Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
A. Prin Sentinţa penală nr. 349 din data de 15 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Cluj, secţia penală, a dispus:
Potrivit art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit ca urmare a intervenirii prescripţiei, în baza art. 16 lit. f) din C. proc. pen.. cu privire la:
- inculpata A., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, cu 26 acte materiale (cu înlăturarea actelor materiale privind pe B., C., D., E., F., G., H. şi I.), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, cu 12 acte materiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- inculpatul K., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, cu cinci acte materiale, prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. şi complicitate la înşelăciune, în formă continuată, cu 5 acte materiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
- L., A., M., J.: 26.064 RON către DGASPC Cluj şi 46.975 RON către Primăria Municipiului Gherla;
- N., A., M., J.: 26.064 RON către DGASPC Cluj şi 48.174 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- O., A., P., J.: 24.353 RON către DGASPC Cluj şi 44.978 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- Q., A., P., M., J.: 24.353 RON către DGASPC Cluj şi 48.414 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- R., A., P., J.: 24.353 RON către DGASPC Cluj şi 45.404 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- B., P., J.: 24.353 lei către DGASPC Cluj şi 45.433 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;
- S., A., P., J.: 24.082 către DGASPC Cluj şi 44.978 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj;
- P., J.: 24.082 RON către DGASPC Cluj şi 45.007 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;
- T., A., P., J.: 12.107 RON către DGASPC Cluj şi 18.235 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;
- D., P., J.: 24.082 RON către DGASPC Cluj şi 45.007 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;
- U., A., J.: 23.811 RON către DGASPC Cluj şi 44.145 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;
- V., A., P., W.: 23.269 RON către DGASPC Cluj şi 42.809 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- X., A., P., W.: 18.153 RON către DGASPC Cluj;
- Y., A., P., W.: 22.727 RON către DGASPC Cluj şi suma de 42.617 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- Z., A., P., W.: 23.098 RON către DGASPC Cluj şi 42.359 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;.
- A., P., W.: 25.207 RON către DGASPC Cluj şi 44.178 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- A., P., W.: 22.456 RON către DGASPC Cluj şi 41.893 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- A., P., J.: 22.456 RON către DGASPC Cluj şi 41.893 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- AA., A., P., W.: 22.456 RON către DGASPC Cluj şi 42.726 RON Consiliul Local al Municipiului Dej;
- BB., A., P., CC., DD.: 21.284 RON către DGASPC Cluj şi 39.760 RON către Primăria Comunei Frata, judeţul Cluj;
- EE., A., P., CC., K.: 25.098 RON către DGASPC Cluj şi 39.588 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;
- A., P., CC.: 23.535 RON către DGASPC Cluj şi 40.216 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- FF., A., DD., GG.: 18.704 RON către DGASPC Cluj şi 33.157 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca
- A., P., CC.: 19.526 RON către DGASPC Cluj şi 34.811 RON către Primăria Comunei Căpuşu Mare, judeţul Cluj;
- HH., A., II., DD.: 18.354 RON către DGASPC Cluj şi 34.686 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
- JJ., A., DD.: 18.354 RON către DGASPC Cluj şi 34.753 RON către Primăria Comunei Iara;
- KK., A., II.: 17.768 RON către DGASPC Cluj şi 33.952 RON către Primăria Comunei Iara, judeţul Cluj;
- LL., A., P., W.: 16.701 RON către DGASPC Cluj şi 43.657 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat de inculpaţii MM., în complicitate cu inculpatele A., II., GG., prin efectuarea plăţii de către MM..
S-a constatat că în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Cluj, prin Sentinţa penală nr. 1 din 05.01.2016 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 967/A/20.06.2017 a Curţii de Apel Cluj:
- a fost obligată inculpata NN. în solidar cu inculpaţii A., P. şi CC. la plata sumei de 2.742 RON către DGASPC Cluj. Obligă la plata acestei sume, în solidar, şi pe inculpata II.;
- a fost obligată OO. în solidar cu inculpaţii A., P. şi CC. la plata sumelor de 17.448 RON către DGASPC Cluj şi 11.360 RON către Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca. Obligă la plata acestor sume, în solidar, şi pe inculpaţii: II., PP. şi K.;
- a fost obligat inculpatul QQ. în solidar cu inculpaţii A., P. şi CC. la plata sumelor de 14.943 RON către DGASPC Cluj şi 20.529 RON Consiliul Local al com. Sănduleşti, jud. Cluj. Obligă la plata acestor sume, în solidar, şi pe inculpaţii RR. şi K.;
- a fost obligat inculpatul SS. în solidar cu inculpaţii A., P. şi CC. la plata sumelor de 14.943 RON către DGASPC Cluj şi 25.657 RON către Consiliul Local al mun. Turda. Obligă la plata acestor sume, în solidar, şi pe inculpaţii RR. şi K.;
- a fost obligată inculpata TT. în solidar cu inculpaţii A., P. şi CC. la plata sumelor de 14.943 RON către DGASPC Cluj şi 34.512 RON către Consiliul Local al com. Mihai-Viteazu, jud. Cluj. Obligă la plata acestor sume, în solidar, şi pe inculpatul K.;
- a fost obligat inculpatul UU. în solidar cu inculpaţii A., P. şi CC. la plata sumelor de 14.357 RON DGASPC Cluj şi 25.196 RON către Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca". Obligă la plata acestor sume, în solidar, şi pe inculpatul K..
A respins cererea Parchetului de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor.
A declarat ca fiind false şi au fost anulate în totalitate următoarele înscrisuri:
- eliberate de către inculpatul colonel (rez.) P.: Adeverinţa medicală nr. x/21.05.2008 pentru O., Adeverinţa medicală nr. x/28.05.2008 pentru Q. Adeverinţa medicală nr. x pentru R., Adeverinţa medicală nr. x/29.05.2008 pentru B., Adeverinţa medicală nr. x/04.06.2008 pentru S., Adeverinţa medicală nr. x/18.06.2008 pentru C., Adeverinţa medicală nr. x/18.06.2008 pentru T., Adeverinţa medicală nr. x/25.06.2008 pentru D., Adeverinţa medicală nr. x/06.10.2008 şi scrisoarea medicală din data de 06.10.2008 pentru V., Adeverinţa medicală nr. x/06.10.2008 şi scrisoarea medicală din data de 08.10.2008 pentru E., Adeverinţa medicală nr. x/27.08.2008, Biletul de ieşire nr. x/27.08.2008 şi scrisoarea medicală din data de 10.09.2008 pentru X., Adeverinţa medicală nr. x/03.11.2008, Biletul de ieşire nr. x/03.11.2008 şi scrisoarea medicală din data de 06.11.2008 pentru Y., Adeverinţa medicală nr. x/04.11.2008, Biletul de ieşire nr. x/04.11.2008 şi scrisoarea medicală din data de 06.11.2008 pentru Z., Adeverinţa medicală nr. x/24.11.2008 şi o scrisoare medicală nedatată pentru VV., Adeverinţa medicală nr. x/30.09.2008, Biletul de ieşire nr. x/29.09.2008 şi scrisoarea medicală din data de 05.10.2008 pentru WW., Adeverinţa medicală nr. x/28.11.2008, biletul de ieşire din spital nr. x/12.12.2008 şi scrisoarea medicală din data de 28.11.2008 pentru XX., Adeverinţa medicală nr. x/25.11.2008 şi scrisoarea medicală din data de 25.11.2008 pentru AA., Adeverinţa medicală nr. x/18.03.2009 şi o scrisoare medicală nedatată pentru BB., Adeverinţa medicală nr. x/21.04.2009, Biletul de ieşire nr. x/07.04.2009 şi scrisoarea medicală din data de 21.04.2009 pentru EE., Adeverinţa medicală nr. x/15.04.2009 şi scrisoarea medicală din data de 15.04.2009 pentru YY., Adeverinţa medicală nr. x/17.08.2009 şi scrisoarea medicală din data de 17.08.2009 pentru ZZ., Adeverinţa medicală nr. x/25.11.2008 şi scrisoarea medicală din data de 25.11.2008 pentru LL. şi Adeverinţele medicale nr. 326/04.06.2008 (fals prescris) şi nr. 388/28.05.2009 pentru I.;
- eliberate de către inculpata CC.: Raportul de evaluare psihologică nr. 14/19.03.2009 pentru BB., Raportul de evaluare psihologică nr. 80/11.04.2009 pentru EE., Raportul de evaluare psihologică nr. 79/11.04.2009 pentru YY., Raportul de evaluare psihologică nr. 95/14.08.2009 şi testul Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 14.08.2009 pentru ZZ. şi raport de evaluare psihologică nr. 85/1 1.05.2009 şi testul Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 11.05.2009 pentru I.;
- eliberate de către inculpata II.: Adeverinţa medicală nr. x/18.01.2010 şi biletul de ieşire din spital nr. F0660/18.01.2010 pentru HH., Adeverinţa medicală nr. x/18.01.2010 şi biletele de ieşire din spital nr. x/18.01.2010 şi nr. x/15.03.2010 pentru KK., Adeverinţele medicale nr. x/14.06.2010 şi nr. x/30.11.2010, şi biletul de ieşire din spital nr. x/14.06.2010 pentru MM., biletul de ieşire din spital din data de 28.04.2010, scrisoarea medicală şi Adeverinţa medicală nr. x/30.11.2010 pentru NN. şi Adeverinţa medicală nr. x/19.07.2010 OO.;
- eliberate de către inculpata RR.: Adeverinţele medicale nr. 1097/03.11.2009 şi nr. 1286/09.12.2009 pentru QQ. şi scrisoarea medicală din 21.12.2009 pentru SS.;
- eliberate de către inculpatul M.: Adeverinţa medicală nr. x/28.05.2007 pentru L. (fals prescris), Adeverinţa medicală nr. x/02.05.2007 şi biletul de ieşire din spital nr. x/02.05.2007 pentru N. (falsuri prescrise) şi Adeverinţa medicală nr. x/27.05.2008 pentru Q. (fals prescris);
- eliberate de către inculpatul J.: Mini Mintal State Examination - MMSE din data de 10.03.2007, precum şi concluziile examinării menţionate olograf la aceeaşi dată de 10.03.2007 pentru L. (falsuri prescrise), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.03.2007, precum şi concluziile examinării menţionate olograf la aceeaşi dată de 10.03.2007 pentru N. (falsuri prescrise), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.05.2008 pentru O. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.05.2008 pentru Q. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.05.2008 pentru R. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.05.2008 pentru B. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination MMSE din data de 10.05.2008 pentru S. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 17.06.2008 pentru C. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 17.06.2008 pentru T. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 17.06.2008 pentru D. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 14.06.2008 pentru U. (fals prescris), examenul psihologic din data de 05.07.2008 pentru XX. (fals prescris);
- eliberate de către inculpatul W.: MiniMintal State Examination - MMSE din data de 17.07.2008 pentru V. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 12.07.2008 pentru E. (fals prescris), examenul psihologic din data de 06.09.2008 pentru X. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 2/02.08.2008 pentru Y. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 3/02.08.2008 pentru Z. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 6/22.11.2008 pentru F. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 11/22.11.2008 pentru VV. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 1/02.08.2008 pentru WW. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 7/22.08.2008 pentru AA. (fals prescris) şi Raportul de evaluare psihologică nr. 10/22.11.2008 pentru LL. (fals prescris);
- eliberate de către inculpata GG.: Adeverinţele medicale nr. 26/08.04.2010 şi nr. 19/18.05.2010, examenul psihologic din data de 18.05.2010 şi două teste Mini-Mintal State Examination - MMSE, unul din data de 18.05.2010 şi celălalt nedatat pentru FF., Adeverinţa medicală nr. x/10.06.2010 şi testul Mini-Mintal State Examination - MMSE nr. 42/10.06.2010 pentru G., Adeverinţa medicală nr. x/10.06.2010 şi testul Mini-Mintal State Examination - MMSE nr. 41/10.06.2010 pentru H., Adeverinţa medicală nr. x/18.05.2010, Examenul psihologic din data de 18.05.2010 şi Mini-Mintal State Examination - MMSE nr. x/18.05.2010 pentru MM. şi Adeverinţa medicală nr. x/18.05.2010, Examenul psihologic din data de 18.05.2010 şi testul Mini-Mintal State Examination MMSE nr. x/18.05.2010 pentru I.;
- eliberate de către inculpatul DD.: Evaluarea psihologică nr. 259/28.05.2009 pentru BB., Evaluarea psihologică nr. 1029/27.11.2009 pentru FF., Evaluarea psihologică nr. 1050/09.12.2009 pentru HH. şi Evaluarea psihologică nr. 1052/09.12.2009 pentru JJ.;
- eliberate de către inculpata PP.: Adeverinţa medicală nr. x/01.08.2011 pentru NN. şi Adeverinţa medicală nr. x/15.07.2011 pentru OO.;
- întocmite de către inculpatul K.: cererea formulată în numele EE. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele AAA. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele BBB. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele CCC. din 24.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009 şi cererea formulată în numele DDD. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009;
- certificatele de încadrare într-un grad de handicap: nr. x/28.08.2007 pe numele L., nr. x/28.08.2007 pe numele N., nr. x/21.05.2008 pe numele O., nr. x/28.05.2008 pe numele Q., nr. x/29.05.2008 pe numele R., nr. x/29.05.2008 pe numele B., nr. x/04.06.2008 pe numele S., nr. x/19.06.2008 pe numele C., nr. x/19.06.2008 pe numele T., nr. x/25.06.2008 pe numele D., nr. x/31.07.2008 pe numele U., nr. x/31.10.2008 pe numele V., nr. x/31.10.2008 pe numele E., nr. x/20.11.2008 şi nr. x/04.11.2009 pe numele X., nr. x/27.11.2008 pe numele Y., nr. x/27.11.2008 pe numele Z., nr. x/18.12.2008 pe numele F., nr. x/22.12.2008 pe numele VV., nr. x/22.12.2008 pe numele WW., nr. x/22.12.2008 pe numele XX., nr. x/22.12.2008 pe numele AA., nr. x/06.04.2009 şi nr. x/28.05.2009 pe numele BB., nr. x/28.05.2009 şi nr. x/17.12.2009 pe numele EE., nr. x/28.05.2009 pe numele YY., nr. x/08.12.2009, nr. x/21.04.2010 şi nr. x/18.04.2011 pe numele FF., nr. x/29.10.2009 pe numele ZZ., nr. x/04.02.2010 pe numele HH., nr. x/18.02.2010 pe numele JJ., nr. x/01.04.2010 pe numele KK., nr. x/28.07.2010 pe numele G., nr. x/28.07.2010 pe numele H., nr. x/28.07.2010 pe numele MM., nr. x/22.12.2008 pe numele LL., nr. x/04.06.2008, nr. x/10.06.2009 şi nr. x/24.06.2010 pe numele I..
Împotriva Sentinţei penale nr. 349 din data de 15 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Cluj au formulat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj şi inculpaţii K., A. şi J..
B. Prin Decizia penală nr. 1219/A din data de 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj Napoca, secţia penală şi de minori, a dispus:
A admis apelurile Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj şi a inculpaţilor K., CC. şi II. formulate împotriva Sentinţei penale nr. 349/15.11.2021 a Tribunalului Cluj şi a desfiinţat sentinţa atacată doar în ceea ce priveşte neluarea măsurilor asiguratorii şi soluţionarea laturii civile referitor la obligarea inculpaţilor K., CC. şi II. la plata prejudiciilor:
Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 2501 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., col. rez. P., II., RR., M., J., W., GG., PP., K., S., E., Y., Z., F., WW., EE., H., LL. şi I., până la concurenţa cuantumului prejudiciului cauzat de fiecare dintre aceştia.
A înlăturat din sentinţa atacată dispoziţia privind obligarea inculpatului K. la plata prejudiciului cauzat în solidar cu QQ. (pct V alin. (3) din dispozitivul sentinţei).
A înlăturat obligarea inculpatei CC. de a plăti în solidar cu:
- BB., A., P., DD. a sumelor de 21.284 RON către DGASPC Cluj şi de 39.760 RON către Primăria Comunei Frata, judeţul Cluj;
- EE., A., P., K. a sumelor de 25.098 RON către DGASPC Cluj şi de 39.588 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;
- I., P., GG. a sumelor de 18.327 RON către DGASPC Cluj, de 11.842 RON către Primăria Municipiului Gherla şi de 18.864 RON către Consiliului Local al Municipiului Dej.
A dispus obligarea inculpatei CC. la plata sumelor: 293 RON către DGASPC Cluj în solidar cu BB., A. şi P.; 2.051 RON către DGASPC Cluj şi de 2.766 RON către Primăria municipiului Turda, fiecare în solidar cu EE., A. şi P.; 3.516 RON către DGASPC Cluj şi de 1.186 RON către Primăria municipiului Gherla, fiecare în solidar cu I. şi P..
A înlăturat obligarea inculpatei II. de a plăti în solidar cu inculpaţii A., P. şi CC. suma de 2.742 RON către DGASPC Cluj şi de a plăti în solidar cu OO., A., P. şi CC., PP. şi K. sumele de 17.448 RON către DGASPC Cluj şi de 11.360 RON către Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca.
A dispus obligarea inculpatei II. către DGASPC, în solidar cu NN. şi A., la plata sumei de 402 RON (1233.50 RON) aferentă plăţilor efectuate din bugetul de stat pentru Certificatul nr. x/30.06.2011 şi, în solidar cu OO. şi A., la plata sumei de 2.344 RON, aferentă Certificatului nr. x/29.07.2010.
A respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor A., col. rez. P., M., J., GG., Z., F., EE., H., LL. şi I., N. şi L..
Împotriva Deciziei penale nr. 1219/A din data de 12 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori au formulat recurs în casaţie inculpaţii J., K. şi A..
Inculpaţii J., K. şi A. au înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:
"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul J. a invocat lipsa de idoneitate a completării testelor MMSE pentru o eventuală inducere în eroare a membrilor Comisiei de Evaluare apreciind că s-a confundat latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu latura obiectivă a infracţiunii de fals pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată. Astfel, a considerat că lipsa de tipicitate, pe palierul cauzalităţii a fost întrerupt, fapta neputând fi tipică complicităţii.
A menţionat că testele MMSE întocmite de către psihologii EEE. nu prezintă nicio relevanţă în raport de condiţiile în care au fost eliberate certificatele de încadrare în grad de handicap şi, implicit, producerea rezultatului păgubitor întrucât, medicul psiholog, membru al Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap realiza un nou examen psihologic sau test MMSE la momentul evaluării situaţiilor beneficiarilor.
S-a susţinut că potrivit art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi - Cluj (anexa nr. 1 la HCJ nr. 180/2008), aceasta are următoarea componenţă: preşedinte - medic specialist în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă; un medic specialist; un reprezentant desemnat de organizaţiile neguvernamentale autorizate; un psiholog; un asistent social.
Conform procedurii operaţionale privind evaluarea şi eliberarea certificatelor, în cazul de faţă, medicul psiholog desemnat în cadrul Comisiei a fost numita FFF.. Similar, în cadrul Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap exista un psiholog. Ca prima şi cea mai relevantă atribuţie în cazul psihologilor din cele două comisii este efectuarea evaluării psihologice sau psihometrice, adică activaţi focalizate pe găsirea de caracteristici de personalitate (interese, atitudini, abilitaţi), abilităţi cognitive, prin teste psihologice şi prin alte procedee şi metode standard din psihologie. S-a arătat că, aceştia aveau atribuţia de a analiza documentaţia prezentată din punct de vedere psihologic şi de a solicita eventuale date suplimentare sau documente suplimentare.
S-a apreciat că, din modul în care au fost stabilite atribuţiile, efectuarea evaluării psihologice prin teste era obligatorie în toate cazurile, nefiind limitată la situaţiile în care s-ar fi observat anumite suspiciuni privind veridicitatea documentelor de la dosarul beneficiarului. Astfel, din perspectiva normelor care au reglementat activitatea comisiei, eliberarea certificatului de încadrare în grad de handicap nu era posibilă în lipsa efectuării unei noi evaluări psihologice (inclusiv prin teste MMSE) de către medicul psiholog desemnat în cadrul comisiei de evaluare. Raţiunea constă în specificul afecţiunilor precum demenţa care presupune alternarea stărilor cognitive ale bolnavului.
Prin urmare, s-a apreciat că, şi în condiţiile în care starea de fapt reţinută de instanţa de apel, peste limitele judecăţii, cum că acele rezultate ale testelor au fost stabilite în mod fraudulos (fără ca beneficiarul să fie consultat efectiv şi fără ca acestea să exprime starea cognitivă reală), acţiunile inculpatului nu aveau aptitudinea de a induce în eroare întrucât testele, obiect al cauzei, nu prezintă nicio relevanţă în lanţul cauzal care a condus la producerea urmării, iar acest lanţ cauzal a fost întrerupt în cazul fiecărui act material prin conduita Comisiei care reanaliza persoana şi făcea un nou test.
De asemenea, inculpatul a invocat nelegala soluţionare a laturii civile apreciind că Primăria Gherla Consiliul Local Cluj-Napoca şi Consiliul Local Turda şi nu au capacitate de folosinţă - acţiunea civilă exercitată de aceste entităţi fiind inadmisibilă, iar decizia nelegală prin menţinerea obligării inculpatului faţă de acestea. A susţinut că aceste entităţi nu au cum să fi suferit vreun prejudiciu pentru simplul fapt că nu au personalitate juridică, nu pot sta în litigii. Instanţa de apel a menţinut obligarea inculpatului la plata pagubei în condiţiile în care nicio persoană vătămată nu s-a constituit parte civilă, fapt care încalcă iremediabil dreptul de dispoziţie al părţilor civile, dar şi limitele şi obiectul judecăţii.
Inculpata A. a invocat, în raport de acuzaţia de complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, în privinţa celor 26 acte materiale reţinute de prima instanţă şi de instanţa de apel, că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. A apreciat că faptele descrise în rechizitoriu nu au legătură cu o acţiune de inducere în eroare a comisiei care a acordat certificatele de încadrare în grad de handicap.
Instanţa de apel ar fi ignorat faptul că depunerea dosarelor beneficiarilor la comisia de evaluare nu denotă complicitatea la infracţiunea de înşelăciune, deoarece depunerea actelor de către organizaţia neguvernamentală (cum a fost EEE.) era şi este permisă de art. 6 alin. (6) lit. a) din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Totodată, ridicarea certificatelor în numele beneficiarilor era permisă de protocolul de colaborare încheiat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj în anul 2008. Protocolul a fost încheiat de EEE., pe care o conducea şi care avea ca scop ajutarea bolnavilor psihici.
A menţionat că, în vederea încadrării în grad de handicap, persoana interesată trebuie să depună o cerere de evaluare complexă la comisie conform art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008, modelul cererii fiind aprobat prin anexa nr. 4 la hotărârea respectivă. Or, inculpata nu a completat niciodată cereri în acest scop ca să poată fi trasă concluzia că ar fi ajutat sau înlesnit acţiunea de înşelăciune, la dosar neexistând probe contrare în acest sens. Astfel, a considerat că demersurile de obţinere a certificatelor, la care a făcut referire instanţa de apel, erau permise de prevederile legale, iar efectuarea de demersuri pentru a obţine un folos din partea unei autorităţi publice nu poate constitui infracţiune.
Prin urmare, a apreciat că, între faptele reţinute şi eliberarea certificatelor de încadrare în grad de handicap de către comisie, nu există legătură de cauzalitate, membrii comisiei având îndatorirea de a examina cu atenţie toate documentele din dosarele prezentate şi de a decide, de la caz la caz, eliberarea sau nu a certificatului de încadrare în grad de handicap.
De asemenea, a considerat că decizia instanţei de apel a fost pronunţată şi, pe latura civilă, cu aplicarea eronată a dispoziţiilor legale. A menţionat că primăriile şi serviciile din cadrul acestora nu au personalitate juridică, acestea fiind doar structuri funcţionale cu activitate permanentă, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001. A mai arătat că atât consiliile locale, cât şi cele judeţene nu au capacitatea de a sta în proces ca părţi civile, fiind doar organe deliberative.
A susţinut că însă instanţa de apel nu a avut în vedere că tocmai unităţile administrativ teritoriale prejudiciate nu au formulat cereri de constituire de parte civilă, astfel că nici prevederile art. 42 alin. (4) şi art. 47 din Legea nr. 448/2006 nu sunt de natură a suplini această carenţă majoră.
A apreciat că cererile de constituire de parte civilă de la dosar sunt nule, deoarece sunt formulate de persoane, care nu au capacitate procesuală. Aceasta rezultă din prevederile art. 32 alin. (1) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabile acţiunilor civile formulate în cadrul procesului penal. Prin urmare, constituirile de parte civilă nu sunt valabile aşa cum au fost formulate, ci sunt nule prin raportare la prevederile art. 32 alin. (1) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din C. proc. civ.
A precizat că aceste considerente sunt valabile şi cu privire la constituirea ca parte civilă a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, care este în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, cererea de constituire ca parte civilă trebuind a fi formulată de Judeţul Cluj, prin preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, potrivit art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001, cu atât mai mult cu cât însăşi instanţa de apel a reţinut că unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.
A mai invocat faptul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 (pag. 97 din decizia atacată), în cauză fiind prescris dreptul material la acţiune.
Inculpatul K. a invocat lipsa corespondenţei între fapta imputată şi norma de incriminare reţinută de instanţa de apel ca fiind incidentă în cauză. A considerat că instanţa de apel a stabilit în mod eronat că acţiunile întreprinse de inculpat pot fi circumscrise unor acte de complicitate la infracţiunea de înşelăciune fără a avea în vedere că acţiunile descrise nu îşi găsesc corespondent în norma de incriminare, întrucât nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale faptei incriminate de prevederile art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.
S-a arătat că cererile redactate de către inculpat la solicitarea inculpatei A., nu erau apte să conducă la obţinerea certificatului de încadrare în grad de handicap şi nici a indemnizaţiei de către beneficiari, ci această aptitudine o aveau doar actele medicale şi rapoartele psihologice emise de specialişti care impuneau eliberarea respectivelor certificate. S-a susţinut că prin intermediul cererilor redactate de inculpat se solicita o simplă reevaluare a stării de sănătate a pacienţilor, iar cererea în sine nu influenţa în nicio măsură modalitatea în care avea loc procesul de analiză realizat de organele competente. Evaluarea propriu-zisă s-a realizat de către o comisie de specialişti, conform unor proceduri şi unor norme legale, avându-se în vedere exclusiv documente medicale (adeverinţe medicale, scrisori medicale, teste de evaluare, rapoarte, diagnostice). Ca urmare a solicitării de evaluare a stării de sănătate a unei persoane, procesul de analiză realizat de comisie se putea finaliza fie cu emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap şi cu acordarea indemnizaţiei, fie, dimpotrivă, cu refuzul acordării certificatului şi a indemnizaţiei aferente.
S-a mai susţinut că acţiunea de redactare şi semnare a unor cereri de reevaluare a stării de sănătate a unor beneficiari nu poate fi calificată ca act de înşelăciune întrucât nu este aptă să determine inducerea în eroare a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj spre a o determina să elibereze certificatul de încadrare în grad de handicap şi nici să genereze prejudiciul produs în cauză.
De asemenea, s-a arătat că acţiunea de declanşare procesului de reevaluare a sănătăţii unei persoane nu se circumscrie în materialitatea ei elementului material al laturii obiective a normei de incriminare şi nici nu poate conduce la producerea unui prejudiciu. În acest sens a invocat lipsa unei corespondenţe între acţiunea imputată şi reţinută de instanţa de apel în decizia recurată, declanşarea unui proces de evaluare a stării de sănătate a unei persoane prin întocmirea şi semnarea unor cereri în acest sens şi modelul descris de legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În ceea ce priveşte aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare, s-a arătat că inducerea în eroare trebuie sa aibă drept urmare pricinuirea unei pagube. Ca urmare, pentru a retine existenta infracţiunii de înşelăciune, instanţa trebuie să constate în ce constă inducerea în eroare şi dacă datorită acestei erori, partea vătămată a săvârşit vreo acţiune sau omisiune de pe urma căreia a suferit vreo paguba materiala. Or, instanţa de apel a stabilit că mijlocul fraudulos care a determinat inducerea în eroare a fost "documentaţia provenind de la medicul specialist, [...] adeverinţe prin care certifica, în mod nereal, faptul că solicitanţii prezentau afecţiuni psihice (respectiv, Alhzeimer, dementa mixta, dementa senila, schizofrenie grefată pe retard mental sever) care, prin gravitate, impuneau eliberarea respectivelor certificate. Având în vedere că cererile de reevaluare a stării de sănătate întocmite de inculpat, chiar privite în mod abstract şi obiectiv, nu sunt apte prin ele însele să ajute sau să înlesnească la inducerea în eroare a Comisiei de evaluare şi nici nu sunt de natură să cauzeze un prejudiciu (spre deosebire de actele medicale, testele şi rapoartele false ale medicilor psihiatrii şi ale psihologilor), acţiunile nu servesc drept cauză pentru survenirea rezultatului infracţional. S-a arătat că, în absenţa raportului de cauzalitate, acestea nu pot constitui sub aspectul laturii obiective acte de complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, astfel cum a fost descrisă în decizia recurată.
A mai susţinut că în raport de prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a normelor Hotărârii nr. 268/14.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, inducerea în eroare a Comisiei de evaluare se putea realiza exclusiv în baza unor acte medicale, rapoarte psihologice sau a unor simulări din partea beneficiarilor evaluaţi personal, şi nicidecum prin cererile de reevaluare întocmite de inculpat.
A apreciat că starea de fapt consemnată în decizia recurată pe care nu a contestat-o şi a recunoscut-o în totalitate se circumscrie exclusiv infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi nu corespunde sub nici o formă elementului material al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune.
S-a mai arătat că nu se poate reţine complicitatea la infracţiunea de înşelăciune, având în vedere că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei contribuţii (materiale sau psihice) care să fi servit în orice mod la săvârşirea infracţiunii comise de altul, din moment ce mijlocul folosit nu este apt să determine inducerea în eroare. Practic, acţiunile reţinute sunt inapte a servi sau a folosi la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comisă în cursul procesului de evaluare realizat exclusiv pe baza documentelor medicale de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj.
Totodată, a precizat că acţiunile imputate (redactarea cererilor de reevaluare a stării de sănătate a unor beneficiari) nu au fost de natură să ajute în vreun fel sau să producă rezultatul păgubitor pe de o parte, iar pe de altă parte nu pot înlesni sau determina inducerea în eroare a Comisiei de Evaluare. Singura consecinţă pe care o putea genera o astfel de cerere era analizarea/evaluarea stării de sănătate a beneficiarului, iar nu stabilirea diagnosticului sau a gradului de handicap care, aşa cum reţine şi instanţa de apel, avea loc exclusiv pe baza unor documente emanând de la medici şi psihologi.
A considerat că spre deosebire de "ajutorul dat" de medicii şi psihologii inculpaţi în cauză constând în emiterea de acte medicale şi rapoarte/evaluări psihologice care consemnau diagnostice nereale, "care impunea încadrarea în gradul de handicap", în cazul inculpatului "ajutorul dat" nu generează nici o consecinţă juridică şi nu conduce la producerea prejudiciului. A arătat că din starea de fapt reţinută de instanţa de apel, rezultă că acţiunea de inducere în eroare a fost săvârşită în cursul procesului de evaluare prin intermediul actelor medicale şi evaluărilor psihologice în care s-au consemnat diagnostice nereale, iar aceste acte nu pot fi imputate inculpatului întrucât au emanat de la medici specialişti, psihologi şi medici psihiatrii. Nu există în cuprinsul deciziei recurate, nici o menţiune în care instanţa de apel să facă trimitere la "folosirea cererilor de reevaluare a stării de sănătate" în vederea inducerii în eroare. Un astfel de raţionament nici nu putea fi primit, cât timp, mijlocul fraudulos a constat exclusiv în documente medicale false. A apreciat că situaţia cadrelor medicale este esenţialmente diferită faţă de situaţia inculpatului în ce priveşte raportul de cauzalitate realizat între acţiunile întreprinse şi prejudiciul produs în speţă. Toate aceste acte medicale întocmite în fals în care s-a menţionat în mod expres că actul s-a eliberat pentru a servi la comisia handicap Cluj erau indispensabile procesului de evaluare şi în baza lor s-au obţinut certificatele de încadrare în grad de handicap. Diagnosticele nereale (grave), testele şi examenele psihologice cu punctaje scăzute au condus şi au impus încadrarea în grad de handicap.
Instanţa de apel ar fi reţinut greşit aceea că actele de complicitate ar consta în întocmirea şi semnarea mai multor cereri adresate Comisiei de Handicap Cluj, care au fost utilizate pentru a induce în eroare această instituţie cu privire la reevaluarea stării de sănătate a acestor persoane însă, declanşarea procesului de analiză a sănătăţii unei persoane, fără a avea o minimă implicare în procesul de reevaluare propriu-zis, nu corespunde normei de incriminare. Prin urmare, a apreciat că cererile redactate nu sunt documente medicale, nu au fost avute în vedere sau analizate de Comisia de evaluare şi nu au fost în măsura să înlesnească sau să ajute în vreun mod la inducerea în eroare a instituţiei, în sensul determinării de a soluţiona favorabil solicitările beneficiarilor. Inducerea în eroare s-a realizat exclusiv pe baza unor acte medicale/rapoarte psihologice, care "impuneau eliberarea respectivelor certificate", care însă nu au emanat de la inculpat. Aşadar, inaptitudinea de a induce în eroare a acestor cereri de reevaluare a stării de sănătate este evidentă întrucât acest script, în sine, chiar în măsura în care ar fi fost analizat şi avut în vedere de către Comisia de Evaluare, nu putea influenţa în vreun mod percepţia membrilor comisiei. Or, cât timp contribuţia complicelui nu a folosit efectiv la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, respectiv a infracţiunii de înşelăciune, este evident că nu poate fi reţinută în sarcina acestuia comiterea acestei infracţiuni, nefiind îndeplinite elementele de tipicitate obiectivă prevăzute lege.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a invocat faptul că legătura subiectivă care se realizează între participanţii la săvârşirea unei infracţiuni nu poate fi prezumată, ci trebuie să fie dovedită în mod cert. A menţionat că atât timp cât inducerea în eroare a fost realizată de beneficiari, care au obţinut fonduri băneşti în baza unor certificate la care nu erau îndreptăţiţi, eliberate pe baza unor acte medicale şi rapoarte psihologice care atestau diagnostice nereale şi s-a stabilit chiar de instanţa de apel că " nu a existat o înţelegere cu beneficiarii acestor cereri", este evident că lipseşte atât contribuţia materială a inculpatului, cât şi legătura subiectivă, condiţii esenţiale ale formei de participaţie a complicităţii.
Redactarea unor simple cereri de reevaluare a stării de sănătate după dictare, pot conduce cel mult la reprezentarea autorului faptei că va avea loc o reevaluare a sănătăţii persoanei respective. Nu se poate deduce automat că, din săvârşirea acestei fapte, complicele avea reprezentarea unui "plan de fraudare" în vederea obţinerii unor indemnizaţii de către beneficiari, cu atât mai mult cu cât cererile redactate de el nu aveau aptitudinea de a produce vreun rezultat păgubitor sau de a conduce la producerea vreunui prejudiciu şi mai ales, în absenţa vreunei înţelegeri infracţionale.
În ce priveşte latura civilă, a solicitat înlăturarea dispoziţiilor privind obligarea inculpatului la plata prejudiciului şi a cheltuielilor judiciare, respectiv ridicarea măsurii asigurătorii dispuse în cauză, iar raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a solicitat lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile.
C. Prin încheierea din 01 februarie 2023, Înalta Curte, a admis, în principiu, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi J., K. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 1219/A din data de 12 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători şi a fixat termen de judecată, la data de 15 martie 2023.
S-a reţinut că aspectele referitoare la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, precum şi evaluarea raportului de cauzalitate între fapta comisă şi rezultat pot face obiectul analizei în cadrul recursului în casaţie.
Analizând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii J., K. şi A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.
În susţinerea cererilor de recurs inculpaţii au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.: " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare invocat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, a încadrării juridice sau stabilirea unei alte situaţii de fapt. Verificarea hotărârii se realizează exclusiv în drept, statuările în fapt, ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată, neputând fi cenzurate. Acest caz de casare are în vedere acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între conduita imputată (fapta săvârşită) şi configurarea legală a infracţiunii, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate, obiectivă ori subiectivă, prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau numai a unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Prealabil, Înalta Curte constată că prin încheierea de admitere în principiu s-a stabilit cadrul procesual şi limitele evaluării în procedura pendinte, sens în care criticile referitoare la acoperirea prejudiciului şi cheltuielile judiciare, respectiv ridicarea măsurii asigurătorii nu pot face obiectul analizei în acest cadru procesual.
Referitor la recursul formulat de inculpatul K., se constată că în carul soluţionării acţiunii penale, în sarcina acestuia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, constând în aceea că, în cursul anului 2009, la solicitarea inculpatei A., a întocmit şi semnat mai multe cereri în numele altor persoane, cu date nereale, adresate Comisiei de Handicap Cluj, după cum urmează: cererea formulată în numele EE. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele AAA. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele BBB. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele CCC. din 24.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009 şi cererea formulată în numele DDD. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu nr. x din 23.09.2009, în care a consemnat date nereale cu privire la starea de sănătate a numiţilor EE., UU., TT., SS. şi OO., acte ce au fost folosite la Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, în vederea reevaluării acestor persoane şi a obţinerii unor indemnizaţii de handicap.
De asemenea, s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune constând în faptul că, în cursul anului 2009, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la solicitarea inculpatei A., i-a ajutat pe inculpatul EE. şi pe numiţii UU., TT., SS. şi OO., întocmind şi semnând mai multe cereri adresate Comisiei de Handicap Cluj, care au fost utilizate pentru a induce în eroare această instituţie cu privire la reevaluarea stării de sănătate a acestor persoane şi pentru a obţine fără drept indemnizaţii lunare de handicap, cauzând un prejudiciu de 223.102 RON bugetului de stat şi bugetelor locale.
Înalta Curte constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reţinută de către Curtea de Apel Cluj, se suprapune riguros şi eficient peste elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de complicitate la înşelăciune.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului conform căreia cererile redactate la solicitarea inculpatei A., nu erau apte să conducă la obţinerea certificatului de încadrare în grad de handicap şi nici a indemnizaţiei de către beneficiari, ci această aptitudine o aveau doar actele medicale şi rapoartele psihologice emise de specialişti care impuneau eliberarea respectivelor certificate, Înalta Curte constată că activitatea inculpatului se circumscrie infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune.
Dispoziţiile art. 48 din C. pen. definesc complicele ca persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În ceea ce priveşte sintagma "înlesneşte sau ajută în orice mod" din cuprinsul art. 26 din C. pen. din 1969 şi al art. 48 alin. (1) din C. pen., Curtea a reţinut că acţiunea de înlesnire, ca act de complicitate, are în vedere acţiuni sau inacţiuni săvârşite de complice anterior săvârşirii faptei de către autorul infracţiunii, care pot consta în fapte precum îndepărtarea obstacolelor din calea autorului infracţiunii şi care sunt de natură a-l împiedica pe acesta în realizarea rezoluţiei infracţionale, în procurarea instrumentelor necesare comiterii infracţiunii, în confecţionarea unor asemenea instrumente sau în adaptarea lor pentru a putea fi folosite în scopul anterior precizat, în acordarea de sfaturi, în furnizarea de informaţii sau în alte fapte similare. La rândul său, acţiunea de ajutare, ca formă de complicitate, se referă la acte ce se desfăşoară concomitent cu săvârşirea faptelor de către autorul infracţiunii şi care pot consta în conduite precum asigurarea pazei pentru a putea comite fapta prevăzută de legea penală, înmânarea unei arme sau a unui obiect contondent, deconectarea unui sistem de alarmă sau distragerea atenţiei altor persoane. Aşa fiind, folosirea de către legiuitor a sintagmei "în orice mod" după expresia "înlesneşte sau ajută", exprimă, de fapt, intenţia acestuia de a include în sfera actelor de complicitate şi, prin urmare, de a pedepsi, conform regimului juridic prevăzut în privinţa complicităţii, orice fapte de înlesnire sau ajutor efectuate în favoarea autorului infracţiunii, indiferent de felul sau modalitatea de comitere a acestora. De altfel, acţiunile sau inacţiunile care înlesnesc sau ajută autorul infracţiunii în punerea în executare a rezoluţiei sale infracţionale pot fi foarte diverse, fiind specifice fiecărei fapte care constituie element material al laturii obiective a unei infracţiuni, dintre cele prevăzute în C. pen. sau în legile speciale, motiv pentru care o enumerare exhaustivă a acestor fapte în cuprinsul dispoziţiilor art. 26 din C. pen. din 1969 şi ale art. 48 alin. (1) din C. pen. ar fi fost imposibilă. Prin urmare, într-adevăr, legiuitorul a lăsat la latitudinea organelor judiciare, cărora le revine atribuţia de a interpreta şi aplica textele criticate, încadrarea unor fapte de înlesnire sau ajutare, potrivit dispoziţiilor legale analizate, însă aceasta nu presupune per se caracterul discreţionar al unei asemenea încadrări, textele criticate prevăzând, într-o manieră clară, că este vorba despre fapte prin care este făcută posibilă sau care concură la săvârşirea infracţiunii. Pentru aceste motive, Curtea reţine că prevederile art. 26 din C. pen. din 1969 şi ale art. 48 din C. pen. respectă standardele de calitate a legii şi exigenţele principiului legalităţii incriminării. (CCR, Decizia nr. 697 din 7 noiembrie 2017, publicată în M. Of. nr. 196/02.03.2018, parag. 14).
Pentru existenţa complicităţii nu este necesară o înţelegere, prealabilă sau concomitentă, între autor şi complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmăreşte autorul şi să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracţiunii la a cărei săvârşire a contribuit (C.A.Cluj, Decizia nr. 399 din 9 martie 2012).
În acest sens, s-a constatat de către instanţele ce au soluţionat fondul cauzei că acţiunea inculpatului K. a constituit un ajutor acordat inculpatei A. şi beneficiarilor în vederea inducerii în eroare a Comisiei de Handicap Cluj. Chiar dacă simpla redactare a unei cereri nu era suficientă ori aptă a obţine rezultatul final, fiind necesară parcurgerea mai multor etape, a constituit un ajutor acordat de inculpat în vederea obţinerii certificatelor de handicap, în cadrul întregului lanţ infracţional, astfel că s-a considerat că îmbracă forma complicităţii. S-a evaluat că inculpatul avea reprezentarea ajutorului acordat beneficiarilor, iar aportul său în iniţierea acestei proceduri a fost esenţial. Chiar dacă, privită singular, cererea sa nu avea aptitudinea de a permite beneficiarilor să obţină un certificat de handicap, conivenţa infracţională şi activitatea concretă a inculpatului au condus, în final, la inducerea în eroare a Comisiei de Handicap Cluj şi eliberarea de certificate de handicap cu consecinţa producerii prejudiciului. Completarea cererii de către inculpat, a determinat reevaluarea beneficiarilor, iar împreună cu activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi, a condus la îndeplinirea rezultatului infracţional.
Astfel, în ceea ce priveşte, aptitudinea de a induce în eroare a cererilor de reevaluare a stării de sănătate formulate de inculpat, chiar dacă acestea nu puteau influenţa hotărârea membrilor comisiei, rolul inculpatului în întreg lanţul infracţional, deşi mai redus, a permis demararea procedurii de reevaluare care, dublată de activitatea infracţională a cadrelor medicale şi a celorlalţi inculpaţi, a condus, în final, la inducerea în eroare a membrilor comisiei.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, Înalta Curte constată considerentele deciziei atacate atestă concluzia în sensul că inculpatul a avut reprezentarea ajutorului acordat inculpatei A. în vederea inducerii în eroare a Comisiei de Handicap, prin întocmirea cererilor inculpatul având reprezentarea faptului că iniţiază o procedură de reevaluare a persoanelor cu handicap. Astfel, instanţa de apel a arătat: în condiţiile în care, la solicitarea inculpatei A., a întocmit în fals şi semnat acele cereri, adresate Comisiei de Handicap Cluj, inculpatul nu poate susţine că nu ştia la ce vor folosi. Mai mult, acesta în cursul urmăririi penale a arătat că inculpata A. i-a dictat conţinutul fiecărei cereri, ba chiar i-a cerut să scrie cu caractere diferite, pentru ca acestea să nu aibă acelaşi scris. Nu a existat o înţelegere cu beneficiarii acestor cereri, însă a ajutat-o pe A. în planul ei infracţional, având reprezentarea că fapta sa constituie un ajutor dat acelor persoane în numele cărora a formulat acele cereri, comiţând în acest fel complicitatea la infracţiunea de înşelăciune. Nu are relevanţă nici faptul că nu a dobândit sume de bani în urma infracţiunii, textul prevăzut de lege respectiv art. 215 vechiul C. pen. (art. 244 C. pen.) cu referire la infracţiunea de înşelăciune presupunând o acţiune de inducere în eroare, care poate fi săvârşită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul, un folos material şi daca s-a pricinuit o paguba, în speţă folosul fiind obţinut de inculpatul EE. şi numiţii UU., TT., SS. şi OO..
Cu privire la inculpata A., instanţa de apel a reţinut că, în perioada 2007-2010, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a ajutat pe inculpaţii L., N., O., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z., VV., WW., XX., AA., BB., EE., YY., FF., ZZ., HH., JJ., KK., MM. şi LL. să inducă în eroare pe reprezentanţii Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, prin folosirea unor documente medicale şi evaluări psihologice în care erau menţionate afecţiuni psihice nereale şi să obţină astfel, fără drept, indemnizaţii lunare pentru persoane cu handicap, cauzând un prejudiciu bugetului de stat şi bugetelor locale.
Şi în cazul acestei inculpate baza factuală, în modalitatea în care a fost reţinută de către instanţa de apel se suprapune riguros şi eficient peste elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de complicitate la înşelăciune.
În acest sens, se constată că acţiunile inculpatei A. de a sprijini beneficiarii să realizeze, în mod nelegal, venituri, prin obţinerea şi folosirea unor documente medicale care nu corespund adevărului, cauzând astfel un prejudiciu atât bugetului de stat, cât şi bugetelor localităţilor de domiciliu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune.
Activitatea concretă a inculpatei coroborată cu conivenţa infracţională a celorlalţi inculpaţi a determinat inducerea în eroare a Comisiei de Handicap Cluj şi obţinerea certificatelor de handicap.
Rolul esenţial al inculpatei în întreg lanţul cauzal a fost reţinut de instanţa de apel: Convorbirile telefonice dintre A. şi S., EE., FF., H. şi LL. confirmă relaţia dintre aceşti beneficiari şi inculpată, dar mai ales preocupările lor privind ascunderea modului ilicit de obţinere a veniturilor cu titlu de indemnizaţie de handicap. În plus, documentele descoperite la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatei au relevat existenţa unui număr mare de persoane cu privire la care exista suspiciunea efectuării de demersuri pentru obţinerea în mod ilegal a unor astfel de venituri. (...) Declaraţiile inculpaţilor P. şi W., DD., PP., K. date în cursul urmăririi penale au confirmat colaborarea cu inculpata A. şi rolul fiecăruia în procedura de obţinere în mod nelegal a certificatelor de încadrare în grad de handicap. Faptul că unii dintre aceştia au revenit în cursul judecăţii cauzei asupra poziţiei procesuale nu are vreo influenţă cu privire la stabilirea adevărului în prezenta cauză, mai cu seamă că aceste modificări nu au avut la bază o reală justificare.
În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între fapta inculpatei şi eliberarea certificatelor de handicap, instanţa de apel a reţinut aceea că acţiunile inculpatei şi rolul acesteia în procedura de obţinere a certificatelor medicale, alături de acţiunile celorlalţi inculpaţi, au determinat eliberarea acestor certificate şi impun antrenarea răspunderii penale pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune.
Cu privire la inculpatul J., instanţele ce au soluţionat acţiunea penală au reţinut săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, constând în aceea că, în perioada 2007 - 2008, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la solicitarea inculpatei A., i-a ajutat pe inculpaţii L., N., O., Q., R., B., S., C., T., D., U. şi XX., furnizându-le examene psihologice şi teste MMSE în care a consemnat psihodiagnostice şi punctaje nereale, în baza cărora inculpaţii au obţinut fără drept indemnizaţii lunare de handicap şi au cauzat un prejudiciu bugetului de stat şi bugetelor locale.
Astfel cum s-a arătat de către aceste instanţe şi cu privire la situaţia juridică a celorlalţi recurenţi, ajutorul acordat în vederea obţinerii certificatelor de handicap, integrat în cadrul întregului lanţ infracţional a îmbrăcat forma complicităţii la infracţiunea de înşelăciune. S-a considerat că şi în condiţiile în care, privită ut singuli, activitatea inculpatului nu ar fi avut rezultatul urmărit, cumulată cu acţiunea celorlalţi inculpaţi şi susţinută cu documentele întocmite în fals, a condus la reevaluarea stării de sănătate a beneficiarilor şi, în final, la inducerea în eroarea a Comisiei de Handicap Cluj.
De altfel, acest aspect a fost reţinut şi de instanţa de apel: aşa cum s-a arătat anterior, poate că singure testele MMSE completate de inculpat nu ar fi dus la rezultatul scontat şi astfel nu s-ar fi săvârşit infracţiunea de înşelăciune, însă împreună cu celelalte documente întocmite în fals de restul inculpaţilor, constituind dosarul fiecărui pacient, au declanşat reevaluarea stării de sănătate a acestor persoane de către comisie şi au avut rezultatul scontat, respectiv inducerea în eroare a Comisiei de Handicap Cluj pentru a obţine fără drept indemnizaţii lunare de handicap. De aceea a şi fost angrenată răspunderea tuturor acestor persoane.
Totodată, în ceea ce priveşte lipsa înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi, a fost evaluat de instanţa de apel astfel: Ori, în condiţiile în care, la solicitarea inculpatei A., a întocmit teste care au fost folosite apoi la Comisia de Handicap Cluj, nu poate susţine că nu ştia la ce vor folosi acele teste. Nu a existat o înţelegere cu beneficiarii acestor teste, însă a ajutat-o pe A. în planul ei infracţional, având reprezentarea că fapta sa constituie un ajutor dat acestor persoane în comiterea infracţiunii, şi comiţând în acest fel complicitatea la infracţiunea de înşelăciune. Pe de altă parte, inculpatul a recunoscut că în general testele MMSE sunt solicitate pentru persoanele care urmează să se prezinte în faţa comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap. Oricum, această împrejurare nu poate justifica consemnările nereale pe care le-a făcut acesta în actele întocmite pentru inculpaţi, aceştia nefiind prezenţi în faţa sa la evaluare.
Faţă de aceste considerente, instanţa de recurs apreciază că faptele recurenţilor, astfel cum au fost reţinute şi descrise pe baza probatoriilor evaluate de instanţele de fond şi de apel, se circumscriu actelor de complicitate la infracţiunea înşelăciune.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi J., K. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 1219/A din data de 12 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi J., K. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 1219/A din data de 12 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2023.
GGC - NN