Şedinţa publică din data de 31 august 2023
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 august 2023 a aceleiaşi instanţe, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută măsura arestării provizorii faţă de persoana solicitată A. pentru o perioadă de 15 de zile, de la data de 25.08.2023 până la data de 08.09.2023 inclusiv.
Totodată, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că, prin sesizarea nr. 2308/II-5/2023 din 26 iulie 2023 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.03.2023 de autorităţile judiciare din Portugalia, faţă de persoana solicitată A., urmărită internaţional pentru comiterea a 6 infracţiuni de furt simplu, prevăzută de art. 203 alin. (1) C. pen.
S-a mai reţinut că, prin încheierea din 26 iulie 2023 s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioada de 30 de zile, începând cu data de 26.07.2023 şi până la 24.08.2023, inclusiv, fiind amânată judecarea cauzei pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Raportându-se la dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reţinut că persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 20 de luni pentru săvârşirea a şase infracţiuni prevăzute de dispoziţiile art. 203 nr. 1 din C. pen. portughez, constând în aceea că: în data de 03 iulie 2019, la ora 19:30, în compania altei persoane fizice pe nume B., a intrat în barul de la Pensao "C.", din Lisabona, şi l-a abordat pe D. şi, distrăgându-i atenţia cu o bucată de hârtie, a luat de pe masă portofelul victimei, care conţinea carnetul de identitate al acestuia, permisul de conducere, cardurile bancare şi 530 euro numerar; în data de 19.05.2019, la ora 11:01, la E., Lisabona, inculpatul s-a apropiat de victima F., i-a distras atenţia cu ajutorul unei bucăţi de hârtie, luându-i telefonul mobil de pe masă, marca x, alb, în valoare de 950 euro; în data de 16.08.2019, ora 10:18, la E., inculpatul i-a distras atenţia victimei G. cu ajutorul unei bucăţi de hârtie, luând de pe masă telefonul marca x, evaluat la 500 euro; în data de 23.10.2019, la ora 10:21, inculpatul a abordat partea vătămată H. la restaurantul E., din Lisabona şi, distrăgându-i atenţia cu o bucată de hârtie, a luat de pe masă telefonul mobil marca x, în valoare de 800 euro; în data de 13.11.2019, la ora 19:49, inculpatul a intrat în I. din Lisabona, unde a intrat în posesia telefonului mobil al lui J., marca x, în valoare de 700 euro; în data de 03.12.2019, ora 10:00, inculpatul a abordat-o pe K. la I. din Lisabona şi, distrăgându-i atenţia cu o bucată de hârtie, a luat de pe masă telefonul mobil x, în valoare de 800 euro, care aparţinea surorii ei L., care se dusese la baie.
Curtea a apreciat că, în scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare şi al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a acestuia, este necesară menţinerea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A..
S-a considerat, totodată, că măsura arestării este proporţională în continuare cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei solicitate de către autorităţile judiciare portugheze şi necesară în raport cu scopurile legitime anterior menţionate, aşa încât, pentru acelaşi considerente, a respins cererea persoanei solicitate de înlocuire a măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie A., solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o măsură mai blândă, precum arestul la domiciliu, pentru a fi alături de familie şi de cei doi copii minori.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru motivele arătate în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se, în acest sens, prin încheiere motivată, durata totală a măsurii neputând depăşi, în niciun caz, 180 de zile. Aceste dispoziţii trebuie interpretate coroborat cu cele ale art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, după audiere, judecătorul dispune arestarea acesteia prin încheiere motivată atunci când apreciază necesar să acorde un termen în vederea luării unei hotărâri cu privire la predare.
Analizând contestaţia formulată în raport cu actele dosarului şi dispoziţiile legale mai sus arătate, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus menţinerea faţă de contestator a măsurii arestării provizorii, aceasta fiind necesară în vederea bunei desfăşurări a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare portugheze, în condiţiile în care persoana solicitată A. nu a consimţit la predare, precizând că doreşte să fie alături de familie, fapt ce poate atrage incidenţa motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Faţă de incidenţa acestui caz, conformându-se prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, judecătorul de la fond a efectuat demersuri către autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare pentru a transmite hotărârea de condamnare, modalitatea de rămânere definitivă a hotărârii, precum şi perioada executată din pedeapsa aplicată.
În atare situaţie, se apreciază că, în mod judicios, Curtea de Apel Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, de vreme ce, pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare şi, implicit, la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii pronunţată de autorităţile judiciare din statul solicitant, a considerat că se impune amânarea cauzei.
Cum, în speţă, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. a fost dispusă la data de 26 iulie 2023, se constată că aceasta nu a depăşit o durată rezonabilă, termenul de 180 de zile la care se referă art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 fiind respectat.
Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte apreciază că o altă măsură preventivă, precum arestul la domiciliu, nu ar fi suficientă la acest moment să asigure buna desfăşurare a procedurii raportat, pe de o parte, la caracterul urgent al acesteia, care impune derularea sa cu celeritate chiar şi atunci când se procedează la recunoaşterea hotărârii străine pe cale incidentală, iar, pe de altă parte, la împrejurarea că persoana solicitată a fost condamnată în Portugalia pentru săvârşirea a şase infracţiuni de furt, fapte care sunt incriminate şi în legislaţia românească, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii.
În plus, măsura se impune a fi menţinută şi pentru a preveni o eventuală sustragere a persoanei solicitate de la procedura judiciară, având în vedere mobilitatea acesteia şi antecedentele sale penale, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare întocmit la 25 iulie 2023 şi din fişa de cazier judiciar (conform căreia persoana solicitată a suferit anterior mai multe condamnări în Spania), dar şi din susţinerile contestatorului care, cu prilejul ultimului cuvânt în faţa instanţei de control judiciar, a precizat că doreşte să fie alături de familia sa care este stabilită în Germania.
Aşadar, în mod corect, la evaluarea cererii de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu sau cu controlul judiciar, judecătorul de la fond a avut în vedere natura şi gravitatea faptelor imputate şi împrejurarea că aceasta a refuzat predarea, aspect în raport cu care a concluzionat că se impune respingerea acesteia.
În consecinţă, în acord cu judecătorul de la fond, Înalta Curte constată că nu există motive temeinic justificate care să impună înlocuirea arestării provizorii cu o altă măsură preventivă, precum arestul la domiciliu, aspectele privind situaţia familială fiind insuficiente pentru a demonstra că persoana solicitată nu va încerca să se sustragă procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său şi, implicit, de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare. De altfel, aşa cum s-a arătat anterior, persoana solicitată a menţionat expres că nu doreşte a fi predată în Portugalia.
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 august 2023 a aceleiaşi instanţe.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 august 2023 a aceleiaşi instanţe.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 august 2023.