivit dispoziţiilor art. 407 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţiile formulate de contestatorii S.C. F. S.R.L., A., E., B., C. şi D. împotriva încheierii/F din data de 09 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2013 pe care o va desfiinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 272 C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii S.C. F. S.R.L., E. şi C., în cuantum de câte 85 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admite contestaţiile formulate de contestatorii S.C. F. S.R.L., A., E., B., C. şi D. împotriva încheierii/F din data de 09 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2013 pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii S.C. F. S.R.L., E. şi C., în cuantum de câte 85 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2023.