Conflict negativ de competență. Întreruperea executării pedepsei. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Participanţii în procesul penal. Competenţa organelor judiciare
Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale
Index alfabetic: - drept procesual penal
-conflict de competență
- întreruperea executării pedepsei
C. proc. pen., art. 593
Incidentele ivite în cursul executării pedepsei, după rămânerea definitivă a hotărârii curţii de apel prin care s-a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine şi transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, vor fi soluţionate de instanța corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.
I.C.C.J. Secția penală, încheierea nr. 365 din 07 iunie 2023
Prin încheierea nr. 18/BEP din data de 09 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/325/2023, Judecătoria Timişoara, Secţia penală, în temeiul art. 50 C. proc. pen., rap. la art. 593 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenței materiale invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de persoana condamnată A., în favoarea Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 05.05.2023, sub nr. x/325/2023, persoana condamnată A., aflată în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Timişoara a solicitat întreruperea executării pedepsei de 11 ani şi 2 luni închisoare, invocând motive medicale.
S-a reţinut că, din fişa de evidenţă deţinuţi reieşea că persoana condamnată este încarcerată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. x/19.11.2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în temeiul sentinţei penale nr. 174/21.08.2019 pentru executarea pedepsei de 4068 zile închisoare.
Conform art. 593 alin. (1) C. proc. pen., „instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.”
Astfel, judecătorul delegat cu executarea a constatat că instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere (Penitenciarul Timişoara), corespunzătoare în grad instanţei de executare (Curtea de Apel Bucureşi), este Curtea de Apel Timişoara, aceasta fiind singura instanţă competentă material să soluţioneze cererea ce formează obiectul cauzei.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, la data de 11 mai 2023, sub nr. x/325/2023.
Prin sentinţa penală nr. 129/PI din data de 23 mai 2023, Curtea de Apel Timișoara, Secţia penală, în temeiul art. 50, rap. la art. 593 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepţia de necompetență materială a Curţii de Apel Timișoara, invocată din oficiu şi, în consecinţă:
În temeiul art. 50 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de judecare a cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulată de persoana condamnată A., în favoarea Judecătoriei Timişoara.
În temeiul art. 51 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Timișoara şi Curtea de Apel Timişoara şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, pentru regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, analizând cererea persoanei condamnate de întrerupere a pedepsei, Curtea de Apel Timişoara a observat că, prin sentinţa penală nr. 174/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/59/2022, definitivă prin decizia penală nr. 361/A/19.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost recunoscute şi s-a dispus punerea în executare a mai multor sentinţe penale pronunțate de autorităţile judiciare din Spania.
S-a dispus transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 4.068 zile închisoare.
S-a dedus din pedeapsa menţionată un număr de 1.212 zile executate până la data de 17.05.2019 şi perioada executată de la 17.05.2019 la zi.
Curtea de Apel Timişoara a constatat că cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii a fost corect introdusă la Judecătoria Timişoara.
Astfel, prin instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare, competentă în sensul art. 593 alin. (1) C. proc. pen., se înţelege instanţa de judecată căreia i-ar reveni competenţa materială să judece pe fond şi nu Curtea de Apel, care a avut competenţa specială de a recunoaşte hotărârile judecătoreşti definitive de condamnare străine şi transferarea condamnatului într-un penitenciar din România.
Întrucât, în cauză, toate infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea definitivă sunt în competenţa materială a judecătoriei, iar condamnatul se afla la data depunerii cererii de întrerupere a pedepsei închisorii, la Penitenciarul Timişoara, revine Judecătoriei Timişoara competenţa materială şi teritorială de a se pronunţa asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea a avut în vedere şi considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742/5.11.2010, care îşi găseşte în continuare aplicarea, în care s-a arătat că nu poate opera în materia reglementată de Legea nr. 302/2004 competenţa exclusivă a curţii de apel, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în Codul de procedură penală.
S-a arătat că, faţă de natura infracţiunilor pentru care a fost condamnat petentul aşa cum rezultă din mandatul de executare a pedepsei închisorii (furt calificat), instanţa de executare este, conform art. 553 C. proc. pen., raportat la art. 35 C. proc. pen., judecătoria.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, la data de 29 mai 2023, formând obiectul dosarului nr. x/325/2023.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Timişoara şi Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Prioritar, Înalta Curte menționează că determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de persoana condamnată A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.
În acest sens, Înalta Curte reține că, din actele dosarului rezultă că persoana condamnată A. se află încarcerată în Penitenciarul Timişoara, în baza mandatului de executare nr. x/19.11.2019, emis de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
Prin sentinţa penală nr. 174/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/59/2022, definitivă prin decizia penală nr. 361/A/19.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost recunoscute şi s-a dispus punerea în executare a sentinţelor penale pronunţate de autorităţile spaniole pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt și s-a dispus transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 4.068 zile închisoare.
Ca urmare, cererea persoanei condamnate A. înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 05.05.2023, are natura unei cereri de întrerupere a executării pedepsei.
Potrivit art. 593 alin. (1) C. proc. pen., „instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare."
Deşi, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine şi transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, emiţând mandatul de executare a pedepsei, aceasta nu constituie instanţă de executare în sensul dispoziţiilor Codului de procedură penală, ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menţionată.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curţii de apel, vor fi soluţionate de instanţa ce ar fi judecat infracţiunea în fond.
În acest context, reamintim și decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05/11/2010, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.
Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanța de executare se identifică prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a Codului de procedură penală, în raport de natura infracțiunilor recunoscute, instanță căreia i-ar fi revenit competența să judece cauza în fond, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.
Aşadar, în cauza de față, raportat la infracțiunile pentru care persoana condamnată A. a fost condamnată în străinătate (infracțiuni de furt), instanța competentă material să judece cauza în fond, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este judecătoria, în raport de dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. român, iar teritorial, se constată că, la data formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei, persoana condamnată se afla în Penitenciarul Timișoara.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind petentul A. în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul.