Deliberând asupra apelului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132/F din 15 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2017, printre altele, s-a dispus următoarele:
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. b) rap. la art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. b) rap. la art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 80 alin. (2) din C. pen. din 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. e) teza I rap. la art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 80 alin. (2) din C. pen. din 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) rap. la art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 80 alin. (2) din C. pen. din 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele 4 pedepse stabilite prin prezenta sentinţă şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate.
Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 01 septembrie 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 3 octombrie 2023.
În susţinerea cererii, a solicitat repunerea în termenul de apel întrucât s-a aflat în imposibilitatea declarării apelului în termenul prevăzut de art. 410 C. proc. pen.
În fapt, s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 132/F din data de 15 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat la pedeapsă rezultantă a închisorii de 3 ani, în regim de detenţie.
S-a precizat că din data de 17 mai 2016 a locuit în Anglia împreună cu soţia şi cei doi copii minori, la adresa de reşedinţă din oraşul Leeds West Yorkshire.
În perioada 2011 - 2014 a locuit în Drobeta Turnu Severin, str. x Jud. Mehedinţi, în perioada 2014 - 17 mai 2016 a locuit în Timişoara, după care s-a stabilit în Anglia la adresa menţionată mai sus.
În ceea ce priveşte dosarul penal cu nr. x/2017, a învederat că, personal, nu a primit niciun act procedural cu privire la acest dosar şi nu i s-a comunicat niciun act până în prezent, aflând oficial că a fost condamnat doar în data de 23 august 2023 când, aflându-se cu familia pentru puţin timp în România, a intenţionat să se întoarcă în Anglia, fiind oprit în Vama Cenad, ocazie cu care lucrătorii de poliţie de frontieră i-au comunicat că va fi reţinut şi încarcerat pentru executarea unei pedepse de 3 ani închisoare în regim de detenţie, înmânându-i-se un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Apelantul inculpat a mai menţionat că anterior nu am fost informat de nicio persoana şi practic nu a avut cunoştinţa sub nicio forma de desfăşurarea acestui proces penal împotriva sa, nici în faza de urmărire penală, nici de judecată, nu a dat niciodată vreo declaraţie în faţa organelor de urmărire penală sau instanţă de judecată şi nici nu a avut cunoştinţa de existenţa actului de sesizare a instanţei de judecată.
Cu toate că organele judiciare se aflau în posesia datelor cum că nu mai locuia în fapt la adresa din cartea de identitate şi că este plecat în străinătate (D.U.P. filele x; Rechizitoriu x fila x), nu au procedat la citarea sa în mod legal pentru a putea fi încunoştinţat de acest proces penal, fiind încălcate, în opinia sa, dispoziţiile art. 259 alin. (1) C. proc. pen.
Faţă de cele expuse, a solicitat să se constate că întârzierea declarării apelului de către a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, constând în aceea că toate procedurile judiciare desfăşurate în prezenta cauză au fost efectuate în lipsa şi în necunoştinţă sa, motiv pentru care in temeiul art. 411 C. proc. pen., a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de apel, iar pe fondul cauzei în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării de către Curtea de Apel Bucureşti.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în vederea soluţionării incidentului procedural intervenit, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen., pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la data comunicării hotărârii, în cazurile prevăzute de art. 406 alin. (1).
În cauza de faţă, din actele dosarului a rezultat că, potrivit rechizitoriului, la fila x, se menţionează că inculpatul nu a putut fi audiat deoarece se sustrage de la urmărirea penală aspect ce rezultă din actele procedurale întocmite în cauză din care reiese că acesta a părăsit domiciliul cu care figurează în actele de stare civilă:
În acest sens sunt următoarele: mandat de aducere pentru data de 15.04.2015 şi procesul-verbal de imposibilitate de executare încheiat la data de 14.04.2015 de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Mehedinţi, în care se reţine că vecinii nu l-au mai văzut de foarte mult timp; citaţia din 13.05.2015, în procesul-verbal din data de 06.04.2015 se menţionează că la adresă a fost găsită fosta soţie, B., care a declarat că s-a despărţit de inculpat din anul 2011 şi ştie că locuieşte în Timişoara, dar nu ştie adresa sau numărul de telefon; procesul-verbal din 11.09.2015 întocmit de organele de urmărire penală cu ocazia comunicării citaţiei din data de 10.09.2015, din care rezultă că la adresa de domiciliu a inculpatului locuieşte C., care a declarat verbal că inculpatul nu mai locuieşte la adresa respectivă de circa un an de zile, fiind plecat în străinătate .
În faţa primei instanţe, inculpatul a fost citat la următoarele adrese: Drobeta Turnu Severin, str. x şi str. x, jud. Mehedinţi. De asemenea, s-a procedat şi la citarea sa, prin afişare la sediul instanţei, având în vedere faptul că în urma verificărilor efectuate în DEPABD, a rezultat că figurează cu acelaşi domiciliul la care a fost citat (încheierea din data de 14 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din care a fost disjuns prezentul dosar).
În dovezile de îndeplinire a procedurii de citare la cele două adrese, se menţionează faptul că destinatarul nu mai locuieşte la adresă, astfel că singura procedură de citare legală este cea efectuată prin afişare la sediul instanţei potrivit art. 259 alin. (5) C. proc. pen.
Totodată, se observă că sentinţa penală nr. 132/F din 15.07.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a fost comunicată la adresele din Drobeta Turnu Severin, str. x şi str. x, jud. Mehedinţi, iar din dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a rezultat că destinatarul nu mai locuieşte la adresă.
De asemenea, comunicarea sentinţei s-a efectuat şi prin afişare la sediul instanţei, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 264 alin. (1) rap. la art. 259 alin. (5) C. proc. pen., aceasta este singura procedură de comunicare efectuată în mod legal.
Plecând de la aceste date şi calculând termenul de 10 zile menţionat de la data comunicării sentinţei penale prin afişare la sediul instanţei, rezultă că acesta s-a împlinit la sfârşitul zilei de 5 august 2021 (afişarea înştiinţării s-a realizat la data de 16 iulie 2021, cu termen 7 zile de prezentare pentru ridicarea comunicării după afişare), condiţii în care prezentul apel declarat de inculpat la data de 31 august 2023, este, în mod evident, tardiv.
Astfel, în cauză, inculpatul a fost condamnat de prima instanţă în lipsă, fără a se prezenta personal sau prin reprezentant în faţa instanţei de judecată, nefiind identificat nici în cursul urmăririi penale.
În raport de aceste elemente, Înalta Curte constată că atât citarea inculpatului, cât şi comunicarea sentinţei penale au fost făcute în mod legal, prin afişare la sediul instanţei, astfel că nu poate fi vorba de o rejudecare a cauzei în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., dar condamnarea acestuia s-a făcut în absenţa sa.
Potrivit legislaţiei interne, art. 466 alin. (2) C. proc. pen., este considerată judecată în lipsă şi este îndreptăţită la redeschiderea procesului penal persoana care nu a fot citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa.
Potrivit jurisprudenţei CEDO, deşi procedura în absenţa inculpatului nu este în sine incompatibilă cu art. 6 din Convenţie, o denegare de dreptate există atunci când acuzatul nu poate obţine o reexaminare a cauzei atunci când nu s-a stabilit că a renunţat la dreptul de a apărea şi a se apăra singur sau atunci când a încercat să se sustragă judecăţii (Sejdovic v. Italia, § 82), fără ca absenţa acuzatului de la domiciliu imediat după săvârşirea infracţiunii să îl transforme într-un "fugar".
Pentru a se considera că un acuzat a renunţat implicit la un drept important prevăzut de art. 6 din Convenţie, trebuie dovedit că a putut în mod rezonabil să prevadă consecinţele comportamentului său (Jones v. Marea Britanie). Mai mult, un acuzat nu trebuie să poarte sarcina de a dovedi că nu a încercat să se sustragă judecăţii sau că absenţa sa s-a datorat forţei majore (Colozza v. Italiei, § 30). Rămâne ca autorităţile naţionale să stabilească dacă acuzatul a dovedit un motiv întemeiat pentru absenţa sa sau dacă actele dosarului confirmă faptul că acuzatul a fost absent din motive dincolo de controlul său (Medenica v. Elveţia, § 57).
Mijloacele procedurale oferite de legislaţia şi practica naţională trebuie să fie eficiente atunci când o persoană acuzată nu a renunţat univoc la dreptul de a apărea şi a se apăra singur sau atunci când nu a încercat să se sustragă judecăţii (Medenica v. Elveţia, § 55; Somogyi v. Italia, § 67).
Astfel fiind, se constată că CEDO oferă garanţii mai extinse decât legislaţia internă, oferind posibilitatea redeschiderii procesului ori de câte ori inculpatul nu a renunţat univoc la dreptul de a apărea în persoană în faţa instanţei sau atunci când a încercat să se sustragă de la judecată. Acest ultim caz presupune existenţa unei intenţii cel puţin indirecte (inculpatul a urmărit sau cel puţin a acceptat consecinţele comportamentului său), în timp ce potrivit legislaţiei interne un inculpat care din cea mai mica culpă nu poate participa la proces (încălcarea obligaţiei de a informa organele judiciare cu privire la schimbarea domiciliului) nu are dreptul la o nouă judecată a cauzei.
Jurisprudenţa CEDO a fost avută în vedere şi de legiuitorul european care a urmărit prin Decizia-cadru 2009/299/JAI cu privire la recunoaşterea deciziilor pronunţate in absentia să lărgească drepturile procesuale ale persoanei supuse unei proceduri penale în vederea facilitării cooperării judiciare în materie penală, armonizând cazurile în care este posibilă recunoaşterea unei hotărâri pronunţate în absenţa persoanei condamnate, dar respectând pe deplin dreptul la apărare. Şi aceasta decizie cadru are în vedere situaţia în care persoana condamnată fie a fost citată personal şi, prin urmare, informată cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru respectivul proces, în aşa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinţă de procesul stabilit şi a fost informată că poate fi pronunţată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces.
În raport cu standardele CEDO şi de cele avute în vedere la armonizarea la nivel european a legislaţiilor naţionale, dreptul la redeschiderea procesului nu poate fi refuzat doar pentru simplul fapt că acesta a fost citat potrivit dispoziţiilor legale, dacă nu se poate stabili că a fost personal informat sau într-un alt mod oficial a luat cunoştinţă de proces. De asemenea, atunci când există fapte care conduc instanţa la concluzia că este posibil ca inculpatul să se fi sustras, acestuia trebuie să i se ofere posibilitatea de a dovedi că absenţa sa a avut o cauză bine justificată, fără a fi suficientă simpla absenţă de la domiciliu pentru a se prezuma intenţia acestuia de a se sustrage.
În prezenta cauză, inculpatul a fost citat la adresele cunoscute de instanţa de judecată şi prin afişare la sediul instanţei, dar a fost condamnat în lipsă, astfel că, pentru a nu-l lipsi de o cale eficientă de atac, Înalta Curte apreciază că în cauză se impune calificarea cererii de apel ca fiind o cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate.
Conform art. 467 alin. (1) C. proc. pen., cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.
Cum Curtea de Apel Bucureşti este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, Înalta Curte nu este competentă material, astfel că va trimite cauza spre competentă soluţionare acestei instanţe. Cu ocazia judecării acesteia, instanţa va analiza dacă inculpatul a avut cunoştinţă personal de proces şi a renunţat în mod univoc la exercitarea dreptului de a compărea personal în faţa instanţei de judecată sau s-a sustras de la judecată.
De asemenea, se constată că inculpatul A. a înţeles să învestească cu o cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2023, cu termen de judecată la data de 26 octombrie 2023, invocând, în esenţă, aceleaşi aspecte precum în cazul de faţă.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte va califica cererea formulată de inculpatul A. ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate.
Va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Califică cererea formulată de inculpatul A. ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate.
Trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2023.
GGC - MM