Şedinţa publică din data de 05 septembrie 2023
Deliberând asupra recursurilor în casaţie formulate de recurenţii A. şi B., reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 326 din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, printre altele, a fost condamnat inculpatul B., după cum urmează:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situaţia anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executata numai în situaţia anularii sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).
S-a constatat ca faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţa sunt săvârşite în concurs real, în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare, 6 (şase) luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită (respectiv 2 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situaţia anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).
S-a constatat că fapta din prezenta cauză, a fost săvârşită de către inculpatul B., în termenul de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit prin sentinţa penală nr. 141/08.03.2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 943/06.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel, s-a adăugat la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare stabilită prin prezenta, pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 141/08.03.2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 943/06.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situaţia anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, arestului la domiciliu, B. de la data de 15.11.2016, 16.11.2016-22.11.2016, 13.01.2017-11.02.2017, 12.02.2017- 03.03.2017, arestării preventive de la 23.11.2016-15.12.2016 inclusiv.
A fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situaţia anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, fără drept, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situaţia anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă sunt săvârşite în concurs real, în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, 6 (şase)luni închisoare, stabilite prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită (respectiv 2 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice,de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situaţia anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).
S-a constatat că fapta din prezenta cauză a fost săvârşită înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti şi a constatat că faptele sunt concurente.
În baza art. 39 alin. (1) din C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată cu pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită (respectiv 5 (cinci) luni şi 10 (zece) zile închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 3 (trei) ani şi 11 (unsprezece) luni 10 (zece) zile închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reţinerii, arestului la domiciliu, de la data de 15.11.2016, 16.11.2016 -22.11.2016, 13.01.2017-11.02.2017, 12.02.2017- 03.03.2017, arestării preventive de la 23.11.2016 -15.12.2016 inclusiv.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă ÎCCJ -DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii A., C., B., D. şi E., F..
Prin decizia penală nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii A., C., B., D. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 326 din data de 10 decembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Prahova.
Printre altele, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, ca urmare a rejudecării, a pronunţat o nouă hotărâre, după cum urmează:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului B., în pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen.
- pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de apelantul inculpat B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, şi pe cale de consecinţă a înlăturat dispoziţia de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen.
A înlăturat dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii aferente condamnării la pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen.
A menţinut condamnarea de 5 ani închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., precum şi pedepsele complementare şi accesorii, aferente acestei condamnări aplicate de instanţa de fond.
A înlăturat dispoziţiile referitoare la contopirea pedepselor, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.
A constatat că fapta din prezenta cauză a fost săvârşită de către inculpatul B., în termenul de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, stabilit prin sentinţa penală nr. 141/08.03.2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 943/06.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, sens în care, în temeiul art. 96 alin. (4) şi (5) din C. pen., cu referire la Decizia nr. 16/05.05.2016 a ICCJ a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce se va executa împreună cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca apelantul inculpat B. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, a arestului la domiciliu de la data de 15.11.2016, 16.11.2016-22.11.2016, 15.12.2016-12.01.2017, 13.01.2017-11.02.2017, 12.02.2017-03.03.2017 şi a arestării preventive de la 23.11.2016-15.12.2016 inclusiv.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 11 (unsprezece) luni 10 (zece) zile închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen.
- pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen.
- pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de apelantul inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi pe cale de consecinţă a înlăturat dispoziţia de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
A înlăturat dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii aferente condamnării la pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
A menţinut condamnarea de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., precum şi pedepsele complementare şi accesorii, aferente acestei condamnări aplicate de instanţa de fond.
A înlăturat dispoziţiile referitoare la contopirea pedepselor, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.
A constatat că prin sentinţa penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, cu suspendare sub supraveghere şi nu la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa fondului.
A constatat că fapta din prezenta cauza a fost săvârşită de către inculpatul A. mai înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, sens în care, în temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen. a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală anterior menţionată şi a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, respectiv: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., faptă din data de 22.02.2016 şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., faptă din data de 22.02.2016.
Conform art. 97 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedeapsa principală de 3 ani şi 4 luni care face obiectul prezentei cauze cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicate prin sentinţa penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, a aplicat apelantului inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, în total urmând ca apelantul inculpat A. să execute, în regim de detenţie, o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 8 luni (opt) luni închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice,de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, a arestului la domiciliu de la data de 15.11.2016, 16.11.2016-22.11.2016, 15.12.2016-12.01.2017, 13.01.2017-11.02.2017, 12.02.2017-03.03.2017 şi a arestării preventive de la 23.11.2016-15.12.2016 inclusiv.
Împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre alţii, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul A. a arătat că pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare, aplicată de instanţa de apel este nelegală, pentru următoarele aspecte:
Prin decizia penală atacată a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, pedeapsă ce a fost contopită cu pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411 din 29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti.
În acest context, inculpatul a precizat că prin decizia penală nr. 411 din 29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare, pedepsele de 2 ani închisoare au fost reduse la câte 1 an închisoare, aspect ce nu a fost avut în vedere de instanţa de apel.
Aşadar, în mod greşit instanţa de apel a dispus contopirea pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc cu cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411 din 29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, în loc de două pedepse de câte 1 an închisoare astfel cum s-a reţinut ca efect al admiterii contestaţiei în anulare.
Prin cererea de recurs în casaţie, recurentul B. a arătat că în mod greşit instanţa de apel a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi a cumulat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc din prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni dispusă prin sentinţa penală nr. 141 din 18.03.2016 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti rămasă definitivă prin decizia penală nr. 943 din 06.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti.
În acest sens, a precizat că în cauză s-a reţinut că a săvârşit fapta de trafic de droguri de mare risc în formă continuată în perioada septembrie 2015- octombrie 2016, astfel că în opinia inculpatului, doar actele materiale din octombrie 2016 reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii, iar pentru celelalte acte materiale fiind aplicabile dispoziţiile art. 38 din C. pen. referitoare la concursul de infracţiuni.
Prin încheierea din 23 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 20.06.2023.
Prin încheierea menţionată s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie referitor la cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", apreciindu-se că formal criticile invocate se circumscriu acestui caz de casare.
Analizând recursurile în casaţie declarate de recurenţi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este fondat recursul în casaţie declarat de recurentul A. şi nefondat recursul în casaţie declarat de recurentul B., pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.
Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de faţă, recurenţii au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte constată că acesta vizează acele situaţii în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen. "Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni."
Conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. "În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite."
Referitor la recurentul A. se constată că prin sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti acesta a fost condamnat la:
- 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016),
- 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016).
Prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti s-a admis contestaţia în anulare împotriva deciziei penale nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti şi au fost reduse pedepsele de câte 2 ani închisoare la care a fost condamnat recurentul prin sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti la pedepse de câte 1 an închisoare.
De asemenea, se constată că fapta de trafic de droguri de mare risc pentru care recurentul a fost condamnat definitiv prin decizia recurată este în concurs real cu faptele de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, raportat la prevederile art. 38 alin. (1) din C. pen.
Înalta Curte constată că în aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în mod greşit s-a procedat la contopirea pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin decizia recurată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., ambele aplicate prin sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, stabilind pedeapsa rezultantă parţială de 4 ani şi 8 luni închisoare, fără a avea în vedere că, urmare a admiterii contestaţiei în anulare, prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti fiecare pedeapsă de 2 ani închisoare a fost redusă la 1 an închisoare.
Astfel, întrucât fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare prin decizia penală nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti este săvârşită în concurs cu faptele pentru care s-a stabilit pedeapsa de câte 1 an închisoare, urmare a admiterii contestaţiei în anulare, prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. se aplică pedeapsa cea mai grea, cea de 3 ani şi 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv sporul de 8 luni închisoare (1 an închisoare + 1 an închisoare = 24 luni închisoare: 1/3 = 8 luni), în final recurentul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, în regim privativ de libertate.
Ca atare, instanţa de apel a calculat greşit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare, aplicând în final o pedeapsă nelegală.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 35 alin. (1) din C. pen. "Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni."
De asemenea, potrivit art. 41 alin. (1) din C. pen. "Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare."
În ceea ce priveşte recursul în casaţie formulat de recurentul B., se constată că situaţia acestuia este următoarea:
Prin decizia recurată acesta a fost condamnat cu titlu definitiv la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., faptă săvârşită în perioada septembrie 2015- octombrie 2016.
Prin sentinţa penală nr. 141/08.03.2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 943/06.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti recurentul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pentru un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, care a început să curgă potrivit art. 862 alin. (1) raportat la art. 82 alin. (3) din vechiul C. pen. de la data de 06.06.2016, data rămânerii definitive a hotărârii.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, se constată că în raport de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cele ale art. 41 alin. (1) din C. pen., fapta de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost condamnat prin decizia recurată reprezintă o infracţiune continuată şi constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, fiind epuizată în octombrie 2016, în interiorul termenul de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Înalta Curte constată că recurentul, prin apărător ales, la termenul de judecată din data de 05 septembrie 2023, în cadrul dezbaterilor asupra recursurilor în casaţie formulate, a invocat un motiv suplimentar, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că instanţa de apel nu a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, în condiţiile în care recurentul a formulat un denunţ, finalizat cu tragerea la răspunderea penală a persoanei vinovate.
Raportat la acest nou motiv, se reţine că acesta nu poate face obiectul unei verificări pe fond a recursului în casaţie în condiţiile în care, în această procedură, instanţa analizează cererile de recurs în casaţie în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu.
De asemenea, se constată că apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată F. a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 443 din C. proc. pen., cu privire la efectul extensiv al recursurilor formulate în privinţa acestei intimate.
Înalta Curte reţine că efectul extensiv oferă posibilitatea ca recursul în casaţie să folosească numai părţilor care aparţin aceluiaşi grup procesual (consortium litis), cu privire la care există indivizibilitate de situaţie, fără a le crea o situaţie mai grea. În plus, efectul extensiv operează circumscris cazului de recurs în casaţie invocat de recurent. Raportat la acest aspect, se constată că, în speţă, intimata F. nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu recurenţii care au declarat recurs în casaţie.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de recurentul B. este nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa, în parte, decizia penală recurată cu privire la inculpatul A. referitor la nelegalitatea pedepsei aplicate acestuia şi, în înlăturarea greşitei aplicări a legii:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen.,
- 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti,
- 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti,
Va înlătura sporul de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare aplicat conform art. 38-39 lit. b) din C. pen.
Va constata că prin decizia penală nr. 411 din 29 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2016, ca efect al admiterii contestaţiei în anulare formulată de inculpatul A., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti şi au fost reduse cele două pedepse de 2 (doi) ani închisoare, la câte 1 (un) an închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. va contopi pedepsele, astfel cum au fost reindividualizate prin decizia penală mai sus menţionată, după cum urmează:
- 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen.,
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti,
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni.
Pedeapsa rezultantă de executat este de 4 (patru) ani închisoare.
Va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, a arestului la domiciliu de la data de 15.11.2016, 16.11.2016 - 22.11.2016, 15.12.2016 - 12.01.2017, 13.01.2017 - 11.02.2017, 12.02.2017 - 03.03.2017 şi a arestării preventive de la 23.11.2016 - 15.12.2016 inclusiv şi în continuare detenţia la zi.
Va menţine restul dispoziţiilor deciziei penale recurate care nu contravin prezentei.
Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac formulată de recurentul inculpat A., vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.
Va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat B. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C., D., F. şi E. în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală recurată cu privire la inculpatul A. referitor la nelegalitatea pedepsei aplicate acestuia şi, în înlăturarea greşitei aplicări a legii, dispune:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen.,
- 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti,
- 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti,
Înlătură sporul de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare aplicat conform art. 38-39 lit. b) din C. pen.
Constată că prin decizia penală nr. 411 din 29 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2016, ca efect al admiterii contestaţiei în anulare formulată de inculpatul A., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploieşti rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti şi au fost reduse cele două pedepse de 2 (doi) ani închisoare, la câte 1 (un) an închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. contopeşte pedepsele, astfel cum au fost reindividualizate prin decizia penală mai sus menţionată, după cum urmează:
- 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen.,
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploiesti,
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni.
Pedeapsa rezultantă de executat este de 4 (patru) ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, a arestului la domiciliu de la data de 15.11.2016, 16.11.2016 - 22.11.2016, 15.12.2016 - 12.01.2017, 13.01.2017 - 11.02.2017, 12.02.2017 - 03.03.2017 şi a arestării preventive de la 23.11.2016 - 15.12.2016 inclusiv şi în continuare detenţia la zi.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei penale recurate care nu contravin prezentei.
Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac formulată de recurentul inculpat A., rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului.
II. Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat B. la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de câte 170 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C., D., F. şi E. în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 septembrie 2023.