Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1261 din 19 mai 2023 pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti, secţia I Penală în temeiul art. 47 art. 50 din C. proc. pen., rap. la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de instanţă din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul-condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 26.04.2023, sub nr. x/2023, petentul-condamnat A. a solicitat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în vederea liberării. De asemenea, a precizat că a desfăşurat activităţi lucrative pe teritoriul ungar în Penitenciarul unde a câştigat circa 90 de zile (3 luni). Cererea nu a fost motivată în drept.
În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat mijlocul de probă reprezentat de înscrisuri, şi anume: copia MEPI nr. 170/29.11.2022 emis de Curtea de Apel Bucureşti, adresa nr. x/09.05.2023 emisă de Penitenciarul Rahova, precum şi fişa de cazier judiciar a petentului.
De asemenea, la termenul din 19.05.2023, instanţa a calificat cererea petentului ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., ca urmare a precizărilor petentului în sensul recunoaşterii celor 90 de zile pe care le-a câştigat prin muncă în Penitenciarul din Ungaria.
Analizând actele şi documentele aflate la dosar instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 144/F/26.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă, s-au dispus următoarele:
"Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, recunoaşte sentinţa penală nr. B50/2021/83 din data de 09.06.2021 pronunţată de Judecătoria Regională Gyor Ungaria, definitivă prin decizia penală nr. 3. BF.155/2021/17 a Tribunalului Gyor Ungaria de condamnare a numitului A., la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare. Dispune transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare. Deduce din această pedeapsă perioada de arest preventiv şi detenţie, de la data de 12.03.2020 până la zi. Dispune emiterea unui mandat de executare cu privire la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 1012 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru persoana condamnată. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.09.2022"
În baza acestei sentinţe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 170/29.11.2022 de Curtea de Apel Bucureşti.
Petentul a formulat prezenta cerere prin care a solicitat să îi fie recunoscute zilele de muncă prestate în Penitenciarul din Ungaria, în vederea deducerii lor din pedeapsa pe care o execută, respectiv de 90 zile.
Instanţa a constatat că deşi la dosarul cauzei nu se găsesc documentele cu informaţiile relevante soluţionării cauzei, înscrisuri ce trebuie solicitate autorităţilor judiciare străine privind perioada de eliberare anticipată de care a beneficiat condamnatul, acest aspect nu ar putea determina o prorogare a discuţiei asupra instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o competenţă materială a instanţei inferioare, care ar putea afecta actele/probele efectuate de instanţa necompetentă până la declinare. În susţinerea acestor considerente instanţa a făcut referire şi decizia de speţă nr. 132/15.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Neprezentarea de către condamnat a unor înscrisuri care să probeze susţinerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate şi implicit al instanţei competente, urmând a fi valorificată, în schimb cu ocazia soluţionării fondului cauzei.
Instanţa a avut în vedere şi deciziile de speţă nr. 154/17.03.2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie respectiv 132/15.02.2021 prin care au fost soluţionate conflicte de competenţă şi prin care s-a statuat că ipoteza incidentă în cauză este de competenţa exclusivă a curţii de apel care s-a pronunţat asupra recunoaşterii hotărârii penale străine şi transferării condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
S-a apreciat că indiferent de obiectul cauzei, respectiv contestaţie la executare cu deducere zile obţinute prin muncă în străinătate sau doar recunoaştere zile obţinute prin muncă în străinătate, competenţa de soluţionare ar aparţine tot Curţii de Apel, Legea nr. 302/2004 instituind o competenţă exclusivă a sa şi nu se poate aprecia că ar putea fi soluţionată această cerere de judecătorie în cazul calificării sale ca o contestaţie la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., cu motivarea că recunoaşterea zilelor reprezintă doar o cerere incidentală în proces, întrucât în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 147 din Legea nr. 302/2004, ci cele speciale prev. de disp. art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.
De altfel, instanţa a reţinut că nu este relevant în aprecierea competenţei nici subiectul activ al acţiunii, astfel că, deşi prezenta cerere este formulată chiar de către condamnat nu s-ar putea aprecia că nu ar fi competentă curtea de apel doar pentru că nu a fost transmisă o hotărâre sau un act judiciar chiar de către statul emitent întrucât obiectul cererii rămâne acelaşi.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 47 şi art. 50 din C. proc. pen., rap. la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de instanţă din oficiu. S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul-condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 20.06.2023 sub nr. x/2023.
La termenul din 13.07.2023, contestatorul-persoană condamnată a arătat că nu solicită deducerea efectivă din pedeapsă a celor 90 de zile câştigate în Penitenciarul din Ungaria ca urmare a muncii prestate, ci solicită ca acestea să fie avute în vedere la calculul fracţiei în vederea intrării în comisia de liberare condiţionată într-un termen mai scurt.
Prin sentinţa penală nr. 138/F din 13 iulie 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, invocată din oficiu. În baza art. 50 rap. la art. 587 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat cauza având ca obiect cererea de liberare condiţionată formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Rahova, spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă. Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului de competenţă. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că invocarea de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 este eronată şi nu corespunde cu cererea petentului condamnat, fiindcă statul maghiar nu i-a acordat acestuia nicio reducere de pedeapsă. În cazul petentului A. sunt incidente dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. a) din C. pen., ale art. 100 alin. (3) din C. pen. şi ale art. 96 din Legea nr. 254/2013. Acesta trebuie să execute cel puţin 2/3 din pedeapsă (1336 zile) din care cel puţin 1/2 efectiv (1002 zile) şi 334 zile ca urmare a muncii prestate. Dacă i s-ar lua în considerare cele 90 de zile câştigate ca urmare muncii prestate, pentru îndeplinirea fracţiei, petentul ar trebui să execute efectiv un număr de 1246 zile.
S-a apreciat că cererea petentului trebuie interpretată în sensul în care poate produce efecte, adică a fi una de liberare condiţionată, în cadrul căreia, pentru calculul fracţiei, i s-ar putea recunoaşte cele 90 de zile obţinute ca urmare a muncii prestate pe teritoriul Ungariei şi nu în sensul unei cereri de reducere a pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare cu o durată de 90 de zile, zile obţinute pe baza muncii prestate, fără ca reducerea să fie acordată de statul maghiar, această deducere neacordată nefiind posibilă conform legislaţiei române.
Faţă de cele reţinute, Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, invocată din oficiu şi în baza art. 50 rap. la art. 587 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat cauza având ca obiect cererea de liberare condiţionată formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Rahova, spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului de competenţă.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile unor instanţe care îşi declină judecarea aceleiaşi cauze, solicitând instanţei ierarhice superioare comune stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar.
Prin sentinţa penală nr. 144/F/26.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă, s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. B50/2021/83 din data de 09.06.2021 pronunţată de Judecătoria Regională Gyor Ungaria, definitivă prin decizia penală nr. 3. BF.155/2021/17 a Tribunalului Gyor Ungaria de condamnare a numitului A. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare. S-a dedus din această pedeapsă perioada de arest preventiv şi detenţie, de la data de 12.03.2020 până la zi. S-a dispus emiterea unui mandat de executare cu privire la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, la data rămânerii definitive a sentinţei penale. În baza acestei sentinţe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 170/29.11.2022 de Curtea de Apel Bucureşti.
Potrivit art. 141 alin. (9) pct. ii) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care sunt incidente dispoziţiile alin. (6) lit. b) pct. (ii), la stabilirea şi aplicarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită, instanţa de judecată este ţinută de constatarea faptelor, de stările şi circumstanţele în care acestea au fost săvârşite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străină şi totodată: nu va schimba o pedeapsă privativă de libertate într-o pedeapsă pecuniară; (ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent; ".
Art. 141 alin. (17) din acelaşi act normativ prevede că "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."
Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din acelaşi act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deţine şi Ungaria, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6), în speţă, sentinţa nr. 144/F din 26 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. x/2021/83/09.06.2021 pronunţată de Judecătoria Regională Gyor Ungaria, definitivă prin decizia penală nr. 3. BF.155/2021/17 a Tribunalului Gyor Ungaria.
Petentul a formulat prezenta cerere prin care a solicitat să îi fie recunoscute zilele de muncă prestate în Penitenciarul din Ungaria, în vederea deducerii lor din pedeapsa pe care o execută, respectiv de 90 zile.
În contextul prezentat, Înalta Curte constată că, raportat la conţinutul concret al solicitării petentului A., obiectul cererii îl constituie, recunoaşterea hotărârilor penale străine prin care s-a acordat deducerea unor perioade din pedeapsa de executat pe teritoriul României, pe cale principală, situaţie în care competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existenţa unor acte emise de autorităţile judiciare ale statului străin, care au efecte asupra duratei pedepsei rămase de executat, instanţa naţională care a dat eficienţă solicitării de recunoaştere a hotărârii autorităţilor judiciare străine de condamnare este competentă a recunoaşte şi hotărârile subsecvente ce au ca efect micşorarea pedepsei de executat.
Înalta Curte are în vedere că art. 141 alin. 17 şi 6 din Legii 302/2004, modificată şi republicată, stabileşte, în ipoteza incidentă în prezenta cauză, competenţa exclusivă a curţii de apel care s-a pronunţat asupra recunoaşterii hotărârii penale străine şi transferării condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei, respectiv Curtea de Apel Bucureşti ce a pronunţat sentinţa 144/F din 26.09.2023.
Totodată, Înalta Curte are în vedere şi deciziile de speţă nr. 154/17.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi nr. y/15.02.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că ipoteza incidentă în cauză este de competenţa exclusivă a curţii de apel care s-a pronunţat asupra recunoaşterii hotărârii penale străine şi transferării condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
De altfel, Legea nr. 302/2004 instituie o competenţă exclusivă a sa şi nu se poate aprecia că ar putea fi soluţionată această cerere de judecătorie în cazul calificării sale ca o contestaţie la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., cu motivarea că recunoaşterea zilelor reprezintă doar o cerere incidentală în proces, întrucât în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 147 din Legea nr. 302/2004, ci cele speciale prev. de disp. art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iulie 2023.
GGC - MM