Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 167/F din 20 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 şi art. 4 par. 4 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, s-a respins cererea autorităţilor judiciare din Franţa privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 31 mai 2022 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Paris, în dosarul de referinţă nr. x, pe numele persoanei solicitate A..
În baza art. 32 alin. (2) din Legea nr. 76/2023, s-a solicitat Biroului SIRENE naţional întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată, în sumă de 1.098 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că la data de 09 decembrie 2022 a fost înregistrată sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 2120/II-5/2022, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze la data de 31.05.2022 împotriva numitului A., urmărit internaţional pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt în reuniune prevăzută de art. 311-4 1, 311-1 din C. pen. francez, faptă comisă în perioada 11 noiembrie 2017 - 21 iunie 2018 în Paris constând în aceea că a participat, împreună cu alte 5 persoane, la o serie de furturi şi tentative de furt (18 furturi şi 16 tentative), comise la Muzeul Luvru, cu prejudicierea a 34 de victime, în principal turişti.
La dosarul cauzei a fost ataşată lucrarea înregistrată sub nr. x/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce conţinea: formularul A în limba engleză, procesul-verbal din 09.12.2022 privind accesarea aplicaţiei Ecris GPS (Global Peerson Search), de verificare dacă numitul A. este cercetat pe teritoriul României la care sunt ataşate informaţiile obţinute, certificat de încadrare în grad de handicap nr. x/15.02.2021, privind persoana numitului A., anexa la certificatul de încadrare în grad de handicap nr. x din 15 februarie 2021 şi programul de reabilitare şi integrare socială a acestuia, copie de pe cazierul judiciar al persoanei solicitate, procesul-verbal din 09 decembrie 2022 privind verificarea în aplicaţia B. a numitului A., formularul G în limba română, procesul-verbal din 09 decembrie 2022 al lucrătorilor de poliţie privind predarea numitului A. lucrătorilor din cadrul DGPMB-SIC-Biroul Urmăriri, procesul-verbal din 09 decembrie 2022 al lucrătorilor din cadrul DGPMB-SIC-Biroul Urmăriri de preluare a numitului A., adresa din 09 decembrie 2022 a DGPMB-SIC către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, formular ID - SIS cu informaţii generale semnalare în limba română, mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa la data de 31 mai 2022, atât în limba română cât şi în limba franceză, delegaţia apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţă juridică obligatorie seria x, nr. x din 09 decembrie 2022, copia cărţii de identitate a numitului A. şi informare privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare.
S-a constatat că la termenul de judecată din data de 21 februarie 2023 persoana solicitată A. a depus la dosar înscrisuri medicale, făcând dovada imposibilităţii de prezentare la termenul anterior, înscrisuri din care rezultă afecţiunile medicale ale acestuia. De asemenea, persoana solicitată A. a comunicat că are cunoştinţă de motivul prezentării în faţa instanţei de judecată, precum şi de conţinutul mandatului de arestare emis pe numele său. Totodată, a arătat că, în cazul în cazul în care autorităţile franceze insistă în predarea sa, este de acord să se prezinte în faţa acestor autorităţi.
Prin încheierea pronunţată la data de 21 februarie 2023 s-a dispus emiterea unei adrese către autorităţile judiciare franceze, la care s-a ataşat înscrisurile medicale privind persoana solicitată A., pentru a fi avute în vedere şi de a se comunica dacă, în raport de situaţia medicală indicată, menţin solicitarea de predare a acestuia.
Prin e-mailul transmis la data de 23 martie 2023 şi înregistrat la dosar la data de 24 martie 2023, autorităţile judiciare franceze au confirmat că menţin cererea de predare a numitului A..
La termenul de judecată din data de 18 aprilie 2023, persoana solicitată A., fiind interpelată, a comunicat că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa şi că nu doreşte să execute pedeapsa în România.
Prin încheierea pronunţată la data de 18 aprilie 2023 a fost încuviinţată solicitarea Ministerului Public şi s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" pentru a se stabili dacă, în raport de afecţiunile medicale de care suferă, persoana solicitată A. poate executa o pedeapsă privativă de libertate în regim de penitenciar şi dacă persoana solicitată are afectat discernământul, având în vedere că obiectul prezentei cauze impune ca acesta să exprime o poziţie procesuală în raport de care se pot lua anumite măsuri.
Prin Adresa nr. x/2023 Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" a comunicat că persoana solicitată A. a fost examinat în cadrul comisiei la data de 10 mai 2023, ocazie cu care i s-a recomandat pentru stabilirea diagnosticului, efectuarea unor consulturi de specialitate în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi anume: neurologic, boli nutriţie şi cardiologic, urmând ca după primirea rezultatelor acestor examinări medicale de specialitate să fie definitivat raportul de expertiză medico-legală.
Prin încheierea pronunţată la data de 13 iunie 2023 s-a dispus emiterea unei adrese către autorităţile judiciare franceze pentru a comunica documentul înscris la rubrica b) în mandatul european de arestare, în copie certificată pentru conformitate, înscris care a fost înaintat la data de 21 iunie 2023.
De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către autorităţile judiciare franceze pentru a comunica stadiul procesual în care se află cauza privind persoana solicitată A. şi în mod expres dacă există o hotărâre de condamnare definitivă în ceea ce îl priveşte pe acesta, iar la data de 05 iulie 2023 a fost înregistrat răspunsul autorităţilor judiciare franceze la care a fost ataşată copie de pe hotărârea în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare.
La data de 06 iulie 2023 a fost depus la dosar Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 30 iunie 2023 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici".
Prin încheierea pronunţată la data de 17 iulie 2023 a fost încuviinţată solicitarea Ministerului Public şi s-a dispus emiterea unei adrese către autorităţile judiciare franceze pentru a comunica dacă, în condiţiile în care persoana solicitată A. va fi predat, locurile de detenţie în care ar urma să fie privat de libertate, asigură condiţiile adecvate, raportat la starea de sănătate a acestuia, la adresă fiind ataşată o copie a Raportului de expertiză medico-legală nr. x din 30 iunie 2023 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici". Răspunsul autorităţilor judiciare franceze fiind comunicat la data de 28 iulie 2023.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că, în fapt, autorităţile judiciare franceze au reţinut că, persoana solicitată este coautor al unor fapte săvârşite în perioada 11 noiembrie 2017 - 21 iunie 2018, la Paris, constând în aceea că a participat împreună cu alte 5 persoane, condamnate şi ele în acelaşi dosar, la o serie de furturi şi tentative de furt (18 furturi şi 16 tentative de furt) săvârşite în Muzeul Luvru, în detrimentul a 34 de victime, în principal turişti. S-a mai menţionat că, persoana solicitată a fost audiată în cadrul anchetei, aceasta recunoscând că a participat la 4 furturi (2 în 2017 şi 2 în 2018), fără a preciza data, dar explicând rolul său care a constat în distragerea atenţiei victimelor. De asemenea a recunoscut că prezenţa sa în Muzeul Luvru nu avea alt scop decât de a comite furturi. Mărturisirea sa se coroborează cu înregistrările camerelor de supraveghere video unde a fost recunoscut şi a fost identificat oficial de una dintre victime.
În cuprinsul mandatului european de arestare s-a mai menţionat că durata maximă a pedepsei care poate fi pronunţată pentru infracţiunea săvârşită este de 5 ani închisoare, durata pedepse aplicate este de 1 an şi 6 luni închisoare, iar pedeapsa care rămâne de executat este de 1 an şi 2 luni închisoare.
În faţa instanţei, persoana solicitată A. a precizat că dacă instanţa ar constata întemeiată sesizarea, ar dori să fie predată autorităţilor judiciare franceze, deoarece are probleme grave de sănătate şi crede că în Franţa sunt condiţii mai bune în penitenciare pentru a i se asigura asistenţa medicală impusă de afecţiunile de care suferă.
S-a constatat că din relaţiile comunicate de autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare, aflate la dosar, rezultă că decizia pe care se întemeiază mandatul european de arestare din 31 mai 2022, nu este definitivă, astfel că nu poate avea în vedere în acest stadiu recunoaşterea hotărârii străine, astfel încât persoana solicitată să execute pedeapsa în România, însă aceasta ar putea executa restul de pedeapsă în România după ce îi va fi notificată hotărârea în Franţa, şi prin urmare va deveni definitivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a constatat că hotărârea în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare nu este o hotărâre de condamnare definitivă şi că în speţă sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală coroborate cu prevederile art. 4 par. 4 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), conform cărora autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.
Astfel, potrivit dreptului penal intern, faptele de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată A. constituie infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen.. Pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.. S-a reţinut că acest termen de 5 ani a curs de la data ultimului act material (ultima din 21 iunie 2018), iar din datele cauzei rezultă că ar putea fi considerat întrerupt doar prin mandatul de arestare emis de judecătorul însărcinat cu instrucţia la data de 30 iunie 2020, astfel încât s-ar împlini cel mai târziu la data de 30 iunie 2025. Însă, pe de altă parte, potrivit Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, rezultă că în perioada 2018 - 2022 fondul activ al legislaţiei penale din România nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, astfel încât se constată că răspunderea penală a persoanei solicitate A. pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare s-a prescris încă de la data de 21 iunie 2023.
Referitor la oportunitatea predării persoanei solicitate A., întrucât prescripţia răspunderii penale pentru fapta ce face obiectul mandatului european de arestare este un motiv opţional de refuz de executare, prima instanţă a considerat că datele cauzei converg spre o soluţie de respingere a cererii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa, remarcând că, în cazul de faţă, în activitatea organelor judiciare din Franţa de tragere la răspundere penală a persoanei solicitate, au existat sincope semnificative şi greu de justificat. În aceste sens, a avut în vedere că identitatea persoanei solicitate a fost cunoscută la scurt timp de la data faptei, conform menţiunilor sentinţei penale din 30 iunie 2020, iar în cauză a existat un mandat de arestare emis de judecătorul de instrucţie încă din data de 09 august 2018, măsură sub care s-a aflat până la data de 08 decembrie 2018, ulterior, în perioada 08 decembrie 2018 - 19 mai 2020, aceasta aflându-se sub control judiciar.
Cu toate acestea mandatul european de arestare a fost emis în cauză abia la data de 31 mai 2022, adică la aproximativ 4 ani de la data ultimului act material infracţional şi la peste 2 ani de data unei hotărâri privind arestarea dispusă conform legislaţiei din Franţa, ceea ce pune sub semnul întrebării respectarea dreptului persoanei solicitate la un proces echitabil prin prisma duratei procedurilor, cu atât mult cu cât în speţă este vorba despre o persoană în vârstă de 65 ani, cu grave afecţiuni medicale.
Referitor la persoana solicitată A., Curtea de apel a reţinut că aceasta nu are antecedente penale în România, este în prezent integrată în societate în România, are probleme grave de sănătate, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, astfel încât o eventuală tragere la răspundere penală în Franţa pentru o faptă comisă în urmă cu mai bine de 5 ani, nu poate avea efecte benefice pe plan social şi educativ.
Concluzionând, faţă de lipsa de diligenţă a autorităţilor judiciare din Franţa şi ţinând seama de situaţia personală a persoanei solicitate A., prima instanţă a apreciat că nu este oportun a se admite cererea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 31 mai 2022 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris, în contextul în care vizează fapte pentru care răspunderea penală s-a prescris, conform legislaţiei penale din România (ţinând seama că hotărârea de condamnare nu este definitivă).
Împotriva Sentinţei penale nr. 167/F din 20 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 06 octombrie 2023, fiind fixat termen aleatoriu la data de 10 octombrie 2023, Completul 7, când s-a amânat pentru ca intimatul persoană solicitată A. să ia cunoştinţă despre termen şi să se poată prezenta în faţa instanţei de judecată.
În motivele scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că soluţia de respingere a solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare este nelegală şi netemeinică.
S-a solicitat a se constatat că constată că Parchetul Tribunalului Judiciar din Paris a emis, la data de 31 mai 2022, în Dosarul de referinţă nr. x, un mandat european de arestare prin care a solicitat predarea persoanei solicitate A. în scopul executării unui rest de pedeapsă de 1 ani şi 2 luni de zile pentru săvârşirea infracţiunii de furt în reuniune prevăzută de art. 311 -4 1, 311 - 1 din C. pen. francez. Din mandatul european de arestare rezultă că acesta a avut la bază mandatul de arestare şi Hotărârea judecătorească executorie emisă la data de 30 iunie 2020 de Tribunalul Corecţional din Paris. Deşi, aşa cum rezultă din considerentele acestei sentinţe aflată la dosar, persoana solicitată a avut cunoştinţă de procedurile judiciare care se efectuau împotriva sa de către autorităţile franceze, fiind chiar arestată în această cauză, nu a apărut, în persoană la judecata în urma căreia s-a luat hotărârea şi nu i s-a comunicat personal hotărârea, astfel încât, după predare, când i se va aduce la cunoştinţă hotărârea persoana solicitată va putea face apel, putând fi astfel rejudecată de Curtea de Apel. S-a arătat că hotărârea de condamnare, deşi este executorie, nu este definitivă, astfel încât motivul de refuz de executare al mandatului european de arestare poate fi doar intervenirea prescripţiei răspunderii penale.
Având în vedere că faptele pentru care persoana solicitată a fost judecată au fost săvârşite în perioada 11 noiembrie 2017 - 21 iunie 2018, Parchetul a apreciat că termenul de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit, fiind întrerupt de transmiterea mandatului european de arestare autorităţii judiciare române competente, iar dispoziţiile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022 cu privire la neconstituţionalitatea art. 155 alin. (1) C. pen. şi inexistenţa în fondul activ al legislaţiei a cazurilor care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale întrucât este vorba despre o cauză specială de întrerupere a cursului prescripţiei care este prevăzută în Legea specială nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu sunt incidente. Pe de altă parte, s-a arătat că transmiterea mandatului european de arestare către Curtea de Apel Bucureşti a avut loc după publicarea Ordonanţei nr. 71 din 30 iunie 2022 care modifică art. 155 alin. (1) C. pen.. Raportat la faptele ce i se impută persoanei solicitate, ce au corespondenţă în legislaţia română în infracţiunea de furt (art. 228 C. pen.), pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, dar şi la data când se presupune a fi săvârşite (11 noiembrie 2017-21 iunie 2018), s-a solicitat a se consta că termenul general de prescripţie a răspunderii penale de 5 ani, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. nu s-a împlinit, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
În dezbateri, motivele scrise privind contestaţia Ministerului Public au fost susţinute şi oral în faţa instanţei de control judiciar, fiind consemnate pe larg în încheierea de şedinţă din data de data de 24 octombrie 2023, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În esenţă, s-a solicitat admiterea contestaţiei şi, pe fond, admiterea sesizării formulate de Parchetul pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu consecinţa punerii în executare a mandatului european de arestare, predarea persoane solicitate către autorităţile judiciare străine şi arestarea acesteia pe o perioadă de 30 de zile în vederea predării.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A. a susţinut soluţia instanţei de fond arătând că s-a constatat în mod corect şi legal că pentru faptele pentru care se solicită predarea persoanei solicitate s-a împlinit termenul de prescripţiei a răspunderii penale şi că, la data la care s-a pronunţat hotărârea, persoana solicitată nu se mai afla pe teritoriul statului francez. De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere starea de sănătate a persoanei solicitate, iar în situaţia în care instanţa ar aprecia că se impune admiterea contestaţiei, s-a solicitat să se dispună faţă de intimat măsura arestului la domiciliu şi nu cea a arestului preventiv.
Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:
"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".
Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:
"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2022, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În speţa de faţă, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că este incident cazul opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit căruia autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.
Se constată că fapta pentru care a fost acuzată persoana solicitată A. de către autorităţile judiciare franceze are corespondent în legislaţia naţională, constituind infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen.. Din relaţiile comunicate de autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare, rezultă că sentinţa penală din data de 30 iunie 2020 a Tribunalului Judiciar din Paris, pe care se întemeiază mandatul european de arestare din 31 mai 2022, nu este definitivă.
Aşadar, având în vedere dispoziţiile prevăzute de legislaţia naţională, respectiv art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, termen care curge de la data ultimului act material (21 iunie 2018), astfel infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare s-a prescris la data de 21 iunie 2023.
Contrar susţinerilor Parchetului, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit, nefiind întrerupt de transmiterea mandatului european de arestare autorităţii judiciare române competente. Legea specială prevede ipoteza întreruperii cursului prescripţiei în cazul transmiterii spre executare a mandatului european de arestare de către autorităţile judiciare române autorităţii străine competente să îl primească sau să îl execute, şi nu invers [art. 90 alin. (5) din nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală]. În acest sens este şi Decizia nr. 2/2012 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în M. Of. nr. 281/27.04.2012), statuându-se că "transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana urmărită, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei".
De asemenea, se are în vedere starea gravă de sănătate a persoanei solicitate A., existând acte medicale la dosar în acest sens (raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, nr. A1/5417/2023 din 30 iunie 2023, aflat în volumul Curţii de Apel, denumit "Vol. Acte confidenţiale", filele x, unde se precizează diagnosticul rezultat în urma investigaţiilor medicale de specialitate).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 167/F din 20 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022, privind persoana solicitată A..
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 1.098 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 167/F din 20 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022, privind persoana solicitată A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 1.098 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2023.
GGC - NN