Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 168 din data de 11.02.2022 pronunţată de Judecătoria Focşani, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. posesor al C.I. seria x eliberat la data de 28.02.2018 de către SPC Pantelimon, cetăţenie română, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, căsătorit, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tâlhărie, prev. de art. 233, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare;
- furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare;
- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată B.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare;
- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată C.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite (respectiv 10 luni închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tâlhărie, prev. de art. 233, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare;
- furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 1 ani şi 6 luni închisoare;
- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată B.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare;
- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată C.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite (respectiv 10 luni închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 104 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) ultima teză C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de 616 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 372/26.06.2015 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 555/27.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, din care a fost liberat la data de 05.07.2016, rest care a fost adăugat la pedeapsa stabilită mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani, 10 luni şi 616 zile închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatului D., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., exercitarea drepturilor de:
- a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
- a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a interzis inculpatului D., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, coroborat cu Decizia nr. 18/18.11.2013 pronunţată de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2013 privind soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare de la inculpatul D..
Conform art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008, i s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E. posesor C.I. seria x nr. x, eliberat la data de 06.04.2015 de către SPC Ştefăneştii de Jos, cetăţenie română, fără studii, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tâlhărie, prev. de art. 233, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare;
- furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 1 ani şi 6 luni închisoare;
- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată B.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare;
- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată C.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
S-a constatat că infracţiunile pentru care i s-a aplicat inculpatului E. pedepsele de mai sus sunt concurente cu infracţiunile pentru care i s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa rezultanta de 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 209/20.03.2018 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penala nr. 868/A/20.06.2018 a Curţii de Apel Bucureşti pe care a descontopit-o în pedepsele componente de: 4 luni şi 15 zile închisoare, 4 luni şi 15 zile închisoare şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite (respectiv 15 luni închisoare), urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 67 alin. (2), raportat la art. 66 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatului E., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., exercitarea drepturilor de:
- a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
- a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3), i s-a interzis inculpatului E., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, coroborat cu Decizia nr. 18/18.11.2013 pronunţată de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2013 privind soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare de la inculpatul E. .
Conform art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008, i s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 1300 RON către partea civila B., a sumei de 20.000 RON către partea civila F. şi suma de 1500 RON către partea civila C., cu titlu de despăgubiri civile-daune materiale.
II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi inculpaţii A. şi D..
Prin decizia penală nr. 276/A din data de 23.02.2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi de inculpaţii A. şi D., şi au fost extinse apelurile acestora şi cu privire la inculpatul E. .
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 168/11.02.2022 a Judecătoriei Focşani şi, în rejudecare:
Au fost înlăturate dispoziţiile privind condamnarea inculpaţilor A., D. şi E. pentru comiterea a câte două infracţiuni de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
A fost condamnat fiecare dintre inculpaţii A., D. şi E. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii distrugere în formă continuată, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., conform încadrării juridice stabilite prin încheierea din data de 12.12.2022 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Galaţi.
A fost menţinută pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului A., potrivit art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (prin contopirea pedepselor de 5 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală apelată, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin prezenta decizie penală).
Conform art. 104 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat de 1051 zile închisoare, din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 444/23.04.2009 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1274/02.04.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală apelată, s-a adăugat la restul rămas neexecutat de 1051 zile închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă principală finală de 5 ani 10 luni şi 1051 închisoare.
A fost menţinută pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatul D., potrivit art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (prin contopirea pedepselor de 5 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală apelată, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin prezenta decizie penală).
Conform art. 104 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat de 892 zile închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 372/26.06.2015 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 555/27.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală apelată, s-a adăugat la restul rămas neexecutat de 1051 zile închisoare, inculpatul D. urmând să execute pedeapsa rezultantă principală finală de 5 ani 10 luni şi 892 închisoare.
A fost menţinută pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatul E., potrivit art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (prin contopirea pedepselor de 5 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală apelată, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin prezenta decizie penală, şi cu pedepsele de 4 luni şi 15 zile închisoare, 4 luni şi 15 zile închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 209/20.03.2018 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti).
S-a dedus din pedeapsa rezultată aplicată inculpatul E. perioada executată de la 21.06.2018 la 14.12.2018, potrivit sentinţei 209/2018 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
III. Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul D., prin avocat G. la data de 27.03.2023, prin poştă .
Prin cererea formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a invocatul faptul că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, a arătat că opinia instanţei de apel cu privire la individualizarea pedepsei este nefondată, întrucât a făcut vorbire de criteriile generale de individualizare a pedepsei la modul general pentru toţi inculpaţii, fără a motiva rejudecând, care sunt criteriile de individualizare pentru fiecare inculpat în parte.
Instanţa de apel, în mod greşit, nu a luat în considerare scăderea zilelor considerate ca executate ca urmare a condiţiilor de detenţie necorespunzătoare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, nesocotind motivarea instanţei de fond cu privire la acest aspect.
Instanţa de fond motivează faptul că restul de pedeapsă din condamnarea de 8 ani de zile aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 372/26.06.2015 a Tribunalului Giurgiu ar fi de 892 de zile şi nu de 616 zile, însă, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, acesta a fost arestat de la data de 15.12.2010, fiind eliberat la 05.07.2016, executând 5 ani şi 7 luni, rămânând astfel un rest de pedeapsă de 1 an şi 5 luni şi nu de 896 de zile, indiferent dacă se iau în calcul prevederile recursului compensatoriu.
În final, a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24.04.2023 sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 31.05.2023.
La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie a fost îndeplinită.
La data de 31.05.2023 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.
IV. Prin încheierea din 31.05.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 276/A din data de 23.02.2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018, apreciindu-se că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.
V. Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul D., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Totodată, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa (principală ori complementară) stabilită şi aplicată, este nelegală.
Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.
Aşadar, prin sintagma pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei aplicabile situaţiei din speţă.
În raport de aceste precizări, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în ipoteza în care se critică greşita individualizare a pedepsei, această operaţiune fiind atributul suveran al instanţelor care au soluţionat fondul cauzei.
Examinând criticile recurentului-inculpat, Înalta Curte reţine că acestea vizează, în esenţă, modalitatea de individualizare a pedepsei realizată de instanţa de apel care nu a precizat pentru fiecare inculpat în parte criteriile generale de individualizare, precum şi refuzul instanţei de apel de a lua în considerare zilele considerate ca executate ca urmare a condiţiilor de detenţie necorespunzătoare, fiind încălcate dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013.
În ceea ce priveşte prima critică vizând operaţiunea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa supremă constată că această nemulţumire excedează cenzurii pe calea recursului în casaţie, reţinând că individualizarea sancţiunii rămâne atributul instanţelor de fond, controlul judiciar realizat de instanţa de casare limitându-se la constatarea limitelor legale şi numai nerespectarea acestor limite constituind motiv de casare.
Referitor la cea de-a doua critică a recurentului, respectiv refuzul instanţei de apel de a lua în considerare zilele considerate executate ca urmare a condiţiilor de detenţie necorespunzătoare, fiind încălcate dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, Înalta Curte constată că operaţiunea de computare a perioadei în care inculpatul a executat o pedeapsă în condiţii necorespunzătoare nu poate fi inclusă în activitatea de aplicare a pedepsei, aceasta realizându-se prin alegerea sancţiunii şi prin stabilirea duratei sau cuantumului acesteia.
Aşadar, deducerea ca urmare a constatării executării unei pedepse în condiţii necorespunzătoare reprezintă o activitate subsecventă prin care se fac unele scăderi din pedeapsa aplicată anterior.
În aceste condiţii, în situaţia particulară pretinsă de recurentul-inculpat, justa aplicare a dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare se poate realiza eventual printr-un alt remediu procesual, reglementat prin procedura contestaţiei la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În sensul precizat, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că: Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Cu privire la faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont de condamnarea de 4 luni închisoare pronunţată de Tribunalul din Ibiza, Înalta Curte constată că acest motiv excedează analizei instanţei de casare, întrucât o asemenea critică nu a fost invocată prin cererea de recurs în casaţie, analiza acesteia realizându-se în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., stabilite prin încheierea de admitere în principiu.
În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte consideră că inculpatul-recurent a invocat numai formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., fapt pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 276/A din data de 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat D., în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 276/A din data de 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat D., în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2023.
GGC - MM