Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 73 din data de 14 iunie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 55/17.08.2015 a curţii de Apel Suceava, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că A. a mai formulat anterior contestaţii la executare cu privire la Sentinţa penală nr. 55 din data de 17.08.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2015, formându-se astfel dosarele nr. x/2021, nr. y/2023 şi nr. z/39/2023, astfel că în măsura în care există o hotărâre definitivă privind aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, se configurează autoritatea de lucru judecat, iar sancţiunea procedurală care intervine este inadmisibilitatea cererii întrucât se încearcă, printr-o astfel de cerere, exercitarea unui drept epuizat prin utilizarea din nou a unei căi procesuale deja folosite şi valorificate.
Curtea a constatat că prin Sentinţa penală nr. 41/04.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A., privind Sentinţa penală nr. 55 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015.
Curtea a reţinut că au fost recunoscute următoarele acte judiciare emise de autorităţile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv: Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.04.2009 la 16.10.2011; Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2011 -16.04.2012; Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. 777/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2012 - 16.04.2013.
De asemenea, s-a reţinut că s-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată condamnatului A. perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute.
Prin cererea formulată, Curtea a constatat că contestatorul a solicitat relaţii de la autorităţile italiene pentru stabilirea cu exactitate a zilelor ce trebuiau deduse pentru perioada 16.04.2009 - 06.07.2016, perioadă executată în Italia, relaţii ce au fost solicitate în Dosarul nr. x/2021 şi deduse toate perioadele, astfel cum au fost comunicate de către autorităţile italiene.
Prin urmare, Curtea a constatat că există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări între cele din cauza de faţă şi cauzele sus-menţionate, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Suceava.
Pe de altă parte, Curtea a observat că deşi contestatorul a folosit noţiunea de recurs compensatoriu s-a raportat la perioada executată în Italia, or cu privire la scopul reglementării dispoziţiilor art. 551 (compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare) introduse prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, acestea se referă la instituirea unor măsuri compensatorii pentru condiţii necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenţie din România a persoanelor aflate în executarea unor privative de libertate, şi nu pentru detenţia din străinătate. În plus, în expunerea de motive a Legii nr. 169/2017 s-a precizat că acest mecanism va opera în cadrul instituţiei liberării condiţionate, nefiind aşadar admisibile în prezenta procedură.
Împotriva Sentinţei penale nr. 73 din data de 14 iunie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat contestaţie.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, precizând că instanţa nu a solicitat autorităţilor italiene perioada ce a executat-o în Italia în condiţii improprii, în Dosarul nr. x/2021 fiind solicitate zilele de liberare anticipată
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Preliminar, contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Înalta Curte constată că cererea contestatorului este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen.
Referitor la nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, caz de contestaţie la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., acesta trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată.
În ce priveşte împiedicarea la executare, caz de contestaţie la executare prevăzut de teza a II-a a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în jurisprudenţa naţională au fost calificate ca astfel de situaţii: omisiunea instanţei de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, întrucât absenţa dispoziţiei de arestare împiedică executarea dispoziţiei de admitere a cererii de extrădare; existenţa unui caz suplimentar de amânare a predării, ivit ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în procedura specială a executării mandatului european de arestare; omisiunea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru una dintre pedepsele aplicate printr-o hotărâre definitivă anterioară în urma contopirii mai multor pedepse; schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei.
De asemenea, prin cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, caz de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se au în vedere situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
Aplicând aceste consideraţii în speţa de faţă, Înalta Curte constată că contestatorul A. nu se află în niciuna din situaţiile expuse. Astfel, se reţine că, în speţă, contestatorul execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată prin Sentinţa nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 5.07.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015).
Din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, persoanei transferabile A. i s-a dedus perioada arestării şi perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.
De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A. privind Sentinţa penală nr. 55, pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015 şi au fost recunoscute următoarele acte judiciare emise de autorităţile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv:
1. Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.04.2009 la 16.10.2011;
2. Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2011 -16.04.2012;
3. Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. 777/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2012 -16.04.2013.
S-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată condamnatului A., recunoscută şi pusă în executare prin Sentinţa penală nr. 55 din data de 17.08.2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute prin sentinţă.
Prin motivele de contestaţie, contestorul solicită a beneficia de zilele compensatoare pentru condiţii improprii, corespunzătoare perioadei 16.04.2009 - 06.07.2016, executată în detenţie în Italia, invocând un act juridic în baza căruia, într-o situaţie similară, unui contestator condamnat i-a fost dedusă perioada din pedeapsă ca urmare a aplicării recursului compensatoriu de către autorităţile judiciare din Italia.
Raportat la acest aspect, Înalta Curte constată că în privinţa contestatorului autorităţile italiene nu au transmis un astfel de act, din care să rezulte că ar fi beneficiat de zile de compensare pentru condiţii necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenţie din Italia, care să fie avut în vedere de autorităţile din România. Un astfel de act, dacă ar exista, ar fi fost transmis, aşa cum au făcut autorităţile judiciare din Italia cu cele trei ordine de liberare anticipată emise în privinţa contestatorului A. În plus, se reţine că, în legislaţia română, dispoziţiile art. 551, referitoare la zilele de compensare în cazul cazării în centre de detenţie necorespunzătoare, introduse prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate sunt avute în vedere în cadrul instituţiei liberării condiţionate.
Aşadar, se constată că, deşi se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., contestaţia formulată de contestatorul A. nu se încadrează în situaţiile prevăzute de aceste texte de lege şi prin urmare este nefondată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din data de 14 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din data de 14 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2023.
GGC - ED