Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Iaşi, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 272 din 07 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi şi, în baza dispoziţiilor art. 458 C. proc. pen.., a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele:
Prin cererea având ca obiect contestaţie la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii principale rezultante de 10 ani, 1 lună şi 20 de zile închisoare, emis în baza Sentinţei penale nr. 228/2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 215/22.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, şi emiterea unui nou mandat.
În motivarea cererii, persoana condamnată a criticat Sentinţa penală nr. 228/2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor privind tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 38 - 39 C. pen., privind contopirea următoarelor pedepse: 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 45/24.01.2013 pronunţată de Judecătoria Darabani; cele patru pedepse de câte 8 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 18/14.03.2016 pronunţată de Judecătoria Săveni; 3 ani închisoare şi 2 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 1090/04.07.2016 pronunţată de Judecătoria Botoşani; 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 179/23.11.2015 pronunţată de Judecătoria Săveni; 7 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 67/22.06.2017 pronunţată de Judecătoria Săveni şi 7 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 52/29.03.2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani.
Persoana condamnată A. a arătat că, în urma contopirii acestor pedepse, Tribunalul Bucureşti a calculat în mod greşit sporul de pedeapsă aplicat alături de pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în sensul că a stabilit un spor mult mai ridicat, de 3 ani, 1 lună şi 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din restul pedepselor stabilite, în loc de 1 an şi 6 luni închisoare, cum ar fi fost corect, luând, în mod eronat în calcul, cele patru pedepse de 8 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 18/14.03.2016 a Judecătoriei Săveni, deşi, era vorba de o singură infracţiune în formă continuată, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 35 C. pen. Or, acest fapt a condus la aplicarea unui spor aproape egal cu pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 1733/11.12.2017 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 124/12.04.2018 a Tribunalului Botoşani.
În acest context, persoana condamnată a apreciat că, în cauză, se impune aplicarea dispoziţiilor privind tratamentul sancţionator al recidivei, conform art. 43 C. pen., motiv pentru care a solicitat admiterea contestaţiei la executare, desfiinţarea mandatului emis de Tribunalul Bucureşti, şi, în consecinţă, emiterea unui nou mandat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen.
În vederea soluţionării cauzei, la solicitarea instanţei, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: fişa A.N.P. a condamnatului A.; fişa de cazier judiciar; copie a Sentinţei penale nr. 52/29.03.2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. x/2017, însoţită de referatul Compartimentului Executări Penale şi copia extrasului Deciziei penale nr. 564/21.07.2021 a Curţii de Apel Suceava, precum şi o copie a Sentinţei penale nr. 228/09.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2021, însoţită de referatul Compartimentului Executări Penale.
La termenul din 10.05.2023, persoana condamnată A. a solicitat modificarea obiectului cauzei din contestaţie la executare într-o cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., cu referire la Sentinţele penale nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului Bucureşti şi nr. 52/29.03.2021 a Tribunalului Botoşani, pentru motivele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată, solicitare admisă de instanţă. La acelaşi termen, condamnatul A. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi în soluţionarea cauzei, apreciind că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză ar fi Tribunalul Bucureşti.
Analizând actele dosarului şi excepţia invocată, Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele:
Prin cererea iniţială, condamnatul A. a invocat cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen.., iar la termenul din 10.05.2023, a solicitat modificarea obiectului cauzei din contestaţie la executare într-o cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., cu referire la sentinţele penale nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului Bucureşti şi nr. 52/29.03.2021 a Tribunalului Botoşani, motivat de faptul că cele două hotărâri penale nu se pot concilia.
Solicitarea a fost admisă de instanţă, având în vedere motivele invocate de persoana condamnată, motive diferite de cele expuse iniţial în cererea introductivă.
Tribunalul Iaşi a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 52/29.03.2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 564/21.07.2021 a Curţii de Apel Suceava, revizuentul A. fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., pentru care s-a emis Mandatul de executare nr. x/21.07.2021.
Prin Sentinţa penală nr. 228/09.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 215/A/22.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost admisă cererea formulată de persoana condamnată A. de contopire a pedepsei de 7 ani închisoare stabilite prin Sentinţa penală nr. 52/29.03.2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani şi a pedepsei rezultante de 3 ani şi 3 luni închisoare, în urma contopirii unor pedepse anterioare, prin Sentinţa penală nr. 1733/11.12.217 pronunţată de Judecătoria Botoşani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 124/12.04.2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani.
Procedând cu prioritate la analiza competenţei materiale a Tribunalului Iaşi în soluţionarea cererii de revizuire, instanţa a apreciat că nu este competentă material pentru următoarele considerente:
Conform art. 458 C. proc. pen.., competenţa materială a judecării cererii de revizuire revine instanţei care a soluţionat în primă instanţă cauza, cu excepţia cazului când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, prev. de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., caz în care competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44 C. proc. pen.., aparţinând instanţei de fond prim sesizată, atunci când instanţele care au pronunţat hotărârile nu se pot concilia sunt egale în grad.
Analizând însă criticile contestatorului, care nu se referă la Sentinţa penală nr. 52/29.03.2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în Dosarul nr. x/2017, de condamnare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor, ci vizează, în esenţă, doar modalitatea de contopire a pedepselor şi cu privire la perioadele din pedeapsă executate, perioade care, în opinia revizuentului, nu au fost scăzute, indicând în acest sens Sentinţa penală nr. 228/09.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2021, instanţa a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine instanţei care a pronunţat soluţia în prima instanţă, respectiv Tribunalului Bucureşti, care a şi emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 614/22.06.2022, în executarea căruia se află în prezent revizuentul.
Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi şi, în baza art. 458 C. proc. pen.., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 01 septembrie 2023.
Prin Sentinţa penală nr. 1361 din 10.11.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 597 C. proc. pen.., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu de instanţă şi, în baza art. 50 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Tribunalului Iaşi. În temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Iaşi, iar în baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen.. s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului creat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că prezenta cauză a fost declinată de la Tribunalul Iaşi, prin Sentinţa penală nr. 272/07.06.2023, în urma modificării obiectului cauzei, din contestaţie la executare, în cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., prin încheierea din data de 10.05.2023.
Petentul condamnat A. a formulat o contestaţie la executare împotriva mandatului de executare emis în baza Sentinţei nr. 228/2022 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 215/22.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 10 ani, 1 lună şi 20 de zile. În motivare, petentul a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 215/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis cererea de contopire a pedepselor aplicate, rezultând, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 38, 39 C. pen., pedeapsa de 10 ani, 1 lună şi 20 de zile. A precizat că, pe calea contestaţiei la executare, înţelege să invoce greşita aplicare a dispoziţiilor art. 38, 39 C. pen. în stabilirea pedepsei de 10 ani, 1 lună şi 20 de zile în a cărei executare se află, a dispoziţiilor privitoare la aplicarea pedepsei în cazul concursului de infracţiuni, dispoziţii ce au avut ca rezultat aplicarea unui spor greşit calculat, sporul corect fiind de 1 an şi 6 luni, nu de 3 ani, 1 lună şi 20 de zile, aşa cum greşit s-a stabilit. Deopotrivă, a precizat că, în concret, în aplicarea regulilor prevăzute de dispoziţiile art. 39 C. pen., în mod greşit, în stabilirea sporului de 1/3 au fost luate în calcul 4 infracţiuni de câte 8 luni închisoare, deşi, fiind vorba de o singură infracţiune în formă continuată, în cauză erau incidente dispoziţiile art. 35 C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 228/09.03.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 215/C/22.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, s-a dispus contopirea pedepselor concurente, respectiv: 5 pedepse de 8 luni închisoare şi pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 7 luni închisoare şi 7 ani închisoare.
La termenul din data de 13.10.2023, instanţa a calificat cererea condamnatului ca fiind contestaţie la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
S-a reţinut că art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. priveşte revizuirea hotărârilor judecătoreşti, definitive, cu privire la latura penală când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, în cererea iniţială, petentul condamnat a arătat că este nemulţumit de modul în care s-a efectuat contopirea prin Sentinţa penală nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 215/2022 a Curţii de Apel Bucureşti. Ulterior, la termenul de judecată din data de 10.05.2023, petentul condamnat, prin apărător ales, a solicitat modificarea obiectului cauzei, în revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., motivând o eroare de judecată, iar Tribunalul Iaşi a calificat cererea ca fiind o revizuire şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Faţă de modul în care cererea petentului condamnat A. a fost formulată şi având în vedere că în cauză nu se poate pune problema de două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia, Tribunalul Bucureşti, la termenul din data de 13.10.2023 a recalificat cererea condamnatului ca fiind contestaţie la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Având în vedere că, la momentul formulării cererii, petentul condamnat se afla încarcerat la Penitenciarul Iaşi, rezultă că instanţa competentă teritorial să judece cauza este Tribunalul Iaşi.
Drept urmare, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 597 C. proc. pen.., Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Tribunalului Iaşi. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Iaşi, s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului creat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 noiembrie 2023.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Iaşi, Înalta Curte constată următoarele:
Persoana privată de libertate A. a învestit Tribunalul Iaşi cu o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen.., solicitând anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii principale rezultante de 10 ani, 1 lună şi 20 de zile închisoare, emis în baza Sentinţei penale nr. 228/2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 215/22.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, şi emiterea unui nou mandat. În opinia persoanei condamnate, prin Sentinţa penală nr. 228/2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti au fost aplicate în mod greşit dispoziţiile privind tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 38-39 C. pen., fiind calculat în mod greşit sporul de pedeapsă aplicat alături de pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare. Totodată, persoana condamnată a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 41 C. pen., solicitând a se dispune, pe calea contestaţiei la executare, aplicarea prevederilor art. 43 C. pen.
La termenul din 10.05.2023, persoana condamnată A. a solicitat modificarea obiectului cauzei din contestaţie la executare într-o cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., cu referire la Sentinţele penale nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului Bucureşti şi nr. 52/29.03.2021 a Tribunalului Botoşani, motivat de faptul că, în opinia sa, cele două hotărâri penale nu se pot concilia şi a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi.
În contextul precizării petentului de la termenul indicat anterior, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în temeiul art. 458 C. proc. pen.., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În urma înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului Bucureşti, la termenul din data de 13.10.2023, având în vedere că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., invocate de condamnat, fac referire la hotărâri ce nu se pot concilia, iar în cauză nu este incidentă această chestiune de drept, instanţa a calificat cererea condamnatului ca fiind contestaţie la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Relativ la cele ce precedă, având în vedere că, la momentul formulării cererii, condamnatul se afla încarcerat la Penitenciarul Iaşi, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A., în favoarea Tribunalului Iaşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Prin raportare la motivele invocate de condamnatul A., prin cererea depusă la dosar, care se circumscriu cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. (acestea neputând fi circumscrise cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., întrucât, chiar dacă petentul a făcut referire la Sentinţa penală nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului Bucureşti şi la Sentinţa penală nr. 52/29.03.2021 a Tribunalului Botoşani, prima hotărâre indicată de acesta nu conţine o rezolvare a fondului cauzei - doar astfel de hotărâri putând fi supuse cazului de revizuire invocat de petent), Înalta Curte constată că prezintă relevanţă dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., conform cărora "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.".
Deopotrivă, este avută în vedere şi Decizia nr. 15 din 17.09.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018), prin care s-a statuat că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este cea în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Aşa cum rezultă din verificările efectuate în cauză, la data formulării cererii, 20 martie 2023, condamnatul A. era încarcerat în cadrul Penitenciarului Iaşi. Drept urmare, prin raportare la prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., instanţa competentă să judece prezenta cauză este Tribunalul Iaşi.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 noiembrie 2023.
GGC - NN