Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2023
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 10 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- penală, în temeiul art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) şi cu referire la art. 208 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive dispusă şi faţă de inculpatul A..
S-a menţinut arestarea preventivă faţă de inculpatul A., până la o nouă verificare, potrivit art. 208 alin. (4) C. proc. pen., cel mai târziu la data de 08.10.2023.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, s-a avut în vedere că, prin sentinţa penală nr. 915/F/19.07.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală cu privire la inculpatul A., s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani şi 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat (în stare de recidivă postexecutorie).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1), (3) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 11 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului A. perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv de la data de de 22 iunie 2022 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută masura arestării preventive luată faţă de inculpatul A..
De asemenea, prin sentinţa instanţei de fond, în temeiul art. 208, art. 362 şi 399 C. proc. pen. a fost menţinută ca legală şi temeinică măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpaţi, printre care şi inculpatul A..
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apeluri Ministerul Public, inculpaţii, printre care şi inculpatul A., cauza aflându-se în prezent în apel pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Prin încheierea contestată, pronunţată la data de 10.08.2023, în esenţă, instanţa de control judiciar - Curtea de Apel Bucureşti, analizând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive dispuse în cauză, a concluzionat că, temeiurile care au condus la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului A. continuă să existe şi la acest moment al procedurii judiciare, sens în care, conform legii, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii şi a dispus menţinerea măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 5.09.2023, în cauză fiind stabilit termen de soluţionare la data de 13.09.2023, cu citarea contestatorului şi asigurarea apărării. La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac de faţă, întrucât încheierea contestată este definitivă, concluziile părţilor fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată de inculpatul A., prioritar cu privire la admisibilitatea acesteia, Înalta Curte constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a fost înregistrat dosarul nr. x/2022 având ca obiect apelurile declarate în cauză de inculpaţi, printre care şi inculpatul A., aflat în stare de arest, împotriva sentinţei penale nr. 915/F/19.07.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, prin care, printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani şi 3 luni închisoare, fiind totodată menţinută de instanţa de fond măsura arestului preventiv în ceea ce îl priveşte pe inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 362 alin. (2) C. proc. pen. "în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208".
În temeiul dispoziţiilor legale precitate, la termenul de judecată din data de 10 august 2023, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor legalitatea şi temeinicia măsurilor preventive dispuse în cauză, astfel că, prin încheierea de şedinţă de la acea dată, a constatat măsura arestării preventive dispuse faţă de inculpatul A. ca fiind legală şi temeinică, sens în care a dispus menţinerea acesteia.
Împotriva încheierii atacate în cauză, legea nu prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
Potrivit dispoziţiilor art. 206 alin. (1) C. proc. pen., împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
În raport cu aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, la data de 10.08.2023, atacată în cauză, nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât, prin încheierea contestată nu s-a dispus în primă instanţă asupra măsurii preventive privind pe inculpat, cauza aflându-se în etapa procesuală a apelului.
Aşadar, în raport cu obiectul contestaţiei de faţă, Înalta Curte constată că inculpatul A. a formulat contestaţie împotriva unei încheieri definitive şi, prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1, lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 10 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 10 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 septembrie 2023.