Plângere împotriva ordonanței de clasare. Examinarea sesizării
Cuprins de materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea Penală. Plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală
Index alfabetic: - drept procesual penal
- plângere împotriva ordonanţei de clasare
C. proc. pen., art. 294 alin. (2), art. 315 alin. (1) lit. a)
În situația în care sesizarea nu îndeplineşte nici condiţiile de fond şi nici cele de formă, sunt incidente dispoziţiile art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care impun dispunerea unei soluţii de clasare, în această ultimă ipoteză, fără că procurorul de caz să fie obligat ca, în prealabil, să procedeze la restituirea administrativă a acesteia în vederea completării de către emitent, conform art. 294 alin. (2) C. proc. pen.,
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 301 din 18 mai 2023 a judecătorului de cameră preliminară
1.a. Prin ordonanţa din data de 6 decembrie 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică în dosarul nr. x/P/2022, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizările numitului A., constatându-se că nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale plângerii.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut, în esenţă, că, sub nr. x/P/2021, au fost înregistrate la Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizările formulate de numitul A. împotriva procurorului B. din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului General, întrucât i-a restituit, pe cale administrativă, conform art. 294 C. proc. pen., mai multe sesizări penale formulate anterior.
Sesizărilor le-au fost ataşate referatele nr. x/VIII/1/2017 din 17.01.2018 şi nr. y/VIII-1/2017 din 17.01.2018 ale Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, prin care petiţiile petentului înregistrate sub respectivele numere erau arhivate, dar şi adresa nr. x/VIII -1/2018 din 01.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care petentului i se restituia plângerea înregistrată sub numărul anterior menţionat, conform art. 294 alin. (1) C. proc. pen.
Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, dosarul a fost înregistrat la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 05.05.2022, sub nr. x/P/2022.
La data de 16.11.2022, petentul A. a formulat o nouă plângere împotriva procurorului B. din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului General, susţinând că acesta i-a clasat două plângeri penale datate 22.04.2017 şi 17.05.2017, astfel încât l-a împiedicat să se plângă judecătorului de cameră preliminară.
A mai arătat că, prin soluţia de clasare dispusă în dosarul nr. x/P/2019 al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, procurorul C. l-a favorizat pe procurorul B.
Sesizarea înregistrată la Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. y/P/2021 a fost transmisă, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, unde a fost înregistrată, la data de 06.05.2022, sub nr. y/P/2022.
Prin ordonanţa din data de 05.12.2022 s-a dispus reunirea dosarului penal nr. y/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică la dosarul penal nr. x/P/2022 al aceleiaşi unităţi de parchet.
Evaluând plângerile cu care a fost învestit, procurorul a apreciat că se impune dispunerea unei soluţii de clasare a cauzei, potrivit art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării.
În acest sens, a notat că modurile de sesizare a organelor de urmărire penală sunt cele prevăzute de art. 288 C. proc. pen., dispoziţiile art. 289 alin. (2) C. proc. pen. stabilind că plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
Prin urmare, normele procesual penale stabilesc care sunt condiţiile de fond şi formă ce trebuie îndeplinite de fiecare sesizare în parte. Potrivit art. 294 C. proc. pen., neîndeplinirea acestor condiţii, de fond ori de formă, are drept consecinţă restituirea pe cale administrativă a sesizării, cu indicarea elementelor care lipsesc.
Astfel, în cuprinsul art. 294 C. proc. pen., intitulat „Examinarea sesizării”, în alin. (2) şi (3) sunt reglementate sancţiunile aplicabile actului de sesizare, atât în situaţia în care plângerea sau denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, cât şi în situaţia în care, deşi sesizarea îndeplineşte condiţiile legale de admisibilitate, din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) din acelaşi cod.
Altfel spus, în redactarea normei din art. 294 alin. (2) C. proc. pen. s-a avut în vedere situaţia în care fie condiţiile de formă, fie condiţiile de fond nu sunt îndeplinite, iar nu situaţia în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite în mod cumulativ. Ca urmare, în timp ce neîndeplinirea uneia sau a alteia dintre condiţiile de formă ori fond atrage restituirea sesizării pe cale administrativă în scopul înlăturării omisiunilor, neîndeplinirea cumulativă atât a condiţiilor de formă, cât şi a celor de fond are drept consecinţă juridică clasarea cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Normele juridice din cuprinsul art. 289 alin. (2) - (10) şi din art. 290 alin. (2) C. proc. pen. nu utilizează în conţinutul lor sintagma „condiţii de formă şi de fond", ci enumera în detaliu cerinţele impuse pentru admisibilitatea unui denunţ sau a unei plângeri.
Or, în speţă, titularul plângerilor penale a invocat comiterea unor infracţiuni de către magistraţii ale căror nume au fost menţionate în cuprinsul sesizării, fără indicarea modalităţii de săvârşire a acestora.
Astfel, persoana vătămată nu arată în concret modalitatea în care magistraţii au săvârşit faptele şi nu indică nicio proba în acest sens, ci exprimă simple presupuneri şi convingeri personale, pe fondul nemulţumirii create de soluţiile adoptate de către magistraţii reclamaţi.
În consecinţă, constatând că din descrierea faptelor reclamate de petent nu rezultă elemente care să conducă la săvârşirea vreunei infracţiuni, aceasta fiind incompletă, neclară şi lipsită de obiectivitate, procurorul a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
b. Împotriva ordonanţei de clasare a formulat plângere petentul A., în condiţiile prevăzute de art. 339 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că aceasta este netemeinică şi nelegală întrucât nu au fost efectuate cercetările care se impuneau.
c. Prin ordonanţa nr. x/II/2023 din 13 martie 2023 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 68 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului, constatându-se că soluţia de clasare a cauzei, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
În argumentare s-a reţinut, în esenţă, că elementele existente în cuprinsul sesizării au avut aptitudinea necesară adoptării juste a soluţiei de clasare pe considerentul că nu sunt întrunite condiţiile esenţiale de fond şi formă ale sesizării.
Astfel, raportat la dispoziţiilor art. 289 alin. (2) C. proc. pen., care stabileşte conţinutul plângerii penale, se constată că în cauză sesizarea petentului A. nu respectă exigenţele normei procesuale indicate întrucât din cuprinsul acesteia lipseşte descrierea faptei/faptelor în concret, în raport de fiecare făptuitor indicat.
d. La data de 27 martie 2023 (prin poştă), în temeiul art. 340 C. proc. pen., în termen legal, petentul A. a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare din data de 6 decembrie 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică în dosarul nr. x/P/2022, susţinând, în esenţă, că procurorul care a dispus-o s-a limitat doar la verificarea plângerilor sale penale prin prisma dispoziţiilor art. 294 C. proc. pen., dispunând „la burtă” direct clasarea acestora, fără a respecta dispoziţiile art. 294 alin. (2) C. proc. pen.
Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare sus-menţionate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă două petiţii formulate de petentul A. la datele de 26 mai 2021 şi, respectiv, 29 martie 2021, după cum urmează:
Prin cererea intitulată „a doua completare făcută plângerii penale datate x VIII 2019 aflate la S.I.I.J.”, înregistrată, la data de 26 mai 2021, sub nr. x/P/2021 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, iar ulterior, la 5 mai 2022, sub nr. x/P/2022, la Secţia de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a arătat, cu titlu de completare la „faptele echipei de procurori de la P.d.p.l. I.C.C.J, printre care se află şi B.”, în esenţă, că, prin emiterea referatelor nr. x/VIII/1/2017 din 17 ianuarie 2018 şi nr. y/VIII-1/2017 din 17 ianuarie 2018 [prin care s-au închis şi arhivat plângerile prin care A. solicita efectuarea de cercetări faţă de magistraţi procurori şi judecători, ca urmare a necompletării lor corespunzătoare, în condiţiile art. 294 alin. (2) C. proc. pen.], respectiv a adresei nr. z/VIII/1/2017 din 22 august 2018 [prin care se aduce la cunoştinţa aceluiaşi petent că plângerea pe care a formulat-o împotriva mai multor persoane, printre care şi procurorul B., a fost închisă şi arhivată, întrucât nu a necompletat-o corespunzător, în condiţiile art. 294 alin. (2) C. proc. pen.], procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire şi criminalistică i-au încălcat dreptul ca plângerile sale penale să fie soluţionate conform dispoziţiilor procesual penale, precum şi dreptul de a contesta soluţiile de arhivare a acestora.
Totodată, prin cererea înregistrată, la data de 29 martie 2021, sub nr. y/P/2021, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de investigarea a infracţiunilor din justiţie, petentul A. a sesizat, în esenţă, că, prin modul în care a soluţionat (prin clasare) dosarul nr. x/P/2019 al aceleiaşi unităţi de parchet, procurorul C. l-a favorizat pe procurorul B., ascunzându-i adevăratele fapte.
În cuprinsul aceluiaşi document, petentul a susţinut că, prin faptul că nu i-au fost comunicate soluţiile de clasare dispuse de subalternii domnului procuror B. în plângerile sale penale din 22 aprilie 2017 şi, respectiv 17 mai 2017, în care, printre făptuitori, figura chiar magistratul anterior menţionat, acesta l-a împiedicat să conteste respectivele soluţii în faţa judecătorului de cameră preliminară.
Acest ultim dosar, înregistrat [conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022] la data de 6 mai 2022, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub nr. y/P/2022, a fost reunit la dosarul nr. x/P/2022 al aceleiaşi unităţi de parchet, prin ordonanţa din 5 decembrie 2022.
Astfel sesizat, prin ordonanţa care face obiectul verificării în prezentul cadru procesual, procurorul de caz a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei, constatând că cererile petentului nu întrunesc condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării.
Petentul A. contestă această soluţie, susţinând că, în condiţiile în care constata că plângerile sale nu îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de lege sau descrierea faptelor sesizate era incompletă sau neclară, procurorului îi incumba obligaţia de a dispune, prioritar, în temeiul art. 294 alin. (2) C. proc. pen., restituirea lor administrativă la emitent, în vederea completării, neputând proceda direct la clasarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Totodată, susţine că plângerile sale îndeplinesc condiţiile de formă şi fond prevăzute de art. 289 C. proc. pen., astfel că soluţia atacată este nelegală şi netemeinică.
Evaluându-le, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că susţinerile petentului A. sunt neîntemeiate.
Plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală, este reglementată în art. 289 C. proc. pen., care, în cuprinsul alin. (1) stabileşte că aceasta este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
Reglementând conţinutul plângerii, alin. (2) al aceluiaşi text de lege stabileşte în mod riguros că, alături de datele cerute pentru identificarea persoanei fizice - numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului - sau a persoanei juridice - denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional care formulează plângerea, aceasta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care formează obiectul ei, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
Altfel spus, pentru a putea constitui un mijloc prin care organul de urmărire penală ia cunoştinţă despre comiterea unei infracţiuni, plângerea trebuie să cuprindă o descriere adecvată a acesteia, adică într-o modalitate care să permită determinarea cu precizie a limitelor învestirii organului de urmărire penală. Prin urmare, descrierea trebuie să includă data faptei, împrejurările în care a fost săvârșită şi urmarea produsă, dar şi prezumtivul făptuitor, astfel încât organul judiciar să poată determina dacă este împlinit termenul de prescripţie, dacă fapta este prevăzută de legea penală ori dacă există interes public în urmărirea acesteia.
În contextul acestor consideraţii teoretice, analizând plângerile formulate de petent, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată, similar procurorului emitent al ordonanţei atacate, că acestea nu îndeplinesc nici condiţiile de formă, dar nici cele de fond anterior menţionate.
În acest sens notează că, în afara datelor sale de identificare, în cuprinsul niciuneia dintre cele două cereri, petentul nu descrie, în parametri obiectivi şi verificabili, în ce constau în concret faptele reclamate, când se presupune că au fost comise şi în ce împrejurări, respectiv mijloacele de probă care le-ar proba.
Astfel, dacă în cuprinsul plângerii din 29.03.2021, petentul invocă, cu titlu general, că prin soluţia dispusă în dosarul nr. x/P/2019 procurorul C. „l-a favorizat flagrant pe proc. B.”, nu precizează, însă, în concret, în ce au constat actele de presupusă favorizare, cum s-au realizat acestea în mod efectiv şi când.
Deopotrivă, în cuprinsul aceleiaşi plângeri, petentul nu explică cum a fost posibil ca, prin necomunicarea, de către subalternii procurorului B., a unor soluţii de clasare dispuse în plângerile sale penale, magistratul anterior menţionat să îl împiedice să se adreseze judecătorului de cameră, care a fost modalitatea efectivă în care s-a realizat această presupusă îngrădire a dreptului de acces la o instanţă, în ce a constat contribuţia procurorului reclamat şi când s-a manifestat aceasta.
În fine, în cuprinsul plângerii din 26 mai 2021, petentul invocă, laconic, încălcarea dreptului de a-i fi instrumentate, în baza dispoziţiilor procesual penale, plângerile penale formulate, fără a arăta, în concret, cum s-a produs această prezumtivă încălcare prin soluţiile de închidere şi arhivare dispuse în respectivele cauze şi cine se face vinovat sub acest aspect.
În consecinţă, plângerile formulate de petentul A., ce fac obiectul dosarului nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, neîndeplinind, deopotrivă, condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege, atrag incidenţa dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care sancţionează o astfel de neregularitate a sesizării cu soluţia de clasare a cauzei.
Susţinerile petentului în sensul că, apreciind asupra unei astfel de neregularităţi a plângerilor sale penale, procurorul de caz era obligat ca, în prealabil, să procedeze, conform art. 294 alin. (2) C. proc. pen., la restituirea administrativă a acestora în vederea completării lor de către emitent, sunt neîntemeiate.
Textul de lege invocat statuează asupra posibilităţii restituirii, pe cale administrativă, către petiţionar, a plângerii/denunţului, în vederea completării, numai în măsura în care sesizarea nu îndeplineşte fie condiţiile de fond, fie condiţiile de formă impuse de lege.
În cazul în care sesizarea nu îndeplineşte nici condiţiile de fond, şi nici cele de formă, aceasta intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care impun dispunerea unei soluţii de clasare în această ultimă ipoteză.
Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 6 decembrie 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică în dosarul nr. x/P/2022.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei.