Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 86/MEA din 12 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare din Franţa şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.06.2023, în Dosarul nr. x, de către Biroul Judecătorului de Instrucţie - Tribunalul judiciar din Aix en Provence, pe numele persoanei solicitate A.
În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare din Franţa.
În baza art. 109 în referire la art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 12.08.2023 şi până la data de 10.09.2023 inclusiv şi predarea acesteia către autorităţile judiciare din Franţa.
În baza art. 230 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii, precum şi că aceasta a fost asistată de apărător ales.
Totodată, s-a luat act că prin ordonanţa nr. x/2023 din 11.08.2023 s-a dispus reţinerea numitului A., pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 11.08.2023, orele 17:30, până la data de 12.08.2023, orele 17:30, în temeiul dispoziţiilor art. 101 - art. 102 din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, prin sesizarea formulată la data de 11 august 2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 09.06.2023, în Dosarul nr. x, de către Biroul Judecătorului de Instrucţie - Tribunalul judiciar din Aix en Provence, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, şi arestarea acestuia în vederea predării, în scopul efectuării urmăririi penale, pentru săvârşirea unui număr de 3 infracţiuni de:
1. Arestare, răpire, sechestrare sau lipsire de libertate, prevăzută de art. 224-1 alin. (l şi pedepsită de art. 224-1, alin. (l, art. 224-9, art. 224-10, art. 224-11, art. 131-26-2 C. pen. francez;
2. Tentativa de omor de către o persoană care este sau a fost soţul/soţia, concubinul sau partenerul victimei printr-un legământ civil de solidaritate, prevăzută de art. 221-4 0, art. 221-1, art. 132-80 şi pedepsită de art. 221-4 alin. (l, art. 221-5-5, art. 221-9, art. 221-9-1, art. 221-11, art. 131-26-2 C. pen. francez şi art. 379-1 din C. civ. francez;
3. Viol comis de o persoană care este sau a fost soţul/soţia, concubinul sau partenerul victimei printr-un legământ civil de solidaritate, prevăzut de art. 222-24 11, art. 222-23 alin. (1), art. 132-80 şi pedepsit de art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (l, art. 222-48-2, art. 222-1248-3, art. 131-26-2 C. pen. francez, art. 378, 379-1 din C. civ. francez.
S-a apreciat că faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost descrise de autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, au corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate ca infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., şi viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen.
S-a mai arătat că, în data de 11.08.2023, s-a procedat la identificarea numitului A., care nu a formulat obiecţiuni cu privire la identificarea sa. Cu acelaşi prilej, cetăţeanului român i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare emis la data de 09.06.2023 de autorităţile judiciare din Franţa, precum şi drepturile pe care le are în cadrul procedurii privind executarea mandatului european de arestare. Procedându-se la audierea acestuia, în prezenţa avocatului din oficiu, A. a declarat că nu doreşte să dea declaraţie cu privire la faptele pentru care este cercetat de autorităţile judiciare franceze şi nu este de acord cu predarea.
S-a menţionat că, prin ordonanţa nr. 4392/11/5/2023 din 11.08.2023, s-a dispus reţinerea numitului A., pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 11.08.2023, orele 17:30, până la data de 12.08.2023, orele 17:30, în temeiul dispoziţiilor art. 101 -102 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Procurorul a apreciat că nu există vreun caz obligatoriu de refuz de executare a mandatului european de arestare din cele prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004.
Astfel sesizat, judecătorul de la fond a reţinut că, în şedinţa publică, au fost respectate drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 şi art. 11 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, fiind prezent un apărător ales, iar persoana solicitată a luat cunoştinţă de mandatul european de arestare prin înmânarea unei copii a mandatului de către grefierul de şedinţă.
Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004, în sensul că mandatul a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Tribunalul judiciar din Aix en Provence, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.
A reţinut că, din actele dosarului, rezultă că mandatul european de arestare a fost emis la data de 09.06.2023, de către Tribunalul judiciar din Aix en Provence în cauza în cadrul căreia sus-numitul este cercetat pentru săvârşirea, în calitate de autor, a pentru săvârşirea unui număr de 3 infracţiuni de: arestare, răpire, sechestrare sau lipsire de libertate, prevăzută de art. 224-1 alin. (l şi pedepsită de art. 224-1, alin. (l, art. 224-9, art. 224-10, art. 224-11, art. 131-26-2 C. pen. francez; tentativa de omor de către o persoană care este sau a fost soţul/soţia, concubinul sau partenerul victimei printr-un legământ civil de solidaritate, prevăzută de art. 221-4 0, art. 221-1, art. 132-80 şi pedepsită de art. 221-4 alin. (l, art. 221-5-5, art. 221-9, art. 221-9-1, art. 221-11, art. 131-26-2 C. pen. francez şi art. 379-1 din C. civ. francez; viol comis de o persoană care este sau a fost soţul/soţia, concubinul sau partenerul victimei printr-un legământ civil de solidaritate, prevăzut de art. 22224 11, art. 222-23 alin. (1), art. 132-80 şi pedepsit de art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (l, art. 222-48-2, art. 222-1248-3, art. 131-26-2 C. pen. francez, art. 378, 379-1 din C. civ. francez, constând în aceea că:
«În data de 22.05.2023, B., de naţionalitate română, se afla într-un centru comercial din Aix en Provence, când fostul său soţ, A., a acostat-o şi a ameninţat-o cu un cuţit, pentru a o constrânge să îl urmeze până la vehiculul său. Acesta a transportat-o până la Villeunave D'Ornon într-o rulotă staţionată într-o tabără, unde a violat-o.
În dimineaţa zilei de 23.05.2023, acesta a agresat-o, strangulând-o până când şi-a pierdut cunoştinţa, înainte de a o lega, a-i pune căluş în gură şi a o îmbarca în portbagajul vehiculului său. Seara, acesta a condus-o într-o parcare, unde a luat legătura cu un grup de bărbaţi, dintre care unul a violat-o în vehicul. Acesta i-a explicat că voia, astfel, să câştige bani.
În data de 24.05.2023, A. a condus-o aproape de un lac, unde victima a suferit noi violente, înainte de un nou viol. Ea a reuşit să-l convingă să nu o ucidă, iar persoana în cauză s-a hotărât să o ducă în România " ca să facă cu ea ce vrea el Acesta a solicitat unor indivizi să pregătească un vehicul marca x, la bordul căruia acesta a îmbarcat victima în direcţia României.
În timpul unei opriri într-un popas la C., aceasta a ieşit din vehicul şi a alertat persoanele prezente, care l-au alungat pe A.. Acesta a fost semnalat la orele 23:30 pe teritoriul italian.»
Curtea a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 din Legea nr. 302/2004, fiind fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, şi au corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate ca infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., şi viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen.
S-a mai reţinut că, din actele dosarului, rezultă că nu există nici un motiv de refuz imperativ sau opţional al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 din Legea nr. 302/2004 şi prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare franceze, de punere în executare a mandatului european de arestare este pe deplin justificată.
S-a constatat că, prezentă în instanţă, persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare franceze, întrucât beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, neexistând nici o probă la dosar privind faptele de care este acuzat şi că infracţiunile pentru care este cercetat în Franţa nu au corespondent în legea română sau că încadrarea juridică dată faptelor este greşită.
Cu privire la prezumţia de nevinovăţie şi la inexistenţa probatoriilor la dosarul cauzei, Curtea a reţinut că acestea nu pot reprezenta motive de refuz la predare, prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana solicitată nefiind încălcată prin decizia instanţei de predare către autorităţile franceze. Totodată, în cauză a fost emis un mandat european de arestare în scopul efectuării urmăririi penale, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce şi nefiind necesară existenţa de probe fizice la dosar privind vinovăţia persoanei solicitate.
În plus, din informaţiile existente, nu rezultă că persoana solicitată ar fi fost condamnată definitiv pentru aceleaşi fapte de către autorităţile judiciare din România sau de către autorităţile altui stat membru UE, infracţiunile pe care se bazează mandatul european de arestare nu sunt acoperite de amnistie în România, iar persoana care este supusă mandatului european de arestare răspunde penal, raportat la vârsta acestuia la data săvârşirii faptelor.
Făcând trimitere la dispoziţiile art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, Curtea a subliniat că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă, pentru că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conţinutul mandatului, datele personale ale persoanei solicitate, precum şi motivele invocate de aceasta, Curtea a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, susţinerile persoanei solicitate în sensul că prin arestarea în vederea predării i se încalcă prezumţia de nevinovăţie sau că încadrarea juridică a faptelor ar fi alta nefiind apte să conducă la refuzul predării către autorităţile din Franţa.
De asemenea, s-a reţinut că persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze va fi condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.
În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile franceze pe numele persoanei solicitate şi că nu există nici un motiv de refuz al executării, Curtea a admis cererea autorităţilor judiciare din Franţa şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.06.2023, în Dosarul nr. x, de către Biroul Judecătorului de Instrucţie - Tribunalul judiciar din Aix en Provence, pe numele persoanei solicitate A.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestaţie persoana solicitată A., apreciind că este incident motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întrucât nu a avut cunoştinţă despre procedurile penale desfăşurate împotriva sa în statul solicitant şi, astfel, nu a avut posibilitatea să se apere cu privire la acuzaţiile ce i se aduc.
A mai învederat că, în raport cu persoana vătămată, nu deţine calitatea specială cerută subiectului activ al infracţiunii reţinută de autorităţile judiciare franceze, şi anume de "fost soţ sau partener printr-un legământ civil de solidaritate", că ameninţarea cu un cuţit din descrierea faptei din hotărârea străină reprezintă o exagerare a situaţiei de fapt, că aceasta nu a fost lipsită de libertate şi nu a fost agresată în vederea întreţinerii de raporturi sexuale, iar acuzaţiile se datorează apartenenţei sale la etnia romă şi sunt făcute de familia persoanei vătămate care nu este de acord cu relaţia dintre cei doi.
A precizat că, întrucât motivul de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 este recunoscut doar persoanei condamnate, nu şi celei care se află în curs de cercetare penală, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, înţelege să invoce neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, care, în opinia sa, încalcă prevederile art. 16 din Constituţia României, care consacră principiul nediscriminării şi al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale, suspendarea judecăţii şi punerea în libertate, cu aplicarea prevederilor art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind instituirea măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Ulterior, prin notele scrise depuse la dosar, apărătorul ales care a asigurat asistenţa juridică a contestatorului la fond a adus la cunoştinţa instanţei faptul că, prin ordonanţa nr. x/2023 din 25 august 2023 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, s-a pus în mişcarea acţiunea penală împotriva persoanei solicitate pentru infracţiunile de lipsire de libertate şi viol, fiind arestată preventiv prin încheierea din 25 august 2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Oneşti, situaţie în raport cu care consideră incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, apreciind că faptele pentru care este cercetată în România sunt aceleaşi fapte cu cele pentru care s-a emis şi mandatul european de arestare.
Cu prilejul dezbaterilor, contestatorul persoană solicitată, prin apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că îşi însuşeşte, ca motiv de contestaţie, aspectele invocate oral de reprezentantul Ministerului Public în sensul admiterii contestaţiei şi amânării predării până la soluţionarea Dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, iar, în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei.
La dosar, a fost ataşată, în extras din sistemul informatic Ecris, încheierea nr. 741 din 25 august 2023 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosarul nr. x/2023.
În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată de contestator a fost format dosarul asociat nr. x/2023, cu termen de judecată tot la data de 31 august 2023.
Înalta Curte, verificând cauza sub aspectul criticilor invocate, potrivit art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată A. ca fiind fondată, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, reglementând situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) şi facultative (alin. (2) de refuz, reţinând (în alin. (2) lit. b) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.
Totodată, potrivit art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, executarea mandatului european de arestare poate fi refuzată şi atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:
(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; etc.
Aşadar, din interpretarea acestor texte de lege rezultă că reţinerea incidenţei motivelor de refuz reglementate de art. 99 alin. (2) lit. b) şi lit. i) din Legea nr. 302/2004 nu este obligatorie pentru instanţă, ci facultativă, iar cel din urmă caz este aplicabil doar persoanelor condamnate, respectiv celor în privinţa cărora statul solicitant a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că, în speţă, sunt întrunite condiţiile de fond şi formă cerute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare fiind emis la data de 12.06.2023 (iar nu 09.06.2023, cum, probabil, dintr-o eroare a reţinut judecătorul de la fond), în Dosarul nr. x, de către Biroul Judecătorului de Instrucţie - Tribunalul judiciar din Aix en Provence, pe numele cetăţeanului român A. în vederea efectuării urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de arestare, răpire, sechestrare sau lipsire de libertate, prevăzută de art. 224-1 alin. (l şi pedepsită de art. 224-1, alin. (l, art. 224-9, art. 224-10, art. 224-11, art. 131-26-2 C. pen. francez; tentativa de omor de către o persoană care este sau a fost soţul/soţia, concubinul sau partenerul victimei printr-un legământ civil de solidaritate, prevăzută de art. 221-4 0, art. 221-1, art. 132-80 şi pedepsită de art. 221-4 alin. (l, art. 221-5-5, art. 221-9, art. 221-9-1, art. 221-11, art. 131-26-2 C. pen. francez şi art. 379-1 din C. civ. francez; viol comis de o persoană care este sau a fost soţul/soţia, concubinul sau partenerul victimei printr-un legământ civil de solidaritate, prevăzută de art. 22224 11, art. 222-23 alin. (1), art. 132-80 şi pedepsit de art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (l, art. 222-48-2, art. 222-1248-3, art. 131-26-2 C. pen. francez, art. 378, 379-1 din C. civ. francez, fapte care sunt descrise în conţinutul său. Se mai reţine că mandatul european de arestare are la bază un mandat naţional de arestare emis de aceleaşi autorităţi la 09 iunie 2023 în dosarul de parchet nr. x.
De asemenea, se observă că faptele imputate se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) pct. 14, pct. 16 şi pct. 28 din Legea nr. 302/2004 şi au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., şi viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., astfel că este îndeplinită condiţia dublei incriminări.
Mai mult, în cauză este întrunită şi cerinţa prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.
În plus, se apreciază că, în mod corect, judecătorul de la fond a reţinut că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat şi întruneşte condiţiile pentru a răspunde penal, iar pentru infracţiunea care motivează mandatul nu a intervenit prescripţia ori amnistia potrivit legii române.
Astfel, contrar susţinerilor contestatorului, faptele pentru care este cercetat în Dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, pentru care a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 741 din 25 august 2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Oneşti, deşi vizează aceeaşi persoană vătămată şi se circumscriu, aproximativ, aceloraşi infracţiuni, sunt diferite de cele care au determinat emiterea mandatului european de arestare de către autorităţile judiciare din Franţa (reţinute a fi săvârşite pe teritoriul Franţei în perioada 22-24 mai 2023), fiind comise, ulterior, în perioada 06 - 11 august 2023, atât pe teritoriul Franţei, cât şi pe parcursul călătoriei până la Oneşti, dar şi în România. Prin urmare, în speţă, nu este incident motivul de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate primi susţinerile contestatorului privind incidenţa motivului de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întrucât acesta este aplicabil numai în cauzele în care se solicită punerea în executare a unui mandat european de arestare emis pe numele unei persoane condamnate, în vederea executării unei pedepse, situaţie ce nu se regăseşte în speţă, cetăţeanul român A. fiind căutat de autorităţile judiciare franceze pentru efectuarea urmăririi penale.
Din această perspectivă, se apreciază că nu prezintă relevanţă în procedura de faţă împrejurarea că respectivele autorităţi au dispus arestarea preventivă în lipsă a cetăţeanului român urmărit internaţional, care, astfel, nu a avut cunoştinţă despre derularea procedurilor împotriva sa, atâta timp cât, ulterior predării, acesta va avea posibilitatea să îşi formuleze toate apărările pe care le consideră de cuviinţă cu privire la acuzaţiile ce i se aduc.
Nu în ultimul rând, se are în vedere şi faptul că incidenţa acestui motiv de refuz a fost invocată pentru prima dată în calea de atac, nefăcând obiectul dezbaterii în faţa primei instanţe, care, astfel, nu a avut posibilitatea de a-l analiza.
Deopotrivă, Înalta Curte nu poate valorifica, în sensul solicitat de apărare, aspectele invocate de contestator cu privire la netemeinicia acuzaţiilor şi neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor ce i se impută de către autorităţile emitente ale mandatului, acestea fiind chestiuni de fond ce vor fi examinate de autoritatea judiciară solicitantă, pe parcursul procesului penal derulat în faţa sa.
Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, aşa cum s-a arătat anterior, în procedura prevăzută de art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, judecătorul naţional este abilitat doar să verifice dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, fără a putea analiza temeinicia acuzaţiilor ori chestiuni cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor imputate.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Biroul Judecătorului de Instrucţie - Tribunalul judiciar din Aix en Provence, la data de 12 iunie 2023, în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A.
Cu toate acestea, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea către statul solicitant nu poate avea loc de îndată, deoarece, aşa cum rezultă din notele scrise depuse chiar de petent, dar şi din încheierea nr. 741 din 25 august 2023 a Judecătoriei Oneşti dată în Dosarul nr. x/2023, ce este ulterioară pronunţării hotărârii atacate, faţă de persoana solicitată A. se desfăşoară o procedură penală în România, ce face obiectul Dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lipsire de libertate şi viol, fapte pentru care contestatorul a fost arestat la data de 25 august 2023.
În atare situaţie, se apreciază că, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora dacă persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Prin urmare, având în vedere că există o cauză care impune amânarea predării persoanei solicitate A., Înalta Curte apreciază că se impune desfiinţarea hotărârii atacate în vederea aplicării dispoziţiilor art. 114 din Legea nr. 302/2004.
Deopotrivă, se impune a se sublinia că, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află sau nu sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile române, mandatul de arestare prevăzut de art. 104 alin. (13) din aceeaşi lege este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Ca urmare, deşi dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 impun judecătorului să emită, de îndată, mandatul de arestare în situaţia în care constată îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare, aducerea la îndeplinire a acestuia este condiţionată de împrejurarea dacă se amână sau nu predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară străină, în acest din urmă caz devenind incidente prevederile art. 109 alin. (3) din acelaşi act normativ. În acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul amânării predării persoanei solicitate, mandatul de arestare emis de autoritatea judiciară română intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 86/MEA din 12 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023, pe care o va desfiinţa, în parte, şi rejudecând:
În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va amâna predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, iar, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Având în vedere soluţia de amânare a predării până la soluţionarea definitivă a cauzei care a justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte va dispune punerea în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. x/MEA din 12 august 2023 emis de Curtea de Apel Bacău, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare nr. x/MEA din 12 august 2023 emis de Curtea de Apel Bacău se va executa la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Totodată, în baza art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 76/2023, va dispune Biroului SIRENE naţional întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă în baza mandatului european de arestare emis la data de 12 iunie 2023, în Dosarul nr. x, de către Biroul Judecătorului de Instrucţie-Tribunalul judiciar din Aix de Provence, pe numele persoanei solicitate A.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate se va face cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 86/MEA din 12 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amână predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, iar, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Dispune punerea în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. x/MEA din 12 august 2023 emis de Curtea de Apel Bacău, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare nr. x/MEA din 12 august 2023 emis de Curtea de Apel Bacău se execută la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
În baza art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 76/2023, dispune Biroului SIRENE naţional întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă în baza mandatului european de arestare emis la data de 12 iunie 2023, în Dosarul nr. x, de către Biroul Judecătorului de Instrucţie-Tribunalul judiciar din Aix de Provence, pe numele persoanei solicitate A.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate se va face cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 august 2023.
GGC - ED