Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A., , împotriva sentinţei penale nr. 99 din data de 18.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, examinând actele şi lucrărilor de la dosar, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
La data de 30 mai 2022 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, invocând dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a), e) şi alin. (4) C. proc. pen., prin care se solicită admiterea cererii de revizuire şi să se constate că actele materiale pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova rămasă definitivă prin decizia penală nr. 285/A/2018 din data de 31 octombrie 2018 de către Î.C.C.J. au un caracter contradictoriu neputând fi conciliate cu starea de fapt reţinută în hotărârea de achitare pronunţată la data de 12 aprilie 2022 de Î.C.C.J., respectiv decizia nr. 71/A în dosarul nr. x/2016.
Curtea a constatat că revizuentul A. a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de spălarea banilor în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.
Ca stare de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat la ascunderea provenienţei ilicite sumei de 5.186.688,03 RON obţinută de S.C. B. S.R.L. în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna D., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna aceleiaşi părţi civile astfel:
- la data de 18.02.2009, a atestat în fals, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de vânzare - cumpărare nr. x/18.02.2009 deşi cetăţeanul irakian E., reprezentant al uneia dintre părţile contractante nu a fost prezent la încheierea acestui contract, ajutându-le în acest mod pe inculpatele F. şi S.C. G. S.R.L. să dobândească bunuri cu bani obţinuţi în urma comiterii infracţiunii de înşelăciune în dauna D.,
- la data de 07.04.2009; a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului contractului de cesiune de creanţă nr. x, deşi reprezentantul cedentei, cetăţeanul irakian E., nu se afla pe teritoriul României,
- la data de 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, atestând data, identitatea părţilor şi conţinutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât şi al cedentului, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele F. şi S.C. G. S.R.L. să ascundă, în mod repetat, provenienţa banilor, în sumă de 3.522.513,86 RON, dobândiţi în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna D.
- la data de 06.04.2009, a întocmit şi a atestat, în fals, data, identitatea părţilor şi conţinutului contractului de cesiune de creanţă nr. x, deşi reprezentantul cedentei, cetăţeanul irakian E., nu se afla pe teritoriul României,
- la data de 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care a atestat şi data, identitatea părţilor şi conţinutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât şi al cedentului, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele H. şi S.C. I. S.R.L. să ascundă provenienţa banilor, în cuantum de 1.664.174,17 RON, obţinuţi în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna D..
Prin decizia penală nr. 285/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2014, ca efect al admiterii apelului declarat de inculpat, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, în pedepsele componente.
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, a încetat procesul penală faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.
A menţinut pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969.
În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.
În cauza pendinte, Curtea a reţinut că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată disp. art. 453 lit. a) din C. proc. pen. trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii definitive atacate.
De altfel s-a arătat că în prezenta cauză, revizuentul, raportându-se pur formal la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nu urmăreşte altceva decât o completare a probatoriului în cauză în privinţa infracţiunii de evaziune fiscală, o reinterpretare a acestuia, cu unicul scop al obţinerii unei soluţii de achitare pentru 3 din cele 5 actele materiale ce compun unitatea legală a infracţiunii continuate de spălarea banilor prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969.
În concret, argumentele revizuentului tind la prelungirea probatoriului prin completarea acestuia cu înscrisuri ce au fost administrate într-o altă cauză penală (dosarul nr. x/2016 finalizat prin sentinţa penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 72A/12.04.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi la reaprecierea probelor ce au condus la condamnarea sa definitivă, în condiţiile în care chestiunea referitoare la inexistenţa cetăţeanului irakian E. pe teritoriul României la momentul încheierii contractelor de cesiune de creanţă a fost tranşată definitiv, făcând obiectul analizei Curţii de apel Craiova şi, apoi, a instanţei supreme (considerentele relevante regăsindu-se la pag. 164 din decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Trecând la examinarea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., Curtea a reţinut că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe acest text legat trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia.
În speţă, revizuentul a invocat existenţa a două hotărâri ce nu se pot concilia, respectiv sentinţa a cărei revizuire se solicită, prin care a fost condamnat pentru complicitate la infracţiunea de spălarea banilor şi sentinţa penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, rămasă definitivă la 12.04.2022 prin decizia penală nr. 72A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016 prin care a fost achitat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Contrar celor susţinute de revizuent, soluţia de achitare dispusă definitiv în cauza nr. 2128/54/2016 nu este incompatibilă cu cea de condamnare dispusă prin sentinţa a cărei revizuire se solicită, între cele două infracţiuni definitiv judecate neexistând nicio relaţie de interdependenţă.
Curtea a constatat astfel că în cauza nr. 1925/54/2014 finalizată prin pronunţarea sentinţei a cărei revizuire se solicită, inculpatul A. a fost condamnat pentru participarea în calitate de complice la o infracţiune de spălarea banilor, produsul spălat, în valoare de 5.186.688,03 RON provenind din comiterea unor infracţiuni de înşelăciune în dauna D., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna aceleiaşi părţi civile.
În dosarul nr. x/2016 soluţionat prin sentinţa penală nr. 23/2021 din 05 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă la 12.04.2022 prin decizia penală nr. 72A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acelaşi inculpat a fost achitat în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea în calitate de autor a infracţiunii de spălarea banilor constând în aceea că a ascuns originea ilicită a sumei de 898.099 RON (din totalul de 1.168.239,28 RON obţinuţi de inculpata S.C. J. S.R.L.) pe care a transferat-o în baza unor tranzacţii fictive, în conturile unor societăţi comerciale.
Ca atare, situaţiile premisă ce au determinat pronunţarea celor două hotărâri penale definitive diferă fundamental, inculpatul fiind judecat pentru două infracţiuni distincte de spălarea banilor aflate în concurs, cea care a atras condamnarea fiind comisă în calitate de complice, iar cea pentru care s-a dispus soluţia de achitare în calitate de autor, astfel că, nereferindu-se la aceeaşi faptă, ci la fapte diferite, cele două hotărâri nu se exclud una pe alta.
În plus, Curtea a reţinut că hotărârea a cărei revizuire se solicită era deja definitivă la momentul judecării în apel a cauzei nr. 2158/54/2016, astfel că în cazul în care inculpatul ar fi fost judecat în această cauză pentru aceeaşi faptă care făcuse obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2014, instanţa ar fi pronunţat o hotărâre de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. (există autoritate de lucru judecat).
Nici soluţia de achitare a inculpatului pronunţată în dosarul nr. x/2016 pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este ireconciliabilă cu cea de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pronunţată în cauza nr. 1925/54/2014.
S-a reţinut în acest sens că în dosarul nr. x/2014 s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (5 acte materiale).
În consecinţă, în cele două cauze nu s-au pronunţat soluţii contradictorii, faptele reţinute în sarcina inculpatului în cele două cauze fiind săvârşite prin acţiuni distincte, la date diferite şi asupra unor obiecte materiale diferite.
Cum în sentinţa a cărei revizuie se solicită nu s-a reţinut că inculpatul ar fi comis infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care s-a dispus achitarea în dosarul nr. x/2016, nu există nicio contradicţie între cele două hotărâri, cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) fiind invocat pur formal, speculându-se complexitatea situaţiilor de fapt deduse judecăţii în cele două cauze, amploarea materialului probator evaluat de instanţă şi faptul că o parte din infracţiuni au fost comise prin folosirea aceloraşi persoane juridice pentru a se crea aparenţa întrunirii condiţiilor prev. de art. 459 C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, care atrag inadmisibilitatea cererii de revizuire, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel revizuentul A..
Totodată, prin cererea de apel formulată, persoana condamnată a solicitat repunerea în termenul de apel, în temeiul art. 411 alin. (1) din C. proc. pen.
În motivarea cererii de repunere în termenul de apel, a solicitat admiterea cererii, susţinând că se justifică repunerea în termenul de apel întrucât calea de atac a fost declarată în termen de 10 zile de la momentul la care s-a realizat o nouă comunicare de către instanţa de apel la domiciliul procesual ales al apelantului.
Cu privire la tardivitatea formulării apelului, potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei.
Termenul de introducere a căii ordinare de atac a apelului este un termen legal imperativ, sancţiunea nerespectării sale fiind decăderea, în baza căreia instanţa de apel va respinge ca tardivă calea de atac.
Minuta sentinţei penale a fost comunicată inculpatului la domiciliul indicat de acesta pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură în mun. Drobeta Turnu - Severin, K., jud. Mehedinţi, la data de 17.11.2022.
În ceea ce priveşte nelegalitatea procedurii de comunicare a minutei, deşi este invocată ca argument în cadrul cererii de repunere în termen, acest aspect se impune a fi analizat din perspectiva excepţiei tardivităţii. În lipsa unei comunicări legale, calea de atac formulată ar fi considerată ca fiind în termen astfel că formularea unei cereri de repunere în termen ar fi lipsită de interes.
Înalta Curtea constată însă că deşi minuta nu a fost comunicată la domiciliul legal al inculpatului, ci la domiciliul procesual ales al inculpatului, nu poate fi invocată vreo viciere a procedurii şi nici vreo vătămare a drepturilor inculpatului în condiţiile în care actul a fost înmânat numitei L., "care este funcţionar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenţei", semnând pentru primirea acesteia.
Astfel, potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 261 C. proc. pen. Înmânarea citaţiei altor persoane:
(1) Dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează citaţia soţului, unei rude sau oricărei persoane care locuieşte cu ea ori care în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa. Citaţia nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de discernământ.
(2) Dacă persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor arătate la alin. (1), citaţia se predă administratorului, portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte.
(3) Persoana care primeşte citaţia semnează dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea şi semnătura, încheie proces-verbal. Dacă aceasta refuză sau nu poate semna dovada de primire, agentul afişează citaţia pe uşa locuinţei, încheind proces-verbal.
În mod corelativ, într-o astfel de situaţie, orice viciu privind adresa la care i-a fost comunicat actul persoanei vizate este acoperit, procedura fiind considerată ca legal îndeplinită.
În acest sens este şi cauza M. împotriva României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că prin neinformarea instanţelor naţionale în legătură cu schimbarea adresei de corespondenţă şi neprecizarea vreunui motiv care să justifice absenţa acestuia din faţa instanţei, condamnatul a contribuit în mare parte la crearea unei situaţii care îl împiedica să apară în faţa instanţei de apel şi că ar fi putut anticipa în mod rezonabil consecinţele comportamentului său.
Înalta Curte observă că procedura de citare s-a realizat inclusiv în cursul judecării cererii de revizuire la instanţa de fond, la adresa la care s-a şi făcut comunicarea minutei sentinţei penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022.
Comunicarea minutei sentinţei penale a fost făcută în mod legal, la adresa în care procedura s-a realizat inclusiv în cursul judecării cererii de revizuire la instanţa de fond. Textul legal nu impune ca persoana căreia i se comunică actul procedural să fi luat cunoştinţă efectiv de acesta, ci doar ca dispoziţiile legale în materie să fi fost respectate.
La data de 26.04.2023, pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrat apelul formulat de inculpat prin apărător, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 10.05.2023.
Faţă de dovezile de comunicare existente la dosar care atestă că procedura de comunicare a minutei s-a realizat la 17.11.2022, Înalta Curte constată că prezenta cerere de apel introdusă de inculpat a fost formulată cu nerespectarea termenului legal, cererea de apel formulată fiind tardivă.
În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, instituţia repunerii în termen îşi regăseşte reglementarea în art. 411 C. proc. pen., care prevede la alin. (1) că "Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia."
Potrivit doctrinei şi practicii judiciare pot constitui cauze temeinice de împiedicare cazul fortuit, forţa majoră sau altă cauză care l-a pus pe inculpat în situaţia de a nu putea acţiona aşa cum îi cereau interesele şi în lipsa căreia ar fi acţionat în conformitate cu aceste interese.
Printr-o cauză temeinică de împiedicare legiuitorul a avut în vedere o împrejurare independentă de voinţa părţii, care nu a putut să fie nici prevăzută, nici înlăturată şi care constituie un obstacol pentru parte de a declara apel.
Înalta Curte apreciază că împrejurările menţionate în susţinerea cererii de repunere în termen nu pot avea semnificaţia unei "cauze temeinice de împiedicare" a declarării apelului în termenul legal. Astfel, faptul că inculpatul a susţinut că din punctul său de vedere prezintă relevanţă dacă persoana respectivă avea sau nu avea la momentul comunicării minutei calitatea de persoană însărcinată să primească corespondenţa pentru societatea respectivă, nu poate atrage vreo consecinţă cu privire la legalitatea procedurii de citare din faţa instanţei ori cu privire la legalitatea comunicării actelor procedurale, inclusiv a minutei sentinţei penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, cât timp, la toate termenele de judecată, citaţiile au fost transmise şi primite de aceeaşi persoană.
Din actele dosarului a rezultat că biroul avocatului K. se afla într-o clădire cu mai multe birouri, în care îşi desfăşurau activitatea şi alte societăţi, întreaga corespondenţă fiind preluată de persoana însărcinată cu preluarea corespondenţei pentru toate acestea. Acest aspect este probat şi prin faptul, anterior menţionat, că pentru toate termenele anterioare, inculpatul şi-a ridicat corespondenţa de la aceeaşi persoană, ceea ce echivalează cu acordul de a i se prelua corespondenţa în condiţiile menţionate.
În consecinţă, cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul A. este nefondată, întrucât nu a fost dovedită existenţa unei cauze temeinice de împiedicare, care să fi determinat întârzierea declarării căii de atac în termen, astfel că apelul este tardiv.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 411 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea inculpatului apelant A. de repunere în termenul de declarare a apelului împotriva sentinţei penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, iar în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 410 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel.
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 septembrie 2023.
GGC - MM