Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din data de 25 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. "b" din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Serviciul de Probaţiune Neamţ împotriva executării sentinţei nr. 20 din 23.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2023.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut că, în cauză, titlul împotriva căruia s-a formulat contestaţia la executare de către contestatoarea Serviciul de Probaţiune Neamţ, în temeiul art. 598 lit. c) din C. proc. pen., este reprezentat de sentinţa penală nr. 20 din 23.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, rămasă definitivă prin d.p. nr. 299 din 13.04.2023 pronunţată de ICCJ.
Curtea a constatat că prin sentinţa contestată de către Serviciul de Probaţiune Neamţ, s-a statuat în mod expres, clar şi precis, momentul de la care va curge noul termen de supraveghere de 3 ani ce reprezintă durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an, 7 luni şi 10 zile închisoare stabilit potrivit dispoziţiilor deciziei nr. 13/2019 pronunţată de Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Penală, respectiv data rămânerii definitive a prezentei sentinţe (în speţă 13.04.2023).
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat. Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice. Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri faţă de condamnat ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării. Modificarea modalităţii de soluţionare a cauzei (ce a avut ca obiect sesizarea Serviciului de Probaţiune Neamţ, privind amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită inculpatului A. prin s.p. nr. 245 din 6.04.2021 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosar x/2020), în sensul stabilirii unui alt moment de la care va curge termenul de supraveghere fixat prin sentinţa contestată, astfel cum s-a solicitat, nu se pot face pe calea contestaţiei la executare. Contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării sentinţelor definitive. Pe această cale nu se poate schimba modalitatea de soluţionare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Curtea a reamintit că hotărârile judecătoreşti sunt prezumate a exprima adevărul judiciar, beneficiind de forţa probantă a unui înscris autentic.
Contestaţia la executare poate fi admisibilă doar în ceea ce priveşte măsurile luate şi care se regăsesc în dispozitivul hotărârii, iar nu cereri de orice fel care au fost formulate care vizează fondul cauzei, întrucât soluţia contrară ar încălca, în mod evident, puterea de lucru judecat şi regulile imperative care guvernează regimul sau.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatoarei de a i se comunica dacă prin anularea măsurilor de amânare/suspendare, se anulează implicit şi formelor de executare ale celor două sentinţe, Curtea a constatat că nici acest aspect nu constituie un caz de contestaţie la executare.
Dat fiind faptul că prin sentinţa a cărei executare se contestă, s-a anulat atât amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită inculpatului A. prin s.p. nr. 245 din 6.04.2021 a Judecătoriei Piatra Neamţ, cât şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin s.p. nr. 95/29.06.2021 a Curţii de Apel Bacău, în mod evident măsurile de supraveghere şi obligaţiile instituite inculpatului prin aceste hotărâri, nu mai sunt în fiinţă, persoana condamnată urmând a respecta/executa măsurile de supraveghere şi obligaţiile instituite prin sentinţa penală nr. 20 din 23.02.2023 a Curţii de Apel Bacău.
Împotriva sentinţei penale nr. 57 din data de 25 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Serviciul de probaţiune Neamţ a formulat contestaţie.
Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte constată următoarele:
A.1. Prin sentinţa penală nr. 245 din data de 06.04.2021 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, definitivă prin neapelare la data de 20.04.2021, în temeiul art. 336 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
În temeiul art. 83 din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen. şi calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Neamţ.
S-a menţionat că, în temeiul art. 85 alin. (2) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Roman, jud. Neamţ, sau în cadrul Primăriei Comunei Horia, jud. Neamţ, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Neamţ, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 88 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligaţiile impuse sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea şi executarea pedepsei de 10 luni închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 95/29.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul penal nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 11/A din data de 12 ianuarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis apelul declarat, printre alţii, de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 95 din data de 29 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:
I. A fost reţinută incidenţa circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi a fost redusă durata pedepsei aplicate, printre alţii, inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 91 din C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, printre alţii, inculpatului A. pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsura de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.
Prin sentinţa penală nr. 20 din data de 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 582 din C. proc. pen. a fost admisă sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Neamţ.
În baza art. 89 alin. (1) din C. pen. a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită inculpatului A. prin s.p. nr. 245 din 6.04.2021 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosar x/2020, definitivă prin neapelare la 20.04.2021 şi, în consecinţă a aplicat inculpatului această pedeapsă.
În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a fost anulată amânarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin s.p. nr. 95/29.06.2021 a Curţii de Apel Bacău în dosarul x/2021, rămasă definitivă prin d.p. nr. 11/A/12.01.2023 a ICCJ.
În baza art. 89 alin. (1), (97) alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost contopită pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. în baza s.p. nr. 245 din 6.04.2021 a Judecătoriei Piatra Neamţ cu pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin s.p. nr. 95/29.06.2021 a Curţii de Apel Bacău în dosarul x/2021, rămasă definitivă prin d.p. nr. 11/A/12.01.2023 a ICCJ, în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni, la care a adăugat sporul de 3 luni şi 10 zile, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 1 an, 7 luni şi 10 zile închisoare
În baza art. 97 alin. (2) şi 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 1 an, 7 luni şi 10 zile închisoare sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicată persoanei condamnate A. şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen. care va curge de la data de data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat condamnatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. i s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul în cadrul Primăriei Roman, Administraţie publică locală- Activităţi de curăţenie şi întreţinere spaţii verzi în şcoli, grădiniţe, primărie şi în jurul acesteia sau DGASPC Neamţ pentru o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
S-a constatat că persoana condamnată A. a executat integral cele 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii impuse prin s.p. nr. 245 din 6.04.2021 a Judecătoriei Piatra Neamţ, care vor fi scăzute din cele 100 zile o muncă neremunerată în folosul comunităţii impuse prin prezenta sentinţă.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.
Prin decizia nr. 299 din 13.04.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penală nr. 20 din data de 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A.2. Potrivit art. 97 alin. (2) din C. pen.: în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate intermediară, instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, prin decizia nr. 13/07.05.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în cazul anulării amânării aplicării unei pedepse, urmate de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, termenul de supraveghere, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 din C. pen., se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante.
Astfel, în cauză, faţă de condamnat, iniţial, s-a dispus prin sentinţa penală nr. 245 din data de 06.04.2021 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ o soluţie de amânare a aplicării pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, cât şi o soluţie de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani prin decizia penală nr. 11/A din data de 12 ianuarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
Totodată, prin sentinţa penală nr. 20 din data de 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin decizia nr. 299 din 13.04.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în baza art. 97 alin. (2) şi 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 1 an, 7 luni şi 10 zile închisoare sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicată persoanei condamnate A. şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen., menţionându-se că termenul va curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În consecinţă, în ambele ipostaze, respectiv dacă instanţa anulează prin hotărârea pronunţată, atât amânarea aplicării pedepsei, cât şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi optează pentru modalitatea de individualizare neprivativă de libertate a executării prevăzută de art. 91 şi următoarele din C. pen., termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune această modalitate de executare.
Prin urmare, termenul de supraveghere nou stabilit se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus această ultimă modalitate de executare, respectiv, în cauză, cea stabilită prin sentinţa penală nr. 20 din data de 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar nu de la data rămânerii definitive a hotărâri prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei şi nici de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus soluţia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei iniţiale de 1 an şi 4 luni închisoare.
Or, în acest sens, curtea de apel a constatat că prin sentinţa contestată de către Serviciul de Probaţiune Neamţ, s-a statuat în mod expres, clar şi precis, momentul de la care va curge noul termen de supraveghere de 3 ani ce reprezintă durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an 7 luni şi 10 zile închisoare stabilit potrivit dispoziţiilor deciziei nr. 13/2019 pronunţată de Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Penală, respectiv data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, în cauză 13.04.2023.
În acelaşi timp, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Astfel că, în mod corect, curtea a apreciat că, în cauză, motivele invocate nu pot face obiectul contestaţiei la executare întemeiate pe art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., neexistând vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută şi nici vreo împiedicare la executare.
B. În ceea ce priveşte critica privind obligarea, în mod greşit, a Serviciul de probaţiune Neamţ la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, Înalta Curte o găseşte întemeiată.
Astfel, în art. 275 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. sunt prevăzute condiţiile în care părţile sunt obligate la plata cheltuielilor judiciare, iar art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. prevede că în toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Prin urmare, art. 272-274 din C. proc. pen. stabilesc cu claritate care sunt părţile obligate la plata cheltuielilor judiciare, precum şi un algoritm pentru determinarea cheltuielilor judiciare pe care acestea urmează să le suporte.
Or, interpretând per a contrario textele de lege prevăzute la art. 275 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. rezultă că, în afara situaţiilor expres menţionate, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pe de altă parte, se reţine că, în materie civilă, art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
Potrivit art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare către stat constituie creanţă fiscală iar, potrivit art. 46 din acelaşi act normativ, "sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public pentru desfăşurarea proceselor penale, care sunt suportate de părţi sau de alţi participanţi la proces, în condiţiile prevăzute de C. proc. pen., precum şi din amenzile judiciare se constituie venit la bugetul de stat şi se virează într-un cont distinct de venituri al acestuia."
Sunt avute în vedere şi considerentele decizie nr. 277/2016 din 1 iulie 2016, care în paragraful 19, a făcut trimitere la decizia nr. 391 din 26 aprilie 2012 a CCR, prin care, în esenţă, s-a "stabilit că scutirea autorităţilor publice, (..), de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare are o justificare obiectivă şi raţională în faptul că autorităţile respective - beneficiare de alocaţii bugetare -, fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget."
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Serviciul de probaţiune Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 57 din data de 25 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, privind pe intimatul condamnat A..
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată numai în sensul înlăturării obligaţiei de plată de către Serviciul de probaţiune Neamţ a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Va menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei hotărâri.
În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de Serviciul de probaţiune Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 57 din data de 25 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, privind pe intimatul condamnat A..
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată numai în sensul înlăturării obligaţiei de plată de către Serviciul de probaţiune Neamţ a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 septembrie 2023.
GGC - MM